PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE
ARTE 28 Aprilie
INVITAȚIE LA OPERĂ 28 Aprilie
RIGOLETTO FOR CHILDREN Verdi – AsLiCo
Sleeping Beauty - «Спящая красавица»
Leóš Janáček JENUFA - Direttore Juraj Valčuha - Regia e scene Alvis Hermanis 2015
Beautiful Spanish Guitar Music : Cha Cha Cha - Rumba - Tango - Best Of Instrumental Relaxing Music
POEZIE 28 Aprilie
Iolanda Malamen
IOLANDA MALAMEN- POEZIE PE PAINE- FOTOGRAME DIN ARHIVA LUI MURIVALE.mpg
Alexandru Jebeleanu
Biografie
Alexandru Jebeleanu (n. 7 octombrie 1923, Șipet, Timiș – d. 28 aprilie 1996, București) A fost un poet român. După absolvirea liceului industrial la Timișoara a urmat un semestru cursurile Facultății de Agronomie din Timișoara.[1]
A trecut să studieze la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1959.[1]
A debutat în revista “Universul literar”, în 1941, debutul editorial fiind în 1945 cu volumul “Oglinzi sonore”.[1]
În 1949 a fost înființată Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, din care făceau parte 16 membri ai Uniunii Scriitorilor din România. În funcția de Secretar (președinte) a fost ales poetul Alexandru Jebeleanu[2], funcție pe care a îndeplinit-o până în 1970.
În 1952 publicația Scrisul bănățean a devenit revistă lunară a Uniunii Scriitorilor din România, avându-l ca redactor-șef pe Alexandru Jebeleanu[2], funcție pe care a îndeplinit-o până în 1972.
În ianuarie 1964 revista Scrisul bănățean și-a schimbat denumirea, devenind revista Orizont, cu apariție lunară. Din Comitetul de redacție făceau parte: Alexandru Jebeleanu (Redactor-șef), Ion Arieșanu, Nicolae Ciobanu, Anghel Dumbrăveanu (Secretar de redacție) și Andrei A. Lillin.[2]
Din 1972 a devenit redactor, apoi director al Editurii Facla din Timișoara.
Volume:
Antume
- Poezia nouă bănățeană, (volum colectiv ce-i include pe tinerii, pe atunci: Petru Sfetca, Petru Vintilă, Alexandru Jebeleanu, Pavel Bellu), alcătuit, îngrijit și prefațat de Virgil Birou, 1944;
- Oglinzi sonore (volum colectiv), Timișoara, 1945;
- Certitudini, București, 1958;
- Frumuseți simple, București, 1962;
- Nostalgii solare, București, 1965;
- Divagații și simetrii, București, 1969;
- Transparențe, București, 1972;
- Peregrinări terestre : Versuri, 85 p., Editura Facla, Timișoara, 1975;
- Surâsul Meduzei, Timișoara, 1979;
- Forma clară a inimii (sonete), Editura Eminescu, București, 1982;
- Viziunile lui Narcis, București, 1985;
- Linia azură a lucrurilor, prefață de Emil Manu, Timișoara, 1986;
- Arhitecturi de cristal, Timișoara, 1989;
- Magnolii de octombrie, Timișoara, 1994.
- Sonete de dragoste, 130 p., Editura Helicon, Timișoara, 1996; ISBN 973-574-169-5.
Postume
- Restituiri epistolare. vol.1, 286 p. Editura Eubeea, Timișoara, 2005; ISBN ISBN 973-673-049-2
- Restituiri epistolare. vol.2, 316 p. Editura Eubeea, Timișoara, 2006; ISBN 973-673-048-4
- 12 Sonete de dragoste / 12 Sonnets of love, ediție bilingvă, 60 p., traducători Rodica Opreanu, Bianca Nedelcu și Ana Zlibuț, Editura Eubeea, Timișoara, 2009; ISBN 978-973-673-163-8
Poezii
"Regăsescu-mă pe drumul
Începutului, străbunul."
Lucian Blaga
Întoarce-m-aș lângă pământul natal,
Întoarce-m-aș lângă brazda neagră, aromată,
Părăsită de treizeci de ani.
Þărâna natală radiază-n mine:
Oază-n deșertul anilor. Mă refugiez,
Veghez în grădinile ei purpurii
Când e prea puțină ziuă pe lume.
Întoarce-m-aș să-mi recapăt rădăcinile,
Oricât de răsucite și gângave. Sunt ale mele!
Am cerul natal! Am leagănul, am arcul, am viile!
Ascultai cum se nasc bocetele și narcisele pe movilele străbunilor.
Acolo nu mi-e teamă de turlele morții,
Acolo nu mi-e teamă de viață!
Acolo plantele m-ar primi sensibile și
Fragede, semănând cu mâna mea dreaptă.
Le-aș dărui soarele meu să le-ascult germinația,
Să le grăbesc suișul, să le simt pârguirea și
Palpitația sub grațioasa pace de vară.
Noaptea neagră ca o brazdă, hermetica noapte
Ne-ar îngropa de fiecare dată, pe furiș, împreună
Ne-ar amesteca cu drumul și ne-ar macera taciturnă.
Începutului, străbunul."
Lucian Blaga
Întoarce-m-aș lângă pământul natal,
Întoarce-m-aș lângă brazda neagră, aromată,
Părăsită de treizeci de ani.
Þărâna natală radiază-n mine:
Oază-n deșertul anilor. Mă refugiez,
Veghez în grădinile ei purpurii
Când e prea puțină ziuă pe lume.
Întoarce-m-aș să-mi recapăt rădăcinile,
Oricât de răsucite și gângave. Sunt ale mele!
Am cerul natal! Am leagănul, am arcul, am viile!
Ascultai cum se nasc bocetele și narcisele pe movilele străbunilor.
Acolo nu mi-e teamă de turlele morții,
Acolo nu mi-e teamă de viață!
Acolo plantele m-ar primi sensibile și
Fragede, semănând cu mâna mea dreaptă.
Le-aș dărui soarele meu să le-ascult germinația,
Să le grăbesc suișul, să le simt pârguirea și
Palpitația sub grațioasa pace de vară.
Noaptea neagră ca o brazdă, hermetica noapte
Ne-ar îngropa de fiecare dată, pe furiș, împreună
Ne-ar amesteca cu drumul și ne-ar macera taciturnă.
În simfonia aceasta adânc mediteraneană
De-o să te scalzi o clipă cu inima senină,
N-o mai desprinzi de miez, cum rama de icoană,
Și n-o să muști cu dinții, albi, din carnea plină.
Ci asemeni unei scoici cu zvonuri de meduze
O vei purta în palmă. Și mângăind-o alene,
C-o sfântă înfiorare o vei lipi de buze
Ca fruntea unei triste madone italiene.
De-o să te scalzi o clipă cu inima senină,
N-o mai desprinzi de miez, cum rama de icoană,
Și n-o să muști cu dinții, albi, din carnea plină.
Ci asemeni unei scoici cu zvonuri de meduze
O vei purta în palmă. Și mângăind-o alene,
C-o sfântă înfiorare o vei lipi de buze
Ca fruntea unei triste madone italiene.
Desigur, vă trimit spre veșnicii
Cum vechi năieri spre Pontul Euxin,
Sclipiți, jucând, pe verdele marin,
Dar câte veți răzbate mâine vii?
Și câte va ucide, corosiv,
El, timpul, cu acidu-i, fără zei,
Iluzii-ngrămădite de-un condei,
Urcând și coborând ca un Sisif?
Răpusele nu le-oi lăsa prin larg,
Cu mâini zdrobite voi vâsli într-una,
Pun pe catarg al biruinței steag!
Și-ncrezător ca tristul Don Quichotte
Voi înfrunta genunile și luna,
Visând, amar, îndepărtatul Pont.
Cum vechi năieri spre Pontul Euxin,
Sclipiți, jucând, pe verdele marin,
Dar câte veți răzbate mâine vii?
Și câte va ucide, corosiv,
El, timpul, cu acidu-i, fără zei,
Iluzii-ngrămădite de-un condei,
Urcând și coborând ca un Sisif?
Răpusele nu le-oi lăsa prin larg,
Cu mâini zdrobite voi vâsli într-una,
Pun pe catarg al biruinței steag!
Și-ncrezător ca tristul Don Quichotte
Voi înfrunta genunile și luna,
Visând, amar, îndepărtatul Pont.
Matilde Camus
Aurora Matilde Camus, numită colocvial și Matilde Camus, (n. 26 septembrie 1919-d. 28 aprilie 2012) a fost un poetă spaniolă.
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- Voces (1969).
- Vuelo de estrellas (1969).
- Manantial de amor (1972).
- Bestiario poético (1973).
- Templo del Alba (1974).
- Siempre amor (1976).
- Cancionero de Liébana (1977).
- Corcel en el tiempo (1979).
- Perfiles (1980).
- He seguido tus huellas (1981).
- Testigo de tu marcha (1981).
- Testimonio (1982).
- La preocupación de Miguel Ángel (1982).
- Tierra de palabras (1983).
- Coral montesino (1983).
- Raíz del recuerdo (1984).
- Cristales como enigmas (1985).
- Sin teclado de fiebre (1986).
- Santander en mi sentir (1989).
- Sin alcanzar la luz (1989).
- El color de mi cristal (1990).
- Tierra de mi Cantabria (1991).
- Amor dorado (1993).
- Ronda de azules (1994).
- Vuelo de la mente (1995).
- Reflexiones a medianoche (1996).
- Mundo interior (1997).
- Fuerza creativa (1998).
- Clamor del pensamiento (1999).
- Cancionero multicolor (1999).
- La estrellita Giroldina (1999).
- Prisma de emociones (2000).
- Motivos alicantinos.
| Aurora Matilde Camus | |
 Matilde Camus | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Aurora Matilde Gómez Camus  |
| Născută | 26 septembrie 1919 Santander, Spania |
| Decedată | 28 aprilie 2012 Santander, Spania |
| Naționalitate | spaniolă  |
| Cetățenie |  Spania |
| Etnie | spanioli |
| Ocupație | poeta |
| Pseudonim | Matilde Camus |
| Limbi | limba spaniolă |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | poezie, eseu |
TEATRU/FILM 28 Aprilie
Teodor Corban
Biografie
Teodor Corban (n. 28 aprilie 1957, Iași) este un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1985 la clasa prof. Dem Rădulescu - Dragoș Galgoțiu.
Între 1985 și 1988 a fost actor pe scena Teatrului „V. I. Popa” din Bârlad, apoi a jucat la Teatrul Dramatic din Constanța. Din 1989 este angajat la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași .
FILMOGRAFIE
- Un etaj mai jos (2015)
- Aferim! (2015) - Constandin
- O vară foarte instabilă (2013)
- Poziția copilului (2013)
- După dealuri (2012) - Inspector poliție
- De azi înainte (Scurtmetraj) (2012) - Constantin
- Bora Bora (Scurtmetraj) (2011) - Inspector
- Francesca (2009) - Ion
- Portretul luptătorului la tinerețe (2009)
- Amintiri din epoca de aur / Tales from the Golden Age (2009) - primar
- Fața galbenă care râde / The Yellow Smiley Face (2008) - Florin Popescu
- 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile / 4 Months, 3 Weeks & 2 Days (2007) - Recepționer Unirea
- California Dreamin'(nesfârșit) (2007) - Secretarul de Stat
- A fost sau n-a fost? (2006) - Virgil Jderescu
- Lombarzilor (2006) - Vasile
- Călătorie la oraș (2003) - Primarul
Teodor Corban Date personale Născut (62 de ani)[1]
Iași, România[2]Cetățenie 
România Ocupație actor
GÂNDURI PESTE TIMP 28 Aprilie
Eugen Jebeleanu - Citate
1.
Acela sunt
Acela sunt ce pierde totul
sunt câinele care-şi întinde
spre râul de răcoare botul
şi-l simte că se-aprinde.
sunt câinele care-şi întinde
spre râul de răcoare botul
şi-l simte că se-aprinde.
2.
Lecţie
Trebuie să învăţ cum se moare
căci de trăit, omul trăieşte oricum
să învăţ de la păsările care dispar în cântec
de la cerul albastru care alunecă în trandafir
şi de la râul ce trece nepăsător dispărând
peste banii peştilor.
căci de trăit, omul trăieşte oricum
să învăţ de la păsările care dispar în cântec
de la cerul albastru care alunecă în trandafir
şi de la râul ce trece nepăsător dispărând
peste banii peştilor.
3.
Ca prostul
Vai de sufleţelul nostru
care - când să fie mare
ni se cocoşă ca prostul
proştilor dând ascultare.
care - când să fie mare
ni se cocoşă ca prostul
proştilor dând ascultare.
4.
Dialectica
Am învăţat de la apă
cum să nu curg
am învăţat de la plug
cum să nu ar
şi de la viaţă
cum să dispar.
cum să nu curg
am învăţat de la plug
cum să nu ar
şi de la viaţă
cum să dispar.
5.
Aripile şi Pământul
O păsăre e o sămânţă cu aripi
însă ea nu este iubită de pământ
ea încolţeşte numai desfoindu-şi
foile-n văzduhurile arate de vânt.
însă ea nu este iubită de pământ
ea încolţeşte numai desfoindu-şi
foile-n văzduhurile arate de vânt.
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 28 Aprilie
HOPPING Bean 👞| Funny Clips | Mr Bean Official
SFATURI UTILE 28 Aprilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu