marți, 7 aprilie 2020

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 8 APRILIE 2020

PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE
ARTE 8 Aprilie

 INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET 8 Aprilie
Gaetano Donizetti
Lista lucrărilor
Donizetti a fost un prolific compozitor de muzică cultă. Opera sa cuprinde 75 de opere, 16 simfonii, 19 cvartete de coarde, 193 de cântece, 45 duete, 3 oratorii, 28 de cantate, concerte instrumentale, sonate și alte piese de muzică clasică.

Opere[modificare | modificare sursă]

1816 – 1819[modificare | modificare sursă]
1820 – 1824[modificare | modificare sursă]
1825 – 1829[modificare | modificare sursă]
1830 – 1834[modificare | modificare sursă]
1835 – 1839[modificare | modificare sursă]
1840 – 1845[modificare | modificare sursă]

Lucrări corale[modificare | modificare sursă]

  • Ave Maria
  • Grande Offertorio
  • Il sospiro
  • Messa da Requiem
  • Messa di Gloria e Credo
  • Miserere (Psalm 50)

Lucrări orchestrale[modificare | modificare sursă]

  • Allegro for Strings in C major
  • L'ajo nell'imbarazzo: Sinfonia
  • Larghetto, tema e variazioni in E flat major
  • Roberto Devereux: Sinfonia
  • Sinfonia Concertante in D major (1818)
  • Sinfonia for Winds in G minor (1817)
  • Sinfonia in A major
  • Sinfonia in C major
  • Sinfonia in D major
  • Sinfonia in D minor
  • Ugo, conte di Parigi: Sinfonia

Concerte[modificare | modificare sursă]

  • Concertino for Clarinet in B flat major
  • Concertino for English Horn in G major (1816)
  • Concertino in C minor for flute and chamber orchestra (1819)
  • Concertino for Flute and Orchestra in C major
  • Concertino for Flute and Orchestra in D major
  • Concertino for Oboe in F major
  • Concertino for Violin and Cello in D minor
  • Concerto for 2 Clarinets "Maria Padilla"
  • Concerto for Violin and Cello in D minor

Lucrări de muzică corală[modificare | modificare sursă]

  • Andante sostenuto for Oboe and Harp in F minor
  • Introduction for Strings in D major
  • Larghetto and Allegro for Violin and Harp in G minor
  • Largo/Moderato for Cello and Piano in G minor
  • Nocturnes (4) for Winds and Strings
  • Quartet for Strings in D major
  • Quartet for Strings no 3 in C minor: 2nd movement, Adagio ma non troppo
  • Quartet for Strings no 4 in D major
  • Quartet for Strings no 5 in E minor
  • Quartet for Strings no 5 in E minor: Larghetto
  • Quartet for Strings no 6 in G minor
  • Quartet for Strings no 7 in F minor
  • Quartet for Strings no 8 in B flat major
  • Quartet for Strings no 9 in D minor
  • Quartet for Strings no 10 in G minor
  • Quartet for Strings no 11 in C major
  • Quartet for Strings no 12 in C major
  • Quartet for Strings no 13 in A major
  • Quartet for Strings no 14 in D major
  • Quartet for Strings no 15 in F major
  • Quartet for Strings no 16 in B minor
  • Quartet for Strings no 17 in D major
  • Quartet for Strings no 18 in E minor
  • Quartet for Strings no 18 in E minor: Allegro
  • Quintet for Guitar and Strings no 2 in C major
  • Solo de concert
  • Sonata for Flute and Harp
  • Sonata for Flute and Piano in C minor
  • Sonata for Oboe and Piano in F major
  • Study for Clarinet no 1 in B flat major
  • Trio for Flute, Bassoon and Piano in F major

Lucrări pentru pian[modificare | modificare sursă]


MUZICĂ 8 Aprilie

GRANDIOSAS ORQUESTAS DE ANTAÑO(2 de 2) - PARA PASAR LA CUARENTENA.Selección de Cecil González.



Top 50 Saxopone Love Songs Instrumental - Best Relaxing Instrumental Music


Гузель Хасанова - 100% хит - Новые и лучшие песни


Album: Love Sounds Journey (1976) - Paul Mauriat




 POEZIE 8 Aprilie

Ilarie Voronca (nume original Eduard Marcus)
Biografie
 Ilarie Voronca (nume original Eduard Marcus, n. 31 decembrie 1903, Brăila - d. 8 aprilie 1946, Paris) a fost un poet evreu român de avangardă, promotorul revistelor 75 HP și Integral și al mișcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat și Roneiro Valcia. Începuturile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, și de revista acestuia Sburătorul literar, unde și debutează în 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceeași factură în revistele Flacăra, Năzuința și Contimporanul, care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat Restriști. Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristețile și deznădejdea omului condamnat la existența cenușie a orașelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea și sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentației asociațiilor insolite, nu anunță viitoarea evoluție a poetului, caracterizată prin extrema receptivitate față de doctrinele avangardiste.
Astfel, la numai un an de la apariția volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în Manifestul activist către tinerime al revistei Contimporanul, publică el însuși în 1924, împreună cu Victor Brauner și Stephan Roll, publicația de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la alte reviste similare precum Punct sau Integral. Ermetismul, expresia eliptică, selectarea vocabularului poetic din domeniul industrial și tehnic probează orientarea poetului în această etapă.
Ilarie Voronca văzut de Robert Delaunay
În 1927, apare la Paris poemul Colomba, cu două portrete de Robert Delaunay, care marchează o nouă tendință în scrisul lui Voronca. Poetul părăsește constructivismul și intră în sfera de influență a suprarealismului, mișcare concretizată prin onirismul imaginii. Ritmul publicării plachetelor de versuri este foarte susținut și el nu încetinește nici după stabilirea poetului în Franța, în 1933, de unde păstrează legături strânse cu viața literară din România. După această dată, creația sa aparține spațiului literar de adopție: L'Apprenti fantôme (1938), Beauté de ce monde (1940), Arbre (1942), etc..
Naturalizat francez în 1938, va participa la mișcarea de rezistență, ca scriitor și luptător. În ianuarie 1946 face o vizită în țară, unde este întâmpinat cu un entuziasm general. Se sinucide în același an, la 8 aprilie, în Paris, în timp ce lucra la un Manual al perfectei fericiri.
La zece ani de la moarte, prietenii francezi publică volumul Poèmes choisis, iar în 1964 și 1965, tânărul grup de literați "Pont de l'épée" adună într-un volum poemele inedite ale lui Voronca. În 1972, la editura Minerva din București apar, sub îngrijirea lui Sașa Pană, două volume de Poeme alese. 

OPERE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Bucurii îngăduite - Ilarie Voronca

Cum se bucură de eleganţa trestiilor, raţele sălbatice,
păpurişul destramă un cântec pe panglica nemişcării
în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor

bursucii se leagănă în adiere cu arbuştii
pitpalacii împletesc un şal din lumina sunetului,
caprele negre fac alpinism,
oglindesc înalţimile,
ploaia dăruie scoarţe olteneşti pământului,

şi plugurile fac dragoste cu ţărâna, o sărută, o muşcă,
iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovlecii,
soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie în argint a vocilor.


Dincolo de noi - Ilarie Voronca

Nici aburul, nici cântecul, nici planta
Din care ziua suie spre tenebre
Nici oceanele vibrând în verbe
Nici toamna-n mărăcini rupându-și manta,

Nici ceașca-n care primăvara fierbe
Cu pasul scoborând prin frunze pante
Și nici vânatu-nsângerându-mi geanta
Nu-mi vor sluji. Sub frunte zvâcnesc febre.

Mut? Orb? Aieve, mi-ai reda suavă
Tu numai, glasul luminos, unealtă
Vânt pânza vieții desfăcându-mi, navă.

Și, flaut, tu, sau auroră-naltă
Un dulce foc pe ochi. Și o otravă
Pe buze dând eterna zi: cealaltă.



O femeie, un fulger - Ilarie Voronca

Nu-i numai cântul, lebădă, nu-i glezna
Melodioasă horbotă în oră
Nu-i lampa preschimbată-n auroră
Limpede pâine, frântă-n două, bezna.

Poate-i obrazul, liniște, sonore
Poate un bob de strugure mai lesne-a
Păstrat amiaza. Și în aburi ieslea
Ezită-n fânul clar, un bot, o proră.

Dar poate asemeni pielei unui șarpe
Aici pe pietre va rămâne glasul.
Oare, secate, fluviile nu-s oarbe?

Soarele-atrage ca pe-o creangă pasul
Și-apoi, cuvinte, oasele le-absoarbe
Și nu știi: cânt e, glezna e sau ceasul.


Punct - Ilarie Voronca



Ecuator fruntea sub sărutul amar.
Tren înspre trecut gestul ca album sau vis
Tuse ceasul prin pomi început de făurar
Amforă surâsul tău în coapse închis.

Mereu paşii se destramă ca vorbe.
Aur acest gând ţi-l dărui inel
Rătăcim ca-n biblie prin coridor în stea
În crescut, un cuvânt ca o privire.

Trup dizolvat în peisaj acid
Elastic psalm printre grădini şi scut
Ca un păun anotimpul în piept desfăcut
După tine uşile cerului se deschid.

Os în nisip, linişte întreruptă ca inimă,
Amurgul sparge fluier şi saltimbanc,
Rănile aerului glasul tău le vindecă.


 TEATRU/FILM 8 Aprilie

 Mircea Albulescu
Biografie
Mircea Albulescu (pe numele adevărat Iorgu Constantin V. Albulescu, n. 4 octombrie 1934, București - d. 8 aprilie 2016, București) a fost un actor român, profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor. În iunie 2013 și-a anunțat retragerea din viața artistică.
S-a născut la București, pe 4 octombrie 1934, și a fost singurul copil al părinților săi. În cartea de identitate este Iorgu Albulescu - numele ales de tatăl său, Vasile Albulescu. În certificatul de naștere este Constantin Albulescu - numele nașului, iar în viața de zi cu zi este Mircea Albulescu - numele ales de mama sa.[2]
Tatăl său, Vasile, era român din Vlașca, a studiat la Conservator și era dirijor de fanfară militară, iar mama sa era o poloneză frumoasă, pe nume Olga Tempinski.[3] Aceasta a fost catolică, iar în toată copilăria sa l-a dus, duminică de duminică, la Biserica Bărăția, unde a început să dorească să devină ministrant, adică unul dintre băieții care participau la slujbă și ajutau preoții. Acest lucru nu era posibil, el fiind ortodox, asemeni tatălui.[2]
S-a căsătorit la vârsta de 22 ani cu Maria[4] și în urma căsniciei de peste 50 ani, a rezultat un fiu, Matei. Soția sa a decedat în anul 2007. Actorul are și un nepot, Vladimir. La 75 de ani, de dragul nepotului său, a învățat engleză și să lucreze pe calculator, având propria pagină de web.[5] Actorul a făcut școala primară la Liceul „Sfântul Andrei", unde, la acea vreme, predau călugări din Germania și se învăța intens limba germană. Această educație l-a ajutat să aibă înclinație către ordine și disciplină.[2]
A lucrat ca artist-amator la Ateneul Popular, a fost figurant în Corpul de ansamblu al câtorva teatre din București, iar după 1950 a fost angajat la Teatrul Național București.
A absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza Pellea.[6]
A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 90 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat, “Teatrul radiofonic; convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creației” (2004). Despre Teatrul Național Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, Mircea Albulescu afirma: “Dacă 1000 de oameni ascultă...fiecare „vede ” altă piesă. Este receptorul cel mai creator.” [7]
Rolul cel mai drag sufletului artistului este cel din piesa “Danton”, de Camil Petrescu. La premiera piesei pe scena Teatrului Național din București, Dinu Săraru a scris: “Mircea Albulescu –în Danton- o creație unică, ilustrând dezlănțuirea unui talent unic. Un moment de referință în teatrul românesc modern”.[7]
Mircea Albulescu a jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu (Dacii, 1967, Mihai Viteazul, 1970, Zile Fierbinți, 1975, Revanșa, 1978, Pentru Patrie, 1978, Nea Marin Miliardar, 1979, Mihail, câine de circ, 1979, Capcana Mercenarilor, 1980, Wilhelm Cuceritorul, 1982, Viraj periculos, 1983, Ziua Z, 1985, Noi, cei din linia întâi, 1986) și aproape toate filmele lui Mircea Veroiu (Somnul Insulei, 1994, Semnul șarpelui, 1981, Mania, 1977, Șapte zile, 1973, Scrisorile prietenului, 1997, Dincolo de pod, 1976, Artista, dolarii și ardelenii, 1980, Craii de Curtea Veche, 1995).[8]
A avut roluri importante în filme regizate de: Francis Ford Coppola (Tinerețe fără tinerețe, 2007), Radu Gabrea (Prea mic pentru un război atât de mare, 1970, Dincolo de Nisipuri, 1973, Rosenemil, 1993), Manole Marcus (Actorul și sălbaticii, 1975), Mircea Daneliuc (Cursa, 1975, Ediție Specială, 1980), Alexa Visarion (Înghițitorul de săbii, 1981), Nicolae Mărgineanu (Flăcări pe comori, 1987, Un om în Loden, 1979,), Nicolae Breban (Printre colinele verzi, 1971), Dinu Tănase (La capătul liniei, 1982), Mircea Drăgan (Columna, 1968, Brațele Afroditei, 1978), Mircea Moldovan (Totul se plătește, 1986), Andrei Blaier (Momentul adevărului, 1989).[8]
Autor al unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăți”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanțe”, “Ultimele noduri” și proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” și “Bazar sentimental”.[9]
Într-un interviu din anul 2011 spunea că nu-i sfătuiește pe copii să învețe nicio poezie pe dinafară, ci s-o citească de mai multe ori, ca și când ar fi prima dată și vor descoperi tot mai multe cu fiecare lectură.[7]
Este membru al Uniunii Ziariștilor și doctor în arte. În perioada 30 decembrie 1992 – 4 aprilie 1994, Mircea Albulescu a deținut funcția de secretar de stat în Ministerul Culturii, fără a fi membru al vreunui partid politic. Membru al Senatului UNITER (din 2002), al Uniunii Cineaștilor din România, al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. A primit "Ordinul Meritul Cultural" și "Ordinul Serviciul Credincios" în grad de Comandor.[10]
În perioada 1985-2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru și Film din București, printre studenții săi numărându-se: Adrian Titieni, Irina Movilă, Florin Piersic jr., Elvira Deatcu, Manuela Hărăbor și Dragoș Bucur.[10]
Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții culturale românești: Florin Piersic, Victor Rebengiuc, Radu Beligan, Amza Pellea (postum), Maia Morgenstern, Alexandru Tocilescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ileana Stana Ionescu, Draga Olteanu Matei și Sebastian Papaiani.[11]
La data de 8 aprilie 2016, la vârsta de 81 de ani, a încetat din viață. Din 2013, un teatru din provincie îi poartă numele: "Teatrul Proiect Câmpina Mircea Albulescu".
Filmografie:
Teatru - selecție:
Spectacole de absolvență în cadrul I. A. T. C.:
  • Satin în Azilul de noapte de Maxim Gorki;
  • Alexei în Tragedia optimistă de Vsevolod Vîșnevski;
  • Tudor în Furtună în munți de Laszlo și Deszo Jenia, Căsuța de la marginea orașului de Alexei Arbuzov.
Teatrul „Bulandra” din București:
  • Cloșca în Horia de Mihail Davidoglu, regia: Dan Nasta, 1956
  • Kostiumov în Liubov Iarovaia de Konstantin Andreevici Treniov, regia: W. Siegfried, 1956
  • Electricianul în Hanul de la răscruce de Horia Lovinescu, regia: W. Siegfried, 1957
  • File în Omul care aduce ploaia de Richard Nash, regia: Liviu Ciulei, 1957
  • Lopahin în Livada de vișini de Anton Pavlovici Cehov, regia: Marietta Sadova, 1958
  • Mihai Roznovanu în Dacă vei fi întrebat de Dorel Dorian, regia: Dinu Negreanu, 1959
  • Bocu în Întoarcerea de Mihai Beniuc, regia: Ion Olteanu, 1960
  • Walter în Un strugure în soare de Lorraine Hansberry, regia: Lucian Pintilie, 1961
  • Horațiu în O singură viață de Ionel Hristea, regia: Lucian Pintilie, 1962
  • Balthasar în Comedia erorilor de William Shakespeare, regia: Lucian Giurchescu, 1963
  • Egist în Orestia de Eschil, regia: Val Mugur, 1964
  • Nicolas d’Eu în Victimele datoriei de Eugène Ionesco, regia: Crin Teodorescu, 1968
  • Regele George al III-lea în Nebunia regelui George de Alan Bennett, regia: Alexandru Darie și Petre Bokor, 2004
Teatrul de Comedie din București:
  • Achile în Troilus și Cresida de William Shakespeare, regia: David Esrig, 1965
  • Horațiu în Șeful sectorului suflete de Alexandru Mirodan, regia: Moni Ghelerter, 1966
  • Dacian în Capul de rățoi de G. Ciprian, regia: David Esrig, 1966
  • Voievodul Basarab în Croitorii cei mari din Valahia de Alexandru Popescu, regia: Lucian Giurchescu, 1969. Acest spectacol a fost jucat și la Ploiești, în regia lui Emil Mandric.
  • Uria Schaley în Dispariția lui Galy Gay de Bertolt Brecht, regia: Lucian Giurchescu, 1969
  • Ligurio în Mandragora de Niccolò Machiavelli, regia: Dinu Cernescu și Mircea Albulescu, 1970
  • Bucătarul în Mutter Courage de Bertolt Brecht, regia: Lucian Giurchescu, 1972
  • Buffalo Bill în Buffalo Bill și indienii de Arthur L. Kopit, regia: Lucian Giurchescu, 1973
Teatrul Național „I. L. Caragiale din București:
  • Lupii de BOUREANU, RADU
  • Danton în Danton de Camil Petrescu, regia: Horea Popescu, 1974
  • Lord Hastings în Richard al III-lea de William Shakespeare, regia: Horea Popescu, 1976
  • Raoul în Cavoul de familie de Pierre Chesnot, regia: Sanda Manu, 1980
  • Cherea în Caligula de Albert Camus, regia: Horea Popescu, 1981
  • Agamemnon în Ifigenia de Mircea Eliade, regia: Ion Cojar, 1981
  • Evens în Marea de Edward Bond, regia: Horea Popescu, 1987
  • Ilie Candrea în Capcana de Platon Pardău, regia: Anca Ovanez Doroșenco, 1989
  • Arscott în Cine are nevoie de teatru de Timberlake Wertenbaker, regia: Andrei Șerban, 1990
  • Sir în Cabinierul de Ronald Harwood, regia: Ion Cojar, 1991
  • Regele ondinelor în Ondine de Jean Giraudoux, regia: Horea Popescu, 1994
  • Miron în De Crăciun după Revoluție de Virgil Tănase, regia: Virgil Tănase, 1994, 1995
  • Bill Rice în Cabotinul de John Osborn, regia: Alice Barb, 1996
  • Bernardo Guy în Numele trandafirului de Umberto Eco, regia: Grigore Gonța, 1998
  • Satin în Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia: Ion Cojar, 1998
  • Farfuridi în O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia: Alexandru Tocilescu, 2000
  • Prințul Abrezcov în Cadavrul viu de Lev N. Tolstoi, regia: Gelu Colceag, 2001
  • Andy Ladd în Scrisori de dragoste de Albert Ramsdell Gurney, regia: Mircea Cornișteanu, 2001
  • Generalul în Legenda ultimului împărat de Valentin Nicolau, regia: Alice Barb, 2002
  • Papură-Vodă în Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, regia: Dan Tudor, 2006
  • Firs, bătrân lacheu în Livada de vișini de A. P. Cehov, regia Felix Alexa, 2010
  • Profesorul în Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, regia: Alexander Morfov, 2011

Teatru de televiziune

  • Castelul pălărierului, regia Dan Puican[12]
  • Casa de piatră, regia Lucian Pintilie;
  • S-a întâmplat în București, regia Lidia Ionescu;
  • În așteptarea zorilor, realizator Nicolae Motric;
  • Iulius Fucik, regia Nicolae Motric;
  • Un caz ciudat, regia Nicolae Motric;
  • Sabia lui Damocles, regia Petre Sava Băleanu;
  • Piața Ancorei, regia Nicolae Motric;
  • Un copil ca tine, regia Iosif Bata;
  • Ucigașii, regia Iosif Sava Băleanu;
  • Sisif și moartea, regia Cornel Todea;
  • Tamerlan, regia Lidia Ionescu;
  • Volpone, regia Lidia Ionescu;
  • Vizită pe o mică planetă, regia Cornel Todea;
  • Chestie de metodă, regia Radu Miron;
  • Un joc neobișnuit, regia Nicolae Motric;
  • Furtuna, regia Letiția Popa;
  • Pe 40 metri UMF, regia Nicolae Motric;
  • Perla și stridia, regia Cornel Todea;
  • Andersen, regia Ion Barna;
  • Pană de automobil, regia Nicolae Motric;
  • Seară de toamnă, regia Cornel Todea;
  • Moartea lui Bessie Smith, regia Cornel Todea;
  • Accidentul, regia Ion Barna;
  • Subprefectul, regia Letiția Popa;
  • Fum, regia Letiția Popa;
  • Patima fara sfarsit, regia Cornel Todea;
  • Michelangelo, regia Sanda Manu;
  • Șase personaje în căutarea unui autor, regia Letiția Popa;
  • Trandafirul alb, regia Tudor Eliad;
  • Promoteu, regia Dinu Cernescu;
  • Caligula, regia Horea Popescu;
  • Cum ajunge cineva om politic, realizator Constantin Dicu;
  • Capul de rățoi, regia Constantin Dicu;
  • Pluta meduzei, regia Nae Cosmescu;
  • Patima de sub ulmi, regia Dinu Cernescu;
  • Don Carlos, regia Eugen Todoran;
  • Don Juan sau dragostea pentru geometrie, regia Eugen Todoran;
  • Profesionistul, regia Horea Popescu.

Teatru radiofonic (selecție)

Gâsca
MENIU
0:00
Mircea Albulescu povestind Gâsca, de Giambattista Basile
  • Madona, de Tudor Mușatescu
  • Trenurile mele, de Tudor Mușatescu - Nacu
  • Croitorii cei mari din Valahia, de Alexandru Popescu, 1994
  • Huhurezul, de Giovanni Maria Cecchi, 1996
  • Bătrânul și marea, de Ernest Hemingway, 1996
  • Bădăranii de Carlo Goldoni, 1999
  • Alunecând într-o prună, de Sânziana Popescu, 2000
  • Omul și balena, de Dan Tărchilă, 2002
  • Ieri după Shakespeare sau Visul unui președinte de Pușa
  • Roth, 2007

Activitate regizorală

  • Întâlniri, de Horia Lovinescu, Teatrul de Comedie, București, 1971
  • Mandragora, de Niccolò Machiavelli, în colaborare cu Dinu Cernescu, Teatrul de Comedie, București, 1970
  • Victimele datoriei, de Eugène Ionesco, Teatrul „Toma Caragiu”, Ploiești, 1990
  • Ultima oră, de Mihail Sebastian, în colaborare cu Anca Ovanez Doroșenco, Teatrul Național, București, 2003

Beletristică

Articole în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”; ziarele „România liberă”, „Libertatea” (rubrică permanentă: „Bilete de favoare”, 1991–1993),„Actualitatea” (rubrica pe teme sociale „Partidul bunicilor, 1996), „Cronica Română” (rubricile „Bazar sentimental”, 1998–2000 și „Fluture în lesă”, începând din 2002) ș.a. Realizator de emisiuni radiofonice și de televiziune.
Poezie
  • Vizite, București: Cartea Românească, 1985, 167 p.
  • Pajura singurătăți; ediție ilustrată de Marcel Chirnoagă. București: R.A.I. “Coresi”, 1994, 104 p.
  • Fluture în lesă de aur, versuri și proză, București: R.A.I. “Coresi”, 2002, 192 p.
  • Clanțe, București: Editura Coresi, 2005
  • Ultimele noduri..., Iași: Ars Longa, 2010, 142 p.
  • Pardon, 80; ilustrații de Eduard Rudolf Roth. București: Tracus Arte, 2015, 160 p.
Proză
  • Bilete de favoare, București: R.A.I. “Coresi”, 1996, 205 p.
  • Baraka, bunii mei… (publicistică), București: Editura Eminescu, 1998[13]
  • Bazar sentimental, versuri și proză, București: Cartea Românească, 2000

 GÂNDURI PESTE TIMP 8 Aprilie

 Emil Cioran, scriitor și filosof
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari - d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român devenit apatrid și stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză
Emil Cioran s-a născut la Rășinari, aflat pe atunci în comitatul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
După studii clasice la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, începe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din București. A fost coleg cu Constantin Noica și Mircea Eliade, elev al lui Tudor Vianu și Nae Ionescu. Bun cunoscător al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, și mai ales pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinerețe a arătat înclinație spre agnosticism, apărându-i evidentă "incoveniența existenței". În timpul studenției a fost în mod deosebit influențat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages și Martin Heidegger, precum și de filozoful rus Lev Șestov, care situase întâmplarea în centrul sistemului său de gândire. În 1933 obține o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră în contact cu Nicolai Hartmann și Ludwig Klages.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și Premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua apărută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".[5]
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[6] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[7], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, anul în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franța. După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste a trăit la Paris ca apatrid
În 1937 Emil Cioran pleacă în Franța cu o bursă a Institutului Francez din București. După o scurtă întoarcere în România (două luni, sfârșitul lui 1940- începutul lui 1941), el părăsește pentru totdeauna România și se stabilește la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conținutul lor, dar și pentru stilul plin de distincție și finețe al limbii. În 1949 îi apare la editura Gallimard - editură care va publica mai târziu majoritatea cărților sale - prima lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition, distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuză toate distincțiile literare care i-au fost atribuite.
Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras, evitând publicitatea. În schimb a cultivat darul conversației cu numeroșii săi prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu , Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a întreținut o vastă corespondență, dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.
Epuizând încă din tinerețe interesul pentru filozofia de catedră, Cioran a părăsit devreme gândirea sistematică și speculațiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetări profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzațiilor mele", va constata mai târziu.[necesită citare] Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influențat de mișcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existențialistă (sub varianta ei românească, cu accente creștine și mistice, "trăirismul").
Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente. Preocupat de problema morții și a suferinței, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supraviețuirii. Tema alienării omului, temă existențialistă prin excelență, prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel, în 1932, de tânărul Cioran: "Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?"[necesită citare]
Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingența ființei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârșitul civilizației, amenințarea Răului, refuzul consolidării prin credință, obsesia absolutului, viața ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoștea bine din vastele sale lecturi și mai ales din autorii și memorialiștii perioadelor de decadență, de unde reflecțiile marcat gnostice și antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului și civilizației. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile și nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producție și reproducție irepresibilă, exces de autoanaliză, de transparență și prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinerețe

Opera în limba română

(cu aldine, volumele originale; cu cursive, antologii, corespondență, fragmente)

Opera în limba franceză

Volume de autor

(cu aldine, volumele originale; cu cursive, antologii, traduceri din română sau fragmente din celelalte volume, apărute separat)
  • Œuvres (Opere complete), éd. Yves Peyré, Paris, Gallimard, 1997, 1999, 2001, 2003
  • Précis de décomposition (Tratat de descompunere), Paris, Gallimard, 1949
  • Syllogismes de l'amertume (Silogismele amărăciunii), Paris, Gallimard, 1952
  • La Tentation d'exister (Ispita de a exista), Paris, Gallimard, 1956
  • Histoire et utopie (Istorie și utopie), Paris, Gallimard, 1960
  • La Chute dans le Temps (Căderea în timp), Paris, Gallimard, 1964
  • Le Mauvais Démiurge (Demiurgul cel rău), Paris, Gallimard, 1969
  • De l'inconvénient d'être né (Despre neajunsul de a te fi născut), Paris, Gallimard, 1973
  • Écartèlement (Sfârtecare), Paris, Gallimard, " Les essais " (Eseurile), 1979
  • Exercices d'admiration: essais et portraits (Exerciții de admirație: eseuri și portrete), Paris, Gallimard, 1986
  • Aveux et anathèmes (Mărturisiri și anateme), Paris, Gallimard, 1986.
  • Le Livre des leurres (Cartea amăgirilor), 1936, trad. Grazyna Klewek, Thomas Bazin, Paris, Gallimard, 1992.
  • Bréviaire des vaincus (Breviarul învinșilor), 1940-1944, trad. Alain Paruit, Paris, Gallimard, 1993.
  • L'âge d'or (Vârsta de aur), Châteauroux, 1995 (eseu din Histoire et utopie)
  • Anthologie du Portrait. De Saint-Simon à Tocqueville (Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville), Paris, Gallimard, 1996.
  • Cahiers (Caiete), 1957-1972, cu o prefață de Simone Boué, Paris, Gallimard, 1997.
  • Solitude et destin (Singurătate și destin), trad. Alain Paruit, Paris, Gallimard, 2004 (culegere cuprinzând articolele publicate în presa românească între 1931 și 1943)
  • Des Larmes et des Saints (Lacrimi și sfinți), 1937, traducere din limba română și prefață de Sanda Stolojan, Paris, L'Herne, 1986
  • Sur les cimes du désespoir (Pe culmile disperării), 1933, trad. André Vornic, Christiane Frémont, Paris, L'Herne, 1990
  • Cahier de Talamanca (Caietul de la Talamanca), 1966, Paris, Mercure de France, 2000.
  • Ébauches de vertige, (Schițe de vertij), Paris, Gallimard, 2004 (extras din Écartèlement)
  • Le Crépuscule des pensées (Amurgul gândurilor), 1940, trad. Mirella Patureau-Nedelco, Paris, L'Herne, 1991
  • Valéry face à ses idoles (Valery față în față cu idolii săi), Paris, L'Herne, 2007 (reluat din Exercices d'admiration)
  • Essai sur la pensée réactionnaire: à propos de Joseph de Maistre (Eseu asupra gândirii reacționare, apropo de Joseph de Maistre), text introductiv de Pierre Alechinsky, Fontfroide-le-Haut, ed. Fata Morgana, 1977 (reluare a prefeței la antologia de texte despre Joseph de Maistre, alese de Cioran, apărută la Monaco, la ed. du Rocher, în 1957)
  • Vacillations (Clătinări), 1970, illustrații de Pierre Alechinsky, Fontfroide-le-Haut, 1998.
  • Sissi ou la vulnérabilité (Sissi sau despre vulnerabilitate), în Jean CLAIR (dir.), Vienne 1880-1938. L'Apocalypse joyeuse, Paris, éd. du Centre Pompidou, 1986 (retipărire)
  • L'Élan vers le pire (Elanul către mai rău), fotografii de Irmeli Jung, Paris, Gallimard, 1988.
Emil Cioran
Emil Cioran, filósofo y escritor.jpg
Date personale
Născut8 aprilie 1911
Rășinari, comitatul Sibiu, imperiul austro-ungar
Decedat (84 de ani)
Paris, Franța
ÎnmormântatCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (boala Alzheimer) Modificați la Wikidata
PărințiEmilian Cioran Modificați la Wikidata
Frați și suroriAurel Cioran[*]  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuSimone Boué[*] Modificați la Wikidata
NaționalitateFlag of Romania.svg română
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Etnieromâni Modificați la Wikidata
Religieagnosticism Modificați la Wikidata
Ocupațiefilosof, scriitor
Limbilimba română
limba franceză[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București
Universitatea Humboldt din Berlin
Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitorepoca interbelică și postbelică
Mișcare/curent literarmodernism, expresionism
Specie literarăfilosofie, eseistică, estetică
Operă de debutPe culmile disperării, 1934
Note
PremiiRoger Nimier Prix[*][2]
Grand prix de littérature Paul-Morand[*][3]  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru post-mortem al Academiei Române

 Citate:
1. "Sunt unii oameni atât de proști, că de le ar apărea vreo idee la suprafața creierului, ea s-ar sinucide din groază de singurătate."
2. ”Dumnezeu este intervalul dintre două bătăi ale inimii.”
3. „Ceea ce am mai bun în mine se datorează suferinței. Nu o iubesc, dar nici nu o condamn.“
4. ”Între oameni există unii care n-au depășit cu mult forma de existență animală sau de plantă.”
5. Gândurile cele mai adânci şi cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi.
6. Bărbaţii care iubesc cu adevărat, cu o pasiune puternică nu pot iubi în acelaşi timp mai multe femei, ci numai una.
7. Singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul.
8. Betivii, sfintii, indragostitii si poetii se afla initial la aceeasi distanta de cer sau, mai bine zis, de pamant. Numai caile difera, desi toti sunt pe cale sa nu mai fie oameni.
9. Melancolia e sentimentul ca nefericirea are sa te copleseasca chiar in mijlocul paradisului.
10. Cel care vorbeşte în numele celorlalţi e totdeauna impostor. Politicienii, reformatorii şi toţi cei care invocă un pretext colectiv sunt nişte trişori.
11. Cu cât ești mai normal, cu atât ești mai departe de adevăr și mai aproape de viață.
12. De atata amar de vreme de cand se moare, viul a capatat probabil obisnuinta de a muri; fara de care nu s-ar explica de ce o insecta sau o rozatoare si chiar omul, ajung, dupa cateva sclifoseli, sa crape atat de demn.

SFATURI UTILE 8 Aprilie

Cum ne protejăm de infecțiile virale respiratorii, în contextul COVID-19?


la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...