MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 11 MAI 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (A. Evenimente, Nașteri); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

Evenimente

·         330: Este inaugurat solemn de imparatul Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecesti Byzantion, care data din sec VII i.I.Hr., Orasul Constantinopol, ca noua capitala a Imperiului roman de Rasarit. Numele acestei noi capitale a fost inițial Nova Roma („Noua Romă”), dar ulterior s-a încetățenit numele Konstantinoúpolis („orașul lui Constantin”). În anul 1453 orasul a trecut sub stăpânire turcească, fiind redenumit de otomani Istanbul. A fost sfarsitul existentei Imperiului Bizantin.

·         868:  Este scrisa  Sutra de Diamant, provenita din China, datata la 11 mai 868. A fost descoperita la Dunhuang in China si se afla in prezent la British Library , fiind cea mai veche opera tiparita  cunoscuta din lume. Manuscrisele de la Dunhuang sunt documente care dateaza din secolele V-XI si au  fost gasite  in  1900 in Grotele din Mogao din nord-vestul Chinei  de calugarul Wang Yuanhu,  care  le-a vandut arheologului englez   Aurel Stein (originar din Ungaria) si lingvistului francez  Paul Pelliot. Au fost descoperite pana astazi aproape 300 de mii de documente datate intre secolele V si XI d.Hr.  care  includ subiecte din domenii diferite: istorie, teologie, matematica, astronomie, astrologie. Documentele religioase se refera la budism, taoism, iudaism si crestinism-nestorian, fiind  o sursa importanta de studiu a  religiilor, istoriei, lingvisticii si caligrafiei. Marea majoritate a acestor documente sunt scrise in chineza clasica , dar si in tibetana,sanscrita,uigura si alte limbi. In 1961 Biblioteca Naţională din Pekin a  anunţat  oficial că Diamond Sutra a fost printată în anul 868 şi devine astfel cea mai veche carte tiparită din lume.

·         1529: Înainte de aceasta dată s-a încheiat un acord între Ioan I Zapolya și domnul Moldovei, Petru Rareș (1527–1538; 1541–1546); Petru Rareș a primit domeniile și cetățile Ciceu, Bistrița, Cetatea de Baltă, Ungurașul și Rodna în schimbul ajutorului acordat împotriva lui Ferdinand de Habsburg. Petru Rareș (n. 1483 – d. 3 septembrie 1546, Suceava) domn al Moldovei de două ori, prima dată între 20 ianuarie 1527 și 18 septembrie 1538, iar a doua oară între 19 februarie 1541 și 3 septembrie 1546. A fost fiul natural al lui Ștefan cel Mare cu o anume Răreșoaia, a cărei existență nu e documentată istoric. A urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia – ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic – dar, fire mai aventuroasă, a făcut și erori, mai ales în politica externă. Ioan Zapolya (maghiară Szapolyai János sau Zápolya János) (n. 1487 – d. 22 iulie 1540) a fost voievod de Transilvania între 1526 și 1540 și a ridicat pretenții la tronul Ungariei. El a fost fiul lui Ștefan Szapolyai și al prințesei Hedvig din Cehia. Ioan Zapolya s-a aflat în fruntea unui grup de nobili unguri care, în adunarea nobililor de la Rákos, au susținut ca nici un străin să nu poată fi ales ca rege al Ungariei. Pretendentul străin era Ferdinand de Habsburg. După moartea lui Ioan Zapolya, soția sa Isabella Jagiełło (Izabella în limba maghiară) a ridicat pretenții la tron, între 1556 și 1559.

·         1647: Peter  Stuyvesant debarca in Manhattan (in actualul New York) este numit guvernator general al teritoriului Noua Olanda, inlocuindu-l pe William Kieft.

·         1672: In timpul razboiului franco-olandez, armatele regelui Ludovic al XIV al Frantei invadeaza Tarile de Jos. Ludovic al XIV-lea, supranumit „Regele Soare” (n. 5 septembrie 1638, Saint-Germain-en-Laye – d. 1 septembrie 1715, Versailles) regele Franței și al Navarei. A condus Franța timp de 72 de ani – una dintre cele mai lungi domnii din istoria europeană. Supranumit Regele Soare (Le Roi Soleil) sau Ludovic cel Mare (Louis Le Grand), i-a urmat la tron tatălui său în 1643, când era un copil de aproape 5 ani, dar a condus personal guvernul din 1661, până la moartea sa în 1715.

·         1784: Limba germană a fost introdusă printr-o lege speciala semnata de de împăratul Iosif al II-lea, ca limbă oficială în Transilvania, care înlocuia  limba latină folosită până atunci ca limbă oficială in acest principat.

·         1830: Este pusă piatra de temelie a Catedralei Naşterea Domnului din Chişinău, in  Basarabia ţaristă, conceputa de arhitectul A.I.Melnicov. Concomitent cu înălţarea Catedralei, în faţa ei, la o depărtare de 40 metri este ridicată o clopotniţă cu  4 niveluri, care a fost dărîmată în noaptea de 22 pe 23 decembrie 1962 de către sovietici. La 15 octombrie 1836 Catedrala a fost sfinţită și începe să funcționeze.

·         1866: Prima zi ca domnitor a lui Carol I al României, după ce fusese încoronat cu o zi mai devreme.

·         1867: A fost garantată, prin Tratatul de la Londra, independența și neutralitatea Marelui Ducat de Luxemburg.

·         1877: Guvernul Romaniei a sistat plata tributului catre Turcia, iar suma, in valoare de 914.000 de lei, a fost pusa la dispozitia Ministerului de Razboi.

·         1886: A fost inaugurata, în fata Universitatii din Bucuresti, statuia carturarului iluminist Gheorghe Lazar, fondatorul primei scoli in limba romana din Bucuresti. Monumentul de marmura este opera lui Ion Georgescu,  viitorul profesor al lui Constantin Brancusi,  la mai mult de o jumatate de secol de la moartea lui Lazar.

·         1911: O echipa de gimnasti romani a participat la concursul international de gimnastica de la Torino, cucerind medalii de argint; prima participare pe plan international a unei echipe romanesti.

·         1923: Ministerul de Război din România a publicat „Programul ceremoniei înhumării  ostaşului necunoscut”, broşură în care s-a propus omagierea eroilor neamului în ziua de „Înălţarea Domnului”. Această zi a fost marcată până în 1947 şi a fost reluată după Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989.

·         1931: Conferinta sefilor Statelor Majore ale tarilor semnatare ale  Micii Intelegeri, desfasurata la Bucuresti, a definitivat textul Conventiei militare unice a Micii Intelegeri. Mica Înţelegere (cunoscută şi sub numele Mica Antantă), a fost o organizaţie politică defensivă, o alianţă între Cehoslovacia, Regatul Iugoslaviei şi Regatul României. Formată în 1920, Mica Înţelegere a avut ca scop menţinerea integrităţii teritoriale a celor trei state semnatare, în faţa pretenţiilor revizioniste ale Ungariei şi a tendinţelor restauratoare ale Habsburgilor. Construită pe principii democratice, a fost efectiv a cincea putere europeană şi a  constituit pentru mult timp un obstacol real în faţa revizioniştilor. Cu toate acestea nu a reuşit să supravieţuiască înţelegerilor dintre marile puteri şi a fost desfiinţată în 1938, ca urmare a Acordului de la München. In conformitate cu prevederile aliantelor politice intre cele trei state, s-au semnat ulterior conventii militare bilaterale, prin care statele respective se angajau sa-si acorde ajutor militar in eventualitatea cand unul sau altul dintre ele ar fi fost atacat fara provocare de Ungaria. Conventia militara dintre Romania si Iugoslavia, semnata la 23 ianuarie 1922, prevedea la articolul 2, ajutorul reciproc al celor doua tari in ipoteza ca una din ele ar fi fost atacata de Bulgaria, iar articolul 3 al acestei conventii, prevedea si sprijinul reciproc al celor doua tari, in eventualitatea ca una din ele ar fi fost atacata concomitent de forte armate bulgare sau ungare. Statele care alcatuiau Mica Intelegere au semnat, la 14 septembrie 1923, la Praga, Conventia militara in trei, care anula documentele bilaterale, preluand, insa, cu unele modificari, prevederile acestora. Astfel, alianta opunea agresorului 18 divizii de infanterie, 3 divizii de cavalerie, 3 divizii de artilerie si 14 divizii escadrile aviatie.

·         1939: Se semneaza acordul economic româno-englez, care prevedea dezvoltarea schimbului de mărfuri, crearea de organizații comerciale engleze în România, înființarea de zone libere în porturile românești etc.

·         1947   În această zi pe circuitul din Piacenza Ferrar îşi face debutul în curse ca şi constructor independent în motorsport. Până atunci Enzo Ferrari mai pregătise modele de curse dar pentru circuit şi după Al Doilea Război Mondial a hotărât să îşi facă propria marcă pentru a îşi adjudeca victorii pe circuit în nume propriu. Debutul s-a consemnat, aşa cum spuneam mai sus, pe Circuito di Piacenza cu legendarul Franco Cortese la volan. Dar cele două maşini Ferrari 125 S aflate în cursă nu au reuşit să termine, Cortese având un accident, iar celălalt bolid probleme la motor. A fost, astfel, un debut cu ghinion pentru Ferrari pe circuit dar a fost doar o chestiune până când au găsit succesul. Prima victorie Ferrari a venit două săptămâni mai târziu în Marele Premiu al Romei, fiind adusă de Cortese. De atunci victoriile s-au ţinut lanţ pentru Ferrari, fiind cea mai veche echipă supravieţuitoare care a participat într-un Grand Prix (în 1948) şi cea mai de succes echipă de Formula 1 având 15 titluri la piloţi şi 16 la constructori.

·         1947 - Tot în aceeaşi zi în care Enzo Ferrari îşi vedea visul împlinit, B.F. Goodrich prezenta prima anvelopă fără cameră, o inovaţie care avea să facă automobilele mai sigure şi mai eficiente. Compania americană a lucrat trei ani pentru a perfecţiona anvelopa care să reţină aerul fără să necesite o cameră adiţională (destul de periculoasă pentru pericolul de explozie pe care îl prezenta datorită temperaturii sau frecării). Primele astfel de pneuri au fost introduse pe maşinile de Poliţie şi cele Taxi, în 1952 Goodrich primind patentul pentru această invenţie. În 1955 multe automobile au preluat ca şi standard această inovaţie, conform articolelor vremii, un automobil care rula cu noile anvelope era cu 25% mai eficient în privinţa consumului de combustibil.

·         1949: A apărut primul post de radioficare din România, în clădirea liceului „Aurel Vlaicu” din Bucureşti (câteva zile mai târziu, la 20 mai, va apărea un decret privind organizarea radioficării în RPR)

·         1949: Israelul a fost primit în ONU.

·         1949: Siamul și-a schimbat pentru a doua oară denumirea în Thailanda, denumire pe care o poartă și astăzi și care la acea vreme fusese deja neoficial în uz de zece ani.

·         1950: A avut loc, la Théâtre des Noctambules din Paris, în regia lui Nicolas Bataille, premiera absolută a piesei „Cântăreaţa cheală”, de Eugène Ionesco, academician

·         1955: Au inceput lucrarile Conferintei de la  Varsovia, in cadrul carora a fost creat Tratatul cu acelasi nume. Principalul obiectiv al pactului de la Varșovia era de a asigura securitatea imperiului sovietic și obediența statelor-statelit. Astfel, clauza cheie a tratatului asigura controlul Moscovei asupra Europei de Est, acordându-i acesteia dreptul de a-și păstra trupele staționate pe teritoriul „aliaților” săi. Tratatul urma să rămână în vigoare timp de 20 de ani sau până la semnarea unui pact de securitate Est-Vest; astfel, el a fost reînnoit în 1975, apoi din nou în 1985. Delegația sovietică de la Varșovia a fost condusă de premierul Nikolai Bulganin, însoțit de ministrul de externe Molotov și mareșalii Jukov și Konev. Au mai fost prezenți, din partea URSS, premierii Ucrainei, Bielorusiei și ai statelor sovietice baltice, precum și un general din Republica Populară Chineză, în calitate de observator. Tratatul a fost semnat de Uniunea Sovietică și șapte state est-europene: Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, Polonia și România, toate reprezentate de la Varșovia de premierii și miniștrii de externe. Singura țară europeană comunistă europeana care nu a fost prezenta era Iugoslavia, ale cărei relații cu Uniunea Sovietică erau încă tensionate, în urma rupturii din 1948.

·         1956: România şi-a reluat locul în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), al cărei membru a fost de la întemeierea sa. Creată la 11 aprilie 1919, OIM era o instituţie autonomă pe lângă Liga Naţiunilor; (din 1946 a devenit instituţie specializată a ONU, cu sediul la Geneva). Intre anii 1946 şi 1956 România nu mai participase la lucrările OIM.

·         1960: Capturarea lui Adolf Eichmann de către Mossad. Otto Adolf Eichmann (n. 19 martie 1906, Solingen, Imperiul German – d. 31 mai 1962, închisoarea din Ramla, Israel) a fost un nazist german, cu gradul de Obersturmbannführer-SS. A organizat și condus Soluția finală – exterminarea a 6 milioane de evrei între anii 1940-1945. În Procesele de la Nürnberg a fost condamnat la moarte în contumacie ca mare criminal de război. Prins de Mosadul israelian a fost rejudecat la un tribunal din Ierusalim, condamnat la moarte prin spânzurare și executat la închisoarea din Ramla.

·         1967: Politicianul grec Andreas Papandreu, este aruncat in inchisoare in Atena de catre junta militara   instaurata la putere  in Grecia, in urma unei lovituri de stat.

·         1968: A început construcția primului autoturism românesc, Dacia 1100. Uzina a fost construită incepand cu 1966 într-un timp record de un şi jumătate, şi avea o capacitate de producţie de 55.000 de bucăţi pe an. În cinstea zilei de 23 august 1968  a  început  si producţia de serie.

·         1984: Tranzitarea Pământului peste Soare așa cum se vede de pe Marte. Acest fenomen are loc atunci când planeta Pământ trece între Soare și Marte, acoperind o mică parte a discului Soarelui pentru un observator de pe Marte. În timpul unui tranzit, Pământul ar fi vizibil de pe Marte ca un mic disc negru care se deplasează peste fața Soarelui. Următoarea tranzitare va avea loc la10 noiembrie 2084.

·         1990: Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala (CPUN) și-a încetat activitatea, în perspectiva alegerilor generale  de la 20 mai in Romania. CPUN fusese constituit la 9 februarie 1990 prin restructurarea CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naţionale) şi a avut atribuţiile unui organ legislativ (un prim Parlament provizoriu al României postdecembriste) înaintea alegerilor din 20 mai. Era compus din 241 de membri – 105 reprezentanţi ai partidelor şi formaţiunilor politice nou create, 106 ai CFSN, 27 ai uniunilor minorităţilor naţionale şi 3 reprezentanţi ai Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România

·         1991: A fost semnat, la Bucuresti, Acordul intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Ungaria privind stabilirea unui „regim de cer deschis”.

·         1994: La Strasbourg, in cadrul Sesiunii Comitetului de Ministri ai Consiliului Europei, Teodor Melescanu, ministul de externe al Romaniei, a semnat Protocolul 11 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, considerat document cheie al Conventiei si care prevede, printre altele, dreptul cetatenilor de a se adresa Curtii Drepturilor Omului.

·         1995: La Palatul Europei din Strasbourg, Romania a fost prima tara care a depus la Consiliul Europei instrumentele de ratificare a Conventiei-cadru privind minoritatile nationale.

·         1995: Organizatia Natiunilor Unite (ONU) a hotarat prelugirea, pe termen nelimitat, a Tratatului de Neproliferare Nucleara, semnat in urma cu 25 de ani.

·         1996: Într-o singură zi mor opt persoane în timpul încercări ascensiunii muntelui Everest.

·         1999: Legea privind accesul la propriul dosar de Securitate si deconspirarea Securitatii ca politie politica a intrat in dezbaterea plenului Camerei Deputatilor a Romaniei, dupa ce, timp de 16 luni, s-a aflat la Senat, iar pentru o perioada de sapte luni a fost analizata in Comisiile juridica si de aparare ale Camerei.

·         2000: Al dilea razboi in Cecenia. Fortele nationaliste cecene ataca armata rusa in republica vecina Ingusetia.

·         2004:   Posturile arabe de televiziune Al Jazeera și Al-Arabiya au difuzat secvențe video care fac parte dintr-un material preluat de pe un sit islamist, înregistrat cu decapitarea ostaticului american Nicholas Berg de către cinci teroriști.

·         2010: David Cameron devine prim-ministru al Regatului Unit în urma discuțiilor dintre conservatori și liberali democrați și formează prima coaliție de guvernământ din UK de la al Doilea Război Mondial.

Nașteri

·         1366: Ana de Bohemia (11 mai 1366 – 7 iunie 1394), a fost fiica lui Carol al IV-lea, Împărat Roman, rege al Boemiei și a Elizabetei de Pomerania. A fost membră a Casei de Luxembourg și prima soție a regelui Richard al II-lea al Angliei.

Richard al II-lea s-a căsătorit cu Ana de Bohemia ca urmare a Marii Schisme. Potrivit lui Eduard Perroy, Papa Urban al VI-lea a sancționat căsătoria dintre Richard și Ana în încercarea de a crea o alianță în numele său, împotriva francezilor și al Papei lor preferat, Clement. Acest lucru ar putea explica de ce Richard s-a căsătorit cu Ana, în ciuda multor membri ai nobilimii și ai Parlamentului englez. Deși i-a fost oferită fiica lui Bernabò Visconti din Milano, care ar fi adus mulți bani ca zestre, a fost aleasă Ana, fără ca acest lucru să aducă un beneficiu financiar Angliei. Ana n-a avut nici o zestre și în schimb Richard a plătit 20.000 florinți (în jur de 13.000 £) fratelui ei, Wenceslas. Au existat doar câteva beneficii diplomatice. Deși comercianților englezi li s-a permis comerțul în ambele țări ale Bohemiei, acest lucru era minor în comparație cu beneficiile obișnuite obținute prin căsătorile făcute ca urmare a războiului cu Franța. Prin urmare, n-a fost nici o surpriză faptul că mariajul lor n-a fost unul popular.

La sosire, Ana a fost sever criticată de cronicari, probabil ca urmare a aranjamentelor financiare, cu toate că era destul de obișnuit ca regina să fie privită în termeni critici. Ana și regele Richard al II-lea s-au căsătorit la Westminster Abbey la 22 ianuarie 1382, ambii fiind în vârstă de 15 ani. au fost căsătoriți vreme de 12 ani însă n-au avut copii. Moartea Anei de ciumă în 1394 a fost o lovitură devastatoare pentru Richard.

Richard s-a căsătorit cu a doua soție, Isabella de Valois, la 31 octombrie 1396.

·         1571: Niwa Nagashige, războinic japonez (d. 1637)

·         1720: Karl Friedrich Hieronymus von Münchhausen (n. 11 mai 1720, Bodenwerder – d. 22 februarie 1797, Bodenwerder) a fost un nobil german provenit din principatul Braunschweig-Lüneburg.

Baronul mincinos este trecut pe așa-numita „listă neagră” a familiei nobiliare Münchhausen. În timpul vieții nu era considerat un reprezentant onorabil al familiei, în contrast, de exemplu, cu primul ministru Gerlach Adolph von Münchhausen. Baronul Karl Friedrich Hieronymus devine, la vârsta de 13 ani, paj la curtea prințului din Wolfenbüttel (Fürstentum Braunschweig-Wolfenbüttel). La 18 ani este însoțitorul prințului Anton-Ulrich, al cărui regiment era staționat în Riga. Între anii 1740 și 1750 va fi aici locotenent și maistru de călărie. Este invitat de mai multe ori pe moșia prietenului său baltic Georg Gustav von Dunten, unde participă la câteva vânători. Probabil baronul a început să-și povestească aventurile imaginare în vreo cârciumă.

Pe moșia prietenului său face cunoștința fiicei acestuia, cu care se va căsători la 2 februarie 1744. Între 1740 și 1741 baronul ia parte la războiul cu turcii, care va fi de asemenea un izvor de povestiri fantastice. Din anul 1750 von Münchhausen trăiește cu soția pe moșia lor vreme de 40 de ani ani fericiți, însă fără să aibă urmași. În cercul prietenilor care-l vizitau obișnuia să povestească întâmplările fabuloase care l-au făcut vestit.

După moartea soției sale, se căsătorește în anul 1794 cu Bernhardine von Brünn, care avea 20 de ani - o căsătorie nereușită, care în urma unui divorț scandalos îl va ruina.

·         1722: Petrus Camper, anatomist olandez (d. 1789)

·         1733: Victoria a Franței, Prințesă a Franței (11 mai 1733 – 7 iunie 1799) a fost al șaptelea copil și a cincea fiică a regelui Ludovic al XV-lea al Franțeiși a soției lui Maria Leszczyńska. Ca fiică a regelui era Fiică a Franței.

Cunoscută inițial drept Madame Quatrième (sora ei mai mare murise în februarie 1733, înaintea nașterii sale), mai târziu a fost cunoscută sub numele Madame Victoire.

Marie Louise Thérèse Victoire s-a născut la Palatul Versailles. Spre deosebire de copiii mai mari ai lui Ludovic al XV-lea, Madame Victoire n-a crescut Versailles ci la Abația Fontevraud.

Madame Victoire, Prințesă a Franței

La vârsta de 15 ani, i s-a permis să se întoarcă la curtea tatălui ei. Apropiată de mama sa religioasă, de fratele și surorile sale, a împărțit cu ei indignarea în fața deselor infidelități ale tatălui ei, situație care a îndepărtat familia de rege iar pe acesta l-a apropiat din ce în ce mai mult de Madame de Pompadour iar mai târziu de Madame du Barry.

Deși s-a spus că era cea mai frumoasă fiică a regelui, nu s-a căsătorit niciodată. În 1753 s-a sugerat să se căsătorească cu cumnatul ei, Ferdinand al VI-lea al Spaniei; soția acestuia Barbara a Portugaliei era grav bolnavă. În ciuda bolii sale, regina Spaniei a supraviețuit încă cinci ani.

În 1765, fratele ei mai mare, Delfinul, a murit de tuberculoză la vârsta de 36 de ani.

După izbucnirea Revoluției franceze, îngrozite de noile legi revoluționare împotriva Bisericii Catolice, Victoria și sora sa mai mare Adélaïde au părăsit Franța pentru Italia la 20 februarie 1791 deși au fost arestate și reținute pentru mai multe zile la Arnay-le-Duc înainte de a li se permite să plece. În Italia au vizitat-o pe nepoata lor, Clotilde, regină a Sardiniei, sora regelui Ludovic al XVI-lea la Torino. Au ajuns la Roma la 16 aprilie 1791. În 1796 au ajuns la Neapole, unde Maria Carolina, sora nepoatei lor, Maria Antoaneta era regină. Apoi s-au mutat în Corfu în 1799 și în cele din urmă la Trieste, unde Victoria a murit de cancer la sân. Adélaïde a murit un an mai târziu la Roma.

·         1752: Johann Friedrich Blumenbach, antropolog german (d. 1840)

·         1763: János Batsányi, poet maghiar (d. 1845)

·         1799: John Lowell, filantrop american (d. 1836)

·         1801: Henri Labrouste, arhitect francez (d. 1875)
* 1808: Moses Ashley Curtis (n. 11 mai 1808, Stockbridge, Massachusetts – 10 aprilie 1872, Hillsborough, Carolina de Nord) a fost un doctor de teologieprezbiterian și un cunoscut botanist precum micolog american. Abrevierea numelui său în cărți științifice este M.A.Curtis.
După ce, în 1827, Curtis a absolvit studiile la Williams College, o universitate americană privată foarte prestigioasă în Williamstown, Massachusetts, unde a dezvoltat un interes de durată în domeniul științelor naturale sub influența profesorilor Chester Dewey (1784-1867) și Amos Eaton (1776-1842), a lucrat mai întâi 2 ani în Massachusetts, apoi a devenit mai întâi tutor pentru copiii fostului guvernator Edward Bishop Dudley (1789-1855) în Raleigh, Carolina de Nord. În 1833 s-a întors la Massachusetts, unde a început un studiu de teologie. După căsătoria lui, a fost ordonat în 1835 și a obținut un post de predare la școala episcopală de la Raleigh, Carolina de Nord.^[1] În 1841 a fost numit rector al Bisericii Episcopale Protestante de la Hillsborough în Carolina de Nord în 1841. Din 1847 a fost responsabil pentru o parohie la Society Hill în Carolina de Sud, înainte de a se întoarce zece ani mai târziu la biserica episcopală din Hillsborough în 1857, unde a rămas activ până la moartea sa. În 1852 i-a fost acordat titlul Doctor of Divinity („doctor de teologie”) de către Universitatea din Carolina de Nord

·         1830 - S-a născut Emanuel Bacaloglu, fizician, matematician şi chimist român.

·         1855 - S-a născut compozitorul rus Anatoli Liadov (m.28.08.1914).

·         1857: Marele Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei (Сергей Александрович) (11 mai 1857 – 17 februarie 1905) a fost fiul Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. A fost un personaj influent în timpul domniei fratelui său Alexandru al III-lea al Rusiei și al nepotului său Nicolae al II-lea al Rusiei care era și cumnatul său

Marele Duce Serghei Alexandrovici s-a născut la 11 mai 1857 la Palatul Catherine de la Tsarskoye Selo, situat la 32 de km de Sankt Petersburg. A fost al 7-lea copil și al 5-lea fiu din cei opt copii al Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a Mariei Alexandrovna născută Ducesa Maria de Hesse-Darmstadt.^[4]

Primii ani Serghei și-a petrecut alături de fratele său mai mic Marele Duce Paul Alexandrovici al Rusiei, de care era nedespărțit, și de sora lor Marea Ducesă Maria la Livadia și la Palatul de Iarnă din St.Petersburg. Deși mama lor nu era o mamă foarte afectuoasă, cu excepția fiicei ei Maria, cei trei copii mai mici ai ei, Maria, Serghei și Paul erau mai apropiați de ea decât de oricine altcineva.^[4]

Serghei și Paul au urmat o carieră militară însă tutorele lor, amiralul Arseniev a încurajat abilitățile lingvistice, artistice și muzicale ale lui Serghei. El vorbea fluent câteva limbi străine și învățase italiana pentru a-l putea citi pe Dante în original.^[5] Pe măsură ce a crescut, interesul său față de arta și cultura italiană s-a intensificat. Picta bine și cânta la flaut într-o orchestră de amatori. Îi plăcea să citească și în timp a ajuns să cunoască mulți din marii scriitori ai Rusiei printre care Tolstoi și Dostoevski, pe care Marele Duce îi citea și-i admira

Elisabeta şi Serghei

În 1881 exista posibilitatea unei căsătorii între Serghei și Prințesa Caroline Mathilde de Schleswig-Holstein.^[6] Împăratul Alexandru al II-lea spera ca cel puțin unul dintre fiii săi să se căsătorească cu o prințesă de Hesse așa cum făcuse el. În cele din urmă Serghei și-a ales mireasa, Prințesa Elisabeta de Hesse, fiica Marelui Duce de Hesse Ludovic al IV-lea și a Prințesei Alice a Regatului Unit. Mireasa era sora mai mare atât a lui Ernst Ludwig, Mare Duce de Hesse și de Rin cât și a Alexandrei de Hesse, soția împăratului Nicolae al II-lea al Rusiei.^[4]

Au existat ezitări de ambele părți iar prima dată Elisabeta i-a respins cererea în căsătorie.^[6] Regina Victoria, care avea sentimente anti-rusești, s-a opus căsătoriei nepoatei sale.^[7] După ce cuplul a petrecut mai mult timp împreună la Wolfgasten în Darmstadt în septembrie 1883, Elisabeta a acceptat să se căsătorească cu el.^[8]

Logodna a fost anunțată public la 26 februarie 1884 când Serghei s-a întors s-o viziteze în Darmstadt.^[9] Serghei și Elisabeta s-au căsătorit la 15 iunie 1884 la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg. După căsătorie, Prințesa Elisabeta a luat numele de Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna a Rusiei.^[10]

Serghei și soția sa erau foarte apropiați de Alexandru al III-lea și soția lui Maria Feodorovna. Alexandru al III-lea avea încredere în el mai mult decât în ceilalți frați ai săi iar în 1886 l-a numit pe Serghei Comandant al Regimentului de Gardă Preobrajensky și i-a încredințat instruirea armată a viitorului Nicolae al II-lea. Marele Duce și soția sa au reprezentat Rusia la Jubileul reginei Victoria.

În 1888 au fost trimiși în Țara Sfântă cu ocazia sfințirii Bisericii Sf. Maria Magdalena din Ierusalim, construită în memoria împărătesei Maria Alexandrovna. În 1892, la șase ani după căsătorie, când Serghei era sigur că nu va avea copii, și-a scris testamentul prin care îî făcea moștenitori pe copiii fratelui său Paul.

·         1858 - S-a născut scriitorul Carl Hauptmann (m.04.02.1921).

·         1859: Aurel Stodola, inginer, fizician și inventator slovac (d. 1942)

·         1875: Harriet Quimby, aviator american (d. 1912)

·         1881: Theodore von Kármán, fizician maghiar (d. 1963)

·         1884 - S-a născut Alma Gluck (Reba Fiersohn), cântăreaţă americană de origine română (m.27.10.1938).

·         1885 - S-a născut King (Joseph) Oliver, compozitor şi sef de orchestră de jazz american (m.08.04.1938).

·         1888: Irving Berlin, compozitor american (d. 1989)

·         1890: Woodall Rodgers, primar al orașului Dallas, Texas (d. 1961)

·         1892: Dame Margaret Taylor Rutherford, DBE (11 mai 1892 – 22 mai 1972) a fost o actriță engleză, care a devenit foarte cunoscută după al doilea război mondial după ce a apărut în filme ca Abracadabra sau The Importance of Being Earnest. În 1963 a câștigat premiul Oscar pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar cu rolul Ducesei de Brighton în filmul Personalități în impas.

Seria de filme cu Margaret Rutherford ca Miss Marple bazată pe romane de Agatha Christie este formată din:

• Murder, She Said (Verdict: Crimă!) (1961)
• Murder at the Gallop (Crimă la galop) (1963)
• Murder Most Foul (Crimă în culise) (1964)
• Murder Ahoy! (Crimă pe mare) (1964)
• The Alphabet Murders (?) (1965)

·         1894: Martha Graham, dansator și coregraf american (d. 1991)
* 1895: Jan Parandowski (n. 11 mai 1895 – d. 26 septembrie 1978) a fost un scriitor, prozator, eseist și tălmăcitor polonez.
Jan Parandowski se impune de timpuriu în literatura polonă. Scrierile sale, inspirate fie din lumea contemporană, fie din mitologie și istorie antică, relevă cu consecvență preocuparea pentru formă, stil, limbaj a unui fervent admirator și cercetător al culturii clasice. Pe lîngă nenumăratele volume de proză scurtă: „Mitologie" (1923), „Eros în Olimp", „Două primăveri" (1927), „Trei semne ale zodiacului" (1938), „Ceas mediteranean" (1942) „Îuvenilia" (1960), „Noapte de septembrie" (1962-1965), „Salcîmul" (1967) etc. Parandowski publică lucrări de eseistică și de critică literară: „Vizite și confruntări" (1934), „Schițe" (1953), „Călătorii literare" (1958), „Roma mea" (1959)..., povestiri închinate amintirilor din copilărie reunite în volumul „Ceasul solar" (1952), romane remarcabile: „Regele vieții" (1930), „Disсul olimpic" (1933), „Cerul în flăcări" (1936), „Întoarcerea la viață" (1961)..

·         1904: Salvador Dalí, numele la naștere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, (n. 11 mai 1904, Figueras, Spania - d. 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă. Grație aparițiilor excentrice și megalomaniei sale, Salvador Dalí a devenit o vedetă mondială, care a reușit să folosească forța mass-media pentru a-și spori averea și gloria.

Încă de copil, manifestă un viu interes pentru pictură, primele încercări le face pe cutii de carton pentru pălării, primite de la mătușa sa, croitoreasă de lux. Familia locuiește la Figueras, într-o vară, părinții îl trimit la Moula de la Torre, la unul dintre prietenii lor, Ramon Pichot, pictor impresionist. Convins de talentul lui Salvador, Pichot îi sugerează să-și continue studiile în Madrid. În 1918, va avea prima expoziție a operelor sale în teatrul local din Figueras.

În 1921 intră la Academia de Arte Frumoase San-Fernando din Madrid, unde se împrietenește cu Federico García Lorca și Luis Bunuel, dar - decepționat de sistemul de predare - incită studenții la manifestări de protest și este exclus din școală. Începe să poarte favoriți, pantaloni scurți, pardesiu lung, pălărie de pâslă și să fumeze pipă.

Este interesat de futuriștii italieni, apoi de "Școala de Metafizică" a lui Giorgio De Chirico, care îi va influența considerabil evoluția artistică, mai cu seamă că lecturile pasionate din Freud treziseră vocația pentru manifestările inconștientului în artă.

În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianța intelectuală a capitalei Franței, în acel timp în plină efeverscență suprarealistă, și face cunoștință cu André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broșură intitulată "Dalí sau antiobscurantismul" (1931).

Expoziția Dalí, organizată la Centrul Saachi, West Bank, Londra, mai 2004 (Tamisa este la stânga, iar undeva în fundal, în mijlocul imaginii, se distinge unul din elefanții cu picioare hiper-realiste, atât de specifici lui Dalí (London Eye tronează maiestuos și omniprezent).

Între 1939 și 1948 trăiește la New York, unde expozițiile sale obțin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mândrie provocatoare și creează teme în care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei și putrefacției. Se plimbă pe străzile New York-lui cu un clopoțel, pe care îl folosește pentru a atrage atenția asupra sa - gândul că ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca sărăcia și smerenia.

Când acordă interviuri, vorbește despre sine la persoana a treia, folosind formularea "divinul Dalí" sau pur și simplu "divinul". Explică în mod savant cum mănâncă în fiecare dimineață jambon cu dulceață de trandafiri, cum înoată în fiecare zi douăzeci de minute, face o siestă de șapte minute, dar mărturisește că frica de moarte nu îl părăsește niciodată. Susține că această spaimă este, împreună cu libido-ul, motorul creației lui.

Până în ultima perioadă a vieții lui, Dalí a continuat să alimenteze până la extrem faima sa de artist excentric, original până la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului său personagiu, orgolios și imprevizibil. În 1975 primește un titlu nobiliar, devine "marchiz de Pubol", deoarece în acel timp locuia în castelul Pubol, pe care i-l oferise Galei.

Gala moare în 1982, în 1983 Dalí pictează ultimul său tablou, Coada de rândunică. După un accident în care suferă arsuri grave, se retrage din viața publică. Părăsește castelul și se adăpostește în turnul "Galatea" din al său "Teatro-Museo", unde va muri în ziua de 23 ianuarie 1989, la Figueras, localitatea în care s-a născut.

* 1905: Vasile Petre Jitariu (n. 11 mai 1905, Giulești, Neamț - d. 30 iunie 1989, Iași) a fost un biolog român membru titular (1974) al Academiei Române.

A urmat școala primară în satul natal, tatăl său, Vasile Jitariu, fiind învățător, și apoi face studiile secundare la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeniobținând bacalaureatul în 1924. Urmează studiile superioare la Facultatea de Științe Naturale din Iași și face o specializare (1938 - 1939) la Göttingen.^[1]

Cariera didactică a început-o în 1930, ca asistent universitar la Laboratorul de fiziologie generală și comparată al Universității „Al.I. Cuza” din Iași, fiind apoi numit profesor titular în 1947, Profesor universitar emerit în 1969 și ocupând postul de Decan al Facultății de Științe naturale-Geografie al Universității „Al.I. Cuza” timp de 13 ani.^[1]

A înființat și organizat Centrului de cercetare și de practică a studenților la Stațiunea „Stejarul” de la Pângărați, județul Neamț. Activitatea științifică a fost axată pe studii de fiziologie:

• fiziologia mediului intern, îndeosebi rolul fibrogenului în realizarea tensiunii superficiale a sîngelui;
• fiziologia cardio-vasculară;
• fiziologia hepatică;
• fiziologia sistemului nervos la animale și om;
• fiziologia metabolismului animal.

Rezultatele cercetărilor sale, în domeniul fiziologiei umane sau animale, sunt adunate în peste 120 de lucrări și studii. De numele său se leagă introducerea în biologie a conceptului de biocuantă.

·         1905: S-a nascut Mihail Șolohov, scriitor sovietic, laureat al Premiului Nobel; (d. 1984). Mihail Alexandrovici Șolohov, (n. 11 mai 1905 – d. 21 februarie 1984), a fost un scriitor cazac, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Motivația Juriului Nobel:
„…pentru forța artistică și integritatea cu care a dat expresie, în epica Donului, unei etape istorice din viața poporului rus …”

·         1907: Rose Ausländer, poetă germană din Cernăuți (d. 1988)

·         1909: Herbert Murrill, compozitor englez (d. 1952)

·         1911: Phil Silvers, actor și comediant american (d. 1985)

·         1912: Foster Brooks, actor și comediant american (d. 2001)

·         1913: S-a născut (la Cernăuţi, azi în Ucraina), actriţa şi profesoara de actorie din România, de origine evreiasca, Beate Fredanov; (m. 20 martie 1997 la Düsseldorf, in Germania). A absolvit  Academia de Muzică şi Artă Dramatică din Viena (promoţia 1933). A  fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967),  „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. A interpretat roluri in  filmele „Fii cuminte, Cristofor!„; (TV) / (1967), „Trecătoarele iubiri”; (1974),
„Bietul Ioanide”; (1980).

·         1914: S-a nascut Haroun Tazieff, celebru vulcanolog francez; (d. 1998).

·         1916:  Camilo José Cela, scriitor spaniol, laureat al Premiului Nobel (d. 2002)

·         1918: Richard Phillips Feynman (n. 11 mai 1918 – d. 15 februarie 1988) a fost un fizician american. A exercitat o influență semnificativă, nu numai în fizică, dar și în alte domenii ale cunoașterii umane. Este unul dintre cei care au extins considerabil teoria electrodinamicii cuantice. A participat la Proiectul Manhattan și a fost membru al comisiei de investigare a dezastrului navetei spațiale Challenger.

Pentru întreaga sa muncă la dezvoltarea electrodinamicii cuantice, Feynman a fost unul din laureații Premiului Nobel pentru fizică în 1965, alături de Julian Schwinger și Sin-Itiro Tomonaga.

În afara domeniului fizicii teoretice, Richard Feynman este creditat cu crearea conceptului revoluționar de computer cuantic, precum și cu explorarea timpurie a acestuia.

În domeniul pedagogiei și al oratoriei, Richard Feynman fost un dascăl remarcabil, un pedagog desăvârșit, educând multe generații de viitori profesioniști, fizicieni și matematicieni, dar și popularizând cu același talent remarcabil fizica și aspectele morale și etice ale științei.

Latura sa artistică a fost demonstrată de pasiunea cu care a demonstrat că a fost atât un muzician amator talentat dar și un conferențiar foarte apreciat în popularizarea problemele fizicii, științei și responsabilității oamenilor de știință. Astfel, un seminar de popularizare din anul 1959, referitor la nanotehnologie, numit, într-o traducere aproximativă, Există loc suficient la bază (în engleză, There's Plenty of Room at the Bottom^⁠(d)) precum și prelegerile sale transcrise, The Feynman Lectures on Physics^⁠(d), un compendiu în trei volume, au devenit cvasi-instantaneu, după lecturarea și publicarea lor, „clasice”.

Feynman este, de asemenea cunoscut datorită numeroaselor sale aventuri, care au fost detailate în cărți precum ar fi: Surely You're Joking, Mr. Feynman!^⁠(d), What Do You Care What Other People Think?^⁠(d) și Tuva or Bust!^⁠(d). Richard Feynman a fost, din multe puncte de vedere, un excentricși un spirit liber.

·         1924: Antony Hewish, astronom englez, laureat al Premiului Nobel

·         1924: S-a născut in localitatea Iclănzel, jud. Mureș,  poetul, traducătorul şi publicistul Aurel Gurghianu; (m. 1987). A decedat la 28 septembrie  1987, in orasul  Cluj-Napoca. A fost asociat cu gruparea de la revista clujeană Steaua.
* 1925: Lucilia Georgescu-Stănculeanu (n. 11 mai 1925, loc. Țibănești, com. Tufești, județul Brăila - d. 10 noiembrie 2002, București) a fost o cercetătoare, folcloristă și etnomuzicologă româncă.

S-a născut la data de 11 mai 1925 în localitatea Țibănești, comuna Tufești, județul Brăila.

Studiile muzicale le face la Conservatorul din București, între 1947-1951, cu profesorii Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Leon Klepper și Marțian Negrea (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Theodor Rogalski(orchestrație), Zeno Vancea și Adriana Sachelarie (istoria muzicii), Harry Brauner și Tiberiu Alexandru (folclor), Ion Vicol și Dumitru D. Botez (dirijat coral) și Eugenia Ionescu (pian)

În 1949 se angajează la Institutul de Folclor, fiind succesiv: asistent provizoriu (1949-1950), asistent definitiv (1950-1953), cercetător (1953-1956), cercetător ajutător (1956-1957), cercetător științific principal (1969-1988).

Între 1953-1955 este preparator la cursul de istoria muzicii la Conservatorul din București. În același timp este redactor-șef adjunct la „Revista de folclor”.

A întreprins cercetări și culegeri de folclor în zonele Pașcani, Târgu Frumos, Arad, Covăsinț, Isverna, Muscel, Banatul de Sud, Bicaz, Brașov, Bihor, Alba etc.

A transcris peste 1000 de texte și melodii, realizând împreună cu Mariana Kahane o lucrare fundamentală - Cântecul Zorilor și Bradului, în 1988, distinsă cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din R.S.R.

Moare la data de 10 noiembrie 2002 la București.

·         1926: Horia Colan (n. 11 mai 1926, Covasna - d. 24 iulie 2017, Cluj-Napoca)^[1] a fost un inginer român, specialist în domeniul metalurgiei, ales ca membru titular (2010) al Academiei Române. Este fiul lui Gheorghe Colan (1896-1963) și al Elenei (născută Rafiroiu) (1899-1991), iar Episcopul Nicolae Colan a fost unchiul lui. S-a ocupat mai ales de metalurgia pulberilor. Are studii și în domeniul istoriei științei și tehnicii, cu preocupări de valorificare a unor tradiții și priorități românești.

Horia Colan a urmat cursurile Liceului Moise Nicoară din Arad în perioada 1936-1944, cu o perioadă de 2 ani (1938-1940) în care a fost elev al Colegiului Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca. La bacalaureatul susținut la secția științifică s-a situat pe prima poziție.

Și-a continuat pregătirea la Facultatea de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara (1944-1949), fiind admis cu cea mai mare medie din cele trei facultăți reunite. În 1949 a obținut diploma de inginer mecanic și electrotehnic.^[1]

După terminarea facultății rămâne cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj parcurgâng treptele profesionale: asistent (1950), șef de lucrări (1953), conferențiar (1964). În 1966 ocupă postul de secretar științific al Facultății de Mecanică (1966-1972) și membru în Consiliul Facultății de Mecanică (1966-1990).

A obținut titlul de Doctor inginer în știința materialelor (metalurgie fizică, metalurgia pulberilor) la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (1971) cu teza „Cercetări privind influența și difuzia cuprului în oțeluri și aliaje fier-carbon sinterizate”. În același an obține titlul de profesor și postul de șef al catedrei de Știința și Tehnologia Materialelor (1971-1985), precum și șeful Centrului de Cercetări pentru Metalurgia Pulberilor (1971-1985). Începând cu 1977 obține dreptul de a fi conducător științific de doctorat în specialitățile Metalurgie fizică, Știința materialelor și Istoria științelor tehnice.

În 1990 este numit Decan al Facultății de Mecanică și apoi Rector al Institutului Politehnic din Cluj-Napoca (1990-1992), în această perioadă fiind Președinte al consiliului rectorilor din Cluj-Napoca precum și membru în Consiliul Facultății de Știința și Ingineria Materialelor (1990-1996), membru în Senatul Universității Tehnice din Cluj-Napoca (1990-1996) și membru în Comisia Superioară de Atestare (1990-1992).

A mai fost membru în Comisia Națională TEMPUS (din 1992), în Colegiul Academic Universitar (1991-1992) și expert la Commission of the European Communities, Bruxelles pentru EC TEMPUS Office (din 1993).

În 9 martie 1991 este primit membru corespondent al Academiei Române fiind ales Președinte al Secției de Științe Tehnice și al Comisiei de Știința Materialelor ale Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române. În același an este ales Vicepreședinte al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) și Președinte al Diviziei de Istoria Tehnicii.

Este ales Vicepreședinte al Filialei Transilvania a Asociației Oamenilor de Știință din România (1990-1994) și devine membru fondator al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR) - președinte al Secției de Știința și Ingineria Materialelor (1997).

În anul 2003 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, în 17 ianuarie 2007 devine Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, în 22 februarie 2007 este recompensat cu titlul Doctor Honoris Causa al Universității Transilvania din Brașov iar în 10 octombrie 2013 devine Doctor Honoris Causa al Universității „Petru Maior” din Târgu-Mureș.

În 30 martie 2010 este primit membru titular al Academiei Române^[2].

Între subiecte abordate se numără: difuzia intergranulară a cuprului în oțeluri (brevet); studiul microscopic la temperaturi înalte al sinterizării materialelor Fe-Cugrafit; pseudoaliaje W-Cu, W-Ag (brevet); silicierea molibdenului; aliaje Ni-Cr-Si-B și Co-Cr-W-C pentru metalizare prin proiectare de pulberi; composite cu matrice metalică WC-W-Ni-(Cu-Zn-Si)-diamant etc.

De asemenea, a contribuit la descoperirea și valorificarea unor tradiții și priorități românești precum: prima descriere a metodei metalografice (1848), o importantă lucrare asupra oțelurilor de construcție (1888), difracția razelor X (C. Bungețianu, 1896), dezvoltarea științelor tehnice în Transilvania, relațiile franco-române, și a cercetat viața și opera unor personalități ale științei românești și universale - René de Réaumur, Petrache Poenaru, G. Barițiu, D. K. Cernov, Anghel Saligny, H. Le Chatelier, L. Guillet, P. Sergescu etc.

În urma căsătoriei cu Monica Rada (născută Dăneț) are două fete: Dana Boboc și Ligia Simionescu-Colan.

* 1926: Valeriu D. Cotea (n. 11 mai 1926, com. Vidra, Județul Putna (interbelic)(astăzi județul Vrancea) - d. 21 aprilie 2016, Iași) a fost un oenolog român.

A absolvit Facultatea de Agronomie din Iași. A trăit și și-a desfășurat activitatea la Iași.

Timp de peste 20 de ani (1976-2000) a reprezentat România la Oficiul Internațional al Viei și Vinului (OIV) cu sediul la Paris.

A fost membru titular al Academiei Române din anul 1993. Mai este și membru corespondent al Academiei Internaționale a Vinului, din 1998, al Academia Italiana della Vite et del Vino, din 1986, și al Academie Suisse du Vin din 1987.

A înființat și condus Centrul de Cercetări pentru Oenologie de pe lângă Academia Română, cu sediul la Iași.

În calitate de cercetător, a colaborat cu școli cu profil oenologic din multe țări, între care cele din Narbonne, Bordeaux, Montpellier, Dijon, Berlin, Geissenheim, Neustadt, Piacenza, Asti, Porto, Lisabona.

La 7 noiembrie 2008 numele academicianului a fost preluat de către o instituție de învățământ românească, Colegiul Tehnic „Valeriu D. Cotea” din Focșani, care l-a desemnat ca mentor.

Valeriu D. Cotea a decedat joi, 21 aprilie 2016, la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, în urma unui stop cardiorespirator. A fost înmormântat sâmbătă, 23 aprilie 2016, în Cimitirul Eternitatea din Iași, fiind condus pe ultimul drum cu garda de onoare, de o numeroasă asistență

·         1927: S-a născut regizorul de teatru Constantin Dinischiotu; (m. 2008). A urmat în perioada 1945–1949 cursurile Facultății de Litere și ale Facultății de Drept din București. Între 1947–1948 a fost regizor tehnic la Teatrul Sărindar al Mariei Filotti, apoi asistent de regie la Formațiile artistice ale Armatei. În perioada 1950–1951 a urmat cursuri de perfecționare la Academia de Film din București. Asistent de regie, la începutul carierei, la Teatrul Național din Iași (1952–1953), a activat ca regizor și director la mai multe teatre din țară: Teatrul Alexandru Davila din Pitești (1953–1958; 1967–1974), Teatrul din Valea Jiului, Petroșani (1958–1959), Teatrul din Constanța (1959–1967), Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani (1974–1977), Teatrul Fantasio din Constanța (1991–1994), Teatrul din Galați (1995–1996), Teatrul din Reșița (1996–1997), Teatrul Bacovia din Bacău (1999–2000). În perioada 1977–1994 a fost angajat ca regizor artistic la Radioteleviziunea Română.
* 1928: Frank Wolff (n. 11 mai 1928, San Francisco - d. 12 decembrie 1971, Roma) a fost un actor din Statele Unite ale Americii.

Wolff s-a născut la 11 mai 1928, în San Francisco. Tatăl său era un medic de origine germană. A apărut în numeroase filme italiene de-a lungul anilor 1950-1960. A studiat actoria și scenografia la Universitatea din California unde a scris și a regizat piese de teatru și s-a împrietenit cu un alt actor/regizor, Monte Hellman. În perioada 1957 - 1961 a apărut în seriale TV și filme artistice, unele în genul groază/ științifico-fantastic.

În 1961 apare în Atlas, un film american peplum regizat de Roger Cormanși care a fost filmat în Grecia.

Frank Wolff a interpretat primul său rol principal în filmul Beast from Haunted Cave regizat de Monte Hellman.

Roger Corman este cel care i-a sugerat să se mute în Europa, crezând că acolo va avea un succes mai mare.

În Italia a fost lansat de către Francesco Rosi, care vroia ca Frank să joace în filmul Salvatore Giuliano. Primul său rol obținut în peninsulă și, probabil, cel mai important din întreaga sa carieră, a fost acela al lui Galeazzo Ciano în Il processo di Verona, film regizat de Carlo Lizzani.

În Italia a apărut în mai multe filme giallo și spaghetti western cum ar fi Salvatore Giuliano (1961), Le quattro giornate di Napoli (1962) sau La morte cammina con i tacchi alti (1971).

Frank Wolff s-a sinucis la Roma în 1971 din cauza unor crize de depresie.

·         1930: Edsger Dijkstra, informatician olandez (d. 2002)

·         1931: S-a născut in localitatea Cerneţi-Mehedinţi, prozatorul Laurenţiu Cerneţ (pseudonimul lui Laurenţiu Bobleanţă). A  fost elev  la Liceele Militare „D. A. Sturdza” din Craiova si  Liceul „Traian” din Turnu-Severin, dupa care a urmat Liceul seral la Timişoara (1950–1951) si Facultatea de Filologie, secţia română-franceză, la Universitatea din Timişoara (1968–1973). A fost funcţionar la C.F.R., om de serviciu, contabil, redactor revista „Orizont” (1971–1979). A colaborat la: „Scrisul bănăţean”, „Orizont”, „Tribuna”, „Cronica”, „Ateneu”, „Urzica”, „Tvaranie” (Titograd), „Bagdala” (Crusevac), „Ahoj na sobotu” (Praga), „Luceafărul”, „Literatorul”, „Meridianul Timişoara”, „Anotimpuri literare”, „Amfitrion”, „Banatul”, „Pardon”, „Orient Latin”, „Delvilag” (Szeged), „Păcală” etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara (1978), Premiul de Excelenţă al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara (1997, 1999), Diploma de onoare „Opera Omnia” a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara (2001).
* 1932: Valentino Clemente Ludovico Garavani (n. 11 mai 1932, Voghera, Italia), cunoscut mai mult ca Valentino, este un creator de modă italian, fondator al brandului și companiei Valentino SpA. Principalele linii de producție ale sale sunt Valentino, Valentino Garavani, Valentino Roma și R.E.D. Valentino.

În 2006 el a apărut într-un rol cameo în filmul The Devil Wears Prada.

În 2008 a fost lansat un film documentar despre el, intitulat Valentino: The Last Emperor.

·         1933: S-a născut la Orăștie, în județul Hunedoara, Mihai Iacob, regizor de film şi scenarist; stabilit din 1971 în SUA; (m. 2009). A urmat  cursurile de Regie Film la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, pe care le-a absolvit în 1955, devenind regizor. În 1954 a turnat un prim film, „Aurel Vlaicu – Povestire cinematografică” după un scenariu de Eugenia Busuioceanu, dupa care a făcut filmul „Blanca”, în colaborare cu Constantin Neagu, în 1955, prima ecranizare după o operă de Mihai Eminescu. Au urmat două filme făcute împreună cu regizorul Mircea Drăgan, „Dincolo de Brazi”, în 1957, și „Setea”, în 1960. Tot regizorului Mihai Iacob îi revine și meritul de a fi făcut și prima biografie din cinematografia românească, filmul „Darclée”, turnat în 1960, după viața cântăreței de renume mondial Haricleea Darclee, cu Silvia Popovici în rolul principal, alături de Victor Rebengiuc, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Critea Avram, Geo Barton, Jules Cazaban, Ion Dichiseanu, Toma Dimitriu, Fory Etterle, Ion Manu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Amza Pellea, Eugenia Popovici., care a vea să devină și cel mai cunoscut film al său, cu care a reprezentat România la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, în 1961. În 1961 a făcut iarăși un film în colaborate, „Celebrul 702”, împreună cu Alexandru Mirodan, căruia îi apartine piesa. Este vorba de o lovitura data de niste gangsteri, într-o tara fictiva „Alergica”, vina fiind data pe Kid, care ajunge la puscaria „Bing-Bing”, dar scapa de scaunul electric, fiindca scrie o carte etc., aluzii si paralele foarte stravezii la America… cu actorii: Ilarion Ciobanu… În 1963 toarna filmul „Strainul”, dupa romanul scriitorului Titus Popovici, cu Radu Beligan, Colea Rautu, Flavia Buref. Apoi mai turnat  si episodul „Întoarcerea” din filmul „De trei ori Bucuresti” în 1967. A fost  nu numai profesor de regie la IATC, si începând din 1966, si Secretar de Partid la Studiourile Buftea. Participa, în 1968 la doua filme în colaborare, într-o coproductie cu regizorul vest-german Wolfgang Liebeneiner, „Moarte lui Joe, Indianul” din „Die Ledertrumpf-Erzählungen” dupa autorii americani James Fenimore Cooper, respectiv „Tom Sawyer”, dupa Mark Twain. Mai toarna doua filme, „Castelul Condamnatilor” împreuna cu Nicolae Țic și Mircea Drăgan în 1970, și „Pentru ca se iubesc” în colaborare cu Ion Omescu, în 1971. Cu ocazia unei calatorii de documentare în SUA cere însa azil politic, si ramâne acolo, stabilindu-se la Los Angeles, spre surprinderea tuturor. A murit pe 5 iulie 2009, la 76 de ani, la Los Angeles.

·         1935 - S-a născut Don Howard, cântăreţ american.

·         1938 - S-a născut Carla Bley (Borg), pianistă, vocalistă, compozitoare şi şefă de orchestră de jazz americană.

·         1940: S-a născut în satul Limpeziş, judeţul Buzău, poetul şi publicistul Gheorghe Istrate.   Si-a facut debutul in poezie in anul 1956  în ziarul „Viaţa Buzăului”. Câţiva ani a fost  respins de la examenele de admitere în învăţământul superior (Bucureşti, Iaşi), din cauză de dosar politic. A fost o vreme e bibliotecar comunal, apoi cursant al Şcolii post-liceale de biblioteconomie şi îndrumători culturali din Bucureşti, de unde este exmatriculat „definitiv, pentru nesinceritate în completarea documentelor de cadre!”. Îşi va irosi tinereţea timp de cinci ani în şcoli şi funcţii de impiegat de mişcare CFR, dar şi în agricultură. In timp ce se afla incorporat pentru serviciul militar, a participat la  un concurs naţional de poezie al revistei „Viaţa militară” si obţine Premiul I pe ţară. E transferat urgent la Bucureşti în unitatea CFR a Gării de Nord şi prezentat  lui Tudor Arghezi (21 mai 1963), la aniversarea maestrului. Arghezi l-a intuit brusc şi i-a acordat autografe. S-au făcut fotografii şi un film documentar care a fost rulat îndelung în toate cinematografele din ţară. Prin ordin direct al ministrului Forţelor Armate, i s-a aprobat cererea de a susţine un nou examen de admitere la Facultatea de Limba şi Literatura Română din capitală. Reuşeşte şi obţine bursă pentru toţi cei cinci ani de studiu – şi e lăsat la vatră. Va fi coleg de an cu Constanţa Buzea, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Dorin Tudoran, Florin Manolescu, Liviu şi Dorina Grăsoiu, Tia Şerbănescu, Şerban Codrin, Florin Paraschiv şi alţii. Are întâlniri repetate cu T. Arghezi (1964-1965). Isi ia licenţa în Litere, cu nota maxima in 1968. A lucrat în presa centrală („Scânteia tineretului”, „Radio-televiziunea şcolară”, „Tribuna României”) si a fost redactor-şef al revistei „Curierul românesc”, periodic fondat chiar de el, cu apariţie vreme de 15 ani, începând din 30 decembrie 1989, şi difuzat în peste 70 de ţări ale lumii. A lucrat la Fundaţia Culturală Română (devenită ulterior Institutul Cultural Român), încă de la înfiinţare, sub preşedinţia lui Augustin Buzura (1990-2005). A participat  în grupul lui Mircea Dinescu la emisiunile in direct de la  Televiziunea Română, în zilele de 22-23 dec. 1989, ulterior refuzând titlul de „Erou al Revoluţiei…”, pe care şi l-au arborat atâţia alţii la butonieră şi la destinul lor mincinos. E Cetăţean de onoare al oraşului Buzău. Face parte, de câteva stagii, din Consiliul de conducere al USR. Printre altele, este laureat al Premiului „Mihai Eminescu” – pentru poezie – al Academiei Române (2000). S-a stabilit in Germania unde este membru al „Asociatiei Scriitorilor Români si Germani / Deutsch-Rumänische Schriftstellervereinigung ASRG/DRSV München / Bayern” – asociatie ce are drept scop dezvoltarea literaturii, apararea intereselor profesionale, sociale, economice ale membrilorsai, dezvoltarea relatiilor dintre scriitorii români si germani din Germania si România, promovarea literaturii române în Germania si a literaturii germane în România, în scopul unei mai bune întelegeri între cele doua natiuni europene.
Deasemenea, Gheorghe Istrate a fost preşedinte permanent al juriului celor 13 ediţii ale Concursului naţional de creaţie literară „V.Voiculescu” –din Buzău. A publicat articole de critica literara, impresii, creatii personale in numeroase editii ale unor reviste romanesti contemporane, cum ar fi „Curierul Romanesc”, in revista Asociatiei, „Observator-München”, „Adioletea” (apare cu sprijinul fundatiei „Amprenta” – Buzau) etc.

·         1941: Eric Victor Burdon (n. 11 mai 1941) este un cantautor englez cunoscut ca membru și vocalist al trupei rock The Animals și al trupei funk War^[2] și pentru performanța sa agresivă pe scenă.

Burdon a fost clasat pe locul 57 în lista revistei muzicale Rolling Stoneprintre cei The 100 Greatest Singers of All Time.

·         1941 - S-a născut scriitorul Crişu Dascălu.

·         1942: Prințesa Irene a Greciei și Danemarcei (greacă Πριγκίπισσα Ειρήνη της Ελλάδας και Δανίας) (n. 11 mai 1942) este cel mai mic copil al regelui Paul al Greciei și a reginei Frederica de Hanovra. Este sora mai mică a reginei Sofía a Spaniei și a regelui detronat Constantin al II-lea al Greciei.

·         1943 - S-a născut Les Chadwick, basist britanic (Gerry & The Pacemakers).

·         1946: Robert Jarvik, medic și inventator american

·         1946: Plume Latraverse, cântăreț și muzician canadian

·         1946: Flavius Domide (n. 11 mai 1946) este un fost fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a.

·         1947: Butch Trucks, toboșar american (The Allman Brothers Band)

·         1948: Shigeru Izumiya, muzician folk japonez

·         1948: Nirj Deva, politician britanic

·         1950: Jeremy Paxman, jurnalist și autor britanic

·         1950: Dane Iorg, jucător american de base-ball

·         1952: Shohreh Aghdashloo (născută Shohreh Pari Vaziri-Tabar la 11 mai1952, Teheran, Iran) este o actriță americană de origine iraniană.

Shohreh Aghdashloo s-a născut pe 11 mai 1952, la Teheran, dintr-o familie prosperă musulmană. S-a căsătorit cu pictorul iranian Aydin Aghdashloo și i-a preluat numele. Și-a început cariera de actriță la vârsta de 18 ani. Primul său rol într-un lungmetraj a fost în Gozāresh(The Report) regizat de Abbas Kiarostami , care a câștigat premiul criticii la Festivalul de Film de la Moscova. Următorul film a fost Shatranje Baad (în engleză Chess With The Wind), regizat de Mohammad Reza Aslani, care a făcut turul festivalurilor de profil. Ambele pelicule au fost interzise în țara sa de origine. Filmul care a propulsat-o drept una dintre cele mai bune actrițe din țara sa a fost Sooteh Delan(Broken Hearts), regizat de Ali Hatami. După ce și-a consolidat cariera de actriță în film și teatru în Iran, Aghdashloo s-a mutat în Anglia în timpul Revoluției Iraniene din 1979. În Anglia, și-a continuat studiile. A obținut o diplomă în Relații Internaționale și în același timp și-a continuat cariera de actriță, ajungând astfel la Los Angeles.

Mai târziu și-a luat cetățenie americană. Mulți ani a jucat în lungmetraje și a avut mai multe colaborări cu televiziunea, dar rolul său din House of Sand and Fog din 2003 a adus-o în atenția publicului și a criticii de specialitate. Mai mult, pentru această partitură a fost nominalizată pentru Cea mai bună actriță a Academiei Americane de Film. A jucat în filmul House of Saddamîn 2008, iar pentru acest rol a câștigat și un premiu Emmy pentru interpretare.

·         1952: Frances Louise Fisher (n. 11 mai 1952) este o actriță americană născută în Anglia.
* 1959: Ion Adrian Zare (n. 11 mai 1959 în Oradea) este un fotbalist român, care a jucat la Echipa națională de fotbal a României.
* 1962: Bujorel Mocanu (n. 11 mai 1962, Slănic, România – d. 28 ianuarie 2011, Ploiești, România) a fost un fotbalist și antrenor român, care a jucat in special pentru echipa Petrolul Ploiesti.

·         1963: S-a nascut Natasha Richardson, actriță britanică de teatru și film (d. 2009). Natasha Jane Richardson (n. 11 mai 1963 – d. 18 martie 2009) a fost o actriță britanică, cunoscută pentru rolurile ei din filme și piese de teatru. A fost căsătorită cu actorul Liam Neeson și a fost fiica actriței Vanessa Redgrave și a regizorului Tony Richardson. Natasha Richardson a decedat la data de 18 martie 2009 în urma contuziilor craniene cauzate de un accident de schi.

·         1964: John Parrott OBE (n. 11 mai 1964, Liverpool, Regatul Unit) este un fost jucător englez de snooker, ulterior comentator BBC de snooker și curse de cai.

Parrott a câștigat Campionatul Mondial din 1991, iar cea mai bună clasare din cariera sa a fost poziția a 2-a mondială (pentru trei sezoane consecutive). A câștigat nouă turnee de puncte de-a lungul anilor.

Este fanul echipei de fotbal Everton FC din Liverpool.

·         1964: Katie Wagner, reporter american de televiziune
* 1964: Eugen Ovidiu Chirovici (n. 11 mai 1964, Făgăraș, județul Brașov) este de profesie economist, scriitor și jurnalist român și a îndeplinit funcția de Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România în perioada noiembrie 2003 - noiembrie 2010. Este al doilea născut în familia Radu și Maria Chirovici.

• 10 povestiri (1989) - proză scurtă în revistă literară
• Masacrul (Editura Calipso, București, 1991) - roman
• Comando pentru general (Ed. Calipso, București, 1991) - roman
• Spectacolul reformei văzut de la Galerie. România, zece ani după… (Ed. Eficient, București, 1999)
• Națiunea virtuală. Eseu despre globalizare (Ed. Polirom, Iași, 2001)
• Best practice in the development of entrepreneurship and SMEs in countries in transition the romanian experience (ONU – Geneva, 2004)
• UNCTAD/EMPRETEC programme for Romania (ONU – Geneva, Editura ECA, București, 2004)
• Bazele dezvoltării economice a întreprinderilor mici și mijlocii în România” (Ed. Global, București, 2004)
• Proprietatea intelectuală în activitatea întreprinderilor mici și mijlocii (Ed. Global, București, 2004)
• Cultura antreprenorială din perspectiva programului UNCTAD / EMPRETEC în România (Ed. Global, București, 2004)
• Bazele managementului calității și al competitivității în întreprinderi mici și mijlocii din România (Ed. București, 2004)
• Misterele istoriei: religie, politică bani -istorie (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2005)
• A doua moarte (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2006) -roman
• Suflete la preț redus (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2007)-roman
• La broasca leșinată : balada unui pierde-vara (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2007)-roman
• Noua economie: ABC pentru viitorii milionari (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2008)
• Puterea (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2009)
• Labyrinth.com (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2009)-roman
• Voodoo (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2010)-roman
• Pulbere neagră (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2010)-roman
• Hoodoo Creek (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2011)-roman
• Cine a ucis-o pe Nora Jones ? (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2011)-roman
• Sanitarium. Locul în care nimic nu este ce pare a fi (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2012)-roman
• O amintire de la Paris (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2012)-roman
• Gods, Weapons and Money: The Puzzle of Power (Nortia Press, 2014), SUA
• Rumors That Changed the World: A History of Violence and Discrimination (Rowman and Littlefield, 2014), SUA
• The Second Death (eLectio Publishing, 2014), SUA
• The Book of Mirrors (Penguin Random House, Century, 2015), Marea Britanie

·         1965: Greg Dulli, muzician american

·         1966: Christoph Schneider (n. 11 mai 1966, Pankow, estul Berlinului, Germania de est) este un muzician german, baterist al trupei Rammstein.
* 1969: Liliana Mincă (n. 11 mai 1969) este un deputat român, ales în 2012 din partea grupului parlamentar Democrat și Popular.

A absolvit un liceu industrial după care s-a angajat în 1988 ca muncitoare la Uzina Steaua Roșie, într-o perioadă în care marile orașe erau închise, ea fiind din județul Botoșani. Imediat se detașează ca muncitor practicant la Ministerul Industriei Electrotehnice si Electronice, unde devine dactilografă. A fost secretara lui Victor Stănculescu până în 2000

* 1971: Nicoleta Pauliuc (n. 11 mai 1971) este un senator român, ales în 2016 pe listele PNL.

* 1975: Sabin Ilie (n. 11 mai 1975 în Craiova) este un fotbalist român retras din activitate. A fost golgeter în sezonul Diviziei A 1996-1997, marcând 31 de goluri în 31 de meciuri. Este fratele lui Adrian Ilie. Apreciat ca jucător talentat, a ratat multe oportunități din cauza vieții nesportive

·         1977: Mihai Covaliu, scrimer și antrenor român de scrimă

·         1977: Janne Ahonen, săritor finlandez cu schiurile
* 1977: Marcos Paulo Alves (n. 11 mai 1977) este un fost fotbalist brazilian.
* 1977: Robert "Bobby" Roode (n. 1977) este un wrestler canadian, care evoluează în prezent în brandul Smackdown live al wwe Și-a făcut debutul în TNA în 2004 ca membru al grupului Team Canada. A deținut de două ori titlul NWA World Tag Team Champion împreună cu Eric Young. În 2008 Roode a format o echipă împreună cu James Storm, numită Beer Money inc.; împreună au devenit de patru ori campioni la echipe în TNA. În 2011 Roode câștigă titlul mondial din TNA în fața lui James Storm.

Roode este căsătorit cu Tracey Kelusky, cu care are trei copii: Bobby, Riley și Nicolas.

·         1978: Laetitia Marie Laure Casta (n. 11 mai 1978, Pont-Audemer)^[6] este o actriță și fotomodel francez. Ea a apărut în peste 100 de coperte a unor reviste populare ca Cosmopolitan, Vogue, Rolling Stone, Elle și Glamour și a făcut modelling pentru designeri ca Yves Saint Laurent, Jean-Paul Gaultier, Chanel, Ralph Lauren, Tommy Hilfiger, J. Crew, Louis Vuitton, Givenchy, Roberto Cavalli, Lolita Lempicka și Vivienne Westwood.

Laetitia Casta s-a născut în Pont-Audemer, Normandia, Franța. Mama sa, Line Blin, este din Normandia, iar tatăl său, Dominique Casta, este din Corsica. Laetitia are un frate mai mare, Jean-Baptiste, și o soră mai mică, Marie-Ange^⁠(fr). Ea și-a petrecut copilăria în Normandia și Corsica.^[7]

Laetitia a fost descoperită la vârsta de 15 ani de un fotograf parizian de la agenția Madison Models.^[8] Pe plan internațional devine cunoscută după a apărut pe prima pagină a revistei Elle. De la sfârșitul anilor 1990 Casta a jucat și în câteva filme. În anul 2010 este nominalizată pentru premiul "César".

·         1978: Romeo Constantin Stancu (n. 11 mai 1978, Slatina) este un fotbalist român retras din activitate. Primul său antrenor a fost Ion Pârvulescu. A fost component al echipei CS Gaz Metan Mediaș.

În martie 2006 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu o baretă din partea președintelui României de atunci, Traian Băsescu, deoarece a făcut parte din echipa Rapidului care a obținut calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005-2006

* 1979: Sorin Ghionea (n. 11 mai 1979, Galați) este un fost fotbalist român care a jucat pe postul de fundaș central. Este cunoscut pentru activitatea sa ca fundaș central la echipa Steaua București, unde a format un cuplu redutabil de fundași centrali cu Dorin Goian. Cu Steaua a obținut două titluri de campion, o supercupă, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor.
* 1981: Daisuke Matsui (松井 大輔 11 mai 1981, Yamashina, Kyoto^?) este un fotbalist japonez care în prezent evoluează la clubul Júbilo Iwata.
* 1983: Victor Ioniță (n. 11 mai 1983) este un fost jucător și actual antrenor de tenis român. Ca jucător, pe 23 mai 2005, a atins cea mai înaltă poziție ATPla simplu din cariera sa, #187.

De la sfârșitul anului 2014 el este antrenorul celei mai bune tenismane române a momentului, Simona Halep. Anterior a mai antrenat-o și pe Sorana Cîrstea.

·         1984: Andres Iniesta, fotbalist spaniol
* 1986: Miguel Luís Pinto Veloso (pronounție în portugheză: /miˈɣɛɫ ˈlwiʃ ˈpĩtu vɨˈlozu/; n. 11 mai 1986) este un fotbalist portughez care evoluează la Genoa și la echipa națională de fotbal a Portugaliei.

·         1987: Monica Roșu, gimnastă română
* 1987: Tomoaki Makino (n. 11 mai 1987) este un fotbalist japonez.
* 1988: Antoine McColister (n. 11 mai 1988), cunoscut sub numele de scenă Ace Hood, este un rapper american.
* 1988: Zhu Min (chineză: 朱敏; pinyin: Zhū Mǐn; n. 11 mai 1988) este o scrimerăchineză specializată pe sabie.

La Jocurile Olimpice din 2012 a trecut de românca Bianca Pascu și de rusoaica Iulia Gavrilova, dar a pierdut în sferturile de finală cu campioana olimpică en titre, americanca Mariel Zagunis.

·         1989: Giovani dos Santos Ramírez (n. 11 mai 1989) este un fotbalistmexican cu descendență braziliană și mexicană, care joacă pentru clubul LA Galaxy în Major League Soccer
* 1991: Iuri Navrotski (rusă Юрий Навроцкий; belarusă Юрый Наўроцкі; n. 11 mai 1991 în Minsk), cunoscut sub numele de scenă Uzari (rusă Юзари, belarusă Юзары), este un cântăreț și compozitor bielorus care a reprezentat Belarus la Concursul Muzical Eurovision 2015 alături de Maimuna cu piesa „Time”
* 1992: Thibaut Nicolas Marc Courtois (Pronunție în franceză: /tibo kuʁtwa/; n. 11 mai 1992) este un fotbalist belgian care evoluează pe postul de portar la clubul Real Madrid în Primera Division și la echipa națională de fotbal a Belgiei.

Deși este tânăr, el este considerat unul din cei mai buni portari din lume

* 1993: Elena Lavinia Târlea (n. 11 mai 1993, Vaslui) este o canotoare română legitimată în prezent la CSA Steaua București.

Primul rezultat notabil a venit odată cu prima participare la nivel internațional. Echipajul de opt rame cu cârmaci (împreună cu Mădălina Bereș, Alexandra Hîncu, Viorica Deanu, Ana-Maria Aftode, Irina Țugurlan, Geanina Tîrnoschi, Adelina Postăvaru și Georgiana Danciu) a obținut locul 4 la Campionatele Mondiale de Juniori din 2010.^[1]

În 2011 a obținut cel mai important rezultat al carierei împreună cu echipajul feminin de 8+1 (împreună Dana Szekely, Florentina Filipovici, Maria Simion, Ana-Maria Aftode, Andreea Birică, Mădălina Buzdugan, Viviana Bejinariu și Georgiana Danciu) — argint la Campionatele Mondiale de Juniori din 2011 de la Eton (Marea Britanie).^[2]

În 2012, a obținut locul 5 la Campionatele Mondiale U23 de la Trakai (Lituania) împreună cu echipajul de 4 rame fără cârmaci (Alexandra Bizom, Alexandra Vermeșan și Ana-Maria Aftode).

Aceasta s-a apropiat din nou de podium în 2014, când a obținut locul 4 la aceeași competiție, împreună cu Mădălina Bereș, la proba de două rame fără cârmaci.

Echipajul feminin de două rame fără cârmaci — Laura Oprea și Elena Târlea — s-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 în urma rezultatului înregistrat la Campionatele Mondiale de canotaj academic din 2015 de la Aiguebelette-le-Lac(Franța)

* 1994: Kseniia Hennadiivna Pantelieieva (ucraineană Ксенія Геннадіївна Пантелєєва; n. 11 mai 1994, Lviv) este o scrimeră ucraineană specializată pe spadă.

A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2012. A fost eliminată în tabloul de 32 de chinezoaica Li Na. La proba pe echipe, Ucraina a fost învinsă de Rusia în sferturile de finală și s-a aflat pe ultimul loc după meciurile de clasament.

La Campionatul Mondial de Scrimă din 2015, echipa Ucrainei a ajuns în semifinală, unde a pierdut cu România. A dispus de Franța în „finala mică”, cucerind medalia de bronz.

* 1995: Diana Predoi (n. 11 mai 1995, Târgu Jiu) este o jucătoare profesionistă de handbal. Evoluează pe postul de extremă stânga cât și pe cel de extremă dreapta pentru echipa CS Dinamo (handbal feminin).

Joacă în Liga Națională de handbal feminin începând din sezonul competițional 2013/14. Echipa pentru care a debutat ca senioară este chiar echipa la care activează și în prezent.

·         1999: Sabrina Ann Lynn Carpenter (n. 11 mai 1999, Lehigh Valley[*], SUA), este o cântăreață, compozitoare și actriță americană. S-a lansat ca Maya Hart în serialul „Girl Meets World”.

VA URMA