PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE
ARTE 20 Aprilie
INVITAȚIE LA OPERĂ 20 Aprilie
LA BOHÈME Puccini – Komische Oper Berlin
Le nozze di Figaro - di W.A.Mozart - Direttore Michele Mariotti - Regia di Mario Martone
Балет «Спартак» - съемка во время трансляции. Как это было
MUZICĂ 20 Aprilie
Debussy by Gieseking - Complete Piano Works / New Mastering + Presentation (Century’s recording)
Romantic Piano Ballades
Iulian Grozescu
Poezii
- Sunt român
- Străină
- Coriolan
- Mihai Bravul
- Unit sau neunit
Mircea Florin Șandru
Biografie
Mircea Florin Șandru (n. 20 aprilie 1949, Făgăraș) este un poet și un jurnalist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România începând cu anul 1976.
Mircea Florin Șandru s-a născut la 20 aprilie 1949 în orașul Făgăraș, pe atunci reședința județului Făgăraș, azi municipiu în județul Brașov.
Anii copilăriei și adolescenței i-a petrecut la Cârțișoara, localitate aflată pe atunci în raionul Făgăraș din regiunea Brașov. În perioada 1956-1963 a fost elev al Școlii generale Badea Cârțan din Cârțișoara. În anul 1967 a absolvit Liceul teoretic Ion Codru Drăgușanu din orașul Victoria, județul Brașov, pe care l-a urmat între anii 1963-1967. Între anii 1967-1972 a urmat cursurile Specializării de electromecanică din cadrul Universității Transilvania din Brașov, absolvite cu diplomă de licență.
În perioada 1972-1974 a fost student al Facultății de Filosofie a Universității București, dar nu a finalizat studiile. A urmat cursuri postuniversitare la Facultatea de Ziaristică din București, între anii 1984-1986.
A beneficiat de burse de studiu în Statele Unite ale Americii, prin Fundația Friendship Ambassadors, în anul 1974 la Washington D.C., iar în 1977 la New York.
A avut stagii de pregătire la Centrul de Cercetare și Analiză al Camerei Reprezentanților a Congresului SUA, în anul 1996 și, respectiv, la Institutul Național de Administrație, INA, din București, în anul 2003.
În anii facultății a fost fondator și redactor-șef al revistei studențești Sigma și președinte al cenaclului Liviu Rebreanu al studenților brașoveni. A lucrat, în intervalul 1972-1983, ca redactor la revistele Viața studențească și Amfiteatru, unde a fost coleg, pentru perioade de timp mai lungi sau mai scurte, cu scriitorii și jurnaliștii Ana Blandiana, Constanța Buzea, Tudor Octavian, Grigore Arbore, M.N. Rusu, Niculae Stoian, Dinu Flămând, Nicolae Dan Fruntelată, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Mihai Tatulici, Ioan Buduca, Ștefan Iureș, Sorin Roșca-Stănescu, Ion Segărceanu, Octavian Știreanu ș.a.
Între anii 1983 și 1989 a fost publicist comentator și șef de departament la ziarul Scînteia tineretului, unde i-au fost colegi Carolina Ilica, Lucian Avramescu, Ion Cristoiu, Mihai Coman, Sorin Preda, Constantin Stan, Ștefan Mitroi, Areta Șandru, Eugen Mihăescu, Corneliu Ostahie, Nicolae Țone, Gabriela Hurezean, Gabriel Rusu, Victor Atanasiu, Constantin Sorescu, Laurențiu Cârstean ș.a. Începând cu 28 decembrie 1989, a fost, succesiv, redactor-șef adjunct, șef de departament, secretar general de redacție și, din nou, redactor șef-adjunct la ziarul Tineretul liber. În intervalul 1993 - 2009 a activat, în calitate de consilier parlamentar, la Serviciul pentru Presă, Relații Publice și Imagine al Senatului României, ani pe care i-a rememorat în volumul În centrul ciclonului, publicat în 2012, la Editura Eminescu. Din iunie 2009 colaborează, ca jurnalist freelancer, la mai multe publicații centrale. În noiembrie 1990 a fondat, împreună cu un grup de scriitori, Editura Tudor Arghezi.
Ca jurnalist, a avut șansa să călătorească și să realizeze reportaje în țări precum India, Pakistan, China, Mongolia, Sri Lanka, Ghana, Côte d'Ivoire, Liberia, Statele Unite ale Americii, Canada și în majoritatea țărilor europene, notele sale de călătorie fiind publicate în România literară și în volumul Orașe suprapuse, apărut în 1986, la Editura Albatros.
Student fiind, a publicat sporadic versuri în revistele Sigma, Viața studențească și Caiete de literatură (acestea din urmă editate de Asociația Scriitorilor din Brașov). Este remarcat, în mod deosebit de elogios, la Poșta redacției, în revista Luceafărul din 1 mai 1971, de poetul Cezar Baltag.
Primul grupaj consistent de poeme, care constituie adevăratul său debut în presa literară, este găzduit de revista România literară din 1 februarie 1973, la rubrica Vă propunem un nou poet, girată de scriitorul Geo Dumitrescu. În 1973, a participat la concursul de debut al Editurii Eminescu și a obținut Premiul I, pentru volumul de versuri Elegie pentru puterea orașului, apărut în 1974.
Poemele sale au fost traduse în mai multe limbi: engleză, franceză, germană, italiană, suedeză, spaniolă, rusă, maghiară, greacă, cehă, sârbă, slovenă, bulgară și albaneză.
Centrul de Documentare și Informare din Cârțișoara, inaugurat în decembrie 2011 și accesibil tuturor membrilor comunității locale, poartă numele lui Mircea Florin Șandru.
Volume:
- Elegie pentru puterea orașului (versuri), Editura Eminescu, 1974
- Luminile orașului (versuri), Editura Eminescu, 1975
- Melancolia (versuri), Editura Eminescu, 1977
- Flacăra de magneziu (versuri), Editura Eminescu, 1980
- Mașina de scris, (versuri), Editura Eminescu, 1981
- Trupuri pe ecranul de radar (versuri), Editura Cartea Românească, 1982
- Viața în infraroșu (versuri), Editura Eminescu, 1985
- Orașe suprapuse (note de călătorie), Editura Albatros, 1986
- În sala vastă – A nagy teremben (versuri), Editura Kriterion, București, 1988 (traducere în limba maghiară de Cseke Gábor)
- Pași pe acoperișul fierbinte (versuri, antologie de autor), Editura Eminescu, 1988
- Legătura de sânge (versuri), Editura Albatros, 1989
- Podul Grant (versuri), Editura Domino, 1992
- Colinele Paradisului (versuri pentru copii), Editura Domino, 1993
- Rugă pentru cei blânzi (versuri), Editura Domino, 1999
- O fiară desăvârșită (versuri), Editura Eminescu, 2001
- Miere neagră (versuri), Editura Arvin Graphics, 2002
- Îngerul pe gheața subțire (versuri), Editura Arvin Graphics, 2003
- O femeie second-hand (versuri), Editura Arvin Graphics, 2004
- Orbul la fereastră (versuri), Editura Arvin Press, 2006
- Fața ascunsă (versuri), Editura Eminescu, 2010
- Ca silabele unui mare pian (versuri), Editura Eminescu, 2011
- Unda de șoc (memorii și publicistică), Editura Eminescu, 2012
- În centrul ciclonului (memorii și publicistică), Editura Eminescu, 2012
- Tu ești cea mai frumoasă (versuri), Editura Eminescu, 2015
- Un palat de sticlă verde (versuri pentru copii), Editura Eminescu, 2015
- Caut un loc curat (versuri, antologie de autor), Editura Nomina, 2016
- Pescuitul miraculos (antologie de poezie românească și universală), Editura Semne, 2017
- Dumnezeu vine și pleacă (versuri, antologie de autor), Editura eLiteratura, 2017
- Cămașa fericitului (mică antologie de folclor), Editura Semne, 2017
- Baladă pentru Annemarie (versuri în luminosul stil clasic), Editura Semne, 2017
- Donna miraculata (o antologie a poeziei de dragoste), Editura Semne, 2017
- Umbra râului pe cer (o antologie de poezie românească), Editura Semne, 2018
- Păsări captive (versuri), Editura Semne, 2018
- Magia sunetului (poezie și euritmie - miniantologie de poezie românească), Editura Semne, 2018
- Crini în cenușa zilei (lirică feminină românească și universală), Editura Semne, 2019
- Curtea seniorilor- poeți de pe alte meridiane - Editura Semne, 2019
| Mircea Florin Șandru | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 aprilie 1949 Făgăraș |
| Naționalitate | română |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | poet, ziarist; consilier parlamentar |
| Studii | Facultatea de Electrotehnică, Universitatea Transilvania din Brașov; Facultatea de ziaristică |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1 februarie 1973 - |
| Subiecte | citadine |
| Specie literară | poem |
| Operă de debut | Elegie pentru puterea orașului (1974) |
Bonsai
Sufletul meu în faţa ta e un copac mic,
E un bonsai pe care îl poţi aprinde cu bricheta,
Aprinde-l, aprinde-l, să lumineze în noaptea de cuarţ,
Să se vadă până departe. Atât mai sunt din tot ce am fost,
Acest arbore strivit într-o cutie. Nu îl părăsi, nu îl uita,
Odinioară îl ţineai pe fereastră şi el îţi lumina nopţile friguroase,
Cu ochii lui fosforescenţi, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută şi acum în cumplita depărtare,
Cu micul far te caută pe ţărmul mării sau pe poteca de munte,
Unde eşti, unde eşti? Eram arborele tău şi îţi ţineam de cald,
Îţi povesteam amintiri din Ţara-Soarelui-Răsare
Şi îţi scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului,
Care-şi lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.
Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita în cămara părăsită,
El e atât de mic şi orice adiere de vânt îl pune în pericol,
Mai bine lasă-l moştenire fetei tale
Sau pur şi simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă
Să-ţi rămână din mine. Apoi unge-te cu cenuşa lui, amestecată cu lacrimi,
Bonsai, bonsai; sufletul meu plânge după tine.
E un bonsai pe care îl poţi aprinde cu bricheta,
Aprinde-l, aprinde-l, să lumineze în noaptea de cuarţ,
Să se vadă până departe. Atât mai sunt din tot ce am fost,
Acest arbore strivit într-o cutie. Nu îl părăsi, nu îl uita,
Odinioară îl ţineai pe fereastră şi el îţi lumina nopţile friguroase,
Cu ochii lui fosforescenţi, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută şi acum în cumplita depărtare,
Cu micul far te caută pe ţărmul mării sau pe poteca de munte,
Unde eşti, unde eşti? Eram arborele tău şi îţi ţineam de cald,
Îţi povesteam amintiri din Ţara-Soarelui-Răsare
Şi îţi scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului,
Care-şi lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.
Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita în cămara părăsită,
El e atât de mic şi orice adiere de vânt îl pune în pericol,
Mai bine lasă-l moştenire fetei tale
Sau pur şi simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă
Să-ţi rămână din mine. Apoi unge-te cu cenuşa lui, amestecată cu lacrimi,
Bonsai, bonsai; sufletul meu plânge după tine.
Farmecul ciudat al verii trecute
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Şi eu adormeam ca într-un hamac, şi îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfăşura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin şi a scorţişoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Şi ne aşezam în iarbă. Îmi ţinea capul în poală
Şi îmi cânta un refren pe care îl ştiu din copilărie.
Avea o blândeţe nesfârşită, îmi atingea pleoapele,
Mă muşca de colţul urechii. Îi simţeam picioarele,
Îi simţeam pubisul; auzeam sângele
Cum şuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt şi azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna şi aveam senzaţia că mă nasc din nou,
Că aş putea să încep o viaţă nouă.
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Şi eu adormeam ca într-un hamac, şi îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfăşura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin şi a scorţişoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Şi ne aşezam în iarbă. Îmi ţinea capul în poală
Şi îmi cânta un refren pe care îl ştiu din copilărie.
Avea o blândeţe nesfârşită, îmi atingea pleoapele,
Mă muşca de colţul urechii. Îi simţeam picioarele,
Îi simţeam pubisul; auzeam sângele
Cum şuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt şi azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna şi aveam senzaţia că mă nasc din nou,
Că aş putea să încep o viaţă nouă.
Învaţă-mă din nou jocurile dragostei
Însingurat, hirsut, ascuns în propria-mi carapace
Nu mai ştiu dulceaţa trupului de femeie,
Lasă-mă să te ţin în braţe, lasă-mă să simt
Mirosul tău îmbătător, să te mângâi pe creştet,
Lasă-mi simţul tactil să-ţi descopere încet
Pielea gâtului şi a coapsei. O, tu eşti
Cea mai frumoasă de pe Pământ,
Tu luminezi cale de o mie de leghe,
Precum penajul de aur al unei păsări de munte,
Precum chiparosul în iarba spelbă, când se lasă înserarea,
Precum globul de cristal plutind pe apă,
Trupul tău e harfa pe care au cântat zeii.
O, Adonai, Adonai, pe femeia aceasta ai făcut-o pentru mine,
Ea e perechea mea şi ai trimis-o într-un târziu
Să mă trezească din somn, să mă scoată din moarte,
Să-mi spele ochii. Bine ai venit femeie, îţi spun,
Învaţă-mă din nou jocurile dragostei, căci le-am uitat.
Nu mai ştiu dulceaţa trupului de femeie,
Lasă-mă să te ţin în braţe, lasă-mă să simt
Mirosul tău îmbătător, să te mângâi pe creştet,
Lasă-mi simţul tactil să-ţi descopere încet
Pielea gâtului şi a coapsei. O, tu eşti
Cea mai frumoasă de pe Pământ,
Tu luminezi cale de o mie de leghe,
Precum penajul de aur al unei păsări de munte,
Precum chiparosul în iarba spelbă, când se lasă înserarea,
Precum globul de cristal plutind pe apă,
Trupul tău e harfa pe care au cântat zeii.
O, Adonai, Adonai, pe femeia aceasta ai făcut-o pentru mine,
Ea e perechea mea şi ai trimis-o într-un târziu
Să mă trezească din somn, să mă scoată din moarte,
Să-mi spele ochii. Bine ai venit femeie, îţi spun,
Învaţă-mă din nou jocurile dragostei, căci le-am uitat.
Adrian Maniu
Biografie
Adrian Maniu (n. ,[1][2] București, România – d. ,[1][2] București, RS România) a fost un scriitor român, poet tradiționalist al epocii interbelice, membru corespondent (din 1933) al Academiei Române. A fost fratele pictoriței Rodica Maniu și cumnatul pictorului Samuel Mutzner.
S-a născut la București, din părinți de origine ardeleană. Se înscrie la Facultatea de Drept (1910), licențiat al Facultății de Drept din București dar nu profesează niciodată după examenul de licență. Redactor la Chemarea, Universul, Dimineața și Adevărul. A făcut parte din primul colegiu director al revistei Gândirea alături de Lucian Blaga, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic. Participă sporadic la cenaclul lui Alexandru Macedonski. Colaborează de-a lungul timpului la revistele "Insula" (1911), "Simbolul" (1911), "Seara" (1913-1914), "Noua revista română" (1914). Debutează ca poet simbolist cu volumul "Figurile de ceară" (1912).
Versuri[modificare | modificare sursă]
- Figurile de ceară, (1912), debut editorial
- Salomeea, Tipografia G. Ionescu, 1915
- Lângă pământ, Ed. Cultura Națională, 1924
- Drumul spre stele, Ed. Cartea Românească,1930
- Cartea țării, Ed. Fundațiilor Culturale Regele Carol I, 1934
- Cântece de dragoste și moarte, Ed. Cultura Națională, 1935
Teatru[modificare | modificare sursă]
- Lupii de aramă, (1929), republicat la Editura Dacia, Cluj-Napoca, 230 pagini, 1975
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- Cântecul Nibelungilor repovestit de Adrian Maniu, 462 pagini, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1958
 Membru corespondent al Academiei Române |
|---|
| Adrian Maniu | |
 Adrian Maniu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2] București, România |
| Decedat | (77 de ani)[1][2] București, RS România |
| Frați și surori | Rodica Maniu |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | scriitor, poet, traducător |
| Limbi | limba română |
| Studii | Facultatea de Drept din București |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1911 - 1968 |
| Mișcare/curent literar | simbolism |
| Specie literară | poezie, proză |
| Operă de debut | 1912 - „Figurile de ceară" |
Plutesc sângerate...
frunze, ca inimi, mâini și săgeți...
Adâncurile bolborosesc tulburate,
luntrea-și vâră botul, sprijinit pe lopeți.
Trestiile molatice
fluieră...
De la o vreme,
soarele, în răsărit,
se teme...
Deodată, stolul gâștelor sălbatice,
unghi greu, fâlfâire pribeagă, înnegrind,
peste toamnă, molatica brumă...
Sfâșie aerul zbor, măcăitul sugrumă.
Fulgerul puștii coboară fulgi suri-albaștri pe grind.
Închisă, firea se face tăcută,
apa mai tristă, cerul mai luminat;
despletite-n avânt tremurat,
două sălcii se sărută.
frunze, ca inimi, mâini și săgeți...
Adâncurile bolborosesc tulburate,
luntrea-și vâră botul, sprijinit pe lopeți.
Trestiile molatice
fluieră...
De la o vreme,
soarele, în răsărit,
se teme...
Deodată, stolul gâștelor sălbatice,
unghi greu, fâlfâire pribeagă, înnegrind,
peste toamnă, molatica brumă...
Sfâșie aerul zbor, măcăitul sugrumă.
Fulgerul puștii coboară fulgi suri-albaștri pe grind.
Închisă, firea se face tăcută,
apa mai tristă, cerul mai luminat;
despletite-n avânt tremurat,
două sălcii se sărută.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Cu fruntea în mână, dorind de tine,
ascult povestea trecutului,
în toamna asta, în care au murit gherghine,
și a rămas mireasma lutului.
Văd și acum vorbele zburate,
ca un roi de fluturi.
(În surâsuri curate,
le mai fluturi?)
Afară e noptare neliniștită,
ca o dragoste în care înțelegi sfârșitul.
Poarta pustie se bate de vânt trântită.
Palidă luna își încovoaie cuțitul.
Oare numai suferință e fiecare clipă?
Răspunde, floare ruptă din tulpină,
pasăre lovită în aripă,
și iubire chinuită fără vină.
Singură teama știe să-nfrunte
visul născut să se sfarme?
Împiedicând mâna, în frunte
să dea liniștea de plumb, a unei arme.
ascult povestea trecutului,
în toamna asta, în care au murit gherghine,
și a rămas mireasma lutului.
Văd și acum vorbele zburate,
ca un roi de fluturi.
(În surâsuri curate,
le mai fluturi?)
Afară e noptare neliniștită,
ca o dragoste în care înțelegi sfârșitul.
Poarta pustie se bate de vânt trântită.
Palidă luna își încovoaie cuțitul.
Oare numai suferință e fiecare clipă?
Răspunde, floare ruptă din tulpină,
pasăre lovită în aripă,
și iubire chinuită fără vină.
Singură teama știe să-nfrunte
visul născut să se sfarme?
Împiedicând mâna, în frunte
să dea liniștea de plumb, a unei arme.
=
În seara asta blândă, cu frunzele în rază,
să mergem în tăcere, gândindu-ne-n trecut,
pe țărmul gol și negru, când zarea-nmormântează,
un soare care moare, în roșii bălți căzut.
Privind în ape cerul ce auru-nverzește,
să mai șoptim tristețea cuvântului dintâi,
când din întunecime blestemul rău pândește,
tu, așteptând sfârșitul, de brațul meu rămâi.
Văzduhul își deschide durerea negrei rane,
putere strivitoare amenință omorul,
zvâcnesc pe fruntea nopții cântările din strane,
și păsări fără nume de fruntea-mi își frâng zborul.
Vreau, luna când o trece pe cer ca totdeauna,
să strângi mâna mea rece, deodată încleștată,
apoi să râzi în țipăt înțelegând minciuna,
din veșnica iubire, de viață dezlegată.
să mergem în tăcere, gândindu-ne-n trecut,
pe țărmul gol și negru, când zarea-nmormântează,
un soare care moare, în roșii bălți căzut.
Privind în ape cerul ce auru-nverzește,
să mai șoptim tristețea cuvântului dintâi,
când din întunecime blestemul rău pândește,
tu, așteptând sfârșitul, de brațul meu rămâi.
Văzduhul își deschide durerea negrei rane,
putere strivitoare amenință omorul,
zvâcnesc pe fruntea nopții cântările din strane,
și păsări fără nume de fruntea-mi își frâng zborul.
Vreau, luna când o trece pe cer ca totdeauna,
să strângi mâna mea rece, deodată încleștată,
apoi să râzi în țipăt înțelegând minciuna,
din veșnica iubire, de viață dezlegată.
GÂNDURI PESTE TIMP 20 Aprilie
Carol I
1. Iert acelora care au scris şi au vorbit în contra mea, căutând a mă calomnia sau arunca îndoieli asupra bunelor mele intenţiuni, le trimit tuturor o ultimă salutare, plină de dragoste.
2. Să conduci cu o mână de fier, într-o mânuşă de catifea.
3. Să sădim în inimile tinerimii sentimentul datoriei către țară și mai întâi de toate iubirea de patrie.
Monica Lovinescu
1. Cine nu e capabil să-şi pipăie gândul, gândeşte degeaba.
2. Faptul că acest centenar al Cellei Delavrancea a fost sărbătorit printr-un concert omagial, în care ea însăşi s-a mai măsurat o dată cu Bach, şi a coincis cu apariţia unei cărţi de memorialistică, trebuie considerat nu doar o victorie biologică asupra timpului, dar şi una de ordin spiritual, cum rar îi este dat omului să dobândească.
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 20 Aprilie
SLOT MACHINE Bean 💰| Funny Clips | Mr Bean Official
SFATURI UTILE 20 Aprilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu