MATERIALE SELECȚIONATE
PENTRU MARȚI 24 MARTIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE

ARTE 24 MARTIE

INVITAȚIE LA OPERĂ 24 Martie

DON GIOVANNI Mozart

MUZICĂ 24 Martie

Johann Sebastian Bach

Enrique Granados

Paul Mauriat - Volume N°6

Paul Mauriat - Volume N°7

СБОРНИК ОЧЕНЬ КРАСИВОЙ МУЗЫКИ!!!для души*Розы под дождём

Spectacular Beethoven 2020

Music From Cabaret! Romantic & Beautiful Extended HD Music Video Album! #ProfHowdy

New Popular Songs 2020 - Top Songs This Week (Billboard Hot 100 Chart )

POEZIE 24 Martie

Dinu Ianculescu

Biografie Dinu Ianculescu

IANCULESCU Dinu, se naste la 24 mart. 1925, Bucuresti.
Poet.

Fiul lui Constantin Ianculescu. inginer, si al Aurorei (n. Vladescu).

Studii la Liceele „Cantemir-Voda" din Bucuresti, ..Andrei Saguna" din Brasov si la Colegiul National „Sf. Sava" din Bucuresti (bacalaureatul in 1946); absolvent al Facultatii de Teatru a Conservatorului de Muzica si Arta Dramatica din Bucuresti (1947). Crainic ia Radio Bucuiesii (1945-l948); actor la Teatrul National din Bucuresti (1947-l950), la Teatrul „C. Nottara" (1950-l984). Stabilit in Germania in .

Colaboreaza (din 1986), ca actor la Staatstheatei Darmstadt si la posturile de radio H.R. Frankfurt si S.W.F. Baden-Baden (Germania).

Debut cu versuri in Universul literar (1942); debut editorial cu volum Argintatul peste si alte poezii (1970), urmat de 41 de sonete (1975) si Rondeluri (1980). Dupa ce la debut se exersase cu predilectie intr-o poezie de notatii fragmentare, uneori ingenios articulate metaforic, Dinu Ianculescu opteaza pentru formele fixe ale sonetului si rondelului, convenabile unui temperament liric echilibrat, inclinat spre cizelarea imaginii si armonizarea muzicala a discursului.

Inca neunitara, poezia din Argintatul peste si alte poezii (1970) oscileaza intre notatia impresionista, amintind de formele haikuului japonez, si un discurs mai dezvoltat, ordonat in tipare clasice (indeosebi sonete).

„Cu viiful ascutit
al trestiei
caligrafii
Inscriu pe cer
si forme"

- e o marturisire in mare parte definitorie pentru acest moment liric. In versurile cele mai reusite, Dinu Ianculescu este un „elegiac discret, cu voluptati de cugetator, cultivind ornamentele spiritului, literele, muzica, gratia unei emotii" (C. Ciopraga), dar nu lipsesc nici textele in care locul comun, cliseul poctizant precumpanesc. Cele 41 de sonete (1975) intimpina. la rindul lor, dificultati in depasirea conventiilor.

Invingindu-le indeosebi in sugestia unor stari de calm contemplativ, cind „ora-i stinsa, vintul asezat", „zarea-i lesne de umblat", „in vint e-o goarna de matase, un blind auz, abia ajuns" sau „osteniti de-o truda bucuroasa / nu auzim cum virstele ne-nseamna". Cite-o strofa din primul volum anunta acest lirism echilibrat, vag elegiac, cel mai caracteristic pentru sensibilitatea lui L:

„E-n aer o masura potrivita
nici prea de tot, nici prea putin, un val
din adierea moale ca un sal
a vintului cu goarna linistita".

„Rostirea calda si blind cadentata a versurilor" (I. Moldovan") din aceste sonete supuse disciplinei tiparelor mostenite nu ascunde insa, adeseori, elementele de recuzita: „secera din luna" continua sa se „ascuta" pe ierburi, „vintul vremii spulberate" cade in suflet, cuplul indragostit arde pina la cenusa, „calarim pe roibul vremii fara sea". Cu volumul Rondeluri (1980), Dinu Ianculescu da cea mai reprezentativa carte a sa. Specia cultivata obliga la concentrare si slefuirea muzicala a versului, la o anumita stilizare ii imaginilor. Dictiunea actorului se simte peste tot, sprijinita de mai vechile inclinatii catre caligrafia imaginii, mai bine fructificate acum. Tematica acestor poeme ramine cea cultivata in volumele precedente, cu un accent mai apasat pe reflectia elegiaca asupra trecerii timpului si pe emotia inscrisa in peisaj.

OPERA:
Argintatul peste si alte poezii. Bucuresti, 1970;
41 de sonete. Bucuresti, 1975;
Rondeluri, Bucuresti, 1980.

REFERINTE CRITICE:
D. Cristea, in Romania literara, nr. 15, 1971;
A. Popescu, in Tribuna, nr. 21, 1971;
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 20, 1971;
N. Amaru, ibidem, nr. 48, 1975;
Gh. Bulgar, in Romania literara, nr. 3, 1976;
I. Moldovan, in Echinox, nr. l-2, 1976;
Al. Andritoiu, in Romania literara, nr. 31, 1981;
I. Ariesanu, in Orizont, nr. 19, 1981: R. Carneci, in Contemporanul, nr. 5, 1981;
Gh. Pitut, in Luceafarul, nr. 15, 1981.

Vei găsi ascunsă-ntr-o zi

Alexandrei

Vei găsi ascunsă într-o zi
o scrisoare ultimă, amară
c-am plecat cu frunzele-ntr-o doară
prin păduri pe care nu le ştii.

Pune-o pe raftul din cămară
lângă-arome scurse pe tipsii.
Vei găsi ascunsă într-o zi
o scrisoare ultimă, amară.

Şi pe rânduri vremea va stropi
colbul şi parfumele de-afară
şi vechimi cu zgomote de ceară
în dulceaţa fructelor târzii.

Vei găsi ascunsă într-o zi.

Omagiu postum

violoncenistului Radu Aldulescu

E primăvară şi e frig.
O pasăre cade pe ape
şi nu e nimenea pe-aproape
ca să mă vaiet şi să strig

că moartea trece de prosoape
şi sare dincolo de dig.
E primăvară şi e frig.
O pasăre cade pe ape.

Şi nimeni nu ridică zid
şi timpul nu ne mai încape.
Cu-o mână ne închide pleoape,
cu alta ne aruncă-n vid.

E primăvară şi e frig...

Aşa de albî...

Aşa de albă Doamnă, Domnişoară.
Aşa de tristă în atât sublim.
E bine când începe să te doară
iubirea cărei clipa i-o jertfim.
Se-ncruntă vremea,
timpul e pe fugă

Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă.
Luminile salonului s-au stins.
Vin după voi în spaţiul necuprins.
Pădurile mă cheamă şi mă-ndrugă.

Şi ramurile frunze şi-au întins
pe drumul lung ce-ncepe să mă sugă.
Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă.
Luminine salonului s-au stins.

Şi vrând-nevrând mă simt acuma slugă
aceleia ce-n luptă m-a învins.
Căci aripile-i negre m-au atins
şi-abia mi-ajunge noaptea pentru rugă.

Se-ncruntă vremea, tinmpul e pe fugă.

Dan Giosu, poet

Biografie Dan Giosu

Vine o vreme în viaţa unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărţile mai sunt în stare să calmeze şi să liniştească tot ce au tulburat ceilalţi. Şi când spunem cărţi, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu uşurinţă să fie încadrat la optzecişti de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor şi absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul.
Ioana BRADEA

Un prozator neobişnuit

Proza poeţilor sare de obicei peste cal. Şi fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate fi orice, şi numai într\'un singur fel nu poate fi: mediocră. La naşterea multora dintre textele acestui ciudat volum am fost martor, dacă nu chiar mai mult, ele au fost scrise pe stradă sau la cafenea, la botul calului, de faţă cu toţi ceilalţi, în public, în timp ce se juca şah (şi se juca şah cu pasiune nebună) sau se discuta despre Kafka, Knut Hamsun, Canetti, Dostoievski, Marquez, Gogol...
Nichita DANILOV

Dimineţi

– copilărie –

Şi cum a Morţii umbră-n vie

alături stă pe-o buturugă –

din Marea Cerului pustie

cad îngerii albaştri-n fugă.

Şi ne rănesc pe veşnicie.

Şi-aş înălţa la dînşii rugă

să-mi lase frumuseţea mie

iar Morţii lase a lor fugă.

Să nu mai prindă înserarea,

nici noaptea nu mai prindă ea

căci am iubit la fel ca marea

în dimineţi lumina ta.

Dacă-un zidar

– viaţa la ţară –

Dacă-un zidar

în zidire te toarnă

învaţă să cînţi

un cîntec din goarnă.

Dacă un cîine

vine la tine

fără de coadă

e foarte bine!

Dacă cumva

este o seară

pregăteşte în grabă

pisica să moară

fii tare!

Astăzi se moare!

Moartea

A venit Moartea să ouă

drept la mine-n bătătură

căţărată-n vîrf de şură,

fără coasă şi desculţă

să facă ouă de struţă.

Şi-am zis verde cimbrişor

Eu vreau ca mai an să mor!

Însă-acuma văz că vrea

cinci sute de morţi să-mi dea

şi-acelea mari cît casa

Ea desculţa, fără coasa

tare aere-şi dădea!

Însă dacă stau pe gînduri

nu-mi place-ntre patru scînduri.

Şi iar verde de măslin

mai bine să mor de vin

de-acela ţinut în doage

vină Moartea să mă roage

acolo suită-n şură

să mă las de băutură

să mor eu de moarte bună.

Însă o să mă doară-n cot

iarbă rea, fir de troscot!

Cer albastru-vişiniu,

galben fir,

Moarte, ptiu,

şi hai sictir!

TEATRU/FILM 24 Martie

Cu Tanți Cocea

Biografie

Tanți Cocea (n. 7 decembrie 1909, București - d. 24 martie 1990, București) a fost o actriță română de teatru și film.

Fiică a scriitorului N.D. Cocea și a Mariei Grigorescu, Tanți Cocea s-a născut la București la data de 7 decembrie 1909. Sora ei mai mică a fost actrița Dina Cocea (1912-2008).

A fost distinsă cu Ordinul Muncii Clasa II (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”^[1] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”

Filmografie: