MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU Joi 30 APRILIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (A. Evenimente, Nașteri); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

Evenimente

1789: George Washington depune jurământul, devenind astfel primul președinte al Statelor Unite.

1945: Armata Roșie arborează drapelului sovietic pe clădirea Reichstagului din Berlin.

313: Împăratul roman Licinius unifică Imperiul Roman de Răsărit sub comanda sa.
1638: Patriarhul Chiril Lukaris sfințește Mănăstirea Podgoria Copou din Iași, ctitorie a domnului Vasile Lupu.
1789: Pe terasa de la Federal Hall din Wall Street, New York, George Washington depune jurământul, devenind astfel primul președinte al Statelor Unite.
1803: SUA cumpară de la Franța teritoriul Louisiana în schimbul sumei de 80 milioane franci–aur.
1844: Alexandru Ioan Cuza s–a căsătorit cu Elena Rosetti–Solescu, fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti și a Catincăi Rosetti, născută Sturdza. Cu acest prilej, Cuza a refuzat să primească țiganii robi trecuți în lista dotală a soției, fiind astfel primii care au acceptat hotărârea Adunării Obștești din 31 ianuarie 1844, de dezrobire a țiganilor.
1896: Se adoptă Legea învățământului primar și normal–primar (Legea Poni). Prin aceeași reglementare se înființează Casa Școalelor, care va avea în atribuție administrarea fondurilor destinate construirii de edificii școlare și achiziționarea mobilierului aferent.
1897: Mihail Sadoveanu a debutat în ziarul umoristic "Dracul" din București. Sub pseudonimul Mihai din Pașcani, viitorul romancier publica schița umoristică de 40 de rânduri sub titlul "Domnișoara Mxxxx Falticeni".
1902: A avut loc, la Paris, premiera operei Pelléas et Mélisande de Claude Debussy.
1937: În Filipine a avut loc un plebiscit referitor la dreptul femeilor de a vota. Au putut participa doar bărbații care, în majoritate (peste 90%), au fost de acord ca femeile să se bucure de acest drept.
1939: Franklin Delano Roosevelt este primul Președinte american care a apărut pe postul de televiziune.
1945: Adolf Hitler și Eva Braun se sinucid la Führerbunker după ce au fost căsătoriți o zi. În aceeași zi, Armata Roșie arborează drapelului sovietic pe clădirea Reichstagului din Berlin.
1948: A fost creată Organizația Statelor Americane (OSA) [1]. Această organizație internațională guvernamentală își are sediul la Washington (membri: 35 de state și 24 de observatori permanenți; obiective: securitatea continentală; soluționarea pașnică a conflictelor dintre statele membre).
1970: Președintele Nixon anunță că forțele Statelor Unite și ale Vietnamului de Sud vor invada Cambodgia pentru atacarea "templelor" folosite de forțele comuniste.
1975: Eliberarea totală a Vietnamului (Ziua Victoriei).
1980: La vârsta de 42 de ani, Prințesa Beatrix devine regină a Țărilor de Jos, după abdicarea mamei sale, regina Iuliana.
1988: La Dublin, Irlanda, Céline Dion câștigă a 33-a ediție a Eurovisionului pentru Elveția cu piesa "Ne partez pas sans moi".
1990: Deschiderea, la Lisabona, a Centrului Nord–Sud al Consiliului Europei.
1993: Jucătoarea iugoslavă de tenis de câmp, Monica Seles, numărul 1 mondial, este înjunghiată de un fervent suporter al lui Steffi Graf.
1991: Un ciclon care a lovit Bangladesh-ul a dus la uciderea a 138.000 de oameni.
2001: Dennis Tito, primul turist spațial decolează pe o navetă rusească cu destinația Stația Spațială Internațională.
2002: Un referendum în Pakistan consfințește pentru încă 5 ani regimul militar al lui Pervez Musharraf.
2004: A fost observat SASSER, un «Computer worm», care doar în câteva zile a infectat o mare parte din computerele din lumea întreagă.
2013: Regina Beatrix a Olandei a abdicat, iar Willem-Alexander, Prinț de Orania a urcat pe tronul Țărilor de Jos ca regele Willem-Alexander al Olandei. El este primul rege al Olandei de la moartea stră-stră-bunicului său în 1890, regele Willem al III-lea.

Nașteri

Carl Friedrich Gauss, matematician german

Lars von Trier, regizor danez

1245: Filip al III-lea (n. 30 aprilie 1245; d. 5 octombrie 1285) a fost rege al Franței; i-a succedat tatălui său Ludovic al IX-lea al Franței și a domnit din 1270 până în 1285. A fost membru al Dinastiei Capețienilor. A fost al cincilea rege francez care a mers în cruciadă. El a adăugat pământurilor regale franceze ținutul Champagne, ca urmare a căsătoriei fiului său cu moștenitoarea acestui ținut. Născut la Poissy, fiul lui Ludovic al IX-lea (Sfântul Ludovic) și a Margueritei de Provence, Filip l-a urmat pe tatăl său în cruciada a opta în Tunisia în anul 1270. Tatăl său moare în Tunisia și Filip este declarat rege la vârsta de 25 de ani. Filip era indecis, timid și dominat de personalitățile părinților săi. A fost numit "Cel Curajos" din cauza abilităților sale în lupte și fiindcă nu credea în retragere.

Date personale
Filip al III-lea

Născut	30 aprilie 1245 Poissy
Decedat	5 octombrie 1285 (40 de ani) Perpignan
Înmormântat	Biserica Saint Denis, Franța
Cauza decesului	cauze naturale[*] (Dizenterie)
Părinți	Ludovic al IX-lea al Franței Margareta de Provence
Frați și surori	Blanche of France, Infanta of Castile[] Margareta de Franța, ducesă de Brabant Blanche de France[] Agnes of France, Duchess of Burgundy[] Isabelle a Franței John of France[] Louis of France[] Robert[] Ioan Tristan de Valois Peter, Count of Perche and Alençon[*]
Căsătorit cu	Isabella de Aragon Maria de Brabant
Copii	Filip IV Charles, Conte de Valois Louis, Conte de Évreux Blanche, Ducesă de Austria Margareta, regină a Angliei
Cetățenie	Franța
Religie	catolicism
Ocupație	suveran[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Conte
Familie nobiliară	Dinastia Capețienilor
Rege al Franței
Domnie	25 august 1270 – 5 octombrie 1285
Încoronare	30 august 1271, Reims
Predecesor	Ludovic IX
Succesor	Filip IV

1310: Cazimir cel Mare (poloneză Kazimierz III Wielki, latină Casimirus III Magnus; n. 30 aprilie 1310,^[1]^[2]^[3]^[4] Kowal, Polonia^[1] – d. 5 noiembrie 1370,^[1]^[2]^[3]^[4] Cracovia, Regatul Poloniei[*]), a fost cel mai tânăr fiu al regelui Władysław I cel Scurt din căsătoria sa cu Hedwig de Kalisz, fiica lui Bolesław, ducele Poloniei Mari (Władcy Wielkopolski). Kasimir provine din dinastia Piast și a fost din 1333 ca Cazimir I, regele Regatului Polonia (Królestwo Polskie) (ca Duce al Poloniei - dux Regni Poloniae - al III-lea). După fărâmițarea politică a Poloniei în secolele XII-XIII a început procesul de unificare a țării, care s-a terminat în linii mari în timpul domniei lui Cazimir al III-lea. Cazimir este singurul rege polonez care a primit și a păstrat titlul de cel Mare în istoria poloneză. Când a venit la tron, vecinii săi nu i-au recunoscut titlul său, numind-l Rege al Cracoviei. Economia era distrusă iar regatul fusese depopulat și epuizat după război. La moartea sa, Cazimir a lăsat regatul său dublat în dimensiune (prin adăugarea terenurilor din zilele noastre, Ucraina, pe care l-a numit Ducatul Halicz), mai prosper, mai bogat și cu noi perspective pentru viitor. Deși era descris ca un rege pașnic, el a purtat mai multe războaie victorioase.
Cazimir cel Mare a construit multe clădiri în timpul domniei sale (Castelul Wawel, Orle Gniazda), a reformat armata poloneză și civilii polonezi. La Sejm în Wiślica, la 11 martie 1347, el a introdus reforme legislative în sistemul judiciar din regatul său. A aprobat un cod de legi pentru Polonia Mare și Mică, a fondat în 1364 Universitatea din Cracovia (cea mai veche universitate din Polonia). A organizat o întâlnire cu regii în Cracovia (1364) în care a expus bogăția regatului polonez.

Spre deosebire de tatăl său, noul rege a avut o înclinație pentru greutățile vieții militarilor. Încă de la început, Cazimir a acționat cu prudență, câștigând în 1335 cererile lui Ioan la tronul polonez. În 1343, Cazimir a stabilit mai multe dispute la nivel înalt cu Ordinul Teutonic asupra unui compromis teritorial, ducând la Tratatul de la Kalisz, un tratat de pace care a încheiat Războiul Polonezo-Teutonic din 1326-1332. Regiunile Dobrzyń și Ducatul Kuyavia au fost recuperate de Cazimir.

La acea vreme, Polonia a început să se extindă spre est iar printr-o serie de campanii militare între 1340 și 1366, Cazimir a anexat zona Halici-Volodymyr de Rus. Orașul Lviv a atras noi veniți de diferite naționalități, și i s-a acordat drepturi municipale în 1356, începând să fie primul centru plonez în mijlocul unei populații ortodoxe. Susținut de Ungaria, relege polonez a promis tronul polonez casei maghiare, în cazul în care acesta va muri fără moștenitori de sex masculin.

Cazimir, care în 1339 a renunțat oficial la drepturile sale asupra mai multor principate, a încercat fără succes să le recupereze, prin efectuarea unor activități militare împotriva Luxemburgului, între 1343 și 1348, apoi a încercat blocarea separării Sineziei de Arhiepiscopia Gniezno a lui Carol al IV-lea.

Aliat cu Danemarca și Pomerania de Vest, Cazimir a fost capabil să impună unele corecturi la frontiera de vest. În 1365, Drezdenko și Santok au devenit feuda Poloniei, în timp ce districtul Walcz a fost luat în 1368, rupând legătura dintre Brandenburg și teutoni și conectând Plonia de Pomerania.

Polonia a sfârșitul vieții lui Cazimir al III-lea (1370). Silezia (cu galben) care a fost pierdută și Regatul care s-a extins în est

În scopul de a înrola sprijinul nobilimii, Cazimir a fost nevoit să acorde privilegii importante, care l-a făcut să domnie cetățenii (burghezii sau mieszczaństwo).

În 1335, în Tratatul de la Trentschin, Cazimir a renunțat la pretențiile sale din regiunea Silezia. În 1355, în Buda, Cazimir l-a desemnat pe Ludovic I al Ungariei ca succesor al său. În schimb, povara fiscală szlachta a fost redusă, aceștia nefiind obligați să plătească cheltuielile de expediție militară în afara Poloniei. Aceste concesii importante au dus în cele din urmă la creșterea democrației unice a nobililor polono-lituanieni.

A doua sa fiică, Elisabeta, Ducesa de Pomerania, a născut un fiu în 1351, Cazimir al IV-lea de Pomerania. El a fost trecut ca moștenitor însă nu a reușit să preia tronul, murind fără copii în 1377, la 7 ani după moartea Regelui Cazimir. A fost singurul descendent legitim de sex masculin a regelui care a trăit în timpul vieții sale.

De asemenea, cumnatul său Ludovic al VI-lea de Bavaria, Margraf și Prinț-Elector de Brandenburg, a fost un posibil succesor ca rege al Poloniei. Cu toate acestea, el nu a fost considerat eligibil după ce soția sa, Cunigunde, a murit în 1357, fără copii.

Cazimir nu a avut nici un fiu legitim. Aparent, și-a considerat descendenții săi ca fiind ori necorespunzători ori prea tineri pentru a moșteni tronul. Astfel, în scopul de a oferi o linie clară de succesiune și pentru a evita incertitudinea dinastică, a aranjat pentru nepotul său, Ludovic I al Ungariei, ca el să fie succesorul său în Polonia. Ludovic a fost proclamat rege la moartea lui Cazimir în 1370, și sora lui Cazimir, Elisabeta (mama lui Ludovic) a avut o mare parte din putere până la moartea ei în 1380.

Aldona de Lituania[modificare | modificare sursă]

Pe 30 aprilie sau pe 16 octombrie 1325, Cazimir s-a căsătorit cu Aldona de Lituania, fiica lui Geriminas de Lituania. Cei doi au avut doi copii:

Elisabeta (1326 - 1361), care s-a căsătorit cu Boleslav al V-lea, Duce de Pomerania
Cunigunde (1334 - 1357), care s-a căsătorit cu Ludovic al VI-lea, fiul lui Ludovic al IV-lea Împăratul Roman,

Alodna a murit pe 26 mai 1339 iar Cazimir a rămas văduv pentru doi ani.

Adelaide de Hesse[modificare | modificare sursă]

Pe 29 septembrie 1341, Cazimir s-a căsătorit cu a doua sa soție, Adelaide de Hesse, fiica lui Henric al II-lea de Hesse si a Elisabetei de Meissen, Cei doi nu au avut nici un copil. Cazimir a început să trăiască separat de soția sa la scurt timp după căsătorie. Căsătoria lor a durat cinci ani, până în 1356.

Cristina[modificare | modificare sursă]

Cazimir a divorțat de Adelaide și s-a căsătorit cu amanta sa, Cristina. Aceasta era văduva lui Miklusz Rokiczani, un negustor bogat, iar propriile origini sunt necunoscute. După moartea primului ei soț, Cristina a intrat ca doamnă de onoare la curtea din Boemia. Cazimir a adus-o la Praga și l-a convins pe starețul mănăstirii Tyniec să-i căsătorească. Căsătoria a avut loc în cadrul unei ceremonii scurte. Regina Adelaide a declarat căsătoria ca fiind bigamă și a revenit la numele de Hesse fără să ceară permisiunea fostului ei soț.

Regele Cazimir a continuat să trăiască cu Cristina, în ciuda plângerilor în numele Reginei Adelaide, a Papei Inocențiu al VI-lea. Căsătoria a durat până în 1363 sau 1364 atunci când Cazimir a declarat din nou divorțul. Cei doi nu au avut copii.

Hedwig de Żagań[modificare | modificare sursă]

În 1365, Cazimir s-a căsătorit a patra oară cu Hedwig de Żagań, fiica lui Henric al V-lea de Iron, Duce de Żagań și a Anei de Masovia. Cei doi au avut trei copii:

Ana, Contesa de Celje (1366 - 9 iunie 1422), care s-a căsătorit prima dată cu William de Celje (au avut doar o fiică, Ana de Cilli), iar a doua oară cu Ulrich, Duce de Teck (nu au avut copii)

Kunigunde (1367 - 1370)
Hedwig (1368 - 1407)

Cu Adelaide în viață și cu Cristina care de asemenea era posibil să mai trăiască încă, căsătoria cu Hedwig a fost considerată bigamă. Ilegitimitatea celor trei fiice a fost disputată. Cazimir a reușit să le declare legitime pe Ana și pe Cunigunde, cu ajutorul Papei Urban al V-lea, pe 5 decembrie 1369. A treia fiică, Hedwig a fost legitimizată de către Papa Grigore al Xi-lea pe 11 octombrie 1371.

Cudka[modificare | modificare sursă]

Cazimir a avut copii nelegitimi cu amanta sa, Cudka, soția unui castelan.

Niemierz (ultima dată când a fost menționat ca fiind viu a fost în 1386). A moștenit proprietățile din jurul regiunii Stopnica
Pelka (1342 - 1365)
Jan (decedat pe 28 octombrie 1393)

Date personale
Cazimir cel Mare
Regele Poloniei

Născut	30 April 1310 Kowal, Polonia
Decedat	5 noiembrie 1370 (60 de ani) Cracovia, Polonia
Înmormântat	Catedrala Wawel, Cracovia
Cauza decesului	horse fall[*]
Părinți	Vladislav I cel Scurt Hedwig of Kalisz[*]
Frați și surori	Kunigunde of Poland[] Elisabeta a Poloniei, regină a Ungariei[]
Căsătorit cu	Aldona of Lithuania[] Adelaide of Hesse[] Christina Rokiczana[] Hedwig of Sagan[]
Copii	cu Aldona: Elisabeta Cunigunde cu Hedwig: Ana, Contesa de Celje Kunigunde Hedwig ilegitimi: Niemierz Pelka Jan
Religie	creștinism
Ocupație	politician
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Dinastia Piast
Domnie
Domnie	1333–1370
Încoronare	25 aprilie 1333
Predecesor	Vladislav I cel Scurt
Succesor	Ludovic I al Ungariei

1553: Louise de Lorraine-Vaudémont (n. 30 aprilie 1553 la Castelul Nomeny — d. 29 ianuarie 1601, Moulins) se trage din casa de Vaudémont, ramură mai tânără a casei de Lorraine și este verișoară cu familia ducilor de Guise. A fost regină a Franței din 1575 până în 1589, în urma căsătoriei sale cu Henric al III-lea al Franței, fiul Caterinei de Medici și al lui Henric al II-lea al Franței.Verișoară a ducelui Carol al III-lea de Lorraine, este primul copil al lui Nicolas de Lorraine, conte de Vaudémont și duce de Mercoeur. Este cea mai mare dintre cei paisprezece copii ai tatălui său. Nu avea decât un an când a murit mama sa, Marguerite d'Egmont. L-a întâlnit prima oară pe Henric al III-lea la Nancy în 1573, în timpul călătoriei acestuia spre Polonia, unde urma să fie încoronat rege. La Nancy era prevăzută o oprire de trei zile la sora sa, Claude de Valois. Doi ani mai târziu, când Henric al III-lea constrâns de rolul său trebuia să-și aleagă o soție, a ales-o pe Louise de Lorena împotriva voinței mamei sale, Caterina de 'Medici. Pe 15 februarie 1575 s-a celebrat căsătoria acesteia cu regele Franței Henric al III-lea, în catedrala de la Reims. Louise nu a reușit să-i dea un urmaș lui Henric al III-lea, care a fost asasinat în 2 august 1589, de către călugărul Jacques Clément. Moartea lui Henric al III-lea, a însemnat sfârșitul dinastiei de Valois și începutul dinastiei de Bourbon succesorul său pe tronul Franței fiind Henric al IV-lea. După moartea soțului, a îmbrăcat doliul alb al reginelor pentru tot restul vieții, astfel a fost supranumită regina albă. Verișoara ducelui Carol al III-lea de Lorraine, a fost cea de-a patra fiică a ducelui Nicolas de Lorraine, conte de Vaudémont și duce de Mercoeur și a lui Margaret de Egmont, descendentă a unei mari familii din Țările de Jos. Dintre cei patru copii din prima căsătorie a ducelui de Lorraine, a fost singura care a supraviețuit, fratele și surorile sale murind în timpul copilăriei. Cea de-a doua soție a ducelui, Jeanne de Savoie-Nemours, a fost o mamă plină de atenții, care s-a ocupat de educația sa și a introdus-o la curtea din Nancy la vârsta de zece ani. În schimb cea de-a treia soție a tatălui său, Catherine de Lorraine-Aumont, doar cu trei ani mai mare decât ea, a fost de o răutate demonstrată față de ea și frații săi vitregi. La douăzeci de ani, înaltă, subțire, blondă cu pielea albă, ochi căprui voalți de o lejeră miopie, cu un profil elegant și fin, Louise de Lorainne era o tânără de o frumusețe delicată, dar apărea rar în public, fiind ținută închisă de către familie. Avea o sănătate precară.

Louise de Lorraine c. 1575

În timp ce se găsea la curtea verișorului său Carol al III-lea, în toamna anului 1573, a fost notată de Henric de Anjou, de puțin ales rege al Poloniei. Acesta se oprise la sora sa Claude de Valois, ducesă de Lorena. Henric a notat asemănarea cu Maria de Cléves, soția prințului de Condé, de care era foarte îndrăgostit în acea vreme. La puțin timp după întoarcerea din Polonia, devenit rege al Franței cu numele de Henric al III-lea, a aflat de moartea Mariei de Cléves, cu care dorea să se căsătorească, după anularea căsătoriei care o lega de prințul de Condé. Henric a refuzat o căsătorie aranjată de mama sa Caterina de Medici, care l-ar fi vrut căsătorit cu o prințesă străină și și-a amintit de tânăra dulce și modestă întâlnită în Lorena, care prin asemănarea fizică îi amintea de Maria. În ianuarie 1575, Henric a trimis doi emisari în Lorena, Philip Hurault de Cheverny, viitorul său cancelar și Michel Du Guast, duce de Montgauger, pentru a o cere în căsătorie. Louisa, care era plecată într-un pelerinaj la Saint-Nicolas-de-Port, nu era prezentă când au ajuns emisarii regelui, iar tatăl său a acceptat fără să aștepte întoarcerea ei pentru a o consulta. La întoarcerea sa din pelerinaj, la aflarea veștii că regele vrea să o ia de soție, în primul moment a crezut că este vorba de o glumă. Această căsătorie surprinzătoare pentru un rege, a uimit întreaga țară, deoarece Louisa aparținea unei ramuri tinere a casei de Guise, fiind de rang inferior și nepotrivită pentru a deveni regina Franței. Henric al III-lea se temea că o femeie dominantă l-ar fi făcut să-și piardă libertatea. A ales-o pe Louise, pentru că era convins că va fi o soție blândă și rezervată. Această decizie a dezamăgit-o și preocupat-o pe Caterina de Medici. Regina mamă se temea că partidul catolic al familiei de Guise, familie căreia îi aparținea și Louisa, va deveni prea puternic, dat fiind că și fiica sa Claude era căsătorită cu un membru al casei de Guise, ducele de Lorena. Dar curând, regina mamă a sfârșit prin a aprecia dulceața și smerenia norei sale.

Louisa de Lorena-Vaudémont, cca. 1580

În 13 februarie 1575 a avut loc încoronarea lui Henric al III-lea la Reims. Două zile mai târziu a avut loc nunta cu Louisa. Henric a dorit să se îngrijească personal de îmbrăcămintea, coafura și machiajul miresei. Mereu nemulțumit de rezultat, a reînceput lucrul de mai multe ori, astfel încât ceremonia a trebuit amânată pentru după-amiază. Louise dulce și virtuoasă, a fost devotată mereu soțului, de care era profund îndrăgostită, în pofida greutăților, probelor, infidelității și morții. Era o persoană pioasă și foarte simplă. A suferit teribil din cauza conflictului dintre casa de Guise, casa de Lorena și în mod particular fratele său Philip-Emanuel de Lorena, duce de Mercoeur și soțul său, în timpul războaielor religioase. Dragostea pentru soțul său a rezistat zvonurilor unei posibile anulări a căsătoriei în mai 1584. Henric s-a atașat imediat de soția sa și chiar dacă i-a fost deseori infidel, nu a neglijat-o niciodată. Cuplul era foarte unit, iar Henric o încuraja mereu când o vedea cum suferă din cauza sterilității ei. A avut numeroase avorturi (se pare că în mai 1575 a avut un avort spontan, care probabil a împiedicat-o să aibă copii) și cu toate pelerinajele, rugăciunile în public și private, cuplul nu avut copii. Totuși cuplul nu s-a dat bătut și în perioada 1579-1586, pelerinajele s-au multiplicat, în special la Chartres și tratamente termale, în speranța de a avea un moștenitor. După moartea lui François, Duce de Anjou, fratele lui Henric, care însemna sfârșitul casei de Valois, Louise era foarte deprimată din cauza sterilității sale. Chiar dacă i se puteau reproșa infidelitățile, Henric o iubea sincer pe Louise, care i-a fost mereu aproape și a fost foarte importantă în viața emotivă și spirituală a suveranului. Era o intimitate aproape unică într-un cuplu regal. Ea i-a fost alături în numeroase ceremonii și sărbătoriri oficiale. Fără a interveni direct în politică, ea a fost prezentă la Consiliul regelui în 2 decembrie 1576. A fost prezentă la primirea ambasadorilor, a influențat sesiunea de deschidere a Statelor generale și a fost prezentă când Henric a pus prima piatră a viitorului Pont-Neuf. În timpul războiului dintre monarhie și Liga Catolică, în 12 mai 1588, extremiștii catolici au provocat o insurecție împotriva coroanei: a fost Ziua baricadelor. Regina mamă, o bolnavă Caterina de Medici, a decis să fie purtată în oraș împreună cu Louise, pentru a liniștii mulțimea furioasă. În realitate, era o tactică pentru a-i permite lui Henric al III-lea să fugă din Paris împreună cu miniștrii săi.

După asasinarea soțului său de către călugărul Jacques Clément la 1 august 1589, disperată și cu inima frântă, a îmbrăcat doliul alb al reginelor pentru tot restul vieții, ceea ce a făcut să fie numită regina albă. În 1589 primește titlul de ducesă de Berry.

Mormântul reginei Louise la Saint-Denis

A încercat să reabiliteze memoria soțului său, excomunicat de papă după asasinarea cardinalului de Guise. În 6 septembrie 1589, la o lună după moartea lui Henric al III-lea, i-a cerut lui Henric al IV-lea să se facă justiție. În 1 octombrie 1589 a cerut Sfântului Scaun la Roma, restabilirea memoriei lui Henric al III-lea. În 20 ianuarie 1594, în cursul unei ceremonii la Mantes, regina văduvă a venit să-i ceară solemn lui Henric al IV-lea, să se facă dreptate. Louise a trăit unsprezece ani la castelul Chenonceau, moștenit de la Caterina de Medici. A mutat camera sa de dormit la etajul doi, unde a pus să se vopsească pereții în negru. Mobilierul era sărăcăcios din cauza doliului. Decorații negre și argintii au fost făcute pe pat și ferestre. Foarte credincioasă a instituit un convent de călugărițe de clauzură la mansarda castelului. A suferit grave restricții economice, în particular când Gabrielle d'Estrées a vrut să pună mâna pe castel, apelând la creditorii Louisei și Caterinei. A lăsat moștenire castelul Chenanceau nepoatei sale, unica fiică a fratelui său, Françoise de Lorraine(soția lui César de Bourbon, duce de Vendôme, fiul ilegitim a lui Gabrielle d'Estrées și a lui Henric al IV-lea). Louise a murit la castelul Mills în 29 ianuarie 1601 și toate bunurile sale au fost împărțite sau au servit pentru plata datoriilor. În testamentul său a reafirmat fidelitatea sa față de soțul său și i-a cerut lui Henric al IV-lea, să-i promită că soțul său va fi înmormântat la basilica Saint-Denis. În septembrie 1603 o bulă papală a ordonat construirea unei mănăstiri de călugări capucini la Paris, pentru înmormântarea reginei albe care a avut loc în 20 martie 1608. Resturile sale se odihnesc la basilica Saint-Denis. Pusă în umbră de alte femei la curte, contemporanii i-au lăudat calitățile și au fost de acord că Henric al III-lea, nu putea să aleagă o soție mai bună printre toate prințesele Europei.

Date personale
Louise de Lorraine-Vaudémont
Regină a Franței
Louise de Lorraine-Vaudémont
Născută	30 aprilie 1553 Nomeny
Decedată	29 ianuarie 1601 (47 de ani) Moulins
Înmormântată	Catedrala din Saint-Denis
Părinți	Nicolas of Lorraine, Duke of Mercœur[]^[1] Margaretha of Egmont[]^[1]
Frați și surori	Philippe Emmanuel, Duke of Mercœur[]^[1] Charles de Lorraine de Vaudémont[]^[1] Henri of Lorraine[]^[1] Eric of Lorraine[]^[1] Marguerite of Lorraine[*]^[1]
Căsătorită cu	Henric al III-lea al Franței
Cetățenie	Franța
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Titluri	regină consoartă[*]
Familie nobiliară	Casa de Lorraine (prin naștere) Casa de Valois (prin căsătorie)
Domnie
Domnie	13 februarie 1575 - 2 august 1589

1651: Jean-Baptiste de La Salle, reformator educațional francez și sfânt catolic (d. 1719)
1661: Louis Armand I, Prinț de Conti (d. 1685)
1662: Regina Maria a II-a a Angliei (d. 1694)

1664: François Louis de Bourbon, Prinț de Conti (30 aprilie 1664 – 9 februarie 1709) a fost Prinț de Conti, după ce i-a succedat fratelui său Louis Armand I, Prinț de Conti în 1685. Până la această dată el a folosit titlul de Prinț de La Roche-sur-Yon. A fost fiul lui Armand de Bourbon și Anne Marie Martinozzi, nepoata cardinalului Jules Mazarin.

A fost cel mai faimos membru al familiei Bourbon-Conti, ramura mai tânără a Prinților de Condé. Ca membru al familiei regale Casa de Bourbon, a fost prinț de sânge.

Născut la Hôtel de Conti din Paris, a fost ultimul copil al părinților săi, Armand de Bourbon și Anne Marie Martinozzi. A fost botezat în ziua nașterii sale la biserica Saint-Sulpice avându-i drept nași pe unchiul său, le Grand Condé și ducesa de Longueville. A avut un frate mai mare, Louis Armand (1661–1685) care s-a căsătorit cu Marie Anne de Bourbon, fiica nelegitimă a regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale, Louise de La Vallière.

Orfan de tată de la vârsta de 2 ani și de mamă de la 8 ani, a fost crescut la curtea unchiului său, le Grand Condé, împreună cu fratele său. Considerat un copil inteligent, el a primit o educație excelentă și s-a distins atât spiritul său cât și prin manierele sale.

În 1683, a participat împreună cu fratele său la asediile de la Courtrai și Dixmude, și s-a distins în anul următor în asediul de la Luxemburg, unde a atacat o fortăreață fiind în fruntea grenadierilor săi.

François Louis a fost protejatul unchiului său, cu a cărui nepoată, Marie Thérèse de Bourbon (1666–1732), s-a căsătorit la Palatul Versailles, la 22 ianuarie 1688. Marie Thérèse avea 22 de ani iar el 24. Împreună au avut șapte copii:

Marie Anne de Bourbon (18 aprilie 1689 - 21 martie 1720); s-a căsătorit cu Louis Henri, Duce de Bourbon, nu au avut copii.
copil (18 noiembrie 1693 - 22 noiembrie 1693).
Prințul de La Roche-sur-Yon (1 decembrie 1694 - 25 aprilie 1698) a murit în copilărie.
Louis Armand de Bourbon (10 noiembrie 1695 - 4 mai 1727); s-a căsătorit cu Louise Élisabeth de Bourbon, au avut copii.
Louise Adélaïde de Bourbon, Mademoiselle de La Roche-sur-Yon (2 noiembrie 1696 – 20 noiembrie 1750) a murit celibatară.
Mademoiselle d'Alais (19 noiembrie 1697 - 13 august 1699) a murit în copilărie.
Louis François de Bourbon, Conte de Alais (27 iulie 1703 - 21 ianuarie 1704) a murit în copilărie.

În 1697 Ludovic al XIV-lea i-a oferit coroana poloneză și la 27 iunie 1697 el a fost proclamat formal rege al Poloniei de cardinalul Radziejowski. Când a ajuns la Danzig, el l-a găsit pe rivalul său, August al II-lea, Elector de Saxonia, deja în posesia coroanei poloneze. Conti s-a întors în Franța.

Date personale
François Louis de Bourbon
Prinț de Conti Prinț de La Roche-sur-Yon

Nume la naștere	François Louis de Bourbon
Născut	30 aprilie 1664 Hôtel de Conti, Paris, Franța
Decedat	9 februarie 1709 (44 de ani) Hôtel de Conti, Paris, Franța
Înmormântat	L'Isle-Adam[*]
Părinți	Armand de Bourbon, Prinț de Conti Anne Marie Martinozzi
Frați și surori	Louis Armand I, Prinț de Conti
Căsătorit cu	Marie Thérèse de Bourbon
Copii	Marie Anne de Bourbon Prințul de La Roche-sur-Yon Louis Armand II, Prinț de Conti Louise Adélaïde de Bourbon Mademoiselle d'Alais Louis François de Bourbon
Cetățenie	Franța
Ocupație	ofițer
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	Conte
Familie nobiliară	Casa de Bourbon
King of Poland[*

1700: Ducele Karl Frederic de Holstein-Gottorp (germană Karl Friedrich, Herzog zu Holstein-Gottorp) (30 aprilie 1700 – 18 iunie 1739) a fost ful lui Frederic al IV-lea, Duce de Holstein-Gottorp și a soției sale, Hedvig Sophia a Suediei, fiica regelui Carol al XI-lea al Suediei. A devenit duce încă din copilărie după decesul tatălui său în 1702 și întreaga viață a fost pretendent la tronul Suediei ca moștenitor pro forma al regelui Carol al XII-lea. Ca tată al Țarului Petru al III-lea al Rusiei, el a fost strămoșul pe linie paternă al tuturor împăraților Rusiei după Caterina a II-a. Karl Frederic s-a născut în Suedia, unde părinților săi li s-a oferit siguranță în timpul Marelui Război al Nordului de către unchiul său matern, Carol XII al Suediei. El a succedat la tronul ducatului său la vârsta de doi ani, după moartea tatălui său. Mama sa, cu care el a locuit la Stockholm, a domnit ca regentă. Puterea efectivă a stat în mâinile administratorilor. Trupele daneze au devastat teritoriile ducelui în timpul Marelui Război al Nordului și au cucerit porțiuni din nord, inclusiv sediul ancestral al dinastiei de Holstein-Gottorp, castelul Gottorp.

S-a spus că mama lui l-a crescut cu blândețe, dar ferm. După moartea mamei sale, în 1708, a fost plasat în grija bunicii paterne a mamei ale, regina văduvă Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp, care - conform relatărilor - l-a răsfățat. Mama lui, și mai târziu Hedwig Eleonora, l-au sprijinit și au acționat pentru dreptul lui de a fi considerat moștenitor al Suediei după ce unchiul său care nu avea copii.

Karl Frederic de Holstein-Gottorp

Karl Frederic l-a întâlnit pe unchiul său Carol al XII-lea pentru prima dată în 1716. El a fost declarat legal major în 1717 și a primit o parte din responsabilitățile militare. Karl Frederic a fost într-o relație tensionată cu mătușa lui Ulrica Eleonora, a cărei adepți arătau spre el spunând că era prea nepoliticos, arogant și îi lipsea simțul responsabilității pentru a fi un moștenitor adecvat la tron.

La moartea în 1718 a unchiului din partea mamei și totodată vărul său de gradul al doilea, Carol al XII-lea al Suediei, Ducele Karl Frederic a fost prezentat ca pretendent la tron. Totuși, mătușa lui Ulrica Eleonora (1688-1741) a reușit să smulgă tronul pentru ea, susținând că sora ei mai mare nu a "dobândit acordul puterilor parlamentare" pentru căsătoria ei cu tatăl Ducelui Karl, în conformitate cu legile de succesiune stabilite în Norrköpings arvförening. Susținătorii ducelui au afirmat că monarhia absolută din Suedia, creată de bunicul ducelui, regele Carol al XI-lea, a făcut această clauză de căsătorie irelevantă.

Conform relatărilor, la vestea morții unchiului său ducele Karl a fost prea îndurerat pentru a putea acționa în vreun fel, în timp ce soțul mătușii sale, Frederic de Hesse, s-a grăbit s-o ajute pe Ulrica Eleonora în cucerirea tronul. Când Karl Frederic s-a confruntat cu Ulrica Eleonora, el a fost forțat de către Arvid Horn să o salute ca regină. El a cerut să i se acorde titlul de Alteță Regală și să fie recunoscută ca moștenitor al ei, însă când era cât pe-aici să i se acorde titlul, el a părăsit Suedia în 1719.

Karl Frederic s-a retras din Suedia, în cele din urmă stabilindu-se în Rusia. După aceea, așa-numitul partid Holsteiner din Suedia a continuat să avanseze pretențiile lui Karl Frederic. Partidul a făcut pregătiri și a așteptat moartea reginei care nu avea copii, însă Karl Frederic a murit înaintea mătușii sale și a plasat pretențiile sale fiului său minor. Până în acel moment Suedia a adoptat noi legi de succesiune care l-au exclus în mod specific pe Karl Frederic și pe moștenitorii săi ca urmare a politicii lor ruse. Vărul său primar Adolf Frederic, din aceeași dinastie Oldenburg, a fost ales prinț moștenitor al Suediei. În 1723, el a primit titlul de Alteță Regală, în lipsa acestuia, dar politica sa pro-rusă l-a îndepărtat de poziția de moștenitor al tronului suedez. Karl Frederic a părăsit Hamburg, Holstein-Gottorp fiind ocupat de Danemarca din 1713. În 1720, Suedia și Danemarca-Norvegia au încheiat Tratatul de la Frederiksborg, în care Suedia a promis să sisteze sprijinul către Holstein-Gottorp. Ducele Karl Frederic s-a opus tratatului pe care l-a privit ca împotriva propriului său drept la succesiunea suedeză; tratatul, de asemenea, a făcut practic imposibilă redobândirea părții de nord a ducatului său, terenurile sale în Schleswig. (Acest lucru a fost o motivație pentru fiul său Petru în 1762, în momentul accesiunii sale la tronul rus, de a începe pregătirile pentru utilizarea trupelor ruse de a recuceri teritoriile pierdute din Danemarca.)

Ducele Karl Frederic s-a căsătorit cu Marea Ducesă Anna Petrovna, fiica cea mare a Țarului Petru I și a soției sale, țăranca Marta Skavronskaia (care mai târziu va deveni împărăteasa Ecaterina I a Rusiei). Căsătoria a fost discutată ani de zile și inițial el nu a fost luat în considerare deoarece era moștenitor suedez.

El a fost logodit oficial cu Anna de către Țarul Petru. După decesul țarului în 1725, el a primit un loc în Consiliu, propria sa curte, palat și venit acordat de Ecaterina I și s-a căsătorit cu Anna. Anna nu a fost entuziasmată de căsătorie din cauza reputației lui de complotare cu prostituate.

Karl Frederic, pe atunci comandant al gărzii de palat la Sankt Petersburg, a încercat să asigure succesiunea soției sale la tronul Rusiei, după decesul mamei ei în 1727, împărăteasa Ecaterina I. Încercarea lui a eșuat, însă fiul său și al Ducesei Anna, Karl Petru Ulrich (care i-a succedat ca Duce de Holstein-Gottorp în 1739) a devenit țar al Rusiei în 1762 sub numele de Petru al III-lea.

Karl Frederic și Anna au părăsit Rusia pentru ducatul de Holstein-Gottorp în 1727, unde Anna a murit după nașterea fiului lor în 1728. Karl Frederic și-a petrecut restul vieții sale în Holstein-Gottorp. Prima lui grijă a fost să asigure fiului său succesiunea la tronul Rusiei.

A murit la vârsta de 39 de ani, înainte ca un membru al familiei de Holstein-Gottorp să urce pe tronul Suediei sau Rusiei.

Date personale
Karl Frederic

Născut	30 aprilie 1700 Stockholm, Suedia^[1]
Decedat	18 iunie 1739 (39 de ani) Auetal, Germania
Înmormântat	Bordesholmer Klosterkirche[*]
Părinți	Frederic al IV-lea de Holstein-Gottorp Hedvig Sophia a Suediei
Căsătorit cu	Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei
Copii	Petru al III-lea al Rusiei
Cetățenie	Suedia
Religie	luteranism
Ocupație	politician
Apartenență nobiliară
Titluri	Duke of Holstein-Gottorp[*] (1702–1739) prinț (1702–1739)
Familie nobiliară	House of Holstein-Gottorp[*]
Duce de Schleswig-Holstein-Gottorp
Domnie	19 iulie 1702 - 18 iunie 1739 (36 ani, 334 zile)

1770: David Thompson, explorator canadian (d. 1857)
1777: Carl Friedrich Gauss, matematician, astronom german (d. 1855)
1796: Adolphe Crémieux, avocat și politician francez de origine ebraică (d. 1880)

1803: Albrecht Theodor Emil Graf von Roon (n. 30 aprilie 1803 - d. 23 februarie 1879) a fost un mareșal (până în 1871 prusac) și om de stat german. Obținând gradul de ofițer în 1821, își continuă studiile la corpul de cadeți din Berlin. În 1830 s-a înrolat în serviciul la Statul Major General prusac. Între anii 1844-1848, el a fost tutorele prințului Friedrich Karl al Prusiei, apoi a servit la diverse funcții și comandamente. Numit în 1849 ca șef de corp, a fost trimis pentru a suprima revoluția din Baden. La 20 iunie 1856 a fost ridicat în grad de comandant al Brigăzii a 20-a Infanterie, la 15 octombrie aceluiași an la gradul de general-maior. Pe 22 noiembrie 1858 a fost numit comandant al Diviziei a 14-a Infanterie, și pe 31 mai 1859 a fost promovat la gradul de locotenent-general.

La 2 septembrie 1859 a devenit ministru pentru reorganizarea armatei iar pe 5 decembrie a fost desemnat ministru de război al Prusiei, rămânând în această poziție până în 1873. Între 16 aprilie 1861 - 31 decembrie 1871, de asemenea, a fost ministru al marinei prusace. La 8 iunie 1866 a fost promovat la gradul de general de infanterie.

Realizarea reformelor militare au îmbunătățit substanțial eficacitatea de luptă a Armatei Prusace (majorarea numărului de soldați, introducerea unui serviciu de trei ani activ, activități accelerate de mobilizare, și altele), care au jucat un rol important în victoria Prusiei în războaiele împotriva Danemarcei (în 1864), Austriei (1866) și Franței (1870-1871). A fost un prieten bun al regelui Wilhelm I, care i-a permis lui Roon să influențeze politica internă a Prusiei. Astfel, potrivit acestuia, Otto von Bismarck a fost numit ministru-președinte al Prusiei. Atunci când Bismarck a fost proclamat cancelar german, Roon, fost ministru-președinte al Prusiei a demisionat la data 1 ianuarie 1873.

Date personale
Albrecht von Roon
Albrecht von Roon
Născut	30 aprilie 1803^[1]^[2]^[3] Landkreis Köslin[*], Prusia
Decedat	23 februarie 1879 (75 de ani)^[1]^[2]^[3] Berlin, Imperiul German
Cetățenie	Germania
Ocupație	politician geograf
Activitate
Ramura	Armata Prusacă
Gradul	field marshal[*]
Bătălii / Războaie	Războiul franco-prusac
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul Vulturului Negru[] Order of St. George, 3rd class[

1822: Ilie Măcelar sau Ilie Măcelaru (n. 30 aprilie 1822, Miercurea Sibiului - d. 1891, Sibiu) a fost un om politic român transilvănean, președintele Partidului Național al Românilor din Transilvania. A fost un adept al nerecunoașterii alipirii Transilvaniei la Ungaria și al boicotării vieții politice din Regatul Ungariei prin pasivism. În calitate de tribun al Prefecturii a II-a, cu sediul la Sebeș, fost prins de trupele revoluționare maghiare, judecat pentru trădare și condamnat la moarte. Condamnarea a fost grațiată ca urmare a faptului că în timpul luptelor luase prizonier pe medicul șef al generalului Bem, care fusese rănit. Măcelar dispusese ca prizonierul să fie tratat și îngrijit bine, iar după vindecare l-a eliberat. Jozef Bem, dornic să se revanșeze, l-a grațiat și a ordonat eliberarea lui Ilie Măcelar, dându-i un bilet de liberă trecere până la Miercurea Sibiului.
După revocarea măsurilor revoluționare, inclusiv anularea unirii Transilvanei cu Ungaria, Ilie Măcelar s-a stabilit la Sibiu, oraș devenit din nou capitala provincială a Marelui Principat al Transilvaniei. Acolo a activat ca judecător. În casa lui din Sibiu (actualul bulevard al Victoriei nr. 29) l-a găzduit și îngrijit în anul 1852 pe Avram Iancu, care dădea primele semne de boală.

1839: Arhiducele Karl Salvator de Austria (italiană Carlo Salvatore Maria Giuseppe Giovanni Battista Filippo Jacopo Gennaro Lodovico Gonzaga Raniero, germană Karl Salvator Maria Joseph Johann Baptist Philipp Jakob Januarius Ludwig Gonzaga Ranier; n. 30 aprilie 1839 - d. 18 ianuarie 1892) a fost membru al Casei de Habsburg-Lorena. A fost Arhiduce austriac, fiu al lui Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana și a celei de-a doua soții, Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii. A fost mareșal al armatei Imperiului austro-ungar.^[2]^[3]

S-a căsătorit la Roma, la 19 septembrie 1861 cu verișoara lui primară Prințesa Maria Immaculata de Bourbon-Două Sicilii (14 aprilie 1844 - 18 februarie 1899), fiica unchiului său matern, Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții, Maria Tereza de Austria.

Cuplul a avut zece copii:

Arhiducesa Maria Theresia Antoinette Immakulata Josepha Ferdinanda Leopoldine Franziska Caroline Isabella Januaria Aloysia Christine Anna (18 septembrie 1862 - 10 mai 1933); s-a căsătorit la Viena, la 28 februarie 1886 cu Arhiducele Karl Stephen de Austria; au avut copii
Arhiducele Leopold Salvator Maria Joseph Ferdinand Franz von Assisi Karl Anton von Padua Johann Baptist Januarius Aloys Gonzaga Ranier Wenzel Gallus (15 octombrie 1863 - 4 septembrie 1931); s-a căsătorit la Frohsdorf la 24 octombrie 1889 cu Blanca, Infantă a Spaniei; au avut copii
Arhiducele Franz Salvator Maria Joseph Ferdinand Karl Leopold Anton von Padua Johann Baptist Januarius Aloys Gonzaga Rainer Benedikt Bernhard (21 august 1866 - 20 aprilie 1939); s-a căsătorit la Ischl la 31 iulie 1890 cu Arhiducesa Marie Valerie de Austria (22 aprilie 1868 - 6 septembrie 1924), au avut copii; s-a căsătorit a doua oară morganatic la Viena la 28 aprilie 1934 cu Melanie Freiin von Riesenfels (20 septembrie 1898 - 10 noiembrie 1984), fără copii
Arhiducesa Carolina Maria Immakulata Josepha Ferdinanda Therese Leopoldine Antoinette Franziska Isabella Luise Januaria Christine Benedikta Laurencia Justiniana (5 septembrie 1869 - 12 mai 1945), s-a căsătorit la Viena la 30 mai 1894 cu Prințul August Leopold de Saxa-Coburg-Kohary (6 decembrie 1867 - 11 octombrie 1922)
Arhiducele Albrecht Salvator Marie Joseph Ferdinand Karl Anton Johannes Xaver Aloys Rainer Klemens Roman (22 noiembrie 1871 - 27 februarie 1896), necăsătorit și fără copii
Arhiducesa Marie Antoinette Immakulata Josepha Ferdinanda Theresia Leopoldine Franziska Karoline Isabella Januaria Luise Christine Appolonie (18 aprilie 1874 - 14 ianuarie 1891)
Arhiducesa Maria Immakulata Rainera Josepha Ferdinande Theresia Leopoldine Antoinette Henriette Franziska Karoline Aloysia Januaria Christine Philomena Rosalia (3 septembrie 1878 - 25 noiembrie 1968), s-a căsătorit la Viena la 29 octombrie 1900 cu Ducele Robert de Württemberg (14 ianuarie 1873 - 12 aprilie 1947)
Arhiducele Rainier Salvator Maria Joseph Ferdinand Leopold Karl Anton von Padua Franz von Assisi Johann Baptist Xaver Aloys Gonzaga Stephan Protomartyr Alexander (27 februarie 1880 - 4 mai 1889)
Arhiducesa Henriette Maria Immakulata Adelgunde Josepha Ferdinande Theresia Leopoldine Franziska Karoline Isabella Januaria Luise Christine Eleonore (20 februarie 1884 - 13 august 1886)

Arhiducele Ferdinand Salvator Franz von Assisi Anton von Padua Johann Baptist Xaver Aloys Gonzaga Rainer Erasmus (2 iunie 1888 - 28 iulie 1891)

Date personale
Arhiducele Karl Salvator
Arhiduce de Austria; Prinț al Ungariei, Croației și Boemiei; Prinț de Toscana

Născut	30 aprilie 1839 Florența, Marele Ducat de Toscana
Decedat	18 ianuarie 1892 (52 de ani) Viena, Austro-Ungaria
Înmormântat	Cripta Capucinilor din Viena
Părinți	Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii
Frați și surori	Arhiducesa Augusta de Austria Arhiducesa Maria Isabella, Prințesă de Toscana Archduchess Caroline Augusta of Austria[] Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana Arhiducele Ludwig Salvator, Prinț de Toscana Arhiducele Johann Salvator de Austria Maria Luisa of Austria, Princess of Tuscany[] Archduchess Maria Maximiliana of Austria[*]^[1]
Căsătorit cu	Prințesa Maria Immaculata de Bourbon-Două Sicilii
Copii	Arhiducesa Maria Theresia Arhiducele Leopold Salvator Arhiducele Franz Salvator Arhiducesa Karoline Marie Arhiducesa Isabelle Arhiducele Albrecht Salvator Arhiducesa Maria Antoinette Arhiducesa Maria Immakulata Arhiducele Rainier Salvator Arhiducesa Henriette Arhiducele Ferdinand Salvator
Cetățenie	Regatul Italiei
Ocupație	inventator
Activitate
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Habsburg-Lorena
Primat

1857: Paul Eugen Bleuler, cunoscut mai ales ca Eugen Bleuler, (n. 30 aprilie 1857 - d. 9 februarie 1940) a fost un psihiatru elvețian cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale semnificative la înțelegerea și explicarea bolilor mentale, respectiv la identificarea și denominarea schizofreniei.
Bleuler s-a născut în Zollikon, un orășel lângă Zürich în Elveția. A studiat medicina la Zürich, iar mai târziu și-a continuat studiile la Paris, Londra și München, întorcându-se la Zürich pentru a acepta un post ca un intern la Burghölzli, un spital de tip universitar.

În 1886 Bleuler a devenit directorul unei clinici de psihiatrie la Rheinau, un spital aflat în incinta unei vechi mânăstiri aflat(ă) pe o insulă a fluviului Rin. Rheinau era unul dintre așezămintele care tratau boli mintale într-un mod care era considerat atunci ca fiind înapoiat, iar numirea lui Bleuler a avut rolul de a moderniza instituția și de a moderniza atât tratamentele cât și metodele folosite.

După o perioadă în care Bleuler și-a îndeplinit misiunea, progresând în același timp substanțial profesional, s-a întors la Burghölzli în 1898 preluând funcția de director. Unul dintre lucrurile notabile pe care le-a făcut în această funcție a fost angajarea lui Carl Jung ca intern al spitalului.

Bleuler este cunoscut cu totul particular pentru identificarea și nominalizarea schizofreniei, o dezordine care fusese identificată și catalogată în mod eronat ca dementia praecox de către psihologul german Emil Kraepelin. Bleurer a realizat corect că acea condiție nu era nici dementia (nebunie) și nici nu era caracteristică tinerilor (precox însemnând tânăr în latină). Ca atare, a denumit condiția mentală schizo + phrene, conform limbii greacă veche, adică divizat + minte, deci o "minte divizată".

Conform dicționarului lui Charles Rycroft, Critical Dictionary of Psychoanalysis, Bleuler este psihologul care ar fi introdus termenul de ambivalență în practica psihanalizei în 1911. Conform Oxford English Dictionary, Bleuler ar fi introdus, de asemenea, un alt termen în psihanaliză, acela de autism, cu ocazia numărului din 1912 a revistei americane de specialitate American Journal of Insanity.

Ca un fapt interesant, se poate remarca părerea (clar exprimată a lui Bleuler) că nu se poate face o delimitare limpede între stările de normalitate și nebunie, contrar viziunii exprimate de același Emil Kraepelin, de delimitare tranșantă a celor două condiții mintale, viziune foarte la modă la timpul respectiv.
1864: Juhan Liiv, poet estonian (d. 1913)
1870: Franz Lehár, compozitor austriac (d. 1948)

1881: Dorothea Maria Henriette Auguste Louise^[1]^[2] (30 aprilie 1881, Viena, Austria – 21 ianuarie 1967, Baden-Württemberg, Germania)^[1]^[2] a fost prințesă de Saxa-Coburg și Gotha (germană Prinzessin von Sachsen-Coburg und Gotha) prin naștere și ducesă de Schleswig-Holstein (germană Herzogin zu Sachsen)^[1]^[2] prin căsătoria cu Ernst Gunther, Duce de Schleswig-Holstein. Dorothea a fost al doilea copil și singura fiică a Prințului Filip de Saxa-Coburg și Gotha și a Prințesei Louise a Belgiei. La 2 august 1898, la Coburg, ducatul de Saxa-Coburg și Gotha, Dorothea s-a căsătorit cu Ernst Gunther, Duce de Schleswig-Holstein, al cincilea copil și al treilea fiu al lui Frederic al VIII-lea, Duce de Schleswig-Holstein și a soției acestuia, Prințesa Adelheid de Hohenlohe-Langenburg.^[1]^[2]

Dorothea și Ernst Gunther nu au avut copii. În 1920, ei au adoptat-o pe Prințesa Marie Luise (1908–1969) și pe Prințul Johann Georg de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (1911–1941), fiul și fiica Prințului Albrecht de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și ai soției acestuia, contesa Ortrud de Ysenburg und Büdingen. Marie Luise și Johann Georg erau nepoții lui Friedrich, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg, un frate mai mare al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei.

Date personale
Dorothea de Saxa-Coburg și Gotha

Nume la naștere	germană Dorothea Maria Henriette Auguste Louise
Născută	30 aprilie 1881 Viena, Austro–Ungaria
Decedată	21 ianuarie 1967 (85 de ani) Castelul Taxis, Baden-Württemberg, Germania
Înmormântată	St. Augustin, Coburg[*]
Cauza decesului	boală
Părinți	Prințul Philipp de Saxa-Coburg și Gotha Prințesa Louise-Marie a Belgiei
Frați și surori	Leopold van Saksen-Coburg en Gotha[*]
Căsătorită cu	Ernst Gunther, Duce de Schleswig-Holstein
Cetățenie	Germania
Apartenență nobiliară
Titluri	prințesă
Familie nobiliară	Casa de Saxa-Coburg și Gotha Casa de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg
Ducesă de Schleswig-Holstein
Domnie	2 august 1898 – 22 februarie 1921

1883: Jaroslav Hašek, prozator ceh (d. 1923)
1893: Joachim von Ribbentrop, diplomat nazist (d. 1946)

1894: Arhiducele Hubert Salvator de Austria (germană Hubert Salvator Rainer Maria Joseph Ignatius, Erzherzog von Österreich, Prinz von Toskana^[2]; 30 aprilie 1894^[2] – 24 martie 1971^[2]) a fost membru al liniei toscane a Casei de Habsburg-Lorena și Arhiduce de Austria, Prinț al Ungariei, Boemiei și Toscanei prin naștere. Hubert Salvator a fost al treilea copil și al doilea fiu^[2] al Arhiducelui Franz Salvator de Austria și a soției acestuia, Arhiducesa Marie Valerie de Austria.^[2] Prin mama sa, Hubert Salvator a fost nepot al împăratului Franz Joseph I al Austriei și a împărătesei Elisabeta de Bavaria. La 25 noiembrie 1926, la Anholt, printr-o ceremonie civilă, Hubert Salvator s-a căsătorit cu Prințesa Rosemary de Salm-Salm, al doilea copil al lui Emanuel Alfred, Prinț Ereditar de Salm-Salm și a soției acestuia, Arhiducesa Maria Christina de Austria. La 26 noiembrie a avut loc ceremonia religioasă.^[2]Hubert Salvator și Rosemary au avut 13 copii:^[2]

Arhiducele Friedrich Salvator de Austria (27 noiembrie 1927 - 26 martie 1999).
Arhiducesa Agnes Christina de Austria (14 decembrie 1928 – 31 august 2007).
Arhiducesa Maria Margaretha de Austria (n. 29 ianuarie 1930).
Arhiducesa Maria Ludovica de Austria (31 ianuarie 1931 - 17 aprilie 1999).
Arhiducesa Maria Adelheid de Austria (n. 28 iulie 1933).
Arhiducesa Elisabeth Mathilde de Austria (18 martie 1935 - 9 octombrie 1998).
Arhiducele Andreas Salvator de Austria (n. 28 aprilie 1936).
Arhiducesa Josepha Hedwig de Austria (n. 2 septembrie 1937).
Arhiducesa Valerie Isabella de Austria (n. 23 mai 1941).
Arhiducesa Maria Alberta de Austria (n. 1 iunie 1944).
Arhiducele Markus Emanuel Salvator de Austria (n. 2 aprilie 1946).
Arhiducele Johann Maximilian de Austria (n. 18 septembrie 1947).

Arhiducele Michael Salvator de Austria (n. 2 mai 1949).

Date personale
Arhiducele Hubert Salvator de Austria
Arhiduce și Prinț Hubert Salvator de Austria; Prințul Hubert Salvator al Ungariei, Boemiei și Toscanei
Arhiducele Hubert Salvator în 1914
Nume la naștere	Hubert Salvator Rainer Maria Joseph Ignatius
Născut	30 aprilie 1894 Schloss Lichtenegg, Austro-Ungaria
Decedat	24 martie 1971 (76 de ani) Schloss Persenbeug, Austria
Înmormântat	Austria Inferioară
Părinți	Arhiducele Franz Salvator, Prinț de Toscana^[1] Arhiducesa Marie Valerie de Austria^[1]
Frați și surori	Franz Karl von Österreich-Toskana[*] Arhiducesa Gertrud de Austria Arhiducesa Elisabeta Franziska de Austria Arhiducesa Hedwig de Austria
Căsătorit cu	Prințesa Rosemary de Salm-Salm
Copii	Arhiducele Friedrich Salvator Arhiducesa Agnes Christina Arhiducesa Maria Margareta Arhiducesa Maria Ludovica Arhiducesa Maria Adelheid Arhiducesa Elisabeta Matilda Arhiducele Andreas Salvator Arhiducesa Josepha Hedwig Arhiducesa Valerie Isabella Arhiducesa Maria Alberta Arhiducele Markus Emanuel Salvator Arhiducele Johann Maximilian Salvator Arhiducele Michael Salvator
Cetățenie	Austria
Ocupație	personal militar[*]
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Habsburg-Lorena

1895: Ion Vinea, poet, prozator, traducător român (d. 1964)
1901: Simon Kuznets, economist ucrainean, laureat Nobel (d. 1985)
1902: Theodore Schultz, economist american, laureat Nobel (d. 1998)
1906: Matei Alexandrescu, poet român (d. 1979)

1909: Regina Juliana a Olandei (n. 30 aprilie 1909; d. 20 martie 2004) a devenit regina Olandei, la data de 4 septembrie 1948, după abdicarea mamei sale, Regina Wilhelmina a Olandei.

Regina Juliana cu Prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld în 1960

La data de 7 ianuarie 1937 s-a căsătorit cu Prințul Bernhard de Lippe Briesterfeld, exact în ziua când bunicii săi se căsătoriseră, cu 58 de ani în urmă. Regina a avut patru fete: Beatrix Wilhelmina Armgard, născută la 31 ianuarie 1938, Irene Emma Elizabeta, născută la 5 august 1939, Margriet Francisca, născută la 19 ianuarie 1943, și Maria Christina, născută la 18 februarie 1947. La 30 aprilie 1980, la vârsta de 71 de ani, Regina Juliana semnează actul de abdicare, iar fiica sa, Beatrix Wilhelmina, o succede la tron. În primăvara anului 2004, la 20 martie, Juliana moare în somn, la vârsta de 94 de ani.

Date personale
Juliana
Regină a Olandei
Juliana în 1981
Nume la naștere	Juliana Louise Emma Marie Wilhelmina
Născută	30 aprilie 1909 Haga, Olanda
Decedată	20 martie 2004 (94 de ani) Palatul Soestdĳk, Baarn, Olanda
Înmormântată	Delft, Olanda Nieuwe Kerk
Cauza decesului	cauze naturale[*] (pneumonie)
Părinți	Prințul Hendrik al Țărilor de Jos Wilhelmina a Țărilor de Jos
Căsătorită cu	Bernhard de Lippe-Biesterfeld
Copii	Beatrix Prințesa Irene, Ducesă de Parma Prințesa Margriet Prințesa Christina
Cetățenie	Regatul Țărilor de Jos
Religie	Dutch Reformed Church[*]
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Titluri	Principatul Orange[*] Regină
Familie nobiliară	Casa de Orange-Nassau
Imn regal	Het Wilhelmus
Regină a Olandei
Domnie	4 septembrie 1948 – 30 aprilie 1980 (31 ani,239 zile)
Predecesor	Wilhelmina
Succesor	Beatrix

1913: Yasuo Suzuki (30 aprilie 1913 - ?) a fost un fotbalist japonez.

1916: Claude Elwood Shannon (n. 30 aprilie 1916,^[7]^[8]^[9]^[10]^[11]^[12] Petoskey, Michigan, SUA^[2] – d. 24 februarie 2001,^[7]^[9]^[10]^[11]^[12] Medford[*], SUA) a fost un matematician, inginer electrotehnist și criptograf american, „tatăl teoriei informației”. ^[14]

Shannon este celebru pentru că a fondat teoria informației printr-un articol de referință, intitulat „O teorie matematică a comunicației”, pe care l-a publicat în anul 1948. El este considerat, de asemenea, fondatorul teoriei proiectării circuitelor digitale și calculatoarelor numerice încă din 1937, când, la vârsta de 21 de ani, fiind student la masterat la MIT, a scris o teză prin care demonstra că, cu ajutorul aplicațiilor electrice ale algebrei booleene, se poate construi și rezolva orice relație logică numerică. Aceasta este una dintre cele mai importante teze de masterat din toate timpurile.

Date personale
Claude Shannon

Născut	30 aprilie 1916^[7]^[8]^[9]^[10]^[11]^[12] Petoskey, Michigan, SUA^[2]
Decedat	24 februarie 2001 (84 de ani)^[7]^[9]^[10]^[11]^[12] Medford[*], SUA
Cauza decesului	cauze naturale[*] (boala Alzheimer)
Căsătorit cu	Betty Shannon[*] (din 1949)^[13]
Naționalitate	american
Cetățenie	SUA
Religie	ateism
Ocupație	matematician criptograf[] informatician inventator ciclist de performanță[] profesor universitar[] inginer genetician[]
Activitate
Rezidență	Statele Unite ale Americii
Domeniu	Teoria probabilităților electronică Teoria informației cibernetică criptografie
Număr Erdős	3
Instituție	Massachusetts Institute of Technology^[1] Laboratoarele Bell^[2] Institute for Advanced Study
Alma Mater	Universitatea din Michigan Massachusetts Institute of Technology
Organizații	Academia Americană de Arte și Științe[] Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe^[3] Academia Leopoldină American Philosophical Society[]^[4] Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*] Societatea Regală din Londra^[5]
Conducător de doctorat	Frank Lauren Hitchcock[*] Vannevar Bush
Doctoranzi	Ivan Sutherland
Cunoscut pentru	Teoria informației Teoria jocurilor
Premii	Membru al Societății Regale[]^[5] Stuart Ballantine Medal[] (1955) Medalia John Fritz[] Harold Pender Award[] (1978) Premiul Harvey[] (1972)^[6] Medalia de Onoare IEEE (1966) Medalia Națională pentru Știință a Statelor Unite[] (1966) Josiah Willard Gibbs Lectureship[] (1963) National Inventors Hall of Fame[] Claude E. Shannon Award[] (1972) IEEE Morris N. Liebmann Memorial Award[] (1949) Premiul Kyoto pentru Științe Elementare[] (1985) Kyoto Prize[] membru străin al Royal Society[

1922: Peter, Duce de Schleswig-Holstein^[2]^[3] (30 aprilie 1922 – 30 septembrie 1980) a fost Duce de Schleswig-Holstein și Șeful Casei de Oldenburg din 10 februarie 1965 până la moartea sa.^[2]^[3] Peter a fost al treilea și cel mai mic fiu^[2]^[3] al lui Wilhelm Friedrich, Duce de Schleswig-Holstein și a soției acestuia, Prințesa Marie Melita de Hohenlohe-Langenburg.^[2]^[3] A fost stră-strănepot al reginei Victoria a Regatului Unit prin al doilea fiu al ei, Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha.

Date personale
Peter
Duce de Schleswig-Holstein
Nume la naștere	germană Friedrich Ernst Peter
Născut	30 aprilie 1922 Schloss Louisenlund, Schleswig-Holstein, Germania
Decedat	30 septembrie 1980 (58 de ani) Bienebek, Schleswig-Holstein, Germania de Vest
Părinți	Wilhelm Friedrich, Duce de Schleswig-Holstein^[1] Princess Marie Melita of Hohenlohe-Langenburg[*]^[1]
Frați și surori	Hans Albrecht, Hereditary Prince of Schleswig-Holstein[] Princess Marie Alexandra of Schleswig-Holstein[]
Căsătorit cu	Prințesa Marie Alix de Schaumburg-Lippe
Copii	Prințesa Marita Prințul Christoph Prințul Alexander Prințesa Ingeborg
Cetățenie	Germania
Religie	creștinism
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Casa de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg
Șeful Casei de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg
Predecesor	Wilhelm Friedrich
Succesor	Christoph

1926: Septimiu Sever, actor român de teatru și film (d. 2017)
1930: Pierre-Félix Guattari (Pronunție în franceză: /gwataʁi/) (n. 30 aprilie 1930,^[1] Villeneuve-les-Sablons, Franța – d. 29 august 1992,^[2]^[1]^[3] Paris, Franța) a fost un activist politic francez, anti-psihiatru, critic, psihanalist, filosof și semiolog.
A devenit cunoscut pentru elaborarea conceptelor de ecozofie și schizanaliză, împreună cu Gilles Deleuze. Cele mai importante lucrări elaborate de cei doi filozofi fiind Capitalism and Schizophrenia: Anti-Oedipus (1972) și A Thousand Plateaus (1980).
1937: Francisc Bartok, pictor român
1938: Juraj Jakubisko (n. 30 aprilie 1938,^[1]^[2]^[3]^[4] Kojšov, Slovacia) este un regizor de film slovac, reprezentant al noului val. A regizat 15 filme artistice de lungmetraj între 1967 și 2008, ca de exemplu Păsări, orfani și nebuni (1972) sau Elizabeth de Bathory, contesa însângerată (2008). A realizat și scenariul câtorva filme pe care le-a regizat (ca de exemplu Păsări, orfani și nebuni, Tisícročná včela din 1983 sau Perinbaba din 1985). În 2000 a fost numit cel mai bun regizor slovac al secolului al XX-lea de către criticii de film și jurnaliști.^[5] Munca sa este catalogată adesea ca realism magic

1944: Jill Clayburgh (30 aprilie 1944 - 5 noiembrie 2010) a fost o actriță americană. A fost nominalizată la premiul Oscar pentru rolurile din filmele An Unmarried Woman și Starting Over.

Date personale
Jill Clayburgh

Născută	30 aprilie 1944 New York City, New York, US
Decedată	5 noiembrie 2010 (66 de ani) ^[1] Lakeville, Connecticut, US
Cauza decesului	cauze naturale[*] (cancer)
Căsătorită cu	David Rabe (1979-2010)
Copii	Lily Rabe
Cetățenie	SUA
Ocupație	actriță actor de personaj[] actriță de teatru[] actriță de televiziune[*] actriță de film
Activitate
Alma mater	Sarah Lawrence College[*] Lee Strasberg Theatre and Film Institute[

1945: Michael John Smith (30 aprilie 1945 – 28 ianuarie 1986), cunoscut ca Mike Smith, a fost un astronaut NASA, care a fost pilot al navetei spațiale Challenger în misiunea STS-51-L, murind în explozia navetei spațiale la 73 de secunde după lansare.

Date personale
Michael John Smith

Născut	30 aprilie 1945 Beaufort, Carolina de Nord, S.U.A.
Decedat	28 ianuarie 1986 (40 de ani) Cape Canaveral, Florida, S.U.A.
Înmormântat	Cimitirul național Arlington[*]^[1]
Cauza decesului	accident (Dezastrul navetei spațiale Challenger)
Naționalitate	american
Cetățenie	SUA
Ocupație	pilot de încercare
Astronaut NASA
Stare	Mort în misiune
Alma mater	Academia Navală a SUA Naval Postgraduate School[*]
Organizație	NASA
Rang	Căpitan, USN
Selecție	Grupul NASA 1980
Misiuni	STS-51-L
Emblema misiunii
Decorații	Congressional Space Medal of Honor

1946: Carl XVI Gustaf (Carl Gustaf Folke Hubertus; n. 30 aprilie 1946) este rege al Suediei din 15 septembrie 1973. Carl Gustaf este cel mai mic copil însă singurul fiu al Prințului Gustaf Adolf, Duce de Västerbotten și a Prințesei Sibylla de Saxa-Coburg și Gotha. A devenit rege al Suediei la moartea bunicului său, regele Gustav VI Adolf.

Prințul Carl Gustaf la patru ani.

Carl Gustaf s-a născut la Palatul Haga ("Haga Slott"), Uppland. A fost botezat la Capela Regală la 7 iunie 1946 de arhiepiscopul de Uppsala, Erling Eidem și a primit titlu de Duce de Jämtland.

Nașii de botez au fost Prințul Moștenitor al Danemarcei, Prințesa Moștenitoare a Danemarcei, Prințul Moștenitor al Norvegiei, Prințesa Juliana a Olandei, regele Gustaf al V-lea al Suediei, Prințul Friedrich Josias de Saxa-Coburg și Gotha, Prințul Moștenitor Gustaf Adolf, Prințesa Moștenitoare a Suediei, Contele Folke Bernadotte af Wisborg și Contesa Maria Bernadotte af Wisborg. Prințul Carl Gustaf Folke Hubertus a fost cel mai mic din cei cinci copii și singurul fiu al Prințului Gustaf Adolf, Duce de Västerbotten și al Prințesei Sibylla de Saxa-Coburg-Gotha.

Moartea tatălui său într-un accident de avion la 26 ianuarie 1947 l-a lăsat pe Prințul Gustaf în vârstă de nouă luni, al doilea în linia succesiunii la tron, după bunicul său, Prințul Moștenitor Gustaf Adolf. La trei ani îmbracă uniforma de ofițer în regimentul regal de gardă călare și crucea ordinului Serafinilor și își însoțește bunicul la toate manifestările oficiale. Când stăbunicul său, regele Gustaf al V-lea, a murit în 1950, Prințul Gustaf în vârstă de patru ani a devenit moștenitor al Suediei.

Mama sa, Prințesa Sibylla refuză să îl înscrie la o grădiniță normală, astfel că prințul își începe educația la palat, alături de câțiva colegi, atent selecționați, care nu aveau voie să i se adreseze cu „tu” sau cu numele de botez. Deși timid și dislexic, Carl beneficiază de un tratament preferențial și este tratat cu respect în toate instituțiile școlare prin care trece.

În septembrie 1968 devine ofițer de marină, apoi studiază finanțele publice și științele politice la Universitatea din Uppsala, urmând stagii de practică în Franța, Anglia și la New York. Imaginea prințului este însă una extrem de proastă: este considerat șters, cu un intelect limitat și este recunoscut ca fiind amator al vieții de noapte și al mașinilor de lux. Porecla de „Alteța Sa Casanova” reprezintă votul de neîncredere pe care majoritatea populației i-l acordă. Se merge până într-acolo încât Parlamentul convoacă o comisie în vederea modificării Constituției, care să ducă în final la abolirea monarhiei. La 15 septembrie 1973, după decesul bunicului său, regele Gustaf al VI-lea, Carl Gustaf a devenit rege al Suediei. A fost învestit rege la 19 septembrie 1973 la Palatul Regal din Stockholm. A doua zi după înscăunare a prezidat primul său consiliu de miniștri, asistat de unchiul său, Bertil. În anul 1974 Parlamentul a votat o nouă Constituție prin care regele este privat de prerogativele sale, având numai o funcție simbolică.

Cu timpul însă, regele Carl XVI Gustaf a dat dovadă de responsabilitate și seriozitate, prezidând ramura suedeză a Fondului mondial al naturii și având o viață de familie simplă și liniștită.

Multă vreme au existat zvonuri că regele are dislexie. Jurnaliștii au observat că și-a scris greșit numele când a semnat actul de ascensiune la tron iar în 1973 când a vizitat o mină în Falun, și-a scris greșit numele drept „Cal Gustaf” când a semnat pe un perete de piatră. Într-un interviu acordat televiziunii suedeze în anul 1997 soția sa a abordat această problemă. „Când era mic, cei din jur n-au dat atenție acestei probleme. N-a primit ajutorul de care avea nevoie”, a spus regina. De asemenea, ea a remarcat faptul că toți copiii lor au „un pic” de dislexie.

Regele și regina Suediei în ziua căsătoriei fiicei lor Victoria, 2010.

Regele s-a căsătorit cu Silvia Sommerlath, o traducătoare-interpretă de origine germană și braziliană, care vorbește șase limbi. S-au cunoscut la Jocurile Olimpice din 1972 de la München, unde ea era interpretă. Nunta a avut loc la 19 iunie 1976 la Catedrala din Stockholm, iar ceremonia a fost condusă de arhiepiscopul de Uppsala, Olof Sundby. Cu o seară înainte a avut loc un spectacol de varietăți unde ABBA a cântat pentru prima dată piesa Dancing Queen, în cinstea reginei.^[1]^[2]

Regele și soția sa locuiesc la Palatul Drottningholm, situat în afara orașului Stockholm.

Împreună au trei copii:

Victoria, prințesă a Suediei, ducesă de Västergötland și moștenitoare a tronului (n. 14 iulie 1977), căsătorită cu Daniel Westling (n. 15 septembrie 1973) pe 19 iunie 2010. Împreună au o fiică - Prințesa Estelle, Ducesă de Östergötland (n. 23 februarie 2012)
Prințul Carl Philip, Duce de Värmland (n. 13 mai 1979), căsătorit cu Sofia Hellqvist (n. 6 decembrie 1984) pe 13 iunie 2015.
Prințesa Madeleine, Ducesă de Hälsingland și Gästrikland (n.10 iunie 1982), căsătorită cu Christopher O'Neill (n. 27 iunie 1974) pe 8 iunie 2013. Împreună au doi copii.

Reforma constituțională a permis primului născut să moștenească tronul. Astfel, la 1 ianuarie 1980, Victoria a devenit Prințesă Moștenitoare a Suediei

Date personale
Carl XVI Gustaf
Regele Carl XVI Gustaf în iunie 2010
Nume la naștere	Carl Gustaf Folke Hubertus
Născut	30 aprilie 1946 (73 de ani) Palatul Haga, Suedia
Părinți	Prințul Gustav Adolf, Duce de Västerbotten Prințesa Sibylla de Saxa-Coburg-Gotha
Frați și surori	Princess Margaretha, Mrs. Ambler[] Princess Christina, Mrs. Magnuson[] Prințesa Birgitta a Suediei Princess Désirée, Baroness Silfverschiöld[*]
Căsătorit cu	Silvia Sommerlath
Copii	Victoria, prințesă a Suediei Prințul Carl Philip, Duce de Värmland Prințesa Madeleine, Ducesă de Hälsingland și Gästrikland
Cetățenie	Suedia
Etnie	Suedezi
Religie	Biserica suedeză
Ocupație	ofițer de marină[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	rege[*]
Familie nobiliară	Casa de Bernadotte
Imn regal	"Kungssången"
Rege al Suediei
Domnie	15 septembrie 1973 – prezent (46 ani, 226 zile)
Încoronare	19 septembrie 1973
Predecesor	Gustav VI Adolf

1949: Vasile Șoimaru (n. 30 aprilie 1949, Cornova, raionul Ungheni) este un politician, economist, conferențiar universitar, publicist și fotograf moldovean, fost deputat în parlamentul Republicii Moldova în legislaturile 1990-1994 și 1998-2001.^[1] Este unul din cei 278 de semnatari ai Declarației de Independență a Republicii Moldova. S-a născut la 30 aprilie 1949, în satul Cornova, fostul ținut al Orheiului, Regatul României (astăzi în raionul Ungheni, Republica Moldova), în familia lui Alexei și Nina Șoimaru (născută Roșca).

Este licențiat al Facultății de Economie a Institutului Politehnic (ulterior – Universitatea Tehnică) din Chișinău (1971). Are studii de doctorat (1973-1977) la Institutul de Finanțe și Economie din Leningrad (Sankt Petersburg), susținând, în 1978, teza de doctor în economie “Prognozarea productivității muncii în industria RSSM”. În anii 1971-1973 a fost asistent la Catedra de economia muncii de la Politehnica din Chișinău. Între 1977 și 1990 a lucrat la Facultatea de Economie a Universității de Stat din Moldova: lector, lector superior, conferențiar universitar (din 1982), prodecan. În 1991-1994 a fost vicerector al nou-fondatei Academii de Studii Economice a Moldovei (ASEM).

Date personale
Vasile Șoimaru

Născut	30 aprilie 1949 (70 de ani) Cornova, RSS Moldovenească, URSS
Cetățenie	România Moldova
Ocupație	Economist, conferențiar universitar, publicist, fotograf, politician
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție 1990 – 1994
În funcție 1998 – 2001

Premii	Ordinul Republicii (2013) Medalia „Meritul Civic” (1996) Ordinul de Onoare
Partid politic	Frontul Popular din Moldova

1949: Antonio Manuel de Oliveira Guterres (pronunție portugheză: /ɐ̃ˈtɔnju ɡuˈtɛʁɨʃ/; n. 30 aprilie 1949,^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8] Lisabona, Portugalia^[9]^[1]^[10]^[11]^[12]^[13]) este un om politic portughez. Secretar general al Partidului Socialist începând cu anul 1992. A fost prim-ministru al Republicii Portugheze între 1995–2002.

1950: Gheorghe Moroșanu (n. 30 aprilie 1950, Darabani, județul Botoșani) este un matematician român cunoscut pentru lucrările sale în domeniile ecuații diferențiale ordinare, ecuații cu derivate parțiale și alte domenii ale matematicii. Gheorghe Moroșanu a urmat clasele I-VIII în perioada 1957-1965 la Școala Generală din satul Teioasa, ulterior integrat în localitatea (orașul) Darabani. Apoi, a continuat studiile la Liceul Teoretic din Darabani în perioada 1965-1969. A obținut premiul I în toți cei 12 ani de școală, fiind interesat de toate domeniile, cu înclinații deosebite pentru matematică. Între anii 1969-1973 urmează cursurile Facultății de Matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A continuat, la aceeași facultate, cu un an de specializare (echivalent cu un program de master). Conform regulilor din perioada respectivă, după terminarea studiilor (1974), a efectuat un „stagiu în producție” în învățămîntul preuniversitar, ca profesor de matematică la un liceu din Iași. În 1978 ocupă un post de cercetător științific la Institutul de Matematică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În 1980 devine asistent universitar la Facultatea de Matematică a aceleiași universități, urcând apoi toate treptele academice până la poziția de profesor universitar (1991). În perioada 2000-2001 a fost cercetător la Universitatea din Stuttgart, iar în perioada 2002 - 2017 a fost profesor la Universitatea Central Europeană din Budapesta (o universitate internațională cu predare în limba engleză, acreditată în SUA). În prezent, Gheorghe Moroșanu este profesor asociat invitat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, România.

În 2008, Gheorghe Moroșanu primește titlul de „egyetemi tanár” (cel mai înalt titlu academic în învățămîntul superior din Ungaria) de la președintele Ungariei.^[2]^[3]

A deținut mai multe poziții administrative între care aceea de șef de catedră la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1992-1996) și șef al Departamentului de Matematici al Universității Central Europene din Budapesta (2004-2012).

Date personale
Gheorghe Moroșanu
Gheorghe Moroșanu (2013)
Născut	30 aprilie 1950 (69 de ani) Darabani, România
Naționalitate	română
Cetățenie	România
Ocupație	matematician
Activitate
Rezidență	România
Domeniu	Matematică
Instituție	Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România
Alma Mater	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Doctoranzi	15 doctoranzi, inclusiv Luminița Barbu Nicușor Costea Valeriu Paul Georgescu Tihomir Gyulov Alexandru Kristály Mihai Mihăilescu Viorica Venera Motreanu
Cunoscut pentru	articole și cărți în mai multe domenii, inclusiv ecuații diferențiale ordinare și ecuații cu derivate parțiale
Premii	Premiul Gheorghe Lazăr al Academiei Române (1983)

1956: Lars von Trier (n. 30 aprilie 1956) este regizor de film danez asociat cu mișcarea Dogma 95. Este fiul unui tată comunist și mame socialiste. A absolvit școala de cinema din Stockholm (Den Danske Filmskole) în 1983. Lucrarea de diplomă, Imagini în relief a primit premiul Festivalului Școlilor de film de la München. Primul său film de lung metraj, Forbrydelsens element (Elementul crimei, 1984), câștigă Marele Premiu pentru Tehnică la Cannes.
Pentru televiziune, von Trier regizează Medea (1988) care obține premiul Jean d'Arcy în Franța. Breaking the Waves cîștigă Marele Premiu al Juriului de la Cannes, premiul Cesar pentru Cel mai bun film străin, premiul EFA pentru Cel mai bun film european iar actrița principală Emily Watson este nominalizată la premiul Oscar pentru cea mai bună actriță.

În 1995 se convertește la catolicism după religia tatălui său biologic, un act făcut mai degrabă ca o provocare pentru massa protestantă a danezilor. Ideologia marxist-leninistă a manifestului "Dogma95" și conținutul explicit sexual al multor filme ale sale dovedesc inaderența la un act pur formal de convertire.

În 2000 a avut loc premiera dramei muzicale Dancer in the Dark având-o ca actriță principală pe cântăreața islandeză Björk. Filmul a obținut Palme d'Or la Cannes 2000. În 2003 începe trilogia „SUA: tărîmul tuturor posibilităților” cu filmul Dogville

Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Forbrydelsens Element / Elementul crimei (1984, trilogia „Europe” prima parte)
- Epidemic (1987, trilogia „Europe” partea a II-a)
- Europa (1991, trilogia „Europe” partea a III-a)
- Breaking the Waves / Abisul sufletului (1996, trilogia „Golden Heart” prima parte)
- Idioterne / Idioții (1998, trilogia „Golden Heart” partea a II-a)
- Dancer in the Dark / Dansând cu noaptea (2000, trilogia „Golden Heart” partea a III-a)
- Dogville (2003, trilogia „SUA: tărîmul tuturor posibilităților” prima parte)
- Manderlay (2005, trilogia „SUA: tărîmul tuturor posibilităților” partea a II-a)
- Direktøren for det hele / The Boss of It All" (2006)
- Antikrist / Anticristul (2009)
- Wasington (neprecizat, trilogia „SUA: tărîmul tuturor posibilităților” partea a III-a)
- Melancholia (2011)
- Nymphomaniac (2013)
Filme pentru televiziune[modificare | modificare sursă]
- Medea (1988)
- Riget / Regatul (miniserie TV, 1994)
- Riget II / Regatul II (miniserie TV, 1997)
- D-Dag (2000)
- Elefant (2004)
Scurt metraje[modificare | modificare sursă]
- Orchidégartneren / Grădina de orhidee (1977)
- Menthe - La bienheureuse (1979)
- Nocturne (1980)
- Den sidste detalje / The Last Detail (1981)
- Befrielsesbilleder / Image of relief (1982)
- De fem benspænd / Cele cinci obstrucții (2003; împreună cu Jørgen Leth)

Jump to navigation Jump to search

Date personale
Lars von Trier
Lars von Trier la Cannes în 2000
Nume la naștere	Lars Trier
Născut	30 aprilie 1956 (63 de ani) Copenhaga, Danemarca
Părinți	Fritz Michael Hartmann[*]
Cetățenie	Danemarca
Religie	ateism
Ocupație	regizor
Activitate
Alma mater	National Film School of Denmark[*]^[1]
Influențat de	Andrei Tarkovski
Premii	knight of the Order of the Dannebrog[] Konrad Wolf Prize[] (2004) Danish Dramatics' Honorary Award[] (2006)^[2] Q47012070[] (1996)^[3] Sonning Prize[] (2018)^[4] Premiul Academiei Europene de Film pentru cel mai bun film (1996)^[5] European Film Academy Critics Award[] (1996)^[5] Premiul Academiei Europene de Film pentru cel mai bun film (2000)^[6] European Film Award - People's Choice Award for Best Director[] (2000)^[6] European Film Academy Achievement in World Cinema Award[] (2008)^[7] Premiul Academiei Europene de Film pentru cel mai bun film (2011)^[

1957: Emil Străinu (n. 30 aprilie 1957, București) este un general de armată în rezervă^[1] și fost politician român, președinte al Partidului România Mare în perioada 2015-2016,^[2]^[3] autor unor cărți de specialitate și specialist în radiolocație.^[4] Este membru fondator al Asociației pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate (ASFAN). A publicat numeroase cărți,^[5]^[6] articole și studii în domeniul cercetării spațiului aerian prin intermediul metodelor radiolocației, arme geofizice, climatologice, fenomenul OZN și a participat la realizarea unui mare număr de emisiuni televizate,^[7] fiind scriitor de literatură științifico-fantastică.

Lucrări publicate

Războiul radioelectronic: România - Decembrie 1989; Kosovo - Iugoslavia 1999, Editura Z 2000, 2004 (co-autor cu Sorin Topor)
Războiul geofizic, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București, 2003 (teză de doctorat)
OZN Universuri paralele, Editura UMC, 1994
Săbiile zeului Marte - războiul radioelectronic, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1996
OZN în arhivele militare secrete, (co-autor) Editura Majadahonda, 1999;
Men In Black - Poliția extraterestră, Editura Z 2000, 1999;
Serviciile secrete și fenomenul OZN, Editura Z 2000;
Războiul geofizic, Editura Phobos, 2006, ISBN 973-7683-10-2
Fenomenul OZN și serviciile secrete, Editura Solaris Print, București, 2008, ISBN 9789738885318
OZN - Anchetatorii au viața scurtă, Editura Triumf, București, 2008, ISBN 973-7634-29-2
Statueta blestemată - teorii și cercetări neconvenționale, Editura Triumf, București, 2008, ISBN 9789737634207
Cutremurele care vor lovi România - teorii și cercetări neconvenționale, Editura Triumf, București, 2009, ISBN 973-7634-22-1
Operația Elster. Atentatul terorist de la 11 septembrie 2001 inspirat de un plan conceput de Hitler în 1943 !?, Brașov, Solaris, 2009, ISBN 978-606-92077-5-8.
Operațiunea Elster, colecția Armaghedon - vol.2, Editura Solaris Print, București, 2009, ISBN 606-92077-5-8

Un OZN pentru Hitler, colecția Armaghedon - vol.1, Editura Solaris Print, București, 2009, ISBN 9786069207710

Date personale
Emil Străinu
Emil Străinu
Născut	30 aprilie 1957 (62 de ani) București, Republica Populară Română
Cetățenie	România
Ocupație	general, scriitor,ufolog
Activitate
Gradul	general

Cariera politică
Activitate
Partid politic	PRM

Fuhrerul și arma finală, colecția Armaghedon - vol.3, Editura Solaris Print, București, 2009, ISBN 9786069207789
Războiul psihotronic, Editura Solaris Print, București, 2009, ISBN 9789738885332

1961: Constantin Chirilă (n. 30 aprilie 1961) este un om politic român, deputat de Constanța în legislatura 2008-2012.
Constantin Chirilă a fost ales deputat din partea Partidului Democrat Liberal în circumscripția electorală nr. 14 Constanța, colegiul uninominal nr. 4.
1961: Thomas Schaaf (n. 30 aprilie 1961,^[1]^[2]^[3] Mannheim, Germania^[4]) este un fost fotbalist german care a jucat pe postul de fundaș. A jucat toată cariera la SV Werder Bremen și din 1999 până în 2013 a fost antrenorul principal al echipei.
1961: Franky van der Elst (n. 30 aprilie 1961, Ninove) este un fost fotbalist belgian, antrenor din 1998.
A fost mijlocaș defensiv care a jucat în majoritatea carierei sale la Club Brugge, fiind o legendă acolo. În martie 2004 el a fost trecut de Pelé pe lista FIFA 100 ca fiind unul dintre cei mai buni jucători în viață.
1964: Marius Coste (n. 30 aprilie 1964) este un senator român, ales în legislatura 2012-2016.
1964: Lorenzo Staelens (n. 30 aprilie 1964) este un fost fotbalist belgian.
1965: Daniela Costian (n. 30 aprilie 1965,^[1] Brăila, România) este o fostă medaliată olimpică la aruncarea discului.
S-a născut în Brăila, România. A obținut medalia de bronz la Universiada din 1985 de la Kobe.^[2] La Campionatul European de Atletism din 1986 de la Stuttgart s-a clasat pe locul 7.^[3] În același an a fost suspendat pentru dopaj, după ce a fost depistat pozitiv cu steroizi.^[4]^[5]

A devenit cetățean australian în 1990. Ea a concurat în concursul de aruncare a discului la Jocurile Olimpice de Vară din 1992 și a câștigat medalia de bronz. A mai câștigat o medalie de argint la Campionatele Mondiale de Atletism din 1993.

Recordul ei personal este de 73,84 m, record al României stabilit în 1988. Cel mai bun rezultat obținut pentru Australia a fost de 68,72 m în 1994. Aceasta este și în prezent recordul Oceaniei.

1967: Durron Maurice Butler (n. 30 aprilie 1967, Pittsburgh, Pennsylvania, SUA)^[1] cunoscut ca Turbo B, este un muzician, rapper și beatboxer american, cunoscut mai ales pentru perioada în care a fost lider al grupului de muzică electronică Snap!.

Date personale
Turbo B
Turbo B
Nume la naștere	Durron Maurice Butler
Născut	30 aprilie 1967 (52 de ani) Pittsburgh, Pennsylvania, SUA
Cetățenie	SUA
Ocupație	Cântăreț
Activitate
Alte nume	Turbo B
Origine	Pittsburgh, Pennsylvania, SUA
Gen muzical	Dance, hip hop
Instrument(e)	Vocal, tobe
Ani de activitate	1990–prezent
Colaborare cu	Snap!, Centory

1967: Aušra Miklušytė-Fridrikas (n. 30 aprilie 1967, în Varėna, RSS Lituaniană) este o fostă handbalistă austriacă și campioană mondială în 1990. A jucat mai întâi pentru Uniunea Sovietică (165 de selecții), mai târziu pentru Lituania (86 de selecții) și ulterior pentru Austria (133 de selecții). Fridrikas a fost votată cea mai bună jucătoare de handbal din lume în anul 1999^[1] de către Federația Internațională de Handbal. Ea a fost desemnată cea mai valoroasă jucătoare la Campionatul Mondial din 1999, desfășurat în Danemarca și Norvegia, unde a participat cu naționala Austriei, cu care a câștigat medalia de bronz.

1967: Filip Bedrosovici Kirkorov (în rusă Фили́пп Бедро́сович Кирко́ров; în bulgară Фи́лип Бедро́сов Кирко́ров; 30 aprilie 1967, în Varna) este un cântăreț, actor, compozitor și producător muzical rus de origine bulgară; Artist al Poporului în Federația Rusă.

Considerat ”rege al muzicii pop din Rusia”,^[1]^[2]^[3] Filip Kirkorov este octuplu câștigător al premiului «Овация» (Ovația), cvintuplu laureat al premiului «World Music Awards» pentru cel mai popular interpret rus, multiplu câștigător al premiului «Gramofonul de Aur», și altor premii muzicale din Rusia. La festivalul cinematografic «Кинотавр» (Kinotavr) din 2002, Kirkorov a câștigat premiul ”cel mai bun actor” pentru rolul din musicalul «Вечера на хуторе близ Диканьки» (Vecera na hutore bliz Dikanki).

Date personale
Philipp Kirkorov

Nume la naștere	Filip Bedrosovici Kirkorov
Născut	30 aprilie 1967 (52 de ani) Varna, Bulgaria
Părinți	Bedros Kirkorov[*]
Căsătorit cu	Alla Pugaciova (15 martie 1994–februarie 2005)
Număr de copii	2
Naționalitate	Bulgar Rus
Cetățenie	Rusia
Religie	creștinism ortodox[*]
Ocupație	Cântăreț, compozitor
Activitate
Origine	Varna, Bulgaria
Studii	Academia de Muzică „Gnesin” din Moscova[*]
Gen muzical	Pop
Instrument(e)	Vocal
Ani de activitate	1985–prezent
Case de discuri	Melodia, Velvet Music
Premii	Artist al Poporului în Federația Rusă[] artist emerit al Federației Ruse[] People's Artist of Ukraine[] Ordinul de Onoare[] Order of Francisc Skorina[*] Medal "10 years of Astana"[

1968: Ambrosio José Martín Cedres (născut pe 30 aprilie 1968) este un fost handbalist spaniol, în prezent antrenor de handbal.
1969: Justine Greening (n. 30 aprilie 1969, Yorkshire) este un politician britanic, membru al partidul Conservator
1972: Hiroaki Morishima (n. 30 aprilie 1972) este un fost fotbalist japonez.
1973: Leigh Szaak Francis (n. 30 aprilie 1973) este un comediant englez.
1975: Mircea Stanciu (n. 30 aprilie 1975, Ocna Mureș, județul Alba) este un fost fotbalist român.

1975: John Mark "Johnny" Galecki (n. 30 aprilie 1975) este un actor american. Este cunoscut pentru rolurile sale ca David Healy în sitcomul Roseanne, Rusty Griswold în National Lampoon's Christmas Vacation și ca Leonard Hofstadter, în sitcomul Teoria Big Bang.

Date personale
Johnny Galecki

Nume la naștere	John Mark Galecki
Născut	30 aprilie 1975 (44 de ani) Bree, Belgia
Cetățenie	SUA
Ocupație	Actor
Ani de activitate	1987–present
Alte premii
Theatre World Award[*] (2007)

1979: Anca Badiu (n. 30 aprilie 1979, București) este o cântăreață română. A făcut parte din trupa Class. A terminat Colegiul Național Ienăchiță Văcărescu, urmând să studieze canto la Conservatorul din București în clasa lui Iulian Băiașu.^[1] Și-a continuat studiile muzicale în Italia, la International Musical Center din Milano, sub îndrumarea profesorului Jose Mascolo, timp de trei ani.^[1]

A devenit cea de-a patra membra a trupei Class în februarie 2002, înlocuind-o pe Mihaela Florea.^[2]^[3]

Participă alături de Class la preselecțiile pentru Eurovision 2002 cu piesa „Povestea unei mingi”.^[4] Alături de formația Class a lansat albumul „Într-o zi” care include hituri precum „Luna mi-a zâmbit” și „Într-o zi”.^[5]

Începând cu anul 2006 Anca Badiu urmează o carieră solo. În ianuarie 2007 a lansat piesa „Nopti de dor”, care face parte din primul ei album lansat în februarie 2007, ANKA. Piesa Nopți de dor intră în Romanian Top 100 pe locul 64,^[6] ajungând până pe poziția a opta, rămănând în top timp de șase săptămâni consecutiv.^[1] Tot în 2007 face reclamă la Dacia Logan.^[7] Al doilea cântec de pe album, My Baby (Tell Me Why), a fost compus de fratele Ancăi, Mircea Badiu (d. 2014),^[8] filmările la videoclip având loc în septembrie 2007.^[9]

În ianuarie 2010 lansează piesa Love Me Tonight,^[10] iar în aprilie 2010 scoate piesa More and More,^[11]^[12] care devine hit în Rusia.^[13] În aprilie 2011 lansează piesa Addicted,^[14] iar în 2012 lansează piesa Hello, produsă de Deepcentral.^[15] Are un chiuaua pe nume Bijou.

Date personale
Anca Badiu
Nume la naștere	Anca Badiu
Născută	30 aprilie 1979 (40 de ani) București București, RS România
Cetățenie	România
Ocupație	muzician, dansator, compozitor
Activitate
Gen muzical	pop, dance
Instrument(e)	voce[*]
Interpretare cu	Class

1980: Diego Occhiuzzi (n. 30 aprilie 1980, Napoli) este un scrimer italian specializat pe sabie.
1981: Adrian Olah (n. 30 aprilie 1981) este un jucător român de fotbal retras din activitate.
1981: John Francis O'Shea (n. 30 aprilie 1981 în Waterford, Irlanda) este un fotbalist irlandez retras din activitate.

1981: Kunal Nayyar (n. 30 aprilie 1981, Hammersmith[*], Regatul Unit) este un actor britanic de origine indiană, cunoscut pentru rolul lui Rajesh Koothrappali din Teoria Big Bang. Forbes l-a declarat pe Nayyar ca fiind al treilea cel mai bine plătit actor de televiziune în anii 2015 și 2018, cu încasări de 20 de milioane de dolari și 23,5 milioane

Date personale
Kunal Nayyar

Născut	30 aprilie 1981 (38 de ani) Hammersmith[*], Regatul Unit
Căsătorit cu	Neha Kapur[*] (din 2011)
Cetățenie	Regatul Unit
Etnie	Indian people[*]
Ocupație	actor de televiziune[] actor de film actor scriitor actor de teatru[]
Activitate
Alma mater	Temple University[*] University of Portland[

1981: Cândido Costa (n. 30 aprilie 1981) este un fotbalist portughez de fotbal care joaca la clubul portughez FC Arouca pe postul de fundaș dreapta.

1982: Kirsten Caroline Dunst (n. 30 aprilie 1982,^[3]^[4]^[5]^[6]^[7] Point Pleasant[*], SUA) este o actriță, cântăreață, regizor și fotomodel american.

Date personale
Kirsten Dunst
Kirsten Dunst la premiera filmului Marie Antionette la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, 2006
Nume la naștere	Kirsten Caroline Dunst
Născută	30 aprilie 1982 (37 de ani) Point Pleasant, New Jersey, Statele Unite
Naționalitate	Americană, germană^[1]^[2]
Cetățenie	SUA
Religie	luteranism
Ocupație	Actriță cântăreață fotomodel regizor
Activitate
Domiciliu	New York, New York
Alma mater	Notre Dame High School[*]
Ani de activitate	1988–prezent
Partid politic	Partidul Democrat
Partener(ă)	Jake Gyllenhaal Jesse Plemons[] Garrett Hedlund[]
Premii	Premiul Saturn (2011) Empire Awards[*] Premiul Satellite Screen Actors Guild Award (2017) Cannes Film Festival Award for Best Actress[

1982: Christopher Charles Lloyd (n. 30 aprilie 1982),^[1] cunoscut mai mult după numele scenic Lloyd Banks, este un artist american de muzică hip hop, membru al formației G-Unit. Cu G-Unit a lansat două albume, Beg for Mercy în 2003 și T.O.S. (Terminate on Sight) în 2008. Primul album solo The Hunger for More l-a lansat în 2004, incluzând un hit single de top 10, "On Fire". Lloyd Banks a fost crescut de către mama sa portoricană în Jamaica, Queens. Tatăl său a ratat mult din copilăria rapper-ului din cauza că și-a petrecut majoritatea timpului după gratii. Ca mulți alți tineri care au trăit în cartiere mizere, Lloyd a găsit scăparea în versuri de hip hop. A renunțat la liceu la vârsta de 16 ani pentru că a considerat mediul bine structurat o piedică în calea dezvoltării sale ca artist. După ce a apărut pe compilații locale, Banks, împreună cu prietenii săi Tony Yayo și 50 Cent, au format o trupă numită G Unit. Ei au redefinit termenul de marketing de stradă prin intermediul unor albume lansate de ei care conțineau piese de calitate.

Date personale
Lloyd Banks

Născut	30 aprilie 1982 (37 de ani) New Carrollton, Maryland
Cetățenie	SUA
Etnie	afro-american
Ocupație	Rapper
Activitate
Origine	South Jamaica, Queens, New York, SUA
Gen muzical	Hip hop
Instrument(e)	voce[*]
Ani de activitate	1999–prezent
Case de discuri	G-Unit EMI (current) Interscope (former)
Colaborare cu	G-Unit Tony Yayo 50 Cent Fabolous Eminem

1984: Veaceslav Sofroni (n. 30 aprilie 1984) este un fotbalist din Republica Moldova, care joacă pe postul de atacant.

1984: Sophie Turner (n. 30 aprilie 1984) este un fotomodel și vedetă de televiziune australiană. Ea a devenit cunoscută inițial ca participantă la serialul de televiziune australian Search for a Supermodel.^[1]^[2]

În 1997 a câștigat titlul de «Miss Litoral». În 2002 a activat la agenția de modele «Ford Models». A pozat pentru revistele «Sports Illustrated» și «Maxim».^[3] În prezent Sophie Turner trăiește și activează la Hollywood.

Filmografie

Manhattanites (2008)
Lights Out (2010)
A Losers Guide (2010)
The Mandarin Orange Boy (2010)
One Hopes Evening (2011)
Boy Toy (2011)
The Martini Shot (2012)
Butt-Ugly (2012)
The Devil's Dozen (2013)
Mr. Box Office (2013)

Moments of Clarity (2014)

Sophie Turner
Sophie Turner în 2009
Nume la naștere	Sophie Turner
Data nașterii	30 aprilie 1984 (35 de ani)
Locul nașterii	Melbourne, Australia
Înălțime	1,75 m
Culoarea părului	Blondă
Culoarea ochilor	Albaștri

1985: Gal Gadot-Varsano^[2] (pronunțare în ebraică: [ˈɡal ɡaˈdot];^[3]^[4] ebraică גל גדות; născuta la 30 aprilie 1985)^[5] este o actrita si model Israelian .
Gadot este în primul rând cunoscuta pentru rolul ei ca Wonder Woman în DC Extins Univers, începând cu Batman v Superman: Dawn of Justice (2016), continuând în Wonder Woman (2017), și în Justice League. Ea este imaginea parfumului Gucci, modelul Bambus. Gal Gadot s-a născut și a crescut în Rosh HaAyin, Israel.^[7] În ebraică, numele ei înseamnă "val" și prenumele ei înseamnă "malurile".^[8] Ea este fiica lui Irit (născută Weiss), o profesoară, și Michael Gadot, un inginer. Ambii părinți s-au născut în Israel, și și-au hebraizat numele de la "Ziua".^[9] Bunicii materni au fost supraviețuitori ai Holocaustului.^[10]^[11] Este de origine iudaică-poloneză, austriacă-poloneză, germană-poloneză și cehă-poloneză.^[12] Profilul ei în liceu a fost biologia. Ea spune că în liceu a fost un succes la baschet datorită înălțimii ei. După liceu, Gadot a început să studieze de două ori dreptul, la facultatea de Drept Radzyner de la IDC Herzliya. La vârsta de 20 de ani, Gadot a servit timp de doi ani ca soldat în FForțele de Apărare ale Israelului , fiind instructor de luptă.^[13] ea spune despre timpul ei ca soldat: "dai doi sau trei ani, și nu e vorba de tine. Înveți disciplina și respectul".^[14] Gadot spune că trecutul ei, a ajutat-o să câștige rolul lui Gisele în Fast & Furious: "cred că principalul motiv a fost că directorului Justin Lin i-a plăcut că am fost în armată, și a vrut să-mi folosesc cunoștințele de arme. Gadot s-a căsătorit cu dezvoltatorul imobiliar Yaron Varsano pe 28 septembrie 2008.^[35] Împreună au două fiice, născute în martie 2011 respectiv 2017.

Jump to navigation

Jump to search

Date personale
Gal Gadot
Gadot at the 2016 San Diego Comic-Con promoting Wonder Woman
Născută	30 aprilie 1985 (34 de ani) Petah Tikva, Israel
Căsătorită cu	Yaron Varsano (c. 2008)
Copii	2
Cetățenie	Israel
Etnie	evrei
Religie	iudaism
Ocupație	Actress * model
Activitate
Alma mater	Interdisciplinary Center Herzliya[*]
Ani de activitate	2004–present

1990: Vlăduț Simionescu (n. 30 aprilie 1990, Iași) este un judoka olimpic român legitimat la CS Politehnica Iași.
A reprezintat România la Jocurile Olimpice de vară din 2012, fiind învins în turul secund de germanul Andreas Tölzer.^[1] În anul 2015 a câștigat aurul la Openul european de judo de la Sofia^[2] și a fost laureat cu bronz la Universiada de vară din 2015, aducând României prima medalie la aceasta competiție.
1991: Richard Annang (n. 30 aprilie 1991) este un fotbalist ghanez care joacă pentru Berekum Chelsea. A jucat pentru FC Vaslui.
1992: Eden Sharav (n. 30 aprilie 1992,^[2] Mishmar Ayalon[*], Israel) este un jucător israelian de snooker.
1992: Marc-André ter Stegen (n. 30 aprilie 1992,^[1] Mönchengladbach, Germania) este un fotbalist german, care joacă pe postul de portar la clubul spaniol FC Barcelona.
După patru sezoane în Bundesliga cu Borussia Mönchengladbach, unde a avut 108 apariții în ligă, s-a alăturat Barcelonei pentru suma de 12 milioane de euro în 2014. A câștigat liga spaniei în primul sezon din Spania, jucând pentru Barcelona în Cupa Spaniei și UEFA Champions League.

Ter Stegen a reprezentat Germania la mai multe niveluri de tineret și și-a a făcut debutul internațional senior în 2012. A fost membru al echipei germane care au ajuns în semifinalele UEFA Euro 2016 și au câștigat Cupa Confederațiilor FIFA 2017
1994: James Daniel McVey, cântăreț britanic, membru al trupei The Vamps
1994: Jelena Despotović (n. 30 aprilie 1994, în Podgorica)^[2] este o handbalistă muntenegreană care joacă pentru clubul maghiar DVSC-TVP pe postul de coordonator de joc. Despotović este și componentă a echipei Muntenegrului, alături de care a obținut medalia de aur la Campionatul European din 2012, desfășurat în Serbia.

VA URMA

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

marți, 28 aprilie 2020

Evenimente

Nașteri

Aldona de Lituania[modificare | modificare sursă]

Adelaide de Hesse[modificare | modificare sursă]

Cristina[modificare | modificare sursă]

Hedwig de Żagań[modificare | modificare sursă]

Cudka[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Filme pentru televiziune[modificare | modificare sursă]

Scurt metraje[modificare | modificare sursă]

Lucrări publicate

Filmografie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz