PARTEA A DOUA - RELIGIE ORTODOXĂ
Sf Ap Iason și Sosipatru
Biserica Sfinţilor Iason şi Sosipatru – Corfu
Aflată la mică distanţă de ţărmul golfului Garitsa, la marginea cartierului Anemomylos – Kerkyra, Biserica Sfinţilor Iason şi Sosipatru este cea mai veche biserică din insula Corfu.
Prăznuiţi de Biserică la 28 aprilie, Sfinţii Iason şi Sosipatru au făcut parte din cei 70 de apostoli ai Mântuitorului Hristos. De altfel, Sfântul Apostol Pavel îi aminteşte în epistola sa către Romani: „Vă îmbrăţişează Timotei, cel împreună-lucrător cu mine, şi Luciu şi Iason şi Sosipatru, cei de un neam cu mine” (Roamani 16, 21). Iason se născuse în Tars, precum Apostolul Pavel, iar Sosipatru se născuse în Ahaia.
Ajunşi în insula Corfu - Kerkyra la jumătatea primului secol, cei doi sfinţi au propovăduit Evanghelia în insula Corfu, ridicând şi o biserică închinată Sfântului Arhidiacon Stefan. Pentru lucrarea lor, cei doi sfinţi apostoli au fost aruncaţi în temniţă. Acolo au continuat să-L propovăduiască pe Hristos cel Înviat tâlharilor, convertindu-i pe Satornin, Iachishol, Faustian, Ianuarie, Marsalie, Efrasie şi Mamin. Auzind acestea, regele a poruncit ca cei şapte să fie daţi morţii, fiind pomeniţi de Biserică pe 28 aprilie alături de Sfinţii Iason şi Sosipatru.
Conducătorul insulei a poruncit ca cei doi sfinţi să fie torturaţi pentru îndrăzneala lor. În vremea chinurilor, fiica regelui, numită Kerkyra, s-a convertit la dreapta credinţă şi a fost omorâtă, la porunca tatălui ei. Cei doi sfinţi au scăpat de chinuri după moartea conducătorului insulei. Noul rege a îmbrăţişat credinţa creştină şi a fost botezat numele de Sebastian. Sfinţii Iason şi Sosipatru au predicat apoi liber Evanghelia şi au întărit Biserica lui Dumnezeu din Insula Corfu, păstorind-o până la adânca lor bătrâneţe. După tradiţie, peste mormintele Sfinţilor Iason şi Sosipatru a fost zidită o biserică închinată lor.
Actuala biserică a Sfinţilor Iason şi Sosipatru din Corfu, în care se păstrează moaştele celor doi sfinţi[1], datează din preajma anului 1000. Inscripţiile puternic săpate în cărămida zidului, aşezate de-a dreapta şi de-a stânga uşii de pe peretele vestic al bisericii, atestă ridicarea ei deasupra unui alt lăcaş, mai vechi cu câteva secole. Se crede că prima biserică a fost ruinată în urma invaziilor slave, cu câteva decenii mai înainte de ridicarea celei actuale.
Biserica este zidită în formă de cruce înscrisă, având două coloane interioare şi un dom central. Zidăria este din cărămidă alternată cu piatra de la ruinele vechii biserici.
Interiorul păstrează fresce din secolele XI-XIV de o parte şi de alta a intrării principale în biserică. De o deosebită valoare sunt şi cele două icoane ale sfinţilor Iason şi Sosipatru de pe iconostas, pictate în anul 1650 de către părintele Emanuel Tzanes din Creta.
În trecut, biserica Sfinţilor Iason şi Sosipatru a fost katholikonul unei mănăstiri. Aici a aflat scăpare Ecaterina, soţia lui Toma Paleolologul, fratele ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea, când Constantinopolul a căzut în mâna turcilor, în anul 1453. Se crede că mormântul Ecaterinei Paleologu se afla în curtea bisericii.
[1] Capetele lor sunt aşezate în biserica centrală a Mănăstirii Sfântul Luca, din apropiere de Teba.
Sf Mc Maxim, Cvintilian și Dudaș din Ozovia
Viața Sfinților Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia
Împărăţind Diocleţian şi Maximian, păgânii împăraţi, iar antipaţi fiind Tarcvinie şi Gavinie, în al doilea an al stăpânirii lor, s-a ridicat diavoleasca mânie asupra creştinilor. Pentru că, stăpânind acei împăraţi şi antipaţi toată lumea, a ieşit de la dânşii această poruncă: "Deşi ştim că toţi cei ce sunteţi sub stăpânirea noastră cinstiţi cu cucernicie pe zei, însă noi avem purtare de grijă pentru bună îndreptare a toată împărăţia. Şi pe toţi care în vremurile noastre stăpânesc părţile Romanilor, îi rugăm şi îi sfătuim, ca şi pe ceilalţi să-i aducă spre cinstirea zeilor şi spre dragostea către dânşii în toate chipurile. Iar de se va afla cineva, în orice loc, pomenind numele lui Hristos, unul ca acela va porni mânia noastră asupra sa".
Această poruncă auzind-o, popoarele s-au adunat vrând să săvârşească cele ce li se poruncise lor, adică să aducă zeilor jertfe şi lăudau pe boierii lor, zicând: "Să se bucure şi la mulţi ani să fie sănătoşi stăpânii noştri, cei ce au purtare de grijă pentru cinstirea zeilor!" A zis către dânşii antipatul Tarcvinie: "De vreme ce vedem la voi o atât de mare osârdie, vă rugăm ca mâine dimineaţă să vă adunaţi ca să aducem zeilor jertfe împreună. Dar acum să vă odihniţi, că aţi venit de departe şi cu noi vă veţi veseli; iar după săvârşirea jertfei, fiecare se va întoarce la cetatea sa".
A doua zi s-au adunat toţi şi s-a săvârşit praznicul cel urât de Dumnezeu, aducând jertfe necurate zeilor lor, apoi Tarcvinie i-a liberat. Iar a doua zi, un oarecare din paginii închinători la idoli, mergând la Tarcvinie, i-a zis: "Sunt aici trei bărbaţi, care în ziua de ieri, n-au voit să asculte poruncile voastre şi să aducă jertfe zeilor; şi se zice despre ei că se închină Unui Dumnezeu Care este în ceruri". Deci, Tarcvinie a trimis de îndată pe slujitorii săi, ca să-i prindă şi căutându-i, i-au aflat în satul lor care se chema Ozovia, petrecând în rugăciune către Dumnezeu. Prinzindu-i, i-au legat cu lanţuri de fier şi i-au dus îndată în cetatea Dorostol (Dorostol, în sudul Dobrogei de astăzi). Acolo s-au întâlnit amândoi antipaţii de atunci.
Când au sosit în cetate, se înserase şi, fiind înştiinţat Tarcvinie despre prinderea acestor trei creştini, a poruncit ostaşilor să-i păzească până a doua zi. Toată noaptea aceea, sfinţii au petrecut-o în rugăciuni, zicând: "Doamne Iisuse Hristoase, dă-ne din cer puterea Ta spre ajutor, ca să putem birui pe potrivnicii noştri şi cu darul Tău învredniceşte-ne să luăm cununile biruinţei". Iar după ce s-a făcut ziuă, Tarcvinie, mergând la judecată împreună cu Gavinie, a poruncit să aducă înaintea lor pe creştinii cei prinşi. Tarcvinie a întrebat: "Aceştia sunt cei ce defaimă porunca noastră şi îşi ţin credinţa după a lor voie?" Apoi a zis către sfinţi: "Spuneţi-vă mai întâi numele voastre". Sfântul Maxim a răspuns: "Eu sunt creştin după credinţa lui Hristos, precum şi aceşti fraţi ai mei, iar după obiceiul omenesc mă numesc Maxim". Ighemonul a zis: "Ai răspuns, arătându-te îndată că nu slujeşti zeilor noştri, ci altora. Dar celălalt care îţi urmează, cum se numeşte?" Iar acela singur a răspuns: "Mă numesc Dada şi sunt, de asemenea, creştin, ca şi întâiul nostru frate". Tarcvinie a zis: "Dar al treilea cum se numeşte?" Acesta a răspuns: "Eu mă numesc Cvintilian şi sunt şi eu creştin".
Notarul Magnilian scria cuvintele fiecăruia. Antipatul Gavinie a zis către notar: "Le-ai scris numele lor?" Notarul a răspuns: "De va porunci stăpânirea voastră, le voi citi". Gavinie a poruncit şi notarul a citit, zicând: "Numele creştinilor celor ce sunt acum de faţă, după spusele lor înaintea tuturor, sunt acestea: Maxim, Dada şi Cvintilian". Tarcvinie a zis către sfinţi: "Iată, viaţa voastră se află în mâinile noastre; deci, de voiţi ca să trăiţi, mergeţi de aduceţi jertfă la maica zeilor şi veţi fi slujitori ai aceleia, în locul celui care a murit şi care s-a dus la Dia, cerescul împărat, ca să-i slujească acolo". Iar Sfântul Maxim a răspuns: "Preanemilostivule şi preaneruşinatule, oare nu te temi tu de Domnul, numind Dumnezeu pe necuratul desfrânat şi împărat zicându-i aceluia? Să ştiţi, oameni buni, că Hristos este Împăratul cerului, Care poartă grijă de toţi şi pe toate le ţine pe palmă Sa; aceasta să o ştiţi, că noi nu vom împlini pierzătoarea voastră poruncă, fiindcă suntem zidire a adevăratului Dumnezeu". Iar antipatul Gavinie, chemând la dânsul pe Dada şi pe Cvintilian, a vorbit cu dânşii multe cuvinte deşarte, vrând să-i înşele cu credinţa lui păgână.
Sfinţii i-au răspuns: "Noi ţinem ceea ce a zis fratele nostru Maxim, deoarece acesta este citeţ al bisericii soborniceşti şi înţelege foarte bine dumnezeiasca Scriptură şi ştie ce ne este nouă de folos; iar tu cu diavoleasca nebunie înşelându-te, nu ştii ce-ţi este de folos. Şi de ai fi voit să ne asculţi, ai fi văzut lumina cea cerească". Gavinie cu Tarcvinie au zis: "Iată în atâtea chipuri vă îndemnăm, sfătuindu-vă cele bune, iar voi nu vă supuneţi, ci petreceţi în îndărătnicia voastră". Răspuns-a Sfântul Maxim: "Voi singuri vă îndrăciţi, vrând ca pe oamenii cei ce bine vieţuiesc şi slujesc Unuia Dumnezeu, să-i atrageţi la diavoleasca credinţă; ci acum faceţi nouă ceea ce voiţi să faceţi, că nu ne veţi întoarce de la a noastră credinţă niciodată". Atunci antipaţii Gavinie şi Tarcvinie sfătuindu-se unul cu altul ce să facă cu dânşii, au poruncit să ducă pe sfinţi în temniţă. Iar ei mergeau, bucurându-se şi vorbind despre a lor mântuire.
Şezând sfinţii în temniţă, se îndeletniceau în duhovniceasca vorbire. Pentru că Maxim, din dumnezeiasca Scriptură, mult învăţa pe Dada şi pe Cvintilian. Apoi, la miezul nopţii a adormit şi a văzut în vedenie pe diavol încingându-şi armele şi tăbărând asupra lor. Deşteptându-se din somn, au văzut pe Îngerul Domnului, zicându-le: "Nu vă temeţi, căci Dumnezeu, Căruia v-aţi încredinţat, vă va primi şi nu este departe de voi, ajutându-vă!" Cu acea îngerească arătare şi cu cuvintele lui întărindu-se mucenicii, au binecuvântat pe Dumnezeu preamărindu-L până dimineaţa. Iar antipaţii iarăşi, şezând la judecată, au poruncit să aducă la dânşii pe cei legaţi. Şi, aducându-i pe ei, le-a zis Gavinie: "Iată, înaintea noastră staţi! Deci, acum vă sfătuim să aduceţi jertfă zeilor, că nu puţine daruri veţi câştiga de la noi; iar de nu ne veţi asculta, apoi morţi veţi fi, fiind singuri vinovaţi, căci aceasta ne-au poruncit în vis zeii noştri pentru voi, în noaptea trecută". Iar sfinţii mucenici au răspuns: "Şi nouă ne-a arătat Dumnezeul nostru în vedenie ca pentru numele Lui cel Sfânt să răbdăm toate chinurile".
Tarcvinie zise către Gavinie: "Aceştia, de nu vor fi trimişi la mucenicie, niciodată nu se vor supune, ca să ne asculte". Gavinie zise: "Deoarece singuri şi-au ales suferinţa, singuri şi-au scris pricina". Şi au poruncit antipaţii slujitorilor, să dezbrace de pe mucenici hainele, iar după ce i-au dezbrăcat, a zis Gavinie: "Legaţi-i, întindeţi-i pe pământ şi-i bateţi!" Şi îndată slujitorii au împlinit porunca. Apoi Tarcvinie a zis către slujitori: "Întrebaţi-i de voiesc să ne asculte şi să jertfească zeilor. Iar de nu, apoi alte munci le vom găti, ca să-i pierdem de tot".
Deci, întrebând pe mucenici, au răspuns toţi odată: "Noi, fiind întăriţi de Dumnezeul nostru, nu ne îngrijim de muncile voastre, nici nu ascultăm sfatul vostru cel viclean şi nici nu vom jertfi diavolilor". Tarcvinie a zis către slujitori: "Aruncaţi-i iarăşi în temniţă, fiindcă este vremea prânzului". Fiind aruncaţi sfinţii, după ce a trecut al şaptelea ceas, amândoi antipaţii, şezând la judecată, au pus înaintea lor pe sfinţii mucenici. Şi a zis Gavinie: "Maxime, nu te-ai înduplecat să asculţi sfatul nostru, ca să jertfeşti zeilor?" Sfântul Maxim răspunse: "Noi nu primim un sfat ca acesta, ci, precum v-am spus mai înainte, aşa zicem şi acum: că nici unuia nu ne vom închina, decât numai Domnului nostru Iisus Hristos, Cel împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt". Atunci, mâniindu-se, Gavinie a zis către mucenici: "Dacă nu voiţi să vă înţelepţiţi şi să vă închinaţi zeilor, apoi vă vom pierde; căci vom porunci să vă ducă la locuri barbare şi acolo să vă taie capetele". Iar mucenicii au zis: "Vă jurăm că prin faptă să săvârşiţi cuvintele voastre".
Atunci sfinţii luând asupra lor hotărâre de moarte, au preamărit pe Dumnezeu şi au zis: "Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ne-ai izbăvit de acest veac rău de acum, primeşte-ne în odihna Ta şi ne învredniceşte Împărăţiei Tale celei cereşti!" Astfel rugându-se sfinţii mucenici, i-au dus la locul cel mai sus zis, care se numea Ozevia şi acolo le-au tăiat capetele. Astfel şi-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu, Sfinţii Mucenici Maxim, Dada şi Cvintilian, în 28 de zile ale lui Aprilie, împărăţind Diocleţian şi Maximian, iar Tarcvinie şi Gavinie fiind antipaţi. Însă în noi toţi stăpâneşte Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava, stăpânirea şi împărăţia, în vecii vecilor. Amin.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu