MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
DUMINICĂ 8 MARTIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE; PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI (A)

Clic pe imagine pentru a se deschide să puteți vedea conținutul articolelor cuprinse în această parte!

LA MULȚI ANI TUTUROR DOAMNELOR ȘI DOMNIȘOARELOR CU PRILEJUL ZILEI INTERNAȚIONALE A FEMEII

În anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluție Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională. O sărbătoare a femeilor, recunoscută internațional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărâtă încă din 1910, de Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga. După Primul Război Mondial s-a fixat data de 8 martie ca Ziua Internațională a Femeii, dar procesul de emanciparea femeii nu a fost încheiat. Femeile au continuat să demonstreze pentru drepturi egale și în principal pentru drept de vot. Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii.

În 1908, 15.000 de femei au mărșăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declarații a Partidului Socialist din America, Ziua Internaționala a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie. Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferințe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 țări, s-a hotărât ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceiași zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă abia în 1913.

De 8 martie, în unele culturi, femeilor și fetelor li se dăruiesc cadouri, flori sau alte atenții.

În data de 8 martie, Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită (în unele țări fiind declarată prin lege zi liberă) în următoarele state: Albania, Algeria, Angola, Armenia,Azerbaidjan, Bangla-desh, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Brazilia, Bulgaria, Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, Chile, Columbia, Croația, Cuba, Cipru, Danemarca,Eritreea, Finlanda, Georgia, Grecia, Guineea-Bissau, Islanda, India, Italia, Israel, Laos,Letonia, Kazahstan, Kosovo, Kirghizstan, Macedonia, Madagascar, Malta, Mexic, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Palestina, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Suedia, Siria, Tadjikistan, Turcia,Turkmenistan, Ucraina, Ungaria, Uzbekistan, Vietnam, Zambia. În China, femeile au după-amiaza liberă de 8 martie

Pentru voi, prietenele noastre ofer cu drag câteva flori virtuale:

ISTORIE PE ZILE 8 Martie

Evenimente

·         1010 – Poetul persan Hakīm Abu l-Qāsim Firdawsī Tūsī (n. 935 – d.1025) termina marea sa epopee Șah-nameh – Cartea regilor, alcătuită din cca. 60.000 de distihuri , o veritabilă panoramă a trecutului, real și imaginar, al popoprului persan. Acest poem epic a fost scris de Firdoùsi între anii 977 și 1010. Este epopeea națională a Iranului și a societăților înrudite, și povestește miturile și trecutul istoric al Iranului, de la întemeierea acestuia până la cucerirea islamică a Persiei în secolul al VII-lea. Firdoùsi este poetul național al iranienilor. Shahnameh (persană “Cartea Regilor”),care este cel mai lung epic din lume creat de un singur poet,este epopeea națională a poporului iranian și a lumii vorbitoare de limba persană. Ferdowsi este sărbătorit ca unul dintre poeții persani cei mai mari din toate timpurile.

·         1407 – Are loc prima menţiune documentară a oraşului Tîrgu Secuiesc.
Orasul a fost mentionat cu denumirea Torjawasara, adică în limba maghiară “Piata Turia”. (Turia este numele unui izvor din apropiere și este, de asemenea, numele maghiar al localității aflate în apropiere, Turia). Inițial, numele localitatii a fost utilizat în română în forma Chezdi-Oșorheiu, fiind ulterior modificat in Târgu Secuiesc, după unirea Transilvaniei cu România în 1920 in baza Tratatului de la Trianon. Numele maghiar “Kézdi “, vine de la numele de “scaun” secuiesc, o unitate administrativa istorica.

·         1441: are loc prima menţiune documentară "postelnicului " în Principatul Moldova. În Muntenia această funcţie e menţionată pentru prima oară la 18 iulie 1437. Postelnicul era dregătorul cel mai apropriat de persoana voievodului, putînd intra în iatacul domnului chiar şi nechemat. Treptat a dobîndit sarcina de a introduce la domnitor soliile şi pe cei veniţi în audienţă - dregători şi pe postulanţi. Postelnicul eraultimul membru al sfatului domnesc. Numărul postelnicilor a crescut în secolul al XVI-lea. La începutul secolului XVIII postelnicul se ocupa de afacerile externe ale ţării.

·         1618 – Johannes Kepler descopera a treia lege a mişcării planetelor, sustinand teoria potrivit careia planetele se misca pe traiectorii eliptice si nu circulare cum s-a crezut pana atunci.

·         1702: Anne Stuart, sora reginei Maria a II-a, devine regină a Angliei, Scoției și Irlandei, succedandu-i la tron lui William al III-lea.

·         1844: Regele Oscar I accede la tronurile Suediei și Norvegiei pe care le va conduce 15 ani.

·         1848: Are loc, la Paris, în locuința lui Nicolae Bălcescu, o întrunire a revoluționarilor români, în care se decide declanșarea revoluției în țară și se redactează programul revoluționar în care se preconiza, printre altele, împroprietărirea ţăranilor cu despăgubire.

·         1856: Contele Walewski, ministrul de externe al Franței și președinte al Congresului de Pace (fiul natural al lui Napoleon I), propune, în timpul Congresului de pace de la Paris, unirea Moldovei cu Muntenia sub conducerea unui prinț străin.

·         1862: Războiul Civil American: Are loc prima bătălie între două nave de luptă îmbrăcate în fier, Monitor (aparținând Uniunii) și Merrimack (aparținând Confederației), bătălie ce a revoluționat tehnicile navale de luptă.

·         1910: Aviatoarea franceză Raymonde de Laroche devine prima femeie care primește licența de pilot.

·         1911: Ziua internațională a femeii este lansată pentru prima dată în Copenhaga,Danemarca, de Clara Zetkin, liderul femeilor din Partidul Social Democratic din Germania.

·         1917 – A început Revoluţia de la Petrograd care a dus, în 15 martie 1917, la abdicarea ţarului Nicolae al II-lea. După victoria de la Petrograd a revoluţiei democratice, abdicarea înpăratului rus Nicolai II-lea şi constituirea Guvernului Provizoriu. Publicaţia “Cuvînt moldovenesc” de la Chişinău îşi anunţa cititorii că “noi de acum nu mai suntem robii stapînirii vechi, care ani de-a rîndul și-a bătut joc de noi în chipul cel mai grozav” .

·         1918: Primul caz de gripă spaniolă; începutul unei pandemii devastatoare.

·         1921: Trupe franceze au ocupat Düsseldorf și alte orașe din zona Ruhrului, din cauza neachitării despăgubirilor de război de la sfârșitul Primului Război Mondial, pe care Germania le datora Franței (67 miliarde mărci-aur).

·         1921: Lenin declară 8 martie ziua femeilor.

·         1927 Guvernul Italiei a ratificat Tratatul de la Paris (semnat la 28 octombrie 1920), cu privire la recunoaşterea Unirii Basarabiei cu România, semnat la 28 octombrie 1920.

·         1935: La Tokyo este găsit mort pe stradă câinele credincios Hachikō, rămas în memoria umanității pentru devotamentul față de stăpânul său chiar și la mulți ani după decesul acestuia.

·         1945: La două zile după instalarea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945, Churchill  s-a adresat președintelui american  Roosevelt, printr-o telegramă personală și strict secretă, în care își manifesta îngrijorarea față de instalarea, prin forță, a unui guvern comunist și prevedea epurarea fără discriminare a românilor anticomuniști…. În telegrama de răspuns, președintele american, recunoscând amestecul conducerii de la Kremlin în numirea unui guvern comunist, menționa: eu cred că România nu este un loc bun pentru a ne măsura cu rușii.

·         1945: Guvernul român va adresa conducerii sovietice o telegramă în care solicită reintegrarea nord-vestului Transilvaniei la România, teritoriul ce era sub ocupaţie hortistă încă din 1940, ca urmare a odiosului  Dictat de la Viena. În telegrama de răspuns, din 9 martie 1945, Stalin consimte reinstalarea administraţiei româneşti în nord-vestul Transilvaniei, fapt care face ca la 13 martie 1945, la Cluj să aibă loc reinstalarea oficială a administraţiei româneşti în această parte a ţării. Referitor la cedarea acestui teritoriu, trebuie să amintim faptul că România a trăit momente tragice în vara anului 1940, când după ce a fost nevoită să cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei sovieticilor, a trebuit să facă față pretențiilor maghiarilor ce doreau Transilvania. Astfel, sub impunerea Germaniei naziste şi a Italiei fasciste, România a fost silită să semneze Dictatul de la Viena și obligată să cedeze Ungariei o suprafață de 43.492 km², ce avea o populație estimată la peste 2.600.000 locuitori. În teritoriul cedat s-au produs grave incidente în care sute de etnici români au fost masacrați de trupele horthiste în localități precum Moisei, Trăznea, Ip, Zalău, Luduș, Nușfalău, Huedin și multe altele. Totodată după cedarea acestui teritoriu, guvernul maghiar a elaborat un program de maghiarizare forțată și a trecut arestarea fruntașilor vieții politice, la uciderea celor care se opuneau și la șicanarea continuă a românilor sub diverse forme, pentru a-i determina să plece din această zonă. Această situație s-a menținut pe aproape toată perioada războiului și numai după întoarcerea armelor contra Germaniei naziste în august 1944, situaţia s-a schimbat, după ce armata română a participat în toamna acelui an la luptele pentru eliberarea Transilvaniei. În martie 1945 Stalin și Uniunea Sovietică a acceptat ca teritoriul de nord-vest al Transilvaniei să revină României, cu condiția instaurării la București a unui guvern procomunist, fapt care s-a și întâmplat la 6 martie 1945, când a fost instaurat guvernul condus de Petru Groza.

·         1950: Uniunea Sovietică susține că deține bomba atomică.

·         1952: Antoine Pinay devine prim ministru al Franței.

·         1957: Egiptul redeschide Canalul Suez.

·         1963: Venirea la putere a Partidului Baas Arab Socialist în Republica Arabă Siriană. Ziua Revoluției.

·         1968: La Praga, studenții cehoslovaci își declară sprijinul față de mișcarea de liberalizare cunoscută sub numele de Primăvara de la Praga.

·         1970: Reprezentativa de handbal masculin a României cucerește pentru a treia oară consecutiv titlul de campioană mondială.

·         1972: Reprezentantul permanent al României la Agenția Internațională pentru Energia Atomică (AIEA) a semnat, la Viena, Acordul cu privire la aplicarea garanțiilor în cadrul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare între România și AIEA.

·         1977 - Ziua internaţională a femeii. Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluţie “Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională”. O sărbătoare a femeilor, recunoscută internaţional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărîtă încă din 1910, de Internaţionala Socialistă reunită la Copenhaga. Următorul pas în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a “Anului Internaţional al Femeilor” şi declararea perioadei 1976-1985 ca “Deceniu ONU pentru condiţia femeii”.

·         1979: Începe vizita oficială în România a președintelui Franței, Valery Giscard D'Estaing (8 martie - 10 martie 1979).

·         1982: Stațiile automate interplanetare sovietice Venus-13 și Venus-14 ating suprafața planetei Venus.

·         1982: SUA acuză URSS de folosirea gazelor toxice în Afghanistan. Se afirma că aproape 3.000 de persoane au fost ucise astfel.

·         1983: Președintele american Ronald Reagan numește URSS un Imperiu al Răului.

·         1991: S-a înființat AM PRESS, prima agenție de știri cu capital privat înființată după 1989.

·         1993: A fost semnat acordul de asociere dintre UE și Bulgaria. A intrat în vigoare la 1 februarie 1995.

·         1995: Deschiderea oficială a lucrărilor Comisiei de elaborare a strategiei naționale de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, compusă din oameni de știință și din reprezentanți ai tuturor partidelor parlamentare.

·         1999: Compania Gerovital Cosmetics a lansat un nou produs, o premieră mondială, parfumul anti-stress Pyramid Blue.

·         2000: Bernard Makuza este numit prim ministru al Rwandei.

·         2000: Papa Ioan Paul al II-lea a fixat această zi pentru mea culpa publica (zi de pocăință).

·         2002: Un asteroid cu diametrul de 50 m a trecut la 463.000 km de Pământ fără să fi fost văzut în observatoare. Abia la 12 martie masa a fost văzută. Se estimează că acesta este un obiect de același diametru cu asteroidul care a explodat înainte de a lovi solul în 1908, în regiunea siberiană de la Tunguska.

·         2004: Irak: Cei 25 de membri al Consiliului de guvernare aprobă în unanumitate constituția interimară a țării, prima dupa caderea dictatorului Saddam Hussein.

·         2008 – Fosta sportivă americană Marion Jones, condamnată la şase luni de închisoare pentru sperjur, a fost încarcerată la Texas, pentru a-şi ispăşi pedeapsa.
Aceasta a fost condamnată deoarece a minţit în faţa anchetatorilor federali de trei ori, prima oară în noiembrie 2003, în cadrul anchetei privind cazul Balco, numit astfel după laboratorul californian care furniza produse dopante multor atleţi, iar apoi în august şi noiembrie 2006, în cazul privind fraudele bancare în care a fost implicat tatăl primului său fiu, fostul atlet Tim Montgomery.

·         2014 – Un avion Boeing 777 aparținând Malaysia Airlines, care făcea legatura între Kuala Lumpur și Beijing, cu 239 de persoane la bord, a dispărut de pe radar deasupra Golfului Thailandei. Inițial, autoritățile anunțaseră că Zborul MH370 dispăruse la circa o oră după ce decolase din Kuala Lumpur spre Beijing. Conform unor surse militare, după pierderea contactelor de către radarele civile, armata malaeziană detectase avionul de pasageri la sute de kilometri de traiectoria declarată.
“Avionul a schimbat direcția spre zona Kota Bharu și a zburat la altitudine joasă. Ajunsese în zona Strâmtorii Malacca”, a declarat un responsabil militar.

Nașteri

·       1293:  Beatrice a Castiliei sau Beatriz (8 martie 1293^[1] – 25 octombrie1359),^[2][3] a fost Infantă a Castiliei, fiica regelui Sancho al IV-lea și a reginei María de Molina. Ea a fost regină consort a Portugaliei din 1325, când soțul ei, Infantele Afonso și-a succedat tatăl, regele Denis al Portugaliei^[4], până la moartea lui, la 28 mai 1357

Fiica regelui Sancho al IV-lea și a reginei María de Molina,^[6][7] Infanta Beatrice a avut șase frați, inclusiv pe viitorul rege Ferdinand al IV-lea al Castiliei și pe viitoarea regină Isabella, soția regelui Iacob al II-lea de Aragon.^[7]

La 13 septembrie 1297, când Beatrice avea numai patru ani, s-a semnat tratatul bilateral, cunoscut ca Tratatul de la Alcañices, între Castilia și Portugalia, care a pus capăt ostilităților dintre cele două regate și care a stabilit granițele definitive. Tratatul a fost semnat de regina María de Molina ca regentă a Castiliei în numele fiului ei minor Ferdinand al IV-lea, și regele Denis al Portugaliei. Pentru a reintroduce pacea, tratatul includea cauze de căsătorie între regele Ferdinand și Constance a Portugaliei și între Beatrice și fratele Constancei, Afonso.^{[7][8][9][10]}

Beatrice a abandonat Castilia în același an și s-a mutat în regatul vecin unde a crescut la curtea regelui Denis împreună cu viitorul ei soț, Infantele Afonso, care la vremea aceea avea șase ani.^[11] Viitorul ei socru "moștenise de la bunicul său, Alfonso al X-lea al Castiliei, iubirea pentru literatură, poezia portugheză și arta trubadurilor" iar Beatrice a crescut în acest mediu rafinat.^[12] Doi dintre fiii nelegitimi ai regelui, ambii figuri importante în panorama cuturală a regatului se aflau la curte: Pedro Afonso, conte de Barcelos, poet și trubadur, autor a Crónica Geral de Espanha și Livro de Linhagens, și, Afonso Sanches de Albuquerque, fiul favorit al regelui Denis și un celebru trubadur

Căsătoria a fost celebrată la Lisabona la 12 septembrie 1309.^[6] [3]Înainte ca nunta să aibă loc a fost nevoie de o dispensă papală deoarece Afonso era strănepot al regelui Alfonso al X-lea al Castiliei prin fiica lui nelegitimă, Beatrice, și Beatrice logodnica lui Afonso era nepoata aceluiași rege. În 1301, Papa Bonifaciu al VIII-lea a autorizat căsătoria, dar cum mirii erau încă minori, nunta a fost amânată până în 1309 când Afonso avea 18 ani iar Beatrice 16.^[14][15]

Mariajul a fost unul fericit și fertil. Patru dintre cei șapte copii au murit în copilărie.^[15]

• Maria (1313 – 18 ianuarie 1357),^[3][16][3] a fost soția regelui Alfonso al XI-lea al Castiliei^[17] și mama viitorului rege Petru I al Castiliei. Din cauza relației soțului ei cu metresa Leonor de Guzmán "a fost o uniune nefericită din start, contribuind la înrăutățirea relației dintre cele două regate".^[18]
• Afonso (1315^[19] – 1317), moștenitor al tronului decedat la doi ani.^[3][17]
• Denis (12 februarie 1317 - iunie 1317), moștenitor al tronului a decedat la câteva luni după naștere.^[3]
• Petru (8 aprilie 1320 – 18 ianuarie 1367), și-a succedat tatăl ca rege al Portugaliei. Când soția lui Constance a murit în 1345, Beatrice a preluat educația celor doi nepoți orfani, infanta Maria și infantele Ferdinand, care mai târziu a devenit Ferdinand I al Portugaliei.
• Isabel (21 decembrie 1324 – 11 iulie 1326)
• João (23 septembrie 1326 – 21 iunie 1327)
• Eleanor (1328 – 1348), născută în același an cu nunta surorii sale Maria; Eleanor s-a căsătorit cu regele Petru al IV-lea de Aragon în noiembrie 1347 la Barcelona^[20] și a murit la un an după căsătorie, de ciumă

La fel ca soacra ei, Elisabeta de Aragon, care a crescut-o când era copil, în timpul căsătoriei sale Beatrice a jucat un rol important în afacerile regatului. Ea a fost "prima regină născută în străinătate, care s-a adaptat perfect la limba și obiceiurile din Portugalia, și care i-au facilitat rolul de mediator al conflictelor".^[23] Și-a susținut discret soțul când acesta s-a confruntat cu tatăl său pe seama fratelui vitreg, Afonso Sanches. În 1325 după decesul regelui Denis, Afonso, "care nu a uitat vechile sentimente de ură", a cerut să fie aclamat rege de curte și a fost responsabil pentru uciderea fratelui său vitreg João Afonso și pentru exilul celuilalt mare rival, alt frate vitreg, Afonso Sanches.^[24]

Când soțul și ginerele ei, regele Alfonso al XI-lea al Castiliei, au luptat în războiul care a avut loc în perioada 1336-1339, Beatrice a trecut granița și a mers la Badajoz să se întâlnească cu regele castilian pentru a încerca să ajungă la un acord care să aducă pace ambelor regate; cu toate eforturile sale s-au dovedit a fi zadarnice.^[25] Ea și-a trimis ambasadorii în 1338 la curtea regelui Alfonso al IV-lea de Aragon pentru a consolida alianța dintre cele două regate, alianță slăbită atunci când fiul său, viitorul rege Petru I a refuzat să se căsătorească cu Blanche, nepoata regelui aragonez din cauza doveditei ei "slăbiciuni mentală (...) și a incapacitîții de a se căsători". Regina Beatrice și arhiepiscopul de Braga au acționat ca mediatori în această ceartă, care a durat aproape un an și reprezinta amenințarea unui alt război civil în Regatul Portugaliei după asasinarea lui Inés de Castro.^[14] În 1355 s-a ajuns la un acord

Beatrice a Castiliei
Date personale
Născută	8 martie 1293 Toro, Coroana Castiliei
Decedată	25 octombrie 1359 (66 de ani) Lisbona, Portugalia
Înmormântată	Lisbon Cathedral[*]
Părinți	Sancho al IV-lea al Castiliei María de Molina[*]
Frați și surori	Isabella of Castile, Queen of Aragon[*] Philip of Castile, Lord of Cabrera and Ribera[*] Ferdinand al IV-lea al Castiliei Peter of Castile, Lord of Cameros[*] Enrique de Castilla[*] Alfonso de Castilla[*] Violante Sánchez de Castilla[*]
Căsătorită cu	Afonso al IV-lea al Portugaliei
Copii	Maria a Portugaliei, regină a Castiliei Petru I al Portugaliei Eleanor a Portugaliei, regină de Aragon
Cetățenie	Coroana Castiliei
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Queen consort of Portugal[*] (7 ianuarie 1325–28 mai 1357)
Familie nobiliară	Leonesse House of Burgundy[*] Portuguese House of Burgundy[*]
Regină consort a Portugaliei
Domnie	7 ianuarie 1325 – 28 mai 1357

*  1566 – S-a nascut compozitorul italian renascentist Carlo Gesualdo da Venosa; (d.8 septembrie 1613).

·         1617: Tito Livio Burattini (n. 8 martie 1617, Agordo, provincia Belluno, Italia - d. 17 noiembrie 1681, Cracovia, Polonia) a fost un arhitect, astronom, matematician și om de știință italian.

Savantul Tito Livio Burattini s-a ocupat de invenții, mașini, arhitectură, egiptologie, matematică, fizică, astronomie, geodezie și economia epocii sale.

În perioada 1637 - 1641 a stat în Egipt, unde a făcut lucrări de triangulație și cartografie, a măsurat piramide, obeliscuri și monumenteledin Alexandria, Memfis și Heliopolis. La întoarcerea în Europa s-a stabilit câtva timp în Germania, iar din 1642 la Cracovia, unde a fost arhitect al curții regale. Acolo, în colaborare cu astronomul Stanislaw Pudlowsky a descoperit neregularitățile suprafeței planetei Venus. Face experiențe de optică și devine un reputat fabricant de lentile pentru microscoape și telescoape.

În 1645 publică Bilancia Sincera, unde propune o ameliorare a teoriei echilibrului hidrostatic al lui Galileo Galilei.

În 1675 publică lucrarea Misura Universale, în care redenumește unitatea de măsură universală propusă de John Wilkins în metru (metro cattolico, traducere literală a expresiei măsură universală) și îl definește ca lungimea unui pendul a cărui semiperioadă de oscilație este de o secundă, ceea ce corespunde unei lungimi de cca. 993,9 mm actuali. Necunoscută în epoca lui Burattini, gravitația influența lungimea metrului în funcție de loc, astfel că în 1791 Academia de științe a Franțeiredefinește metrul la o valoare mai constantă.

·         1629 – S-a nascut Ioan Căianu (în maghiară Kájoni János, latinizat Ioannes Caioni) (n. Căianu Mic – d. 25 aprilie 1687, Lăzarea), un călugăr franciscan din Transilvania, primul autor român de muzică cultă, constructor și reparator de orgi, culegător de folclor, gânditor renascentist și precursor al iluminismului.

·         1714 – S-a nascut compozitorul german Carl Philipp Emanuel Bach (d.1788) , al cincilea copil și al doilea (supraviețuitor), al lui Johann Sebastian Bach si Maria Barbara Bach.
Al doilea prenume i-a fost dat în onoarea nașului sau, Georg Philipp Telemann, un prieten al tatalui sau.
* 1724: Ernest Frederic, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld (8 martie 1724 – 8 septembrie 1800), a fost Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld.

A fost fiul cel mare al lui Francisc Josias, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeldși a soției acestuia, Anna Sophie de Schwarzburg-Rudolstadt. În 1749 s-a căsătorit cu Sophia Antonia de Brunswick-Wolfenbüttel, fiica lui Ferdinand Albert al II-lea de Brunswick-Wolfenbüttel. Cuplul a avut șapte copii:

• Francisc, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld (1750-1806)
• Prințul Karl Wilhelm de Saxe-Cobourg-Saalfeld (1751-1757)
• Prințesa Frederica de Saxe-Cobourg-Saalfeld (1752-1752)
• Prințesa Caroline de Saxe-Cobourg-Saalfeld (1753-1829)
• Prințul Ludwig Karl de Saxe-Cobourg-Saalfeld (1755-1806)
• Prințul Ferdinand August de Saxe-Cobourg-Saalfeld (1756-1758)
• Prințul Frederick de Saxe-Cobourg-Saalfeld (1758-1758)

Ernest de Saxa-Cobourg-Saalfeld a fost bunicul regelui Leopold I al Belgiei și străbunicul Prințului Albert de Saxa-Coburg și Gotha și a reginei Victoria a Regatului Unit.

Ernst Frederick
Date personale
Născut	8 martie 1724 Saalfeld, Saxa-Coburg-Saalfeld, Sfântul Imperiu Roman
Decedat	8 septembrie 1800 (76 de ani) Coburg, Saxa-Coburg-Saalfeld, Sfântul Imperiu Roman
Părinți	Francisc Josias, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld Anna Sophie de Schwarzburg-Rudolstadt
Frați și surori	Charlotte Sophie de Saxa-Coburg-Saalfeld Frederica Caroline de Saxa-Coburg-Saalfeld Josias de Saxa-Coburg Johann Wilhelm von Sachsen-Coburg-Saalfeld[*] Christian Franz von Sachsen-Coburg-Saalfeld[*]
Căsătorit cu	Sophia Antonia de Brunswick-Wolfenbüttel
Copii	Francisc Prințul Karl Wilhelm Prințesa Frederica Prințesa Caroline Prințul Ludwig Karl Prințul Ferdinand August Prințul Frederick
Cetățenie	Germania
Religie	Luteranism
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Casa de Wettin
Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld
Domnie	1764–1800
Predecesor	Francisc Josias
Succesor	Francisc

·         1748: Willem al V-lea, Prinț de Orania-Nassau (Willem Batavus; n. 8 martie1748 – d. 9 aprilie 1806) a fost ultimul stadtholder al Republicii Olandezeși între 1795 și 1806 a condus guvernul Republicii Olandeze în exil la Londra. A fost succedat de fiul său Willem I.

S-a născut în 1748 și a fost singurul fiu al lui Willem al IV-lea, Prinț de Orania care cu un an înainte a fost restaurat ca stadtholder în Provinciile Unite. El avea numai 3 ani când tatăl său a murit în 1751, și a început o lungă regență. Regenții lui au fost:

• Anne, Prințesă Regală și Prințesă de Orania, mama lui, din 1751 până la decesul ei în 1759;
• Marie Louise de Hesse-Kassel, bunica lui, din 1759 până la decesul ei în 1765;
• Ducele Louis Ernest de Brunswick-Lüneburg, din 1759 până în 1766; a devenit consilier privat până în octombrie 1784;
• Prințesa Carolina, sora lui (care la acel moment era o adultă de 22 de ani, în timp ce el era un minor de 17 ani), din 1765 până la majoratul lui Willem în in 1766.

Stadtholder Willem, Prinț de Orania-Nassau

Willem al V-lea și-a asumat poziția de Stadtholder (șef executiv) și general căpitan al armatei statelor olandeze în 1766. La 4 octombrie 1767, la Berlin, Prințul Willem s-a căsătorit cu Prințesa Wilhelmina a Prusiei, fiica Prințului Augustus Wilhelm al Prusiei, nepoata lui Frederic cel Mare și verișoara regelui George al III-lea al Marii Britanii.

Poziția olandezilor în timpul războiului de independență american a fost una de neutralitate. Willem al V-lea, lider al fracțiunii pro-britanice în cadrul guvernului, a blocat încercările de pro-independență, și mai târziu pro-franceze, elemente pentru a trage guvernul în război. Totuși, olandezii au încercat să adere la Liga rusă care în 1780 a intrat în al patrulea război anglo-olandez.

Provinciile Unite au recunoscut Statele Unite în februarie 1782, după multe dezbateri politice și presiune din partea diplomaților americani și francezi. După patru ani de război, olanedezii au fost învinși și țara sărăcită. Fire slabă, Willem al V-lea a lăsat afacerile politice în seama ducelui de Brunswick, lucru care a provocat o opoziție vehementă a partidului patriotic. O bandă de tineri revoluționari numită "Patrioți" a provocat autoritatea lui Willem al V-lea de Orania-Nassau. În 1785 Willem a părăsit Haga și a mutat curtea la Gelderland; activarea într-un centru non-politic a fost singura măsură luată de Stadtholder. El a respectat dorința influentei sale soții Wilhelmina, lucru care nu a îmbunătățit situația.

Willem al V-lea de Orania-Nassau și soția sa au încercat să se întoarcă la Haga dar au fost opriți de "Patrioți" care lea-au sugerat să se întoarcă la Gelderland. La îndemnul Stadtholderului, cumnatul său, Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, a ordonat în 1787 ca o parte din armata sa să intre în Țările de Jos pentru a învinge "Patrioții"; aceștia s-au refugiat în nordul Franței în zona Saint-Omer, unde se vorbea olandeză. Până la răsturnarea lui ei au fost sprijiniți de regele Ludovic al XVI-lea al Franței.

Anul 1795 a fost un an dezastruos pentru Provinciile Unite. Sprijiniți de armata franceză, "Patrioții" au revenit în Țările de Jos, lucru care a provocat exilul lui Willem al V-lea și a familiei sale în Anglia, unde a dat instrucțiuni administratorilor săi de a ceda teritoriile de peste mări, inclusiv Java, Malacca și Insulele Moluce Angliei, pentru a nu cădea în mâinile francezilor. El a plecat în exil împreună cu familia sa în ducatul de Brunswick.

În 1801 a primit ca dezpăgubiri ținuturile de mănăstiri de la Fulda și Corvey în Germania, pe care le-a lăsat moștenire fiului său în 1802. Fiul său Willem al VI-lea de Orania a revenit în Țările de Jos în 1813 și a devenit rege sub numele de Willem I al Țărilor de Jos.

Willem al V-lea
Willem al V-lea în 1801
Date personale
Nume la naștere	Willem Batavus
Născut	8 martie 1748 Haga
Decedat	9 aprilie 1806 (58 de ani) Brunswick
Înmormântat	Nieuwe Kerk
Părinți	Willem al IV-lea, Prinț de Orania Anne, Prințesă Regală și Prințesă de Orania
Frați și surori	Prințesa Wilhelmine Carolina de Orania-Nassau
Căsătorit cu	Wilhelmina a Prusiei
Copii	Frederika, Prințesă de Brunswick Willem I al Țărilor de Jos Prințul Willem
Cetățenie	Țările de Jos
Religie	Calvinism[*]
Ocupație	politician colecționar de artă[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Principatul Orange[*]
Familie nobiliară	Casa de Orania
Prinț de Orania
Domnie	22 octombrie 1751 – 9 aprilie 1806
Predecesor	Willem IV
Succesor	Willem VI

* 1761: Jan Potocki (n. 8 martie 1761,^{[1][2][3][4][5][6]} Pîkiv, Uniunea Polono-Lituaniană – d. 2 decembrie 1815,^[1][2][3] Uladivka, Imperiul Rus) a fost un scriitor de limbă franceză, călător, istoric, om politic și primul arheologpolonez.

·         1788 - S-a născut fizicianul francez Antoine Cesar Becquerel (m.1878).

·         1857 - S-a născut compozitorul italian Ruggero Leoncavallo (m. 1919)

·         1866: Piotr Nicolaievici Lebedev, fizician rus (d. 1912)
* 1877: Šatrijos Ragana ("Vrăjitoarea din Šatrija") a fost pseudonimul lui Marija Pečkauskaitė (n. 8 martie 1877, Medingėnai[*], Lituania – d. 24 iulie1930, Židikai[*], Lituania), o pedagogă și scriitoare romantică și umanistă. Cele mai de succes lucrări ale ei sunt Sename dvare (Pe vechea moșie, 1922) și Irkos tragedija Irkos tragedija (Tragedia lui Irka).
S-a născut pe 8 martie 1877, în Medingėnai, Gubernia Kovno, într-o familie din mica nobilime lituană, fiind crescută în cultură poloneză. Totuși, s-a împrietenit cu țărăni și, influențată de tutorele ei Povilas Višinskis, s-a alăturat Renașterii Naționale Lituane.^[1] Datorită sănătății precare și taxei de școlarizare mare, nu a absolvit gimnaziul la Sankt Petersburg și a trebuit să-și completeze educația privat în reședința Labūnava, lânga Užventis.^[2] Višinskis a tradus primele ei lucrări, scrise în poloneză, în lituaniană și le-a publicat în publicații lituane periodice libere, precum  Varpas și Ūkininkas.^[2] Totuși, ea nu a fost de acord cu agenda lor laice și s-a întors spre Tėvynės sargas și alte ziare pro-catolice.^[1] După moartea tatălui ei în 1898, familia s-a mutat în Šiauliaideoarece vechea proprietate a fost vândută pentru a achita datorii.^[2] În 1905 a primit o bursă de la societatea Žiburėlis, înființată de Gabrielė Petkevičaitė-Bitė, pentru a studia pedagogia la Universitatea din Zurich și Universitatea din Fribourg din Elveția.^[1] În timpul studiilor, l-a întâlnit pe Friedrich Wilhelm Foerster și a fost afectată de opiniile lui despre educație. Mai târziu a tradus o parte din lucrările sale în lituaniană.^[2]După ce s-a întors în Lituania în 1907, a stat o perioadă scurtă în Šaukotas și Vilnius.^[3] În 1909 a fost angajată ca profesoară la o școală de fete din Marijampolė. În 1915, s-a mutat în Židikai, unde și-a petrecut restul vieții lucrând ca profesoară. Ea a fost implicată activ în viața culturală a orașului, promovând abținerea de la băutură, organizând coruri de tineri și făcând fapte de caritate.^[4] Pentru realizările ei în pedagogie, a primit diploma de onoare a Univeristății din Lituania în 1928.^[2] A murit pe 24 iulie 1930, în Židikai, Lituania.

·         1879 – S-a nascut chimistul german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1944), Otto Hahn; (d. 28 iulie 1968). Este considerat părintele chimiei nucleare și a descoperit elementul toriu.

·         1882: Ignat Bednarik, pictor, desenator român (d. 1963)

·         1888 – S-a născut sculptorul Cornel Medrea (“Victorie”, “Dragoş–vodă şi zimbrul”); (m. 25.07.1964). Între anii 1939 – 1964 a fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din București (respectiv Institutul “Nicolae Grigorescu”).
În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române

·         1891 - S-a născut Gaal Gabor, critic literar, publicist, estetician şi sociolog, membru al Academiei Române (m.13.08.1954).

* 1894: Wäinö Aaltonen (n. 8 martie 1894 – d. 30 mai 1966) a fost un sculptor și pictor finlandez. Reprezentant de frunte al plasticii moderne din Finlanda, Aaltonen a realizat remarcabile monumente sculptate și portrete-bust în atelierul său situat în apropierea capitalei (Aleksis Kivi, Helsinki; Nurmi, Helsinki, Atheneum; Sibelius, Göteborg, Muzeu) Alte lucrări: Nud feminin (granit negru); Portretul lui Victor Westerholm (marmură).

·         1895: Agatha Vasiliu-Bacovia (n. 8 martie 1895, Mizil, d. 12 octombrie 1981, București), născută Grigorescu, a fost soția poetului George Bacovia; a fost o poetă simbolistă minoră. A studiat Literele și Filosofia la Universitatea din București, a fost profesor secundar de literatură română la un liceu. A început să publice în 1918 în revista Scena primele sale poeme sau opere în proză. Are marele merit că a avut grijă de poetul George Bacovia și s-a zbătut ca opera acestuia să fie valorificată pe deplin.
A publicat volumele:

• Armonii crepusculare, 1923
• Muguri cenușii, 1926
• Pe culmi de gând, 1934
• Terase albe, 1934
• Bacovia. Viața poetului, 1962
• Lumina, 1965
• Poezie și proză, 1967
• Cu tine noaptea', 1969
• Versuri, 1970
• Efluvii, 1977
• Șoaptele iubirii, 1979
• Poezie sau destin. George Bacovia. Ultimii săi ani, 1981

Agatha Bacovia
Date personale
Născută	8 martie 1895  Mizil, România
Decedată	12 octombrie 1981 (86 de ani)  București, RS România
Căsătorită cu	George Bacovia
Cetățenie	România
Ocupație	poetă scriitoare
Activitate
Alma mater	Universitatea din București

·         1896: Zavaidoc (Marin Teodorescu), cîntăreț român (d. 1945)

·         1899: Valeriu Marcu, scriitor din Bucovina (d. 1942?)

* 1907: Konstantínos G. Karamanlís (în greacă Κωνσταντίνος Γ. Καραμανλής)^[2] (n. 8 martie 1907 – d. 23 aprilie 1998) a fost un politician din Grecia.

De patru ori prim ministru și de două ori președinte al Greciei, a fost o figură centrală a vieții politice grecești,^{[judecată de valoare]} cu o carieră întinsă pe mare parte din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

·         1910: Radu Tudoran (pseudonimul literar a lui Nicolae Bogza, n. 8 martie1910,^[1] Blejoi, România – d. 18 noiembrie 1992, București, România) a fost un prozator român (frate al scriitorului Geo Bogza și al muzicianului Alexandru Bogza), autorul unor romane de mare succes: Un port la răsărit (1941) și Toate pânzele sus! (1954). Este și autorul ciclului de romane dedicat României secolului al XX-lea, Sfârșit de mileniu și traducător.

S-a născut în localitatea Blejoi, județul Prahova, la data de 8 martie 1910, pe numele său adevărat Nicolae Bogza, fiind fratele lui Geo Bogza și a muzicianului și filosofului Alexandru Bogza. Nostalgia puternică manifestată față de călătoria pe mări a moștenit-o probabil de la tatăl său, Alexandru Bogza, funcționar al marinei comerciale.

După ce termină Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu în anul 1930 și, apoi Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu în anul 1932, funcționează timp de șase ani (1932-1938), ca ofițer al Armatei Române.

Renunță la cariera militară în anul 1938, an în care debutează cu un reportaj în revista „Lumea românească”, condusă de Zaharia Stancu. Există, desigur, o relație evidentă între demisia sa din armată și primele sale reușite literare. Tot acum, își schimbă numele literar din Nicolae Bogza în Radu Tudoran, pentru a nu sugera nici un fel de legătură directă cu fratele său.

În 1940 i-a apărut prima carte, volumul de nuvele Orașul cu fete sărace. În anul următor (1941) îi apare Un port la răsărit, roman care evoca Basarabia și portul Odessa, astfel că din motive politice, a trecut în conul de umbră al uitării odată cu venirea la putere a regimului comunist. Acest roman, scris cu eleganța firească a omului Radu Tudoran, analiza cu o luciditate necruțătoare lumea pan-slavistă aflată sub controlul rus-sovietic.

În timp ce fratele său, Geo Bogza, s-a descurcat cu abilitate în meandrele politice ale anilor 1945-1947, fiind favorabil comunismului, Radu Tudoran, mai puțin prudent sau mai inconștient (după punctele de vedere), a scris articole în care critica deopotrivă extremismul de dreapta și politica sovietică. Tot în această perioadă tulbure pentru România a continuat să scrie și să publice, a strâns bani, s-a stabilit la Brăila, și început construirea unei goelete cu care spera să plece în lume.

Spre sfârșitul anului 1947, când controlul sovieticilor asupra României deveni total, Radu Tudoran este total marginalizat. Conform spuselor sale, citat fiind dintr-un interviu acordat Marinei Spalas și publicat în Revista „Contemporanul” numărul 15 din 1992 : „După 1947 am fost înmormântat, nimeni n-a mai pomenit de mine decât dacă își mai aducea cineva aminte să-mi vâre o suliță în coaste.” Totuși, nu este supus prigoanei Securității sau închisorii. Aflat în dizgrație editorială, alege traducerile, în special din autori ruși și sovietici, ca mijloc de menținere a contactului cu literatura și ca mijloc de existență.

Goeleta Speranța, astfel botezată de Radu Tudoran, sub comanda căpitanilor Marin Deboveanu și Gheorghe Florea.

Revine pe scena literară cu un aparent anodin și inofensiv roman pentru tineret, socotit de unii critici literari „roman de consum”, anume Toate pînzele sus!publicat în anul 1954. Romanul, scris cu mare talent narativ și descriptiv, este puternic influențat de pasiunea pentru aventură a autorului și devine aproape instantaneu un succes răsunător la publicul de toate vârstele, aprinzând imaginația a milioane de tineri români pentru câteva generații.^[3] Descrie călătoria pe care Radu Tudoran nu a mai putut să o facă în 1948. Modelul său de navigator l-a constituit Joshua Slocum^⁠(d), aidoma căruia ar fi vrut să plece în jurul lumii. Deși propria sa goeletă rămăsese neterminată, succesul romanului a fost atât de mare încât goeleta „Speranța” (cum intenționa să o numească) a fost efectiv realizată în 1968, la comanda studioului cinematografic „București”, la șantierul naval din Tulcea și în rada portului Brăila, cu ajutorul uzinelor de utilaj greu „Progresul”, pentru turnajul filmului inspirat de roman: Toate pînzele sus! de Mircea Mureșan^[4]. În 1976, acesta a fost ecranizat pentru televiziune.^[5]

Radu Tudoran a trăit retras până la sfârșitul vieții sale, dar a publicat numeroase best-seller-uri. În 1977, numărul total al exemplarelor din cărțile sale – aproape fiecare reeditată de mai multe ori – depășea cu mult 1 500 000 de exemplare tipărite. Proiectul său cel mai ambițios din punct de vedere literar rămâne ciclul de șapte romane Sfârșit de mileniu, scris cu o transparență și o naturalețe atât de firească încât un cititor mai puțin experimentat nu va sesiza puterea și eleganța stilului ce l-au caracterizat pe Radu Tudoran încă de la publicarea romanului Un port la răsărit. Sfârșit de mileniu este o frescă complexă a societății românești a secolului XX, fiind ciclul căruia talentatul prozator i-a închinat toată puterea sa creatoare a ultimilor săi 20 de ani de viață.

A avut întotdeauna, printre femei, faima unui bărbat distins și cuceritor, inclusiv după vârsta de 60 de ani. În ultimul an al vieții a lucrat la al șaptelea roman din ciclul Sfârșit de mileniu, Sub zero grade, în care era vorba de perioada de ocupație sovietică, din 1944 și până în 1953.

A murit în dimineața zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după mai multe intervenții chirurgicale care n-au reușit să-l salveze. Fratele său mai mare, Geo Bogza, a murit un an mai târziu.

A publicat:

Nuvele

• Orașul cu fete sărace (nuvele), București:, Editura Socec, 1940

Romane

• Un port la răsărit (roman), București: Editura Socec, 1941, Editura Arta Grafică, 1991
• Anotimpuri, București: Editura Socec, 1943 (ediția a II-a, 1946; ediția a III-a, 1947; ediția a IV-a, București: Editura Albatros, 1974)
• Flăcări (carte), București: Editura Forum (Tipografia „Cartea de Aur”), 1945 (ediția a II-a, 1947; ediția a III-a, București: Editura Socec, 1948; ediția a IV-a, București: Editura Tineretului, 1958; ediția a V-a, cu titlul Flăcările, București: Editura Minerva, 1971; ediția a VI-a, cu titlul Flăcările, București: Editura Eminescu, 1983)
• Purcelul care a ajuns boier, (roman pentru copii și tineret), București: Tipografia „Pro-Pace”, 1945
• Ferma „Coțofana veselă”, (roman pentru copii și tineret), Craiova: Tipografia „Scrisul Românesc”, 1946
• Întoarcerea fiului risipitor, București: Editura Socec, 1947 (ediția a II-a, București: Editura Minerva, 1970; ediția a III-a, 1971; ediția a IV-a, 1974; ediția a V-a, București: Editura Eminescu, 1984)
• Toate pînzele sus! (roman), București: 1954 (ediția a II-a, revizuită și adăugită, București: Editura Tineretului, colecția „Cutezătorii”, 1957; ediția a III-a, 1961; ediția a IV-a, 1964; ediția a V-a, 1967; ediția a VI-a, în 2 volume, cu o postfață a autorului, București: Editura Minerva, 1973; ediția a VII-a, cu o prefață a autorului, București: Editura Ion Creangă, 1980)
• Ultima poveste, București: Editura Tineretului, 1956 (ilustrații de Coca Crețoiu Seinescu) (ediția a II-a, 1964; ediția a III-a, București: Editura Ion Creangă, 1973)
• Dunărea revărsată, București: Editura pentru Literatură, 1961 (ediția a II-a, 1963; ediția a III-a, 1967; ediția a IV-a, București: Editura Minerva, 1977)
• O lume întreagă, București: Editura Tineretului, 1964 (ediția a II-a, 1969)
• Al treilea pol al Pămîntului, București: Editura Ion Creangă, 1971
• Maria și marea, București: Editura Albatros, 1973, Editura Arta Grafică, 1992
• Acea fată frumoasă, București: Editura Cartea Românească, 1975

Ciclul de romane Sfârșit de mileniu

Ciclul Sfârșit de mileniu se compune din șapte romane:

1. Casa domnului Alcibiade, București: Editura Cartea Românească, 1978
2. Retragerea fără torțe, București: Editura Eminescu, 1982
3. Ieșirea la mare, București: Editura Eminescu, 1984
4. Victoria neînaripată, București: Editura Eminescu, 1985
5. Privighetoarea de ziuă, București: Editura Eminescu, 1986
6. O sută una lovituri de tun, București: Editura Eminescu, 1989
7. Sub zero grade, București, Editura Arta Grafică, 1994 (postum)

Impresii de călătorie

• Al optzeci și doilea, București: Editura pentru Literatură, 1966 (despre o călătorie pe ocean cu traulerul „Constanța”)
• Oglinda retrovizoare, 1970 (despre Italia)
• La nord de noi înșine, București: Editura Eminescu, 1979
• Frumoasa adormită (carte), București: Editura Eminescu, 1981 (despre Statele Unite ale Americii )
• Viata mea Bucuresti Editura Tudoran ,1981

Traduceri

A tradus singur sau în colaborare din: Alexander Bek^⁠(d), Charles Darwin, Aleksandr Fadeev, Ivan Goncearov, I. Listenov, N. Nikitin, L. Platov, Boleslaw Prus, Anatoli Rîbakov, Tihon Semușkin, Manaf Suleimanov, Aleksei Nikolaevici Tolstoi, Jules Verne, Vitali Zakrutkin, Antonín Zápotocký.

Radu Tudoran
Date personale
Născut	8 martie 1910[2]  Blejoi, Prahova, România
Decedat	18 noiembrie 1992 (82 de ani)  București, România
Frați și surori	Alexandru Bogza Geo Bogza
Cetățenie	România
Ocupație	lingvist[*] scriitor scriitor de literatură pentru copii[*] traducător
Activitate
Limbi	limba română[1]

·         1911 – S-a născut Emanuel Elenescu, dirijor şi compozitor, dirijor al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii Române.

* 1913: Mouloud Feraoun (n. 8 martie 1913, Kabylie, Algeria – d. 15 martie1962,^[1][2] Alger, Algeria) a fost un scriitor algerian născut în Tizi Hibel, Kabylie. Cărțile lui scrise în franceză, au fost traduse în engleză și germană.

A fost asasinat de OAS (Organisation armée secrète) în martie 1962.

·         1914: Iakov Borisovici Zeldovici (n. 8 martie 1914, Minsk — d. 2 decembrie1987, Moscova) a fost un ilustru fizician rus, de origine evreu, din Belorusia, membru al Academiei de Științe a URSS (din 1958), de trei ori erou al Muncii Socialiste (29.10.1949, 04.01.1954, 11.09.1956).

A studiat la Institutul Politehnic din Sankt-Petersburg dar nu l-a absolvit. A fost membru ULCT între anii 1928-1942. În anul 1931 a lucrat la Institutul de Fizică Chimică din Moscova. Ulterior a participat împreună cu A.D. Saharov, N.N. Bogoliubov la proiectul atomic sovietic până în anul 1963 inclusiv. În anul 1964, după terminarea lucrului la proiectul atomic a fost neangajat timp de 1 an și abia de la sfârșitul anului 1964 a fost angajat la Institutul de Matematică aplicată al Academiei de științe din URSS, unde printre colegi i-a avut și pe alți colaboratori ai proiectului atomic: Andrei N. Tihonov, ș.a.. Candidat în științe fizico-matematice (1936), doctor în științe fizico-matematice(1939), profesor al facultății de fizică a Universității M.V. Lomonosov de la Moscova din 1966. Membru corespondent al Academiei de științe din URSS din 1946, Academician al Academiei de științe din URSS din anul 1958. Laureat al Premiilor Stalin (ulterior Premiul de Stat al URSS) pentru anii 1943, 1949, 1951, 1953. Zeldovici a fost laureat al Premiului Lenin din URSS pentru anul 1956. Este renumit prin faptul, că nu a fost membru al Partidului Comunist (PCUS).

Este înmormântat la cimitirul Novodevicie la Moscova.

Este unul dintre fizicienii de anvergură din URSS, talent-polivalent, cu realizări majore în domeniul chimiei fizice și, în speță, a fizicii detonației,fizicii atomice și nucleare, fizicii particulelor elementare, astrofizicii, gravitației și cosmologiei, fizicii corpului solid. A creat o școală științifică importantă, în speță în domeniul astrofizicii, cosmologiei, fizicii nucleare și a particulelor elementare. A fost atât experimentator cât și un teoretician ilustru. Ca realizări de profunzime poate fi umbrit doar de Lev Landau, iar ca arie de preocupări științifice este comparabil cu Vitalie Ghinzburg.

Unul dintre primii tutori științifici ai lui Zeldovici a fost academicianul Boris Petrovici Konstantinov, care l-a îndreptat spre chimia fizică și cea nucleară. Specialist în teoria detonației, creator alături de Iuliu Hariton și Nicolai Bogoliubov a bombei atomice sovietice la biroul de construcții de la Sarov, regiunea Nijnii-Novgorod, aflat sub conducerea lui Igor Kurceatov. Ulterior a colaborat cu Andrei Dmitrievici Saharov și Iuri Trutnev la construcția bombei cu hidrogen, proiect inițiat de Igor Tamm.

Unul dintre cercetătorii reputați ai fizicii nucleului din URSS, având contribuții importante în teoria difuziei particulelor elementare pe nuclee. Unul dintre principalii promotori ai teoriei gravitației și cosmologiei în anii 1970-1980 în URSS. În anii 1939-40 a efectuat în colaborare cu Iuliu Hariton calculul procesului de fisiune a uraniului în reacție de lanț și a cercetat randamentul neutronilor. A dezvoltat teoria reactorului omogen cu neutroni termici și absorbția de rezonanță a neutronilor în U-238. A examinat cinetica reactorului și a arătat rolul principial al neutronilor întârziați la funcționarea lui.

A anticipat posibilitatea reținerii neutronilor ultrareci într-un vas cu pereți reflectori, a arătat posibilitatea existenței nucleelor cu surplus de neutroni (He cu 8 nucleoni). A introdus noțiunea de sarcină leptonică (1952-1953), a anticipat dezintegrarea -β a pionilor cu cu sarcină electrică (1954) și, în colaborare cu S. Gerștein - fenomenul de conservare a curentului pionic. A arătat posibilitatea existenței unor noi caracteristici electromagnetice ale particulelor, ce apar în cazul deteriorării parității, și, pentru prima oară (1958-60), a arătat existența factorului de formă de sarcină a neutrinului și deteriorarea parității atomilor din contul interacției slabe. În anul 1958 a sugerat metoda de detecție a particulelor cu durată scurtă de viață prin măsurarea repartizării numărului produselor de dezintegrare.

Începând din anii 1970 se ocupă de teoria gravitației (găuri negre, unde gravitaționale, magnetohidrodinamică), în special de cosmologie, și astrofizică, aprofundează cercetările anterioare de fizică a particulelor elementare. Unul dintre coautorii efectului de supraradiație a găurilor negre. În anul 1971 apare monografia "Teoria gravitației și evoluția stelelor", care explică evoluția stelelor prin procesele fizice, care au loc în interiorul stelelor și nu prin acțiunea forțelor supranaturale, a lui Dumnezeu, sau a unor forțe oculte. În următoarea carte "Structura și evoluția Universului" (1975) acești autori arată cum a apărut Universul în urma unei gigantice explozii, cum a evoluat de la o stare extrem de densă, singulară, la stadiul când materia a putut să se coaguleze în fluctuații de densitate, care s-au transformat ulterior în galaxii. Ulterior în interiorul galaxiilor au apărut stele, în urma colapsului gravitațional al norilor de hidrogen, pentru ca mai apoi în unele sisteme stelare să apară planete, inclusiv locuibile.

·         1917: Dimitrie Stelaru (n. 8 martie 1917, Segarcea Vale, județul Teleorman – d. 28 noiembrie 1971, Buftea, județul Ilfov), pe numele său adevărat Dumitru Petrescu, a fost un poet, prozator și memorialist român.

A debutat ca poet la mijlocul anilor ’30 când, încă elev, a publicat o plachetă intitulată Melancolie. Până în 1938 a publicat sub pseudonimulD. Orfanul (deoarece tatăl său murise pe front, în 1917), pentru ca din 1938, la îndemnul lui Eugen Jebeleanu, să adopte pseudonimul Dimitrie Stelaru

Este fiul lui Dumitru Petrescu (cizmar si, apoi, agricultor, căzut pe front în timpul primului război mondial) si al Pascăi (n. Preotu). Ulterior, mama sa se căsătorește cu zidarul Florea Stoicea.^[2]

Dimitrie Stelaru a avut trei mariaje. Se căsătorește pentru prima oară la Turnu Măgurele cu o profesoară de filozofie cu care a avut o fiică. Al doilea mariaj a fost cu o pictoriță cu care a stat șase ani. Din ultima căsătorie rezultă un fiu, Eunor

În anul 1940 a făcut o farsă lugubră, publicând în ziarul Semnalul un anunț prin care își anunța decesul, eveniment pe care i l-a relatat în 1967 poetului Adrian Păunescu:^[5]

„(...) presa a început să anunțe moartea poetului Stelaru care, ca și atîția alții, din pricina condițiilor ș.a.m.d. a murit. Ba încă și tipii care-mi erau dușmani au început să mă laude, în articole mari, calde, după anunțarea știrii că am murit. (...) Voiam să-mi bat joc. Aveam o poftă nebună să-mi bat joc. O săptămînă a urlat presa. Și cînd eram pe cale de dispariție, din comentariile presei, am apărut pe stradă. M-a văzut Emil Botta și s-a făcut alb. Credea că sînt stafie. Nu-ți mai spun că toți credeau că sînt stafie.(...)”

Romanul autobiografic Zeii prind șoareci, apărut în 1968, ilustrează viața sa boemă, ce poate fi asemănată cu cea a lui Edgar Allan Poe

Volume publicate:

• Melancolie, poesii, prefaṭă de I. Narcis, Braṣov, Tipografia G. I. Gologan, f.a., semnat D. Orfanul
• Abracadabru, poesii, Bucureṣti, Tipografia Progresul Artei, f.a., semnat D. Orfanul
• Blestem, poesii, Bucureṣti, Tipografia Progresul Artei, 1937, semnat D. Orfanul
• Preamărirea durerii, poeme, Bucureṣti, Tipografia Astoria, 1938, semnat D. Orfanul
• Noaptea geniului, poeme, Bucureṣti, Editura Bucovina – I. E. Torouṭiu, 1942
• Ora fantastică, poeme, cu O planetă de poet nou de E. Lovinescu, Bucureṣti, Editura Prometeu, 1944
• Cetăṭile albe, poeme, Bucureṣti, Întreprinderile de editură S.A.R., 1946
• Fata pădurarului, basm în versuri, Bucureṣti, Editura Tineretului, 1955
• Gelu, [basm în versuri], Bucureṣti, Editura Tineretului, 1956
• Ṣarpele Marao ṣi Vrăjitoarele, feerii, Bucureṣti, E.S.P.L.A., 1957
• Oameni ṣi flăcări, poezii, Bucureṣti, Editura pentru Literatură, 1963
• Fata fără lună, [proză], Bucureṣti, Editura Tineretului, 1967
• Mare incognitum, [poezii], cuvânt înainte de Eugen Jebeleanu, Bucureṣti, Editura pentru Literatură, 1967
• Nemoarte, [poezii], Bucureṣti, Editura Tineretului, 1968
• Zeii prind Ṣoareci, [însemnări], Bucureṣti, Editura pentru Literatură, 1968
• Cei din lună, [poveṣti], Bucureṣti, Editura Tineretului, 1969
• Mare incognitum, [poezii], colecṭia „Cele mai frumoase poezii”, cuvânt înainte de Lucian Raicu, Bucureṣti, Editura Tineretului, 1969
• Coloane, [poezii], Bucureṣti, Editura Minerva, 1970
• Înaltă umbră, [poezii], Bucureṣti, Editura Eminescu, 1970
• Poeme dramatice (Leru ṣi Împăratul Nix), Bucureṣti, Editura Eminescu, 1970
• Păsări incandescente, poeme, Bucureṣti, Editura Cartea Românească, 1971
• Casa veveriṭelor, [poveṣti], ediṭie îngrijită de Victor Corcheṣ, Bucureṣti, Editura Ion Creangă, 1991
• Îngerul vagabond, poezii postume, ediṭie îngrijită ṣi prefaṭă de Victor Corcheṣ, Bucureṣti, Editura Eminescu, 1999
• Opera poetică, ediṭie îngrijită ṣi prefaṭă de Emil Manu, Bucureṣti, Editura Profile Publishing, 2002
• Scrieri literare, ediṭie critică ṣi studiu introductiv de Victor Corcheṣ, Constanṭa, Editura Ex Ponto, vol. VI: Proză, 2002; vol. I: Teatru, 2004

Dimitrie Stelaru
Dimitrie Stelaru portret de Ion Vlad (1953)
Date personale
Nume la naștere	Dumitru Petrescu
Născut	8 martie 1917 Segarcea Vale, România
Decedat	28 noiembrie 1971, (54 de ani) Buftea, Republica Socialistă România
Părinți	Dumitru Petrescu (natural), Florea Stoicea (vitreg) și Pasca Preotu
Frați și surori	o soră
Căsătorit cu	de trei ori[2]
Copii	doi
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	poet, prozator, memorialist
Pseudonim	D. Orfanul, Dimitrie Stelaru
Limbi	limba română[1]
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1935 - 1971
Specie literară	poezie, roman, biografie, poveste, poem, basm
Operă de debut	1935 - placheta „Melancolie”[3]
Opere semnificative	„Noaptea geniului”, „Ora fantastică”, „Cetăṭile albe”, „Mare incognitum”, „Zeii prind șoareci”
Note
Premii	Premiul Uniunii Scriitorilor, 1967

* 1922: Ralph Baer (n. 8 martie 1922 - d. 6 decembrie 2014) a fost un pionier german-american în jocuri video, inventator și inginer, cunoscut ca „Părintele jocurilor video”,^[2] care a adus multe contribuții joucrilor și industriei jocurilor video. În 2006 a primit Medalia Națională pentru Tehnologie pentru inventarea consolei de jocuri.

·         1924 - S-a născut Alma Redlinger, artist plastic.

·         1925 - S-a născut Francisco Rabal, actor şi regizor spaniol (roluri în filmele: “Eclipsa”, regia M. Antonioni, “Nazarin”, regia Luis Bunuel) (m.29.08.2001).

·         1927 - S-a născut Dick Hyman, compozitor, pianist şi aranjor american.
* 1927: Stanisław Kania (n. 8 martie 1927, Wrocanka) a fost un politician comunist polonez.

Kania s-a născut în Wrocanka. În 1944, la vârsta de doar 17 ani, s-a alăturat rezistenței anti-naziste poloneze și un an mai târziu, când germanii au fost alungați și comuniștii au preluat controlul întreg al puterii în Polonia, s-a înscris în Partidul Comunist Polonez (Komunistyczna Partia Polski - KPP). În anii 1950, a fost implicat în activități ale tineretului comunist polonez și a absolvit în 1952 Școala de Partid.

În 1980, după ce Edward Gierek a fost forțat să demisioneze din funcția de secretar general al Partidului Muncitoresc Unit Polonez (Polska Zjednoczona Partia Robotnicza - PZPR), ca urmare a crizei tot mai acute a regimului comunist, el a fost cel care a preluat această funcție. El a admis că predecesorii săi au făcut multe greșeli din punct de vedere economic și a pledat pentru colaborarea cu Biserica Catolică și cu sindicatele și organizațiile muncitorești. De asemenea, Kania s-a întâlnit și cu liderul sindicatului Solidaritatea, Lech Wałęsa, pentru discuții în vederea reformării economiei.

A deținut funcția de secretar general al PZPR doar până în 1981, când a fost înlocuit deoarece a criticat URSS pentru faptul că susține un model economic care nu a trecut testul. Succesorul său a fost prim-ministru de atunci, Wojciech Jaruzelski.

·         1931 - S-a născut scriitorul şi istoricul Gelcu Maksutovici, preşedinte al Uniunii Culturale a Albanezilor din România.

* 1932: Schiarhimandritul Ilie Nozdrin, născut cu numele de Alex Afanasevici Nozdrin (n. 8 martie1932, satul Stanovoi, Orlovsky, Orel) - este unul din cei mai renumiți duhovnici ortodocși ai Bisericii Ortodoxe Ruse, făcînd parte din obștea renumitei mănăstiri Optina. Shiarhim. Ilie Nozdrin este, totodată, și duhovnicul Patriarhului Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii.

După ce și-a satisfăcut serviciul militar a studiat la Colegiul tehnic de mecanică din Serpukhovo (între 1955–1958). Imediat după absolvirea colegiului, a fost repartizat în orașul Kamișin, din regiunea Volgograd, pentru a lucra la construcția combinatului de producție a bumbacului. Este admis apoi la Seminarul din Saratov și, după închiderea acestuia, își continuă studiile la Seminarul din Sankt-Petersburg. Tot la Sankt-Petersburg se decide să intre în monahism, primind numele de Ilie. Timp de zece ani Părintele Ilie Nozdrin s-a nevoit la Mănăstirea Peșterilor din Pskov (Pskovo-Peciorskii). Apoi, în primăvara anului 1978, s-a mutat la Mănăstirea Sf. Pantelimon de la Sfântul Munte Athos. În 1989 Părintele Ilie revine în Rusia și este primit în obștea MănăstiriiOptina, care tocmai începea să se refacă. Aici este tuns în schima mare, primind numele de Ilie. Schiarhimandritul Ilie Nozdrin se nevoiește în prezent la Peredelkino, în cadrul mănăstirii din localitate.

Ilie Nozdrin
Date personale
Născut	8 martie 1932 (87 de ani)  Q18401734[*], Orlovsky District, Oryol Oblast[*], Rusia
Cetățenie	URSS  Rusia
Religie	creștinism ortodox[*]
Ocupație	preot
Funcția episcopală
Premii	Ordinul Sf. Serafim din Sarov[*] Order of St. Sergius of Radonezh 1st class[*] Ordinul de Onoare[*] Ordinul Sfântului Serghei de Radonej[*]

·         1935 - S-a născut pictoriţa Gabriela Pătulea Drăguţ.

·         1935: Radu Ciobanu, scriitor român

* 1935: Akira Kitaguchi (n. 8 martie 1935) este un fost fotbalist japonez.

·         1936: Gina Patrichi (n. 8 martie 1936,^[1] București, România – d. 18 martie 1994,^[1] București, România) a fost o actriță de film, radio, teatru, televiziune și voce din România.
A urmat cursurile Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din București, la clasa Aurei Buzescu, timp de trei ani, începând din 1952, fiind admisă cu toate că nu își încheiase încă studiile liceale, dar și exmatriculată înainte de absolvire, din motive disciplinare.

În ciuda exmatriculării din Institutul de Teatru, a fost angajată la nou înființatul teatru din Galați, unde a debutat în spectacolul Nota zero la purtare de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, regizat de Valeriu Moisescu, în 21 octombrie 1956. Experiența dureroasă a alungării din școală s-a dovedit în timp benefică, determinând o schimbare de atitudine ce o prefigura pe artista perfecționistă de mai târziu și contribuind, așadar, la formarea conștiinței unei adevărate profesioniste. Gina Patrichi a jucat la Teatrul Dramatic din Galați până în anul 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din București, condus de regizorul, actorul și scenograful Liviu Ciulei. Aici și-a făcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiași Valeriu Moisescu.

Marile roluri le-a creat în principal pe scena Teatrului Bulandra (cu o excepție notabilă: rolul reginei în spectacolul Antoniu și Cleopatra de William Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuțiu, montat la Teatrul Național din Cluj, 1988), pe care a slujit-o până aproape de sfârșit - ultima stagiune: 1992-1993; ultima premieră: Teatrul comic de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete (22 noiembrie 1992).

A lucrat cu mari regizori, precum Liviu Ciulei, Valeriu Moisescu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur, Radu Penciulescu, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, și a colaborat extrem de bine cu actorul Ion Caramitru, în postură de regizor, sau coregrafa Miriam Răducanu. Numele său este legat de montări celebre: Clipe de viață, D-ale carnavalului, Elisabeta I, Victimele datoriei, Puricele în ureche, Azilul de noapte, Hedda Gabler, Interviu, Amintiri, Dimineață pierdută, Hamlet, etc. În film, actrița și-a făcut debutul, remarcabil, alături de Victor Rebengiuc, în lungmetrajul realizat de Liviu Ciulei după cunoscutul roman Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu (1964). A creat de asemenea nenumărate personaje memorabile la teatrul radiofonic, jucând în peste 150 de piese transmise pe calea undelor hertziene.

Gina Patrichi a fost căsătorită cu avocatul Victor Anagnoste (1928 - 2011), din 1959 până la decesul prematur al actriței (la doar 58 de ani). În 1966 s-a născut fiica celor doi, Oana.

Roluri și spectacole reprezentative în teatru[modificare | modificare sursă]

La Teatrul Bulandra din București[modificare | modificare sursă]

• Dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu, regia Cătălina Buzoianu, 1986 - Ivona (spectacol preluat de Televiziunea Română)
• Hamlet de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 1985 - Gertruda (în locul actriței Ileana Predescu, din 1990)
• Romeo și Julieta la sfârșit de noiembrie de Jan Otcenasek, regia Valeriu Moisescu, 1984 - Maria Dockalova (spectacol preluat de Televiziunea Română, regia de studio Cornel Todea)
• O lume pe scenă, regia Miriam Răducanu, 1984
• Amintiri de Alexei Arbuzov, regia Ion Caramitru, 1982 - Liubov Ghiorghievna
• Interviu de Ecaterina Oproiu, regia Cătălina Buzoianu, 1976 - Reportera
• Hedda Gabler de Henrik Ibsen, regia Cătălina Buzoianu, 1975 - Hedda Tesman
• Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei, 1975 - Nastasia
• Elisabeta I de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, 1974 - Caterina de Medici
• Vicarul de Rolf Hochhuth, regia Radu Penciulescu, 1972 - Julia Luccani
• Acești nebuni fățarnici de Teodor Mazilu, regia Emil Mandric, 1970 - Silvia
• Puricele în ureche de Georges Feydeau, regia Emil Mandric, 1969 - Raymonde Chandebise
• Victimele datoriei de Eugen Ionescu, regia Crin Teodorescu, 1968 - Madeleine
• Iulius Cezar de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, 1968 - Portia
• D-ale carnavalului de Ion Luca Caragiale, regia Lucian Pintilie, 1966 - Mița Baston
• Clipe de viață de William Saroyan, regia Liviu Ciulei, 1964 - Kitty Duval (spectacol preluat de Televiziunea Română, regia de studio Liviu Ciulei)
• Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, regia Valeriu Moisescu, 1964 - Corina

La Teatrul Dramatic din Galați[modificare | modificare sursă]

• Taina de Horia Stancu, regia Gheorghe Jora, 1963 - Femeia de stradă
• Umbra de Evghenii Șvarț, regia Gheorghe Jora, 1963 - Anunțiata
• Poveste din Irkutsk de Arbuzov, regia Vlad Mugur, 1962 - Valia
• Celebrul 702 de Alexandru Mirodan, regia Vlad Mugur, 1961 - Miss Pope
• Nora de Henrik Ibsen, regia Ariana Kuner, 1959 - Nora
• Titanic vals de Tudor Mușatescu, regia Valeriu Moisescu, 1958 - Gena
• Gâlcevile din Chiogia de Carlo Goldoni, regia Valeriu Moisescu, 1957 - Lucietta
• Nota zero la purtare de Virgil Stoenescu și Octavian Sava, regia Valeriu Moisescu, 1956 - Mariana Pleșoianu
• Don Gil de... Ciorap Verde de Tirso de Molina, regia Crin Teodorescu, 1957 - Dona Ines

La Teatrul Național din Cluj[modificare | modificare sursă]

• Antoniu și Cleopatra de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu, 1988 - Cleopatra (spectacol preluat de televiziunea română, regia de studio Dan Necșulea)

La Teatrul Național de Televiziune[modificare | modificare sursă]

• Stâlpii societății de Henrik Ibsen, regia Dan Necșulea, 1988 - Lona Hessel
• Capcana de J.P. Miller, regia Eugen Todoran, 1980
• În așteptarea lui Lefty de Clifford Oddets, regia Cornel Popa, 1979
• Serenadă pentru două vârste de Paul Everac, regia Constantin Dicu, 1978
• Valentin și Valentina de Mihail Roscin, regia Irina Vrabie, 1977
• Să umplem pamântul cu visuri de Dan Tărchilă, regia Eugen Todoran, 1977
• Egmont de J.W. Goethe, regia Sorana Coroamă-Stanca, 1977
• Uitarea de Valentin Munteanu, regia Constantin Dicu, 1977
• Livada cu vișini de A.P. Cehov, regia Cornel Todea, 1975 - Liubov Andreevna Ranevskaia
• Cadavrul viu de L.N. Tolstoi, regia Cornel Popa, 1975
• Scrisori apocrife de Constantin Munteanu, regia Petre Sava Băleanu, 1975
• Pescărușul de A.P. Cehov, regia Petre Sava Băleanu, 1974 - Arkadina
• Micul Eyolf de Henrik Ibsen, regia Petre Sava Băleanu, 1972 - Rita Allmers
• Cavalerul tristei figuri, după Cervantes, regia Petre Bokor, 1971
• Farsa lui Pathelin, regia Alexandru Tatos, 1971
• Unul dintre noi de Radu Bădilă, regia Letiția Popa, 1971
• Diavolul și bunul Dumnezeu de J.P. Sartre, regia Letiția Popa, 1970
• Răpirea prea frumoaselor sabine de Leonid Andreev, regia Adrian Georgescu și Dan Damian, 1970
• Un nasture sau absolutul de Radu Cosașu, regia Savel Știopu, 1970
• Surorile Boga de Horia Lovinescu, regia Petre Sava Băleanu, 1967
• Subprefectul după Duiliu Zamfirescu, regia Letiția Popa, 1967
• Ifigenia în Taurida de Paul Everac, regia Petre Sava Băleanu, 1967
• Troienele după Euripide și J.P. Sartre, regia Petre Sava Băleanu, 1967 - Andromaca
• Comoara după Ioan Slavici, 1965
• Rața sălbatică de Henrik Ibsen, regia Petre Sava Băleanu, 1965

Filmografie[modificare | modificare sursă]

• Romeo si Julieta la sfarsit de noiembrie (TV) (1990) - Marie Dockalova
• Hanul dintre dealuri, regia Cristiana Nicolae (1988) - Aspasia
• Duminică în familie (1988) - pensionara
• Figuranții, regia Malvina Urșianu (1987) - Zaza
• Moromeții (1987) - Maria Moromete („Guica”)
• Sezonul pescărușilor, regia Nicolae Oprițescu (1985) - Bătrâna vilegiaturistă
• Un saltimbanc la Polul Nord (1984) - Paulette
• Fram, serial TV, regia Elisabeta Bostan (1983)
• Pe malul stîng al Dunării albastre (1983) - fosta artista Alexandra Bengescu "Zaza"
• Lumini și umbre (partea a II-a), serial TV, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu, Mircea Muresan (1982)
• Liniștea din adîncuri (1982) - patroana
• Lumini și umbre (partea I), serial TV, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu, Mircea Muresan (1981)
• Saltimbancii, regia Elisabeta Bostan (1981) - Lisette
• Burebista (1980)
• Capcana (1980)
• Cântec pentru fiul meu, regia Constantin Dicu (1980) - Eliza
• Probă de microfon, regia Mircea Daneliuc (1980) - reportera TV Luiza
• Rătăcire, regia Alexandru Tatos (1978) - Delia
• Tată de duminică (1975) - Adriana
• Nu filmăm să ne-amuzăm (1975) - Margareta
• Nemuritorii (1974) - Ioana
• Dincolo de nisipuri, regia Radu Gabrea (1974) - Vetina Berechet
• Trecătoarele iubiri, regia Malvina Urșianu (1974) - Hanna
• Bariera, regia Mircea Mureșan (1972) - Țuțuleasa
• Felix și Otilia (1972) - Olimpia
• De ochii lumii (TV), regia Cornel Popa (1971)
• Neînfricații, regia Iulian Mihu (1969) - serial TV
• Procesul alb, regia Iulian Mihu (1965)- Ana-Maria
• Pădurea spânzuraților, regia Liviu Ciulei (1965) - Roza
• Cartierul veseliei (1964)

Premii[modificare | modificare sursă]

• Premiul de excelență (post mortem), la Gala UNITER, în aprilie 1994
• Premiul de excelență acordat de UNITER, 31 ianuarie 1994
• Premiul ATM pentru rol principal feminin în spectacolul Antoniu și Cleopatra de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu, 1988
• Premiul ACIN pentru rolul Zaza din filmul Pe malul stâng al Dunării albastre, regia Malvina Urșianu, 1983
• Premiul de la Costinesti pentru rolul Zaza din filmul Pe malul stâng al Dunării albastre, regia Malvina Urșianu, 1983

Gina Patrichi
Date personale
Născută	8 martie 1936[1]  București, România
Decedată	18 martie 1994 (58 de ani)[1]  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actriță

* 1938: Lewis Teague (n. 8 martie 1938 în Brooklyn, New York) este un regizor de filme, printre ale cărui lucrări se pot enumera Alligator, Cat's Eye, Cujo, The Dukes of Hazzard: Reunion!, Navy SEALs sau The Triangle.

·         1942 - S-a născut Ralph Ellis, chitarist britanic (Swingin' Blue Jeans).
* 1943: Valerio Massimo Manfredi (n. 8 martie 1943, Castelfranco Emilia, Provincia Modena) este un istoric, arheolog, scriitor, eseist și jurnalistitalian. Autodefinindu-se ca un „profesionist al antichității”, el își împarte timpul între munca sa de cercetare din domeniul istoriei antice și arheologiei și scrierea unor romane istorice. Talentul său narativ și gustul pentru intrigile subtile l-au făcut să fie comparat cu celebrul său compatriot Umberto Eco.

Născut în orașul Castelfranco Emilia din provincia italiană Modena, Valerio Massimo Manfredi a urmat cursurile Universității din Bolonia, după care a devenit arheolog la Universitatea Catolică din Milano (Università Cattolica del Sacro Cuore), specializându-se în topografialumii antice.^[2]

În prezent, el este profesor de arheologie la Universitatea Luigi Bocconi din Milano. Înainte de aceasta, a predat și a ținut conferințe în cele mai prestigioase institute de cultură italiene și străine. A condus, de asemenea, o serie de expediții ștințifice și a luat parte la numeroase campanii de săpături arheologice în multe localități din Italia și din alte țări. Astfel, între anii 1970-1980, a întreprins expedițiile „Anabasis” pentru reconstituirea itinararului de retragere a celor zece mii de mercenari greci din Persia (acțiune militară din anul 401 î.Hr., cunoscută sub numele grecesc Ἀνάβασις - Anábasis). Acesta expediții au acoperit un total de 18.000 km, fiind făcute peste 2.000 de fotografii din zona respectivă. Manfredi a mai condus și alte expediții arheologice, cum ar fi: Lavinium, Forum Gallorum și Forte Urbano în Italia, Túcume în Peru, Har Karkom în deșertul Negev din Israel și altele.^[2]

Valerio Massimo Manfredi a fost visiting professor la Universitatea din Veneția, Loyola University of Chicago, Sorbona, Universitatea Oxford, Universitatea din California, Universitatea din Bilbao. Colaborează ca specialist în epoca antică la publicațiile Panorama, Il Messaggero, Archeo și Focus.^[2]

Romanul său L'ultima legione a stat la baza filmului Ultima legiune^⁠(en), lansat în 2007 și în care joacă Colin Firth, Ben Kingsley și alții.

* 1944: Petru Șerban Mihăilescu (n. 8 martie 1944, București, România) este un fost senator român în legislatura 2012-2016. În legislatura 2008-2012, Petre Șerban Mihăilescu a fost ales în județul Teleorman, colegiul nr. 1 Turnu Măgurele - Zimnicea. În legislatura 2004-2008 a fost ales senator în județul Teleorman pe listele partidului PSD. În legislatura 1996-2000, Șerban Mihăilescu a fost ales ca deputat în județul Botoșani pe listele partidului PDSR, iar în legislatura 2000-2004 a fost deputat pentru județul Prahova. În cadrul activității sale parlamentare, Petre Șerban Mihăilescu a fost membru în diverse grupuri parlamentare de prietenie: în legislatura 1996-2000, a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Orientală a Uruguayului și Republica Federală Iugoslavia; în legislatura 2004-2008, a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Cehă și Islanda; în legislatura 2008-2012 a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Arabă Egipt, Republica Bulgaria și Republica Portugheză; în legislatura 2012-2016 a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Japonia, Muntenegru și Republica Ecuador. Petru Șerban Mihăilescu este poreclit și Miki Șpagă

Șerban Mihăilescu
Date personale
Născut	8 martie 1944 (75 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Senator de Teleorman
Deținător actual
Funcție asumată 2004
Deputat de Prahova
În funcție 2000 – 2004
Deputat de Botoșani
În funcție 1996 – 2000
Partid politic	Partidul Social Democrat
Alma mater	Universitatea Politehnica din București
Profesie	Inginer

·         1944 - S-a născut Keef Hartley, baterist englez (Rory Storm & The Hurricanes, John Mayall Band, Keef Hartley Band).

·         1945 - S-a născut Mickey Dolenz, baterist şi vocalist american (The Monkees).
* 1946: Suzana Ardeleanu, nume de fată Tași, cunoscută și sub numele Zsuzsanna Weissböck (n. 8 martie 1946) este o scrimeră română specializată pe floretă, campioană mondială pe echipe la Campionatul Mondial de Scrimă din 1969

·         1946: Randy Meisner, muzician american (The Eagles)

·         1947 - S-a născut Michael Allsup, chitarist american (Three Dog Night).

·         1947 - S-a născut Carol Bayer-Sager, cîntăreaţă şi compozitoare americană.

·         1947 - S-a născut Randy Meisner, basist şi compozitor american (Poco, Eagles).
* 1947: Florentino Pérez Rodríguez (pronunție în spaniolă: /floɾenˈtino ˈpeɾeθ roˈðɾiɣeθ/; n. 8 martie 1947) este un businessman spaniol, inginer civil, fost politician, și actual președinte al Real Madrid Football Club, dar și al Grupo ACS. El a devenit faimos când a inițiat la Real Madrid perioada Los Galácticos, o perioadă în care se plăteau sume foarte mari pentru transferul unor fotbaliști de elită.

Pérez a aderat la partidul Uniunea Centrului Democratic în 1979, activând printre altele și în consiliul orașului Madrid.

În 1986, Pérez a intrat în cursa electorală generală în Spania ca candidat al Partido Reformista Democrático (Partidul Reformator Democratic). El a absolvit Universitatea Politehnica din Madrid.^[5]

În 1993, Florentino Pérez a fost numit președinte al ″OCP Construcciones″. După fuziunea lui OCP cu Gines y Navarro în Actividades de Construcción y Servicios, S.A. (ACS) în 1997, el devine președinte al noii companii.

·         1948: Romeo Octavian Hanganu, politician român

·         1948 - S-a născut Peggy March (Margaret Battavio), cîntăreaţă americană.

·         1949 - S-a născut Dave Lambert, chitarist, vocalist şi compoyitor britanic (Strawbs).

·         1949 - S-a născut muziciana Marta Vlad.

* 1949: Teófilo Cubillas Arizaga (n. 8 martie 1949, Lima) este un fost jucător peruan de fotbal
* 1950: Aurelian Dochia (n. 8 martie 1950, Câmpina, jud. Prahova) a fost deputat în Parlamentul României în legislatura 1990-1992. A candidat ca independent pe listele FSN în circumscripția București. Ca membru al Comisiei Economice a Camerei Deputaților, a contribuit activ la elaborarea legislației tranziției, inclusiv a noii Constituții. A făcut parte din delegația Parlamentului României la Consiliul Europei. În ianuarie 1993 a fost numit Președinte al Agenției Naționale de Privatizare, funcție din care și-a dat demisia în luna septembrie a aceluiași an. După ce a renunțat la cariera politică, Aurelian Dochia a lucrat în consultanță economică și financiară pentru instituții internaționale (Banca Mondială, OCDE, Uniunea Europeană) și bancare. Din 1998 a condus activitățile de consultanță în domeniul fuziuni-achiziții dezvoltate în România de banca franceză Société Générale, ulterior BRD-Groupe Société Générale. După 2001 a fost ales membru în Consiliul de Administrație al băncii BRD-Groupe Société Générale.

De profesie economist, Aurelian Dochia a absolvit Academia de Studii Economice din București în 1973. Până în 1989 a fost cercetător științific principal la Institutul de Economie Națională din cadrul Academiei Române. În decembrie 1989 a fost ales director adjunct al Institutului. A obținut titlul de doctor în economie în 1999. A publicat cărți, studii și sute de articole și este foarte prezent în dezbaterile pe teme economice.

* 1951: Lidia Kulikovski (n. 8 martie 1951, Nicoreni, Moldova) este o bibliotecară și bibliografă din Republica Moldova.

·         1954 - S-a născut Cheryl Baker, cîntăreaţă britanică (Bucks Fizz).

·         1957: Clive Burr, muzician britanic (Iron Maiden)

* 1957: Adi Cărăuleanu (n. 8 martie 1957, Calafat, România) este un actor român, director artistic la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași între anii 1996 și 2015.

Adi Cărăuleanu s-a născut în anul 1957, la Calafat. A absolvit liceul în orașul natal.^[1]

Urmează între 1977 și 1981, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, la clasa profesorilor Petre Vasilescu și Geta Angheluță.^[2]

A debutat în anul 1981, la Teatrul „V. I. Popa” Bârlad, cu rolul „Ruzante” din drama „La Moscheta” de Angelo Beolco, în regia lui Matei Varodi. A stat trei ani la Teatrul „V. I. Popa”, având printre alții colegi, pe Marcel Anghel, Liviu Manoliu, Marian Râlea. Din 1984 este actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași. Acolo a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Doina Deleanu. Între anul 1996 și 2015 a fost director artistic al teatrului.

În mai 2014 a fost declarat cetățean de onoare al orașului Calafat, în care s-a născut. Este căsătorit cu actrița Doina Deleanu.

Teatrul „V. I. Popa” Bârlad[modificare | modificare sursă]

• Octav – Casa nebunilor de Tudor Popescu, regia Cristian Nacu
• Bonifatz, Schleimhascher, Întâiul înalt demnitar – Europa aport – viu sau mort ! de Paul Cornel Chitic, regia Matei Varodi (premiul III la Colocviul de Regie, 1983)
• Richard Dudgeon – Discipolul diavolului de George Bernard Shaw, regia Cristian Nacu
• Felecan – Nota zero la purtare de V. Stoenescu și O. Sava, regia V. Mălinescu
• Ripafratta – Hangița de Carlo Goldoni, regia Matei Varodi
• Pala Italianul – Vlaicu Vodă de A. Davilla, regia Cristian Nacu
• Mincu – Jolly Joker de Tudor Popescu, regia Cristian Nacu (mențiune specială a juriului – Galați, 1984)
• Tâlhărilă – Ortoman și Tâlhărilă de I. Mareș, regia Cristian Nacu.

Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași[modificare | modificare sursă]

• Hänschen Rilow – Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind, regia Cristina Ioviță, 1985 (Suceava)
• Boby – Insula de Mihail Sebastian, regia Dan Stoica, 1985
• Abel – Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă de Horia Lovinescu, regia Nicoleta Toia, 1985
• Puck – Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Cristina Ioviță, 1986
• Platon Stamatescu - ... Escu de Tudor Mușatescu, regia Nicoleta Toia, 1986
• Boldur – Săptămâna patimilor de Paul Anghel, regia Dan Stoica, 1987
• Veanu – Descoperirea familiei de Ion Brad, regia Nicoleta Toia, 1987
• Lvov Evgheni Konstantinovici – Ivanov de A. P. Cehov, regia Ovidiu Lazăr, 1988
• Horia – Timp în doi sau Lapte de pasăre de Dumitru Radu Popescu, regia Bogdan Ulmu, 1988
• Cavafu – Mielul turbat de Aurel Baranga, regia Bogdan Ulmu, 1988
• Regizorul – Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, regia Irina Popescu Boieru, 1989
• Prietenul, Colegul – Scadența de Elias Canetti, regia Ovidiu Lazăr, 1989
• Lică Panglică, Pungescu – Chirița în balon și Chirița în Iași de Vasile Alecsandri, regia Ovidiu Lazăr -1990 (spectacol prezent în Festivalul Național „Ion Luca Caragiale”)
• Nepotul – Carol de Slavomir Mrozek, regia Irina Popescu Boieru, 1990 (Gala Tânărului Actor - Costinești)
• Naufragiatul mijlociu – În largul mării de Slavomir Mrozek, regia Irina Popescu Boieru, 1990 (Gala Tânărului Actor - Costinești)
• Pierre – Nebuna din Chaillot de Jean Girodaux, regia Irina Popescu Boieru, 1991
• Alex – Regulamentul de bloc de Constantin Popa, regia Dan Nasta, 1991
• Martorul IV (fotograful teatrului) – Spectatorul condamnat la moarte de Matei Vișniec, regia Irina Popescu Boieru, 1992 (turneu Paris, turneu Slovacia)
• Eurites – Socrate de Dumitru Solomon, regia Nicolae Scarlat, 1992 (Premiul Tinereții la Festivalul „I. L. Caragiale”)
• Trepev - Pescărușul de A.P. Cehov, regia Irina Popescu Boieru -1992
• Vecinul – Adunarea femeilor de Aristofan, regia Alexandru Dabija, 1993
• Actorul care joacă rolul Pomarici– Astă seară se improvizează de Luigi Pirandello, regia Irina Popescu Boieru, 1993
• Graziano – Bertoldo la curte de Massimo Dursi, regia Irina Popescu Boieru, 1994
• Polinike – Oedip Rege - Oedip la Colonos de Sofocle, regia Mircea Marosin, 1994
• Porcius – Viața și pătimirile lui Publius Ovidius Naso de Paul Miron, regia Ovidiu Lazăr, 1994 (turneu Freiburg - Germania)
• Flavius – Timon din Atena de William Shakespeare, regia Irina Popescu Boieru, 1995
• Nick – Cui i-e frică de Virginia Woolf ? de Eduard Albee, regia Silvia Ionescu, 1995
• Robespierre – Robespierre și regele de Dumitru Radu Popescu, regia Ovidiu Lazăr, 1995 (premieră Paris - Franța)
• La Grange – Cabala bigoților de Mihail Bulgakov, regia Horea Popescu, 1996 (spectacol preluat de TVR)
• Ghidul din Tirol – Jar de munte de Peter Turrini, rega Dan Stoica, 1996
• Domnișorul – Cinel-cinel de Vasile Alecsandri, regia Sorana Coroamă Stanca, 1996 (spectacol preluat de TVR)
• Drăgănescu – Muza de la Burdujeni de Vasile Alecsandri, regia Sorana Coroamă Stanca, 1996 (spectacol preluat de TVR)
• Iordache – D’ale carnavalului de I. L. Caragiale, regia Sorana Coroamă Stanca, 1997
• File – Omul care aduce ploaie de Richard Nash, regia Irina Popescu Boieru, 1997
• Dr. Nincovici – Doamna ministru de Branislav Nușici, regia Horea Popescu, 1998
• Alchonon, Hurmita – Teibele și demonul ei de Isaac Bashevis Singer și Eve Friedman, regia Alexander Hausvater, 1998 (Nominalizare UNITER pentru cel mai bun spectacol)
• Pacientul tăcut – Alarma de Olga Delia Mateescu, regia Silvia Ionescu, 1998
• Leicester – Elisabeta I de Paul Foster, regia Irina Popescu Boieru, 1999
• Tonis – Cele patru picioare ale mesei de Iacovos Kambanelis, regia Ovidiu Lazăr, 1999
• Valere – Tartuffe de Molière, regia Petru Vutcărău, 2000
• Trofimov – Livada de vișini de A. P. Cehov, regia Alexander Hausvater, 2000
• Poetul, Yoshio, Adeptul lui Mishima – Nō Cinci povești de dragoste de Yukio Mishima, regia Alexander Hausvater, 2002
• François de Sacchez – Plăcutele istorii de dragoste și moarte de Honoré de Balzac, regia Virgil Tănase, 2003
• Holofernes – Iudita de Howard Barker, regia Moshe Yassur, 2003
• Postelnicul Toader – Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Eugen Todoran, 2004
• Gerry – Dansează ... fetele Mundy după Brian Friel, regia Ada Lupu, 2004 (Festivalul Dramaturgiei Contemporane, Brașov)
• Vrăjitorul – Salomeea de Oscar Wilde, regia Alexander Hausvater, 2004 (turneu Coreea de Sud)
• Randle Patrick McMurphy – Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman, regia Marius Oltean, 2006
• Domnul Papillon - Rinocerii de Eugène Ionesco, regia Claudiu Goga, 2011
• Medicul - Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, regia Claudiu Goga, 2015 (prezență FNT)
• Igor - Iarna dragostei noastre de Nadejda Ptușkina, regia - Emil Gaju, 2015
• Morten Kiil - Un dușman al poporului, de Arthur Miller(adaptare după piesa lui Henrik Ibsen), regia - Claudiu Goga, 2016 (prezență FNT)
• Copilul foametei - Seceta roșie după „Cartea foametei” de Larisa Turea, regia-Petru Hadârcă, 2017 (turneu Chișinău)
• Mașina se oprește, regia Tilman Hecker, 2017
• Oficialul - Teatru de război, scenariu de Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici, regia Cristian Hadji-Culea, 2018 (turneu Chișinău)
• Willy Loman - Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller, regia - Claudiu Goga, 2018

Filme:

Actor[modificare | modificare sursă]

• 1979: Expresul de Buftea, regia Haralambie Boroș
• 1982: Cucerirea Angliei, regia Gilles Grangier și Sergiu Nicolaescu
• 1981: Croaziera, regia Mircea Daneliuc
• 1983: Dreptate în lanțuri, regia Dan Pița
• 1986: Întunecare, regia Alexandru Tatos
• 2006: Hârtia va fi albastră, regia Radu Muntean
• 2007: 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, regia Cristian Mungiu
• 2017: Haine negre, regia Octav Chelaru

Volume de poezii

Adi Cărăuleanu a debutat în Dacia Literară și Convorbiri Literare cu poezii.^[3] Volume:

• De ce
• Amo, amas, amat, amamus, amatis, amant
• Clovn rănit, editura Junimea, 2018

Adi Cărăuleanu
Date personale
Născut	8 martie 1957 (62 de ani)  Calafat, România
Căsătorit cu	Doina Deleanu
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București

* 1958: Dorin Păran (n. 8 martie 1958) este un senator român, ales în 2012.

·         1958 - S-a născut Pauline Murray, cîntăreaţă britanică (Penetrations).

·         1958 - S-a născut Gary Numan, vocalist, compozitor şi clăpar britanic.

·         1960 - S-a născut Richard Darbyshire, vocalist, chitarist şi compozitor britanic (Living In A Box).

·         1962: Kim Ung-Yong, copil minune coreean

·         1962 - S-a născut Steve Grantley, baterist britanic (Eighth Wonder).
* 1962: Mitsunori Yoshida (n. 8 martie 1962) este un fost fotbalist japonez.

·         1963 - S-a născut Julian Lennon, chitarist, cântăreţ şi compozitor britanic, fiul lui John Lennon.

·         1964 - S-a născut Peter Gill, baterist britanic (Frankie Goes To Hollywood).
* 1964: Yasuharu Sorimachi (n. 8 martie 1964) este un fost fotbalist japonez.
* 1970: Valeriu Streleț (n. 8 martie 1970, Țareuca, raionul Rezina) este un politician moldovean, care între 30 iulie și 30 octombrie 2015 a fost prim-ministru al Republicii Moldova.

Din 2009 până la 31 iulie 2015 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), membru al comisiei parlamentare pentru politică externă și integrare europeană, vicepreședinte al PLDM și ex-președinte al fracțiunii PLDM în parlament.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Valeriu Streleț
Valeriu Streleț
Date personale
Născut	8 martie 1970 (49 de ani) Țareuca, Rezina, RSS Moldovenească
Căsătorit cu	Aurelia Brăguță
Copii	4 (2 fii și 2 fiice)
Cetățenie	Moldova
Religie	creștinism ortodox[*]
Ocupație	Politician, om de afaceri
Al 11-lea Prim-ministru al Republicii Moldova
În funcție 30 iulie 2015 – 30 octombrie 2015
Președinte	Nicolae Timofti
Precedat de	Chiril Gaburici Natalia Gherman (interimar)
Succedat de	Gheorghe Brega (interimar) Pavel Filip
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție 29 iulie 2009 – 31 iulie 2015
Premii	Ordinul Republicii (24 iulie 2014)
Partid politic	Partidul Liberal Democrat din Moldova
Alma mater	Universitatea de Stat din Moldova Academia de Studii Economice din Moldova Institutul European de Studii Politice
Profesie	Jurist, economist

*









































*  1970: Clara Vodă (n. 8 martie 1970, Constanța) este o actriță de voce, scenă și film din România.

A absolvit Academia de Artă Teatrală și Cinematografică Caragiale din București secția Actorie, clasa prof. Gelu Colceag, promoția 1993.

A intrat în atenția publicului odată cu rolul Mamei din pelicula "Eu când vreau să fluier, fluier", lungmetrajul de debut al regizorului Florin Șerban, pentru care acesta a câștigat premiul Alfred Bauer, parte a trofeului Ursul de Argint de la Festivalul de Film (Berlinale) de la Berlin.

Filmografie:

• Loverboy (2011)
• Aurora (2010) - Gina Filip
• Colivia (2010)
• Derby (2010) - Corina
• Eu când vreau să fluier, fluier (2010) - mama Trailer
• Cealaltă fiică (2009)
• Felicia, înainte de toate (2009) - funcționar Lufthansa Trailer
• Înainte și după (2009)
• Înainte și După 22/12/1989 (2009) - dna. Petre
• Renovare (2009) - Doina
• Agenda (2008) - Clara Voda
• Iulia (2008)
• Mobil (2008) - Prietena
• Sinopsis docu-dramă (2007)
• Valuri (2007) - Ica
• A doua șansă (2006) - Silvia
• La urgență (2006) - Gravida (1 episode, 2006)
• Lombarzilor 8 (2006) - Magda Matei
• Prețul iubirii (2006) - Maria
• Lacrimi de iubire (2005) - Stela
• Moartea domnului Lăzărescu (2005) - Dr. Gina Filip Trailer
• Examen (2003) - Nora Sandulescu, sotia lui Cristian
• Accords et à cris (2002) - Isabelle
• În familie (2002) - Diana Alexandrescu
• The Shrunken City / Orașul în miniatură (1998) - Museum Staff
• Asfalt Tango (1995)
• Senatorul melcilor (1995) - Mireille
• Puricele (TV) / (1993) - Olympe
• Hotel de lux (1992) - Picolo

Clara Vodă
Date personale
Născută	8 martie 1970 (49 de ani)[1]  Constanța, România[2]
Căsătorită cu	Bogdan Vodă[*][3]
Cetățenie	România
Ocupație	actriță

·         1972: Constantin Gâlcă (n. 8 martie 1972, București) este un fost fotbalist internațional român, și actual antrenor.^[2]

Constantin Gâlcă a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal 1994. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate.^[3][4]

În 2009 și-a început cariera de antrenor la echipa de liga a patra spaniolă UD Almería B.

Gâlcă, născut în București, a început să joace fotbal la formația din orașul său natal Progresul București, în sezonul 1988-1989. Aceasta evolua pe atunci în Divizia C, iar șansa i-a surâs lui Costel Gâlcă în următorul an, când a ajuns la formația de primă ligă FC Argeș și a debutat la echipa națională de tineret la vârsta de 18 ani.

Fiind un fotbalist talentat, a fost considerat un tânăr promițător în România, iar CSA Steaua București a reușit să îl cumpere după doar un an și jumătate petrecut la Pitești. Primul său sezon la Steaua a fost excelent: 26 de meciuri jucate și 5 goluri marcate, excelent pentru un fotbalist mai degrabă defensiv.

În 1993, la frageda vârstă de 21 de ani, Gâlcă debuta la echipa națională de fotbal a României, într-o victorie împotriva Israelului, scor 1-0. A ajutat echipa națională să se califice la Campionatul Mondial de Fotbal 1994, Anghel Iordănescu convocându-l pe tânărul mijlocaș și la turneul final.

Gâlcă nu a jucat în primele două meciuri de la Mondialul american (împotriva Columbiei, 3-1, și Elveției, 1-4) debutând în meciul decisiv pentru calificarea în optimi, jucat de români împotriva țării gazdă, SUA. România s-a calificat grație golului lui Dan Petrescu, iar Gâlcă a mai evoluat și în meciurile cu Argentina (3-2) și în meciul de tristă amintire cu Suedia, în care România a ratat calificarea în sferturi.

În 1996, imediat după ce a evoluat la Campionatul European de Fotbal din 1996 (bifând două prezențe, în meciurile cu Bulgaria și Spania, și ratând meciul cu Franța) Gâlcă a părăsit Steaua, după aproape 150 de partide disputate pentru aceasta în Divizia A și 24 de goluri marcate. El s-a transferat în Spania, la RCD Mallorca.

După un sezon excelent la Mallorca, în care a evoluat în aproape toate partidele din Primera Division, 34, marcând treisprezece goluri. Datorită evoluțiilor bune, Gâlcă a ajuns la Espanyol Barcelona. Totodată, a continuat să joace la echipa națională a României, calificându-se la cel de-al treilea turneu final: Campionatul Mondial de Fotbal 1998.

Numărul 5 consacrat în echipa națională, Gâlcă a evoluat în toate minutele disputate de România la acest turneu final. Din păcate, echipa națională a fost eliminată în optimi de către revelația turneului, Croația, unicul gol al meciului fiind marcat de Davor Šuker. În sezonul 1999-2000, Espanyol Barcelona a câștigat Cupa Spaniei, iar Gâlcă a fost unul din oamenii de bază ai acestei echipe.

Tot în 2000, Gâlcă a participat la cel de-al patrulea și ultimul turneu final al său, Euro 2000, campionat european disputat în Belgia și Olanda. Din nou Gâlcă a jucat în toate cele patru partide ale României (împotriva Germaniei — 1-1, Portugaliei 0-1 și Angliei 3-2 în grupe și Italiei - 0-2 - în sferturile de finală).

Sezonul 2001-2002 a venit cu o schimbare în cariera lui Gâlcă, cel care a fost cedat de Espanyol la formația Villarreal CF. După un prim sezon excelent la "Submarinul Galben", în care și-a ocupat un loc de titular în această formație, el s-a accidentat și și-a pierdut locul în primul unsprezece, iar pentru a juca a fost cedat, sub formă de împrumut, la Real Zaragoza, în Segunda Division.

La Zaragoza, Gâlcă s-a făcut din nou remarcat, contribuind decisiv la promovarea echipei în Primera Division. Totuși, el s-a întors la Villarreal CF, fiind pus pe liber de clubul de care aparținea. Șansa i-a surâs însă lui Gâlcă, el mai jucând trei ani la UD Almería, în Segunda Division, până în 2006.. De la națională se retrăsese în 2005, după 68 de partide jucate sub "tricolor" și patru goluri marcate.

* 1972: Stanislav „Stas” Barețki (n. 8 martie 1972, Lomonosov, URSS) este un muzician, actor și poet rus. A făcut parte din formațiile Leningrad și EU.^[3][4]

În contextul sancțiunilor internaționale impuse Rusiei și a embargourilorcu care aceasta a răspuns unor state, Barețki a devenit, în 2015, protagonistul unui comportament scandalos, el rupând cu dinții cutii cu bere de import^[5] și o pereche de chiloți,^[6][7] a distrus un iPhone și o tabletă PC,^[8] după care în noiembrie 2015 și-a incendiat propriul BMW, ca dovadă a susținerii campaniei împotriva produselor fabricate în Occident

* 1973: Tony Campos (n. 8 martie 1973 în Los Angeles)^[1] este muzician american de origine mexicană. În prezent el este bas-chitaristulformațiilor heavy metal Soulfly și Prong, și vocalist și basist în formația Asesino. În trecut el a mai activat ca bas-chitarist în formațiile Static-X, Ministry și Possessed.

* 1974: Christiane Paul (n. 8 martie 1974, Berlin-Pankow) este o actriță germană.

Christiane Paul provine dintr-o familie de medici, tatăl ei a fost chirurg și ortoped, iar mama medic anestezist. Între anii 1980 - 1990 ea a urmat la școala politehnică Ernst Busch în cartierul berlinez Pankow. După promovarea bacalaureatului în 1992 a studiat medicina la univeritatea Humboldt din Berlin și obține diploma de medic în anul 2002. Renunță în 2004 la cariera de medic și se ocupă de creșterea feței ei și de dramaturgie. A lucrat mai înainte ca fotomodel la revista Bravo, la 17 ani a obținut rolul principal în filmul Deutschfieber. În 1998 este distinsă cu premiul Goldene Kamera. În august 2006 se căsătorește cu chirurgul Wolfgang Schwenk (n. 1963) pe care-l cunoaște cât timp a fost medic practicant la spitalul Charité din Berlin. La căsătorie ea avea deja din 2002 o fiică pe care o are dintr-o legătură anterioară. Cu soțul are în 2007 un fiu. În prezent locuiește cu familia sa în Hamburg. Christiane Paul este angajată în acțiunea caritativă de a ajuta celor săraci, bolnavilor de SIDA, sau în acțiuni de protecție a mediului.

* 1975: Sultan-Ahmed Magomedsalihovici Ibraghimov (în rusă Султан-Ахмед Магомедсалихович Ибрагимов; n. 8 martie 1975, Tliarata, Daghestan, URSS) este un sportiv rus, fost campion mondial WBO de box la categoria grea, cunoscut în afara Rusiei ca „Sultan”. Titlul de campion l-a pierdut în meciul cu Vladimir Kliciko, fratele lui Vitali Kliciko.

* 1980: Hélder Miguel do Rosário, cunoscut ca Hélder Rosário (n. 8 martie 1980, Lisabona, Portugalia), este un fotbalist aflat sub contract cu Málaga CF.

* 1982: Marjorie Estiano (n. 8 martie 1982, Curitiba, Brazilia) este o cântăreață și actriță braziliană.

E cunoscuta publicului român din serialele de succes Páginas da Vida(2006) și Caminho das Índias (2009).

Ea a început în televiziune ca un antagonist în Malhação (2004) în perioada cea mai de succes din serie. Marjorie Estiano a fost protagonistul timp stelare TV Globo, cu Duas Caras (2007). Ea a fost una dintre vedetele de miniseria Amor em Quatro Atos (2011). Marjorie a fost protagonistul a A Vida da Gente (2011) și Lado a Lado (2012). Ea acționează în teatru și cinema.

Ca și cântăreață, a înregistrat două albume si un DVD.

* 1982: Benjamin Steffen (n. 8 martie 1982, Basel, Elveția) este un scrimerelvețian specializat pe spadă, cvadruplu campion european pe echipe

* 1982: Kat Von D (născută ca Katherine Von Drachenberg pe 8 martie 1982în Monterrey, Mexic) este o tatuatoare, cunoscută pentru emisiunile sale, LA Ink și Miami Ink. Primul tatuaj și l-a făcut la vârsta de 14 ani iar la 16 ani a devenit un artist tatuator.^[1][2]

A fost căsătorită cu Oliver Peck în anul 2004 de care a divorțat în anul 2007. Kat are un nou iubit, Alex Orbison, fiul celebrului cântăreț de muzică country din anii '60

* 1983: Alex Ceaușu (n. 8 martie 1983, București) este un regizor român. Performanțele sale l-au clasat în topul celor mai bine cotați regizori de videoclipuri muzicale din România, având în palmares numeroase colaborări cu artiști, dar și alte tipuri de producții video.

Până în jurul vârstei de 20 de ani, nimic nu prevedea succesul pe care acesta îl va avea în lumea producțiilor video, tânărul Ceaușu fiind un pasionat al cifrelor. A urmat cursurile Colegiul Economic Virgil Madgearu, iar apoi și-a luat licența în cadrul Academiei de Studii Economice, unde a urmat și un master în “Agrobusiness”. Însă, când toată lumea se aștepta să devină un economist serios, viața lui a luat o turnură neașteptată, Alex Ceaușu descoperind muzica și lumea artelor.

Astfel că, la 21 de ani a învățat să cânte singur la pian, după ureche cum îi place să spună, reușind să uimească pe toată lumea. Deși nu are studii de specialitate, talentul său nativ nu poate trece neobservat, iar cea mai bună dovadă este chiar faptul că o bună perioadă de timp, Alex Ceaușu s-a întreținut din lecții de canto și pian pe care le oferea copiilor.

Pasiunea pentru regie îl face pe Alex Ceaușu să renunțe complet la lumea cifrelor și să se dedice producției, în 2008 luând naștere Ador Media, casa de producție sub egida căreia realizează peste 350 de videoclipuri, colaborând cu toate marile case de discuri.

În mai puțin de 7 ani de activitate, Ceaușu semnează producții pentru artiști mari din România, dar și de peste hotare, printre clienții săi numărându-se: Fly Project, B.U.G. Mafia, Andra, Holograf, Anda Adam, Loredana Groza, Dan Bittman, Cristi Minculescu, Delia, Antonia, Lora, Otilia, Alex Velea, What's Up, Florin Salam, Andreea Bălan, Direcția 5, Andreea Bănică, Connect-R, Misha, Anna Lesko, George, Elena Gheorghe, Marcel Pavel, Dj Sava, Alina Eremia, Nicole Cherry, Bere Gratis, Paula Seling, Trupa Zero, Markus Schulz, Mohombi, Nyanda, Tony Cottura, Rico Caliente, Big Ali, L'Algerino, Tony T, Sukhbir, Dru, Shazelle, Dina Gabri, Hevito, Last Night, Ellie White, Maxim, Bogdan Vlădău, Dorian Popa, Adela Popescu, Keo, Naguale, La Familia, Sisu, Puya, Guess Who, Grasu XXL, Maximilian, Cabron, F.Charm, Jo, Raluka, Shift, Sunrise Inc, Andreea D, Laurențiu Duță, Costi Ionita, Randi, Carmen, Phelipe, Mandinga, DJ Project, Oana Radu, Alb Negru, Gipsy Casual, Vali Bărbulescu, Andreea Antonescu, Dony, Nick Kamarera, Pavel Stratan, Sasha Lopez, Rashid, Radu Sîrbu, Akord, Tania Cergă, Sonny Flame, Simona Nae, John Rivas, Omar, Letty, Bibi, Xonia, Ralflo, Yolo, Nico, Party Collective, Dianna Rotaru, Yoyo, dar și mulți alții.

Alex Ceausu
Date personale
Născut	8 martie 1983 București
Ocupație	regizor Alex Ceaușu a primit de două ori la rând distincția de „cel mai bun regizor” din România

* 1983: Kseniya Kimovna Borodina (la naștere – Amoeva, a doua căsătorie – Omarova, n. 08 martie 1983, Moscova) - prezentatoare TV în Rusia, actrita si DJ.

Ksenya Borodina s-a născut în data de 08 martie 1983 la Moscova.

Când avea un an, parintii ei au divortat. Ea și-a petrecut copilăria cu bunica și bunicul ei, în fiecare an mergea în vizită la părinții ei care locuiesc în Italia. A studiat ceva timp la o școală engleză. La 18 ani (din cauza unor neînțelegeri cu tatăl său) a luat numele mamei sale. Borodina are un frate Nikita, care studiază în cadrul Facultății de Drept de la Universitatea de Stat din Rusia.

Dupa ce a absolvit liceul privat în care a studiat aprofundat limbile străine, Ksenya a fost admisă în al doilea an al Institutului de Management Hotelier și Turism, specialitatea „Turism Manager“.

Începând cu anul 2004, este prezentatoarea reality-show-lui "Casa 2" difuzată la postul de televiziune rus-TNT.

Viața personală Ksenia a fost împreună cu Leonid Nerushenko –solist la trupa "Dynamite", care ulterior a murit într-un tragic accident rutier.

În 08 august 2008 Ksenia Borodina s-a căsătorit cu omul de afaceri Yuri Budagov , pe care l-a întâlnit la filmările unei emisiuni de comedie. În 10 iunie 2009 s-a născut fiica lor Marusya. Pe 04 aprilie 2011 cuplul a divorțat.

Ulterior a fost implicată în relații cu foști membri ai reality-show-lui la care este prezentatoare, Oscar Karimov și Mihail Terohin.

La 03 iulie 2015 Ksenia Borodina s-a căsătorit cu omul de afaceri Kurban Omarov, iar în 22 decembrie 2015 a dat naștere unei fiice. Fata a primit numele de Thea.

* 1984: Rio Antonio Zoba Mavuba (n. 8 martie 1984) este un fotbalist francez care joacă pentru Lille OSC ca mijlocaș

* 1988: Sebastian Agache (n. 8 martie 1988, Galați, România) este un fotbalist român 

* 1990: Asier Illarramendi Andonegi (n. 8 martie 1990) este un fotbalist spaniolcare evoluează la clubul Real Sociedad pe poziția de mijlocaș defensiv.

* 1990: Petra Kvitová (n. 8 martie 1990,^[1] Bílovec[*], Cehoslovacia^[1]) este o jucătoare profesionistă de tenis din Cehia

* 1991: Vlăduța Mărioara Rus Lupău (n. Vlăduța Mărioara Lupău, 8 martie 1991, Șimleu Silvaniei, Județul Sălaj)^[1] cunoscută sub numele de scană Vlăduța Lupău este o cântăreață de muzică populară românească din zona Ardeal și realizatoare de emisiuni de muzică populară^[2]. Primul său cântec l-a interpretat la emisiunea Tezaur Folcloric în anul 1995, la vârsta de 4 ani

Vlăduța și-a început cariera muzicală la vârsta de 4 ani, urmând cursuri la Clubul Copiilor din Șimleu Silvaniei la cercul de Folclor. A urmat Școala Gimnazială nr. 1 din orașul natal, după care Liceul Economic din cadrul Colegiului Național “Simion Bărnuțiu”.

După absolvirea liceului, Vlăduța a urmat 6 ani de facultate la Universitatea De Științe Agricole Și Medicină Veterinară  Cluj-Napoca în cadrul Facultății De Medicină Veterinară, iar după absolvirea licenței a urmat studiile Doctorale tot în domeniul Medicinei Veterinare.

Vlăduța Lupău
Vlăduța Lupău
Date personale
Nume la naștere	Vlăduța Mărioara Lupău
Născut	8 martie 1991 (28 de ani)
Căsătorit cu	Adrian Vasile Rus
Ocupație	Cântăreață, realizatoare de emisiuni de muzică populară, moderatoare emisiuni
Activitate
Alte nume	Vlăduța Lupău Vlăduța Mărioara Lupău Rus
Origine	Câmpia Turzii, România
Gen muzical	populară
Instrument(e)	Voce
Ani de activitate	1995-prezent
Case de discuri	Libris, AnaSound, BigMan

VA URMA