MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 11 MAI 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (B. Decese, Sărbători); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

Decese

·         912: A murit împăratul bizantin Leon al VI-lea (n.19 octombrie 866). A fost educat de patriarhul Photios si a domnit de la 29 august 886 pana la moartea sa, fiind supranumit „cel intelept”, datorita lucrarilor sale de drept si arta militara.

·         1304: Mahmud Ghazan, conducător mongol (n. 1271)

·         1310: In Franta sunt arsi pe rug, fiind acuzati de erezie, 45 de cavaleri templieri.

·         1610: Matteo Ricci (n. 6 octombrie 1552, Macerata, Italia – d. 11 mai1610, Beijing, Dinastia Ming) a fost un călugăr iezuit italian, astronom și matematician, unul din primii misionari creștini din China.
Ricci a sosit la Macao în 1582, de unde a început activitatea misionară. A fost primul european care a obținut permisiunea de a intra în Orașul Interzisdin Beijing în 1601, la invitația împăratului Wanli, interesat de asemenea de astronomie.
* 1686: Otto von Guericke (inițial scris Gericke, pronunțat ɡe ː ʁɪkə) (n. 20 noiembrie 1602 CG, Magdeburg, Germania - d. 11 mai 1686 CG, Hamburg, Germania) a fost un om de știință, inventator și om politic german. Principala lui realizare științifică a fost crearea fizicii vidului. Otto von Guericke a fost primar al orașului său natal, Magdeburg, în perioada 1646 - 1676.

·         1708: Jules Hardouin Mansart, arhitect francez (n. 1646)

·         1723: Jean Galbert de Campistron (6 august 1656 - 11 mai 1723), a fost un dramaturg francez. Născut la Toulouse, a ajuns de foarte tânăr la Paris, unde a devenit prieten loial cu Jean Racine. A fost ales membru al Academiei Franceze în 1701.

·         1777: George Pigot, Baronul Pigot, guvernator britanic de Madras (n. 1719)

·         1778: A murit William Pitt cel Bătrân, prim-ministru al Marii Britanii; (n. 1708). William Pitt (n. 15 noiembrie 1708 – d. 11 mai 1778) a fost un politician britanic, prim ministru al Marii Britanii între 1766 și 1768, tatăl lui William Pitt cel Tânăr.

·         1812: Primul ministru britanic Spencer Percival (în perioada 1809-1812), este asasinat in sediul Camerei Comunelor din Londra de John Bellingham, un dezechilibrat mintal, care a fost judecat rapid si spanzurat sapte zile mai tarziu. A fost primul și unicul premier britanic care a căzut victimă unui atentat. Spencer Perceval (n. 1 noiembrie 1762, Londra – d. 11 mai 1812) a fost un politician britanic, prim ministru al Marii Britanii în perioada 1809-1812. A fost asasinat în Camera Comunelor de către John Bellingham pe data de 11 mai 1812.

·         1845: A murit, la Veneţia, Carl Filtsch, pianist și compozitor sas, una din cele mai importante personalități muzicale ale secolului al XIX-lea; (n. 28 mai 1830, Sebeșul Săsesc, Transilvania). Tatăl său, Joseph Filtsch era pastor (preot) evanghelic. A început cursurile de pian la vârsta de trei ani si pentru fructificarea talentului său muzical, a fost dus în 1837 la Viena, unde a fost prezentat Curții Imperiale. Astfel a ajuns să fie coleg de educație muzicală și tovarăș de joacă al viitorului împărat Franz Joseph. A debutat în public în februarie 1841 la „Wiener Musikverein”. Succesul său răsunător a fost continuat într-un turneu din Budapesta până la Sibiu. În decembrie 1842 a ajuns să fie elevul preferat al lui Frédéric Chopin la Paris. Pentru o vreme Franz Liszt l-a suplinit pe Chopin, fiindu-i de asemenea maestru lui Karl Filtsch. Din nefericire, în scurt timp  Filtsch s-a îmbolnăvit de tuberculoză și  a fost răpus de acea boală incurabilă, în plină tinerețe, la vârsta de numai 15 ani. Monumentul său funerar, dăltuit în marmură, se găsește la cimitirul San Michele din Veneția. Filtsch, care a început să improvizeze la pian încă de tânăr, a lăsat în urma sa opt compoziții proprii, din care unele care au fost publicate pentru prima dată la Londra, în 1843. În ciuda influențelor ușor de recunoscut ale profesorilor săi, în lucrările sale se oglindesc o maturitate timpurie și un talent remarcabil.

·         1848: Tom Cribb, boxer englez (n. 1781)

·         1849: A murit Jeanne Françoise Julie Adélaïde Récamier, personalitate a culturii franceze de la inceputul sec.XIX; (n. 1777). Prietena cu Madame de Staël si cu Chateaubriand, cultivata si de o frumusete iesita din comun, a fost una din  cele mai inversunate figuri ale opozitiei fata de regimul  imparatului  Napoleon. Salonul sau,  in care se intalneau personaje de marca ale  timpului, a jucat un rol important  in viata literara si politica a  epocii si de aceea a sfarsit prin a fi indepartata din Paris de  politia imperiala. De la frumoasa doamna Recamier” ne-a ramas si numele „recamierului”,  piesa de mobilier care a trecut in limbajul comun al mai multor limbi.

·         1849: A murit la Cluj (executat, după ce fusese condamnat la moarte de un tribunal militar maghiar), pastorul Stefan Ludwig Roth, istoric şi gânditor german din Transilvania, participant la Revoluţia de la 1848-1849, a susţinut cauza românilor transilvăneni; (n. 1796). În 1842 cand  Dieta de la Cluj  procupată (pentru maghiarizare) să legifereze limba maghiară ca limbă oficială de stat în Transilvania, Roth a scris revoltat  în celebra sa broșură „Războiul limbilor în Transilvania” (Der Sprachenkampf in Siebenbürgen), replicând Dietei: „Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a țării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română” pe care „o înveți singur, pe stradă, în contact singur cu oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveți limba aceasta, o înmiită trebuință impune cunoștința (cunoașterea) ei.(…) Folosirea limbii materne este un drept uman, care e dat copilului prin naștere. Iar cu pierderea limbii dispare națiunea însăși”. În 1846, Roth a alcătuit Istoria Transilvaniei în 3 volume și a tradus în limba germană (traducere rămasă netipărită) și a prefațat lucrarea de istorie bisericească „Istorie pe scurt a credinței românilor” scrisă de Iosif Pop Silaghi (Sălăgianu) în 1845, mai târziu episcop unit al Orăzii (Oradei). Stephan Ludwig Roth a participat și la Marea Adunare populară de la Blaj, din 3/15 mai 1848 unde a văzut deșteptată conștiința națională a românilor și hotărârea zecilor de mii de țărani da a sfărâma lanțurile iobăgiei și de a cere drepturi politice pentru elita românească. Puternicele sale impresii de la aceasta Adunare populara și o descriere a Marii Adunări, au fost publicate în ziarul săsesc „Beiblatt zum Siebenbürger Boten” – „Foaie suplimentară la Vestitorul Transilvan” – din 16 iulie 1848. Articolul lui Ștephan Roth, purta titlul semnificativ, „Die Volksversammlung der Romanen in Blasendorf” (Adunarea romanilor de la Blaj), nefolosind termenul uzual german pe atunci, „Walachen” pentru „români”. Roth justifica expresia: „…un popor întreg are dreptul sa spună cum vrea să fie numit.” (transilvănenii revendicaseră printre altele la Blaj, să fie numiți români și nu doar, de multe ori injurios, numele de „olahi”. Când Dieta de la Cluj a votat, în 29 Mai 1848, unirea Transilvaniei cu Ungaria, ignorând revendicările și voința românilor majoritari în Transilvania, lui Roth i se părea „periclitată însăși existența națională a sașilor”.

·         1871 - A murit astronomul britanic John Frederick William Herschel (n.07.03.1792).
* 1884: Nicolae Rosetti-Bălănescu (n. 6 decembrie 1827 – d. 11 mai 1884) a fost un politician și ministru de externe și de finanțe român.

·         1887: Jean-Baptiste Boussingault, chimist francez (n. 1802)

·         1891: Alexandre-Edmond Becquerel, fizician francez (n. 1820)

·         1916: Max Reger, compozitor german (n. 1873)

·         1916: Karl Schwarzschild, astronom și fizician german (n. 1873)

·         1920: William Dean Howells, scriitor american (n. 1837)
* 1927: Juan Gris (n. 23 martie 1887, Madrid - d. 11 mai 1927, Boulogne-sur-Seine, Franța), pe numele său adevărat José Victoriano Carmelo Carlos González-Pérez, a fost un pictor spaniol care, alături de Pablo Picasso și Georges Braque, a fost unul din principalii reprezentanți ai cubismului. Juan Gris a pictat mai ales compoziții cu natură moartă, folosind în construcția tablourilor colajelor alăturate sau suprapuse.

Juan Gris s-a născut la 23 martie 1887 în Madrid, cu numele José Victoriano González Pérez, fiu al unui negustor înstărit. Tânărul manifestă de timpuriu talent pentru desen și în anul 1902 intră la școala de arte "Escuela de Artes y Manufacturas" din Madrid. După doi ani, părăsește școala pentru a studia în atelierul lui José Moreno Carbonero, sub îndrumarea căruia, mai târziu, va studia și Salvador Dalí. Își câștigă existența cu ilustrații de cărți, printre care ediția de poezii ale lui José Santos Chocanos. Începe să-și semneze operele cu pseudonimul artistic "Juan Gris".

În anul 1906, Juan Gris părăsește Spania și pleacă la Paris. Primii ani petrecuți aici stau sub semnul artei cu scop financiar, executând desene umoristice și caricaturi pentru reviste ilustrate. Doi ani mai târziu se stabilește în "Bateau-Lavoir" din Montmartre. Atelierele din Bateau-Lavoir erau în acest timp locul de întâlnire al multor tineri pictori și literați. Acolo se întâlnește cu Pablo Picasso și Georges Braque, precum și cu Guillaume Apollinaire, André Salmon și Max Jacob. Juan Gris începe cu adevărat să picteze spre sfârșitul anului 1910, și este cucerit de maniera cubistă, concentrându-se pe stilul analitic.

Juan Gris - Portretul lui Pablo Picasso, 1912 - Colecţia Leigh Block, Chicago

Cu ajutorul galeristului Daniel-Henry Kahnweiler, începe să expună la diverse expoziții, mai întâi la Salonul Artiștilor Independenți, împreună cu cercul artiștilor de orientare cubistă, apoi la expoziția "Section d'Or". Unul din primele sale tablouri îl reprezintă pe Picasso.

În vara anului 1913 Gris pleacă la Céret unde îl va întâlni pe Picasso. Pentru Juan Gris începe perioada cubistă sintetică. Împreună cu Picasso și Braque descoperă noi mijloace de expresie. În tehnica sa introduce elemente ca hârtia de ziar, tapete și cioburi, realizează așa zisele "Papiers collés", din care vor rezulta mai târziu colajele (collages). In anul 1914, în timpul unei călătorii în sudul Franței, se întâlnește cu Henri Matisse, a cărui tehnică picturală îi va influența în mod decisiv propria sa creație.

Începând cu anul 1916, în opera lui Juan Gris predomină viziunea arhitecturală, în tablourile sale pune acum mai mult accent pe forme decât pe culoare.

În anul 1919, galeristul Rosenberg organizează prima expoziție personală a pictorului - vor fi prezentate circa cincizeci de tablouri. În afară de pictură, Gris se ocupă în egală măsură de gravură și ilustrații; execută totodată și sculpturi din tablă tăiată, influențat de sculptorul Jacques Lipchitz. În plus realizează decoruri și costume pentru unul din spectacolele de balet ale lui Serghei Djaghilev cu "Les Ballets Russes" și pentru opera "La Colombe" a lui Charles Gounod. În 1924 va ține un important curs la Sorbona în timpul căruia își expune propriile teorii referitoare la artă.

Din anul 1925 sănătatea sa se deteriorează. Doi ani mai târziu, la 11 mai 1927, moare de leucemie.

Galerie:

• 

  Pahar de bere şi joc de cărţi, 1913 - Columbus Museum of Art, Ohio
   
• 

  Bărbat în cafenea, 1914 - Museum of Modern Art, New Jork
   
• 

  Arlequin cu guitară, 1919 - Galerie Louise Leiris, Paris

·         1934: A murit la Paris, lingvistul şi folcloristul Lazăr Şăineanu (pseudonimul lui Lazar Schein), stabilit în Franţa în anul 1901. Elev remarcabil al lui Hasdeu, a preluat de la acesta, în primul rând, ideea bazei comparatiste a oricărei cercetări filologice. Este autorul unor valoroase lucrări despre limba şi folclorul român; (n. 23 aprilie1859, Ploiesti). A fost asistentul la catedră al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.  Lazăr Șăineanu și Moses Gaster au continuat cercetarea lui Hasdeu în domeniul folclorului comparat.  În scrierea sa, Basmele românilor, premiată la concursul publicat de Academia Română în 1894, Lazăr Șăineanu a deosebit trei mari tipuri de basme: basme pur fantastice, basme eticofantastice și basme religioase. Este autorul unui important dicționar enciclopedic Dicționar universal al limbii române (1896) și al unor studii de lingvistică franceză (L’argot ancien și La langue de Rabelais). A inițiat cercetări de stilistică privind studierea argoului românesc, pornind de la studii ale argoului limbii franceze. Lazăr Șăineanu a fost căsătorit cu Cecilia Șăineanu (n. Samitca) (1872 – 1940) și au o fiică, Elisabeta Șăineanu, care a devenit actriță cu  numele de scenă Elizabeth Nizan.

·         1934: Orest Khvolson, fizician rus (n. 1852)

·         1938: Evgenii Miller, contra-revoluționar rus (n. 1867)
* 1939: Adela Xenopol (n. 1861, Iași – d. 11 mai 1939, București) a fost o scriitoare, prozatoare și autoare dramatică română.
Adela Xenopol s-a născut în anul 1861 la Iași fiind fiica lui Dimitrie Xenopolși a Mariei Vasiliu, soră a istoricului Alexandru D. Xenopol și a diplomatului Nicolae Xenopol. A urmat studii la Sorbona și la Collège de France din Paris.
Susține emanciparea femeii și se alătură mișcărilor feministe ale epocii. Editează sau conduce reviste precum „Dochia" (1896-1898), „Românca" (1905-1906), „Viitorul româncelor" (1912-1916) și „Revista scriitoarei" (1926-1928), în coloanele cărora își susține cauza și încurajează literatura feminină.
Opera: 

• Versuri și istorisiri, Iași, 1888;
• Între sfinți, prefață de Leon Claretie, Iași, 1902;
• Spre lumină, București, 1903;
• Comedies. Tableaux de la vie roumaine, Paris, 1910;
• Education et religion, Geneva, 1910;
• Pe urma războiului, București, 1913;
• Uragan, București, 1922;
• Prin Cetatea Carpaților, București, 1928.

* 1942: Pompei Gheorghe Samarian (n. 26 martie 1879, Bacău – d. 11 mai 1942, București) a fost un medic, autor și istoric român.

A descoperit documentul prin care orașul Călărași devenea reședința județului Ialomița

·         1955: Gilbert Jessop, jucător englez de crichet (n. 1874)

·         1958: A murit Ion Breazu, istoric şi critic literar autor al unor apreciate  cercetări privind fenomenul literar regional (Transilvania), relaţiile culturale şi politice franco-române („Edgar Quinet et les Roumains”) si studii de literatură comparată; (n. 1901).

·         1960: John D. Rockefeller, Jr., filantrop american, bancher (n. 1874)
* 1960: Gottfried, Prinț de Hohenlohe-Langenburg (germană Gottfried Hermann Alfred Paul Maximilian Viktor Fürst zu Hohenlohe-Langenburg; 24 martie1897 – 11 mai 1960) a fost singurul fiu al lui Ernst II, Prinț de Hohenlohe-Langenburg și al soției sale, Prințesa Alexandra de Saxa-Coburg-Gotha(sora reginei Maria a României). A fost Prinț de Hohenlohe-Langenburg din 1950 până la moartea sa.

Gottfried s-a născut la Langenburg, Württemberg, ca primul copil al lui Ernst II, Prinț de Hohenlohe-Langenburg și a soției acestuia, Prințesa Alexandra de Saxa-Coburg-Gotha (1878–1942), (fiica lui Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și a Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei). Prin mama sa a fost descendent al reginei Victoria a Regatului Unit]] și al Țarului Nicolae I al Rusiei.

După căderea monarhiei imperiale germane în 1918, Gottfried a continuat să servească ca un lider al aristocrației europene.^[1] A servit în armata germană în Al Doilea Război Mondial, unde a fost grav rănit pe frontul rus. A fost dat afară din armată după încercarea nereușită asupra vieții lui Adolf Hitler la 20 iulie 1944

După decesul tatălui său în 1950, Gottfried a moștenit titlul de Prinț de Hohenlohe-Langenburg

Gottfried a fost logodit pentru scurt timp cu văduva Gloria Morgan Vanderbilt în 1927–28.

La 3 decembrie 1930 Gottfried a aunțat logodna sa cu Prințesa Margarita a Greciei și Danemarcei (1905–1981), fiica cea mare a Prințului Andrei al Greciei și Danemarcei și a soției acestuia, Prințesa Alice de Battenberg. Cuplul s-a căsătorit la 20 aprilie 1931 la Langenburg. Atât Prințesa Margarita cât și Prințul Gottfried avea drept strămoși comuni pe regina Victoria și pe țarul Nicolae I al Rusiei. Prin regina Victoria, Prințul Gottfried era verișor de gradul al doilea cu mama Margaritei. Prin țarul Nicolae I, ei erau verișori de gardul trei.

·         1963: A murit Herbert Spencer Gasser, fiziolog american, laureat al Premiului Nobel; (n. 1888).
* 1964: Prințesa Auguste de Bavaria (germană Auguste Maria Luise Prinzessin von Bayern; 28 aprilie 1875 – 25 iunie 1964) a fost membră a casei regale Wittelsbach din Bavaria și soția Arhiducelui Joseph August de Austria.
Auguste s-a născut la München, Bavaria, ca al doilea copil al Prințului Leopold al Bavariei și al soției acestuia, Arhiducesa Gisela a Austriei (fiica împăratului Franz Joseph I al Austriei și a împărătesei Elisabeta a Austriei). A avut o soră mai mare, Prințesa Elisabeta Maria de Bavaria, și doi frați mai mici, Prințul Georg de Bavaria și Prințul Konrad de Bavaria.

Arhiducele Joseph August și soția lui, Arhiducesa Augusta

La 15 noiembrie 1893, la München, s-a căsătorit cu Arhiducele Joseph August de Austria, fiul cel mare al Arhiducele Joseph Karl și a soției acestuia, Prințesa Clotilde de Saxa-Coburg și Gotha. Toți cei șase copii ai tânărului cuplu s-au născut în timpul vieții străbunicului lor, împăratul Franz Joseph al Austriei.

• Arhiducele Joseph Francis de Austria, n. 28 martie 1895; d. 25 septembrie 1957 (62 de ani)

• Arhiducesa Gisela Auguste Anna Maria, n. 5 iulie 1897; d. 30 martie 1901 (3 ani)

• Arhiducesa Sophie Klementine Elisabeth Klothilde Maria, n. 11 martie 1899; d. 19 aprilie 1978 (79 de ani)

• Arhiducele Ladislaus Luitpold, n. 3 ianuarie 1901; d. 29 august 1946 (45 de ani)

• Arhiducele Matthias Joseph Albrecht Anton Ignatius, n. 26 iunie 1904; d. 7 octombrie 1905 (1 an)

• Arhiducesa Magdalena Maria Raineria, n. 6 septembrie 1909; d. 11 mai 2000 (90 de ani)

·         1970: Johnny Hodges, muzician american (n. 1906)

·         1973: Lex Barker, actor american (n. 1919)

·         1976: Hugo Henrik Alvar Aalto, cunoscut mai ales ca Alvar Aalto (n.3 februarie1898 - d.11 mai 1976), a fost un arhitect finlandez și un designer de obiecte casnice și mobilă extrem de influent al secolului 20, uneori numit Părintele modernismului în țările nordice. Născut în Kuortane, în Marele Ducat al Finlandei, parte a Imperiului rus, Aalto a fost unul din cei mai importanți arhitecți (maestru) ai mișcării moderne scandinave în arhitectură și design, contribuind decisiv la afirmarea identității naționale a unei Finlande suverane.

·         1979: Lester Flatt, muzician american de bluegrass (n. 1914)
* 1979: Joan Chandler (n. 24 august 1923, Butler[*], SUA – d. 11 mai1979, New York, SUA) a fost o actriță americană care a jucat în filmul Rope (1948).

·         1980: A incetat din viata sculptorul baimarean Vida Geza. Artistul s-a nascut in Baia Mare in 28 februarie 1913 si inca din copilarie a inceput sa ciopleasca in lemn. Din 1931 si pana in 1935, a studiat cu celebrul pictor Sandor Ziffer, iar debutul sau a avut loc cu ocazia expozitiei artistilor plastici baimareni din 1937. El a prezentat mai multe lucrari realizate in lemn, printre care si opera „Mineri”. De altfel, de-a lungul carierei sale, Vida Gheza a avut ca modele minerii maramureseni, mai multe opere surprinzand chipurile aspre ale acestora. Intre 1938-1939, a luat parte ca voluntar la Razboiul Civil din Spania, alaturi de brigazile internationale ale Armatei republicane. A revenit in tara doi ani mai tarziu, insa pentru o scurta perioada pentru ca a plecat la Budapesta, unde s-a inscris la cursurile Academiei de Arta. Pe timpul studiilor a realizat numerose sculpturi, toate in lemn, surprinzand prin maniera bruta de a lucra materialul. A fost recompendat cu numerose distinctii, printre cere Premiul de Stat – 1953, Titlul de Artist al Poporului – 1964, Premiul Comitetului de Stat pentru Cultura si Arta – 1971, iar din 1974 a devenit membru corespondent al Academiei Romane. A realizat monumentele de la Moisei si de la Carei, precum si Sfatul batranilor – ultima lucrare amplasata in fata Palatului Administrativ din Baia Mare.

·         1981:  Odd Hassel, chimist norvegian, laureat al Premiului Nobel (n. 1897)

·         1981: Bob Marley, solist jamaican (n. 1945)

·         1985: Chester Gould, caricaturist american (n. 1900)

·         1985: „Tragedia de la Bradford„, 56 de fani au decedat într-un incendiu cutremurător. 56 de oameni au murit şi 265 au fost răniţi, după ce un incendiu devastator a cuprins Valley Parade, arena lui Bradford, acum 30 de ani, în timpul unui meci în care The Bantams sărbătoreau promovarea în liga a treia engleză. Ancheta a avut un răspuns clar: incendiul a fost un accident. Dar Martin Fletcher, un supravieţuitor al incendiului, care şi-a pierdut tatăl şi fratele în dezastru, a publicat o carte care încearcă să demoleze această concluzie. Argumentele sunt clare: alte opt clădiri deţinute de fostul preşedinte al lui Bradford, Stafford Heginbotham, au fost implicate în astfel de incendii. Totul pentru ca omul de afaceri să câştige banii pe asigurări

·         1986: Henry P. McIlhenny, filantrop american (n. 1910)

·         1986: Fritz Pollard, jucător de fotbal american (n. 1894)

·         1988: A murit  Kim Philby, spion  britanic aflat in slujba U.R.S.S. Adrian Harold Russell „Kim” Philby (un.1.1912 ) a fost un membru de rang înalt al serviciilor secrete britanice , care a defectat in Uniunea Sovietica . Avand convingeri comuniste, el a servit ca NKVD şi KGB. În 1963, Philby a fost dovedit a fi  membru al unei retele de spionsovietice cunoscuta sub numele de  ” cei cinci de la Cambridge  , ai cărei membri  au mai fost  Donald Maclean , Guy Burgess , Anthony Blunt si John Cairncross . Dintre cei cinci, se crede ca  Philby  a avut cel mai mare succes în furnizarea de informaţii secrete  britanice Uniunii Sovietice. Ac Philby a fost decorat cu inalta distinctie de ofiţer al Ordinului Imperiului Britanic (OBE)
* 1989: Naum Corcescu (n. 21 noiembrie 1922, Lipnic - d. 11 mai 1989, București) a fost un sculptor român.

A absolvit Academia de Arte Frumoase din Iași, promoția 1945, la clasa profesorului Ion Irimescu; la București a studiat cu Cornel Medrea.

Din 1945 a participat la saloanele oficiale de la Iași și la anualele de stat, precum și la numeroase expoziții de artă românească: 1958, Moscova; 1959, Varșovia, Budapesta și Minsk; 1960, Praga, Bratislava, Berlin, Helsinki; 1961, Moscova; 1969, Tel Aviv, Titograd, Moscova, Rijeka; 1971, Vilnius, Sofia, Moscova; 1972, Varșovia, Sankt Petersburg, Praga; 1973, Roma.

Cunoscut mai ales pentru lucrările sale monumentale, Naum Corcescu a avut o concepție sculpturală realistă, compozițiile eroic-monumentale și portretele fiind o constantă în opera sculptorului.

Artă publică:

• Ciprian Porumbescu, 1956, Stupca, Suceava;
• Grup sportiv, 1962, Mamaia;
• Jucătoarea de tenis 1966, București, Parcul Dinamo;
• Avram Iancu, 1969, Brad. Inițial amplasată în parcul Orașul Nou din Brad statuia fost mutată lângă Gara CFR la periferia orașului pe motivul că nu îl reprezintă concret pe Avram Iancu. În locul ei a fost adusă o nouă statuie a lui Avram Iancu executată de sculptorul Horia Flămându. După un anumit timp statuia de la gară a fost desprinsă de pe soclu de niște cabluri metalice trase de o locomotivă, iar aceasta s-a deteriorat. Statuia a fost depozitată într-un depozit de la Racova. După 1989, statuia a fost reparată și reamplasată lângă gară.^[3];
• Știința 1969, Bacău;
• Bustul lui Constantin Dobrogeanu-Gherea din București, 1970, București;
• Monumentul „1907”, 1972, București. Lucrarea este compusă din două părți: un grup statuar format din două personaje realizate din bronz și o construcție arhitectonică, respectiv un soclu din beton armat, placat cu rocă de culoare albă. Monumentul este realizat integral din bronz, cântărește 36 de tone și are o înălțime de 15 metri.^[4] Statuia fost expusă inițial în apropierea pieței Obor și a magazinului Bucur Obor, de unde a fost demontată în 2003. După ce a fost reabilitată de Ionel Stoicescu, în peste 2.000 de ore de muncă, în 2007 statuia a fost mutată în Parcului Florilor din cartierul Pantelimon, București.^[5][6]
• Olga Bancic
• Turnători
• Relieful

·         1990: Theodor Mănescu, dramaturg român (n. 1930)

·         1995: A murit George Uscăţescu, filosof, estetician şi sociolog român stabilit în Spania, membru de onoare din străinătate al Academiei Române; (n. 5 mai 1919). George Uscătescu (n. 5 mai 1919, Crețești, Gorj – d. 11 mai 1995, Madrid) a fost un filosof, estetician, eseist, poet și sociolog român, membru de onoare din străinătate al Academiei Române de la 10 septembrie 1991. Ajungând profesor universitar la Universitatea Complutense din Madrid, titular al catedrei de filozofie care a fost a lui Ortega y Gasset și a lui Eugenio D’Ors, a desfășurat o activitate enciclopedică abordând subiecte de cultură, estetică, filozofie, de istorie, politologie etc. Operele lui sunt scrise în majoritate în spaniolă, dar și în limbile italiană, franceză, germană și traduse în engleză, portugheză, greacă. A fost profesor de onoare al Universității din Roma, Buenos Aires, Moderna Ciudad de Mexico, Strassburg, Florența, Genova, Valencia, Veneția, Trieste, Palermo, Bologna. La Madrid a înființat revista Destin care, sub conducerea sa, timp de peste 25 de ani a fost un adevărat focar de cultură al exilului românesc, la ea colaborând Grigore Gafencu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Ștefan Lupașcu și alte personalități românești proeminente. A predat de asemenea cursuri universitare la Barcelona, în Argentina, în Italia. George Uscătescu a fost președintele societății Ibero-Americane de filozofie, președintele Societaății de Studii Umaniste „Giovani Gentile” din Roma. Opera sa, numărând peste 80 de cărți și sute de articole (foarte multe publicate în importanta gazetă ABC din Madrid, unde colabora cu regularitate) are ca obiect studii și eseuri din domeniul esteticii, diplomației, filozofia culturii și a dreptului.

·         1996: Într-o singură zi mor opt persoane în timpul încercări ascensiunii muntelui Everest.

·         1996: Ademir Marques de Menezes, fotbalist brazilian (n. 1922)

·         2000: Paula Wessely, actriță austriacă (n. 1907)

* 2001: Douglas Noël Adams (n. 11 martie 1952 – d. 11 mai 2001) a fost un scriitor și dramaturg englez.

Este cunoscut mai ales pentru seria sa Ghidul autostopistului galactic, care a început sub forma unei comedii radiofonice la BBC, în 1978, înainte de a deveni o "trilogie" de cinci cărți care s-a vândut în peste 15 milioane de exemplare în timpul vieții lui, un serial de televiziune, spectacol de teatru, BD, joc pe calculator și film în 2005. Contribuția lui Adams în domeniul radiofonic britanic este omagiată în cadrul Radio Academy's Hall of Fame.

A mai scris Dirk Gently's Holistic Detective Agency (1987) și The Long Dark Tea-Time of the Soul (1988). De asemenea, a scris în colaborare The Meaning of Liff (1983), Last Chance to See (1990) și trei povestiri pentru serialul de televiziune Doctor Who. O colecție postumă a scrierilor sale, incluzând un roman neterminat, a fost publicată în 2002 sub titlul The Salmon of Doubt.

Cunoscut printre fani ca "Bop Ad", din cauza semnăturii sale neinteligibile, Adams este cunoscut ca avocat al animalelor și al mediului, iubitor de mașini rapide, al aparatelor de filmat și al lui Apple Mac. A fost un ateu notoriu, care se trezea dimineața filozofând: „Mă găsesc într-o lume interesantă - mă găsesc într-o gaură interesantă - care mi se potrivește perfect, nu? De fapt, mi se potrivește atât de bine, încât neapărat a fost făcută ca să fiu în ea!” Biologul Richard Dawkins i-a dedicat cartea, Dumnezeu: o amăgire, scriind la moartea lui că „știința a pierdut un prieten, literatura a pierdut un far călăuzitor, iar gorila de munte și rinocerul negru au pierdut un apărător galant”

În mai 2002 a fost publicată cartea The Salmon of Doubt, care conține multe povestiri, eseuri și scrisori, ca și eulogii scrise de Richard Dawkins, Stephen Fry (în ediția britanică), Christopher Cerf (în ediția americană) și Terry Jones (în ediția paperback americană). Ea cuprinde și câteva capitole ale mult-așteptatului roman neterminat The Salmon of Doubt, care se voia inițial un nou roman Dirk Gently, dar era posibil să devină a șasea carte din Ghid.^[57][58]

După moartea lui Adams au fost realizate: o producție web după Shada, cuprinzând întreaga poveste, dramatizarea radiofonică a ultimelor trei cărți ale "Ghidului" și finalizarea ecranizării "Ghidului". Filmul, lansat în 2005 și care îl creditează postum ca producător pe Adams și câteva elemente de design - cum ar fi planeta în formă de cap care apare către finalul filmului - incorporează idei de-ale lui Adams.

Un serial radiofonic de 12 episoade bazat pe romanele Dirk Gently a fost anunțat în 2007, fiind difuzat din octombrie același an.^[59]

BBC Radio 4 a contractat o a treia serie radiofonică Dirk Gently bazată pe capitolele incomplete din The Salmon of Doubt, scrisă de Kim Fuller;^[60] acest proiect a fost lăsat deoparte în favoarea unui potențial serial TV BBC bazat pe cele două romane complete.^[61] O a șasea carte din seria Ghidului, And Another Thing..., scrisă de autorul seriei Artemis Fowl, Eoin Colfer, a fost lansată pe 12 octombrie 2009 (la a 30-a aniversare a primei cărți), fiind publicată cu întreg sprijinul executorilor lui Adams. Ea a fost urmată de o adaptare radiofonică BBC și de o carte audio.

·         2002: Joseph Bonanno, gangster american de origine italiană (n. 1905)

·         2002: Renaude Lapointe, jurnalist și senator franco-canadian (n. 1912)

·         2003: A murit Noel Redding, basist englez (The Jimi Hendrix Experience); (n. 1945).
* 2004: Valeriu Penișoară (n. 26 septembrie 1950, Duda, județul Vaslui - d. 11 mai 2004) a fost un cântăreț de muzică folk care a cântat în anii 1970 în Cenaclul Flacăra. A absolvit Liceul Pedagogic din Iași și a fost învățător la școala din comuna Duda-Epureni.

Valeriu Penișoară era cunoscut pentru cântecele „Cuvântul lui Roată către Divan”, „Povestea eroilor”, „Bătălia de la Vaslui”, „Copii de țărani” sau „Nuntă scurtă”. Melodia care l-a făcut însă celebru este „Cântec pentru Oltenia”, pentru care a compus muzica, versurile fiind de Adrian Păunescu. Cântecul a devenit ulterior imnul clubului de fotbal Universitatea Craiova. În noiembrie 2013, Andrei-Alexandru Păunescu, fiul poetului Adrian Păunescu, a anunțat cedarea cu titlu gratuit a imnului „Cântec pentru Oltenia” echipei Clubului Sportiv Universitatea Craiova

·         2004: John Whitehead, cântăreț american (McFadden & Whitehead) (n. 1949)

·         2005: Michalis Genitsaris, cântăreț și compozitor grec de muzică rebetiko (n. 1917)

·         2006 - A încetat din viaţă actorul american Frankie Thomas, cunoscut pentru rolul din filmele "Sherlock Holmes" (n. 9 aprilie 1921)

·         2006: Floyd Patterson (n. 4 ianuarie 1935, Waco, Carolina de Nord - d. 11 mai2006, New Paltz, New York) a fost un campion american de box la categoria grea.

·         2007:  A murit  in urma unui  atac de cord, Malietoa Tanumafili al II-lea,  suveran al al regatului Samoa (n. 1913). Malietoa Tanumafili II (n. 4 ianuarie 1913), a fost fiul lui  Malietoa TanumafiliI  si al  Momoe Lupeuluiva Meleisea, ai a succedat tatalui sau la tron in  1939. In 1962  odata cu declararea independentei statului Samoa, devine sef de stat pe viata. Malietoa Tanumafili II  a aderat la cultul  Bah’ai, fiind al doilea personaj regal (dupa regina  Maria de Romania), care a devenit bahá’í.

·         2010: A murit ÎPS Dirayr Mardichian, teolog armean, fost arhiepiscop al Bisericilor Armene din România şi Bulgaria (1960-2010); (n. 1930, la Beirut, Liban).

·         2010: Radu P. Voinea (n. 24 mai 1923, Craiova, Dolj – d. 11 mai 2010, București^[1]) a fost un inginer român, profesor universitar, membru și fost președinte al Academiei Române. Între alte funcții politice, a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.^[2] Radu Voinea a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1975 - 1989.^[3] În cadrul activității sale în Marea Adunare Națională în sesiunea 1985 - 1989, Radu Voinea a fost membru în comisia pentru probleme de apărare și în comisia pentru politică externă și cooperare economică internațională

În 1949 și-a susținut teza de doctorat cu titlul Contribuții la studiul stabilității elastice a sistemelor static nedeterminate. A obținut titlul științific de doctor inginer cu distincție magna cum laude, care i-a fost echivalat în 1963 de Ministerul Învățământului cu titlul de doctor docent.

• În anul 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1974 membru titular.
• În 1972 a obținut titlul de profesor emerit, iar în 1974 titlul de om de știință emerit.
• În anul 1987 a fost ales membru titular al Academiei Europene de Arte, Științe și Litere.
• În anul 1996 a devenit Doctor Honoris Causa al Universității din Timișoara și al Universității din Craiova.
• În anul 1998 a devenit Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iași și al Universității Tehnice de Construcții din București, iar doi ani mai târziu a devenit Doctor Honoris Causa al Universităților din Pitești și Petroșani.
• În anul 2000 a devenit Doctor Honoris Causa al Universității „Dunărea de Jos” din Galați și în 2001 al Universității "Ștefan cel Mare" din Suceava.
• În 2002 i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa de către Universitatea "Transilvania" din Brașov și de către Universitatea „Ovidius” din Constanța.
• Este Președinte al Academiei de Științe Tehnice din România.

·         2010: Imre Tóth, filosof născut în România (n. 1921)

·         2011: A murit ziaristul şi scriitorul timişorean Miomir Todorov; fost profesor, redactor la Studioul de Radio din Timişoara, secţia sârbă, corector la revista „Književni život”, din 1990 revenind la Radio Timişoara. Colaborează la publicaţiile „Književni život” („Viaţa literară” – publicaţie trimestrială de literatură, singura de acest tip a sârbilor din România de astăzi), „Banatske novine” (revistă trimestrială de cultură în limba sârbă) şi „Orizont”; (n. 1951).
* 2012: Dan Brânzei (n. 21 martie 1942, Iași - d. 11 mai 2012, Iași) a fost un matematician român.

S-a născut într-o familie de medici, tatăl adoptiv fiind psihiatrul de talie mondială Petre Brânzei Pasiunea sa pentru matematică s-a conturat pe când se afla la Liceul Internat „C. Negruzzi”, sub îndrumarea profesorului N. Colibaba În această perioadă începe și colaborarea cu Gazeta Matematică.

După terminatrea liceului, în 1959, intră la la Facultatea de Matematică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În 1964 este licențiat în matematică, avându-i ca profesori pe Dan Papuc, Radu Miron, Ion L. Creangă și alții.

În 1976 obține doctoratul în matematică, iar în 1980 obține titlul de conferențiar.

A publicat:

• 1977, 1982: Introducere în geometrie
• 1982: Modele geometrice
• 1983: Bazele raționamentului geometric
• 1983: Geometria circumstanțială
• 1983: Fundamentele aritmeticii și geometriei, scrisă în colaborare cu Radu Miron și în care construiește o structură matematică pornind de la sistemul axiomatic al lui Hilbert. Lucrarea a avut un puternic ecou internațional.
• 1986: Planul și spațiul euclidian, scrisă în colaborare cu Sebastian Anița și Constantin Cocea.
• 1986: Un algoritm pentru problemele de geometrie.
• 1992: Competență și performanță în geometrie, scrisă în colaborare cu Sebastian și Alice Anița.
• 1995: Backgrounds of Arithmetic and Geometry. An Introduction, scrisă în colaborare cu Radu Miron, apărută la editura World Scientific, Singapore.
• 1995: Metodica predării matematicii, scrisă în colaborare cu Roxana Brânzei.
• 2012: Probleme de pivotare, scrisă în colaborare cu Alexandru Negrescu.
• 2012: Geopovești viitoare. Geometrie transdisciplinară, scrisă în colaborare cu Alexandru Negrescu.

·         2014: Margareta Pogonat, actriță română (n. 1933). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1959 si desfășoară o bogată activitate teatrală (Teatrul de stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași, Teatrul de stat din Ploiești, Teatrul Nottara și cinematografică (debut în 1957 în „Pasărea furtunii” ). Primește Premiul ACIN de interpretare în 1972 („Drum în penumbră”, r. Lucian Bratu) și 1973 („Zestrea”, regizor Letiția Popa și „Dragostea începe vineri”, regizor Virgil Calotescu). După 1990, a desfasurat o intensa activitate didactică, la două facultăți particulare – Spiru Haret și Universitatea Ecologică, la care a predat Actoria.
Filmografie:

Pasărea furtunii (1957) Două lozuri (1957) - Tica Lumină de iulie (1963) Amintiri din copilărie (1964) - tiganca Meandre (1967) Apoi s-a născut 'Legenda' (1969) Tinerețe fără bătrânețe (1969) Orașul văzut de sus (1970) Dragostea începe vineri (1972) - Sefa de echipa Marieta Drum în penumbră (1972) Papesa Ioana (1972) - Țăranca Zestrea (1972) Pistruiatul" (1973) - serial TV - Mama Pistruiatului Când trăiești mai adevărat (TV) / Când trăiești mai adevărat (1974) Trei scrisori secrete (1974) Orașul văzut de sus (1975) Actorul și sălbaticii (1975) Gloria nu cântă (1976)

Pasărea speranței (TV) (1976) E atât de aproape fericirea (1977) Regăsirea (1977) Clipa (1979) Visul unei nopți de iarnă (1980) - teatru TV Convoiul (1981) Lumini și umbre: Partea I (1981) - serial TV Lumini și umbre: Partea II (1982) - serial TV Crucea de piatră (1994) Gaițele (1993) - film TV Binecuvântata fii, închisoare (2002) - Maria Antonescu Amantul marii doamne Dracula (2005) - serial TV Cuscrele (2005) - serial TV Margo (2006)

Teatrul Nottara din București

• Patru lacrimi de Viktor Rozov
• Oameni feluriți
• Sentimente și naftalină de Sidonia Drăgușanu
• Omul care face minuni de Radu F. Alexandru

* 2014: Marcel Bon (n. 17 martie 1925 în Picardia - d. 11 mai 2014, decedat la Woincourt, înmormântat la Port-le-Grand) a fost un farmacolog, botanist, micolog și profesor universitar francez.^[1] Abrevierea numelui său în cărți științifice este Bon.

Marcel Bon a studiat farmacie, mai întâi în Amiens și în timpul celui de al Doilea Război Mondial în Lille. Între anii 1950 și 1977 a fost farmacist în Saint-Valery-sur-Somme unde a deschis un laborator de analiză medicală. Simultan a fost profesor la Facultatea de Farmacie al Universității din Lille.^[1]

Inițial atras de botanică, a fost membru în Société Linnéenne Nord-Picardie din Amiens. Interesul pentru ciuperci a apărut prin studiile sale farmaceutice. Ulterior, a primit lecții de la renumita micologă și botanistă franceză Marcelle Louise Fernande Le Gal (1895-1979), de asemenea nativă din Picardia. Dar savantul în acest domeniu cu care a corespondat intensiv peste decenii, făcând schimb de opinii, a fost Henri Romagnesi.^[2]

În 1958 a devenit membru al „Societății Micologice Franceze” (Société Mycologique de France). În 1961, când a fost înființată o secție privind micologia la „Societatea Linnaeus” din Amiens, Bon a jucat un rol principal. În 1971, a fondat împreună cu Jean-Marie Géhu jurnalul micologic Documente Mycologiques care a căpătat după scurt timp un renume foarte bun și a cărui editor a fost pentru mulți ani, iar în 1973 sa alăturat „Societății Micologice de Nord” (Société Mycologique du Nord). În 1975 a devenit membru al consiliului de administrație al „Societății Micologice Franceze” care l-a numit membru onorific în 2006

Din anii 80 a scris câteva cărți semnificative despre bureți, fiind ajutat la formarea imaginilor de către desenatorii englezi John Wilkinson, și Denys Ovenden. Mai departe, a reformat sistematica multor familii de ciuperci, astfel de exemplu cea al Russulaceae.

Marcel bon nu a fost numai un micolog faimos, ci a excelat de asemenea ca botanist, briolog și lichenolog. Pe lângă activităților sale științifice a fost membru în formația de jazz Nouvelle-Orléans, fiind un pianist talentat. Din dragoste pentru regiunea maternă a scris un dicționar pentru limba picardă.

După o boală lungă, Bon s-a stins din viață la 11 mai 2014 în reședința pentru seniori Résidence des Pays de Somme de la Woincourt și a fost înmormântat în cimitirul de la Port-le-Grand, jelit de soție, copii, nepoți și strănepoți.

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Sfințit Mc Mochie, preotul; Sf Ier Metodie și Sf Cuv Chiril, luminătorii slavilor
• În calendarul romano-catolic: Sf. Mamert, episcop
• În calendarul greco-catolic: Sf. Mociu, martir († secolul al IV-lea). Acesta a fost în zilele împăratului Dioclețian și ale lui Laodichie, proconsulul Europei. Și era preot al sfintei biserici a lui Dumnezeu celei din Amfipol. Părinții lui se numeau Eufratie și Eustatia, trăgându-se din Roma cea veche, de bun neam și bogați. Sfântul Mochie se nevoia pururea la învățătură și propovăduia pe Hristos, și poruncea și-i sfătuia pe toți să se apere de rătăcirea idolilor. Deci făcând proconsulul jertfă la zeul fals Dionis, și adunându-se închinătorii de idoli, s-a apropiat sfântul și a răsturnat jertfelnicul. Iar când l-au prins a mărturisit pe Hristos Dumnezeu adevărat, și a fost supus la felurite și cumplite chinuri, de către proconsulul Laodichie, iar după moartea acestuia sfântul a fost chinuit de prințul Talasie și proconsulul Maxim. Astfel fiind dat la fiare, acelea nu-i stricară nimic. Pentru aceasta tot poporul a strigat ca să-l slobozească și a fost trimis către stăpânitorul Filipisie, la Perintos cetate a Traciei, care acum se cheamă Iraclia. Și de acolo a fost trimis la Bizanț, unde i s-a tăiat capul și a fost îngropat o milă de loc de la cetate în laturi. Iar după aceea, zidindu-i marele Constantin o biserică înfrumusețată și de mult preț, a fost mutat sfântul în ea.

VA URMA