PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
ARTE 6 Mai
INVITAȚIE LA OPERĂ 6 Mai
Jussi Björling The Best Opera Arias | Turandot Aida Rigoletto Tosca Boheme
THE QUEEN OF SPADES Tchaikovsky – Moscow State Stanislavsky Music Theatre
Ernani
MUZICĂ 6 Mai
Baroque Music - Classical Music from the Baroque Period
Beautiful Piano Music - Relaxing Music for Stress Relief - Calm Piano Music with Water Sounds
POEZIE 6 Mai
Ioan Vieru
Biografie
A debutat în revistele Cronica, (1977) Iași, cu sprijinul lui Nicolae Turtureanu și al profesorului Liviu Leonte, și în Luceafărul, (1980), cu o prezentare a poetului și ulterior cunoscutului disident Dorin Tudoran. În perioada anilor '70, a fost susținut de profesorul Tudor Opriș, remarcându-se la concursurile literare naționale ale elevilor ca unul dintre cei mai promițători laureați.
Din motive ideologice, după refuzul oricărei intervenții în textul poetic, cu toate încercările unor critici literari cunoscuți care au prezentat referate elogioase, primul volum de poezii, Căile șoimului, i-a apărut cu o întârziere de aproape un deceniu, în 1990.
Anii 1980
În anii '80, s-a afirmat în paginile revistei studențești Amfiteatru.
A publicat poezii, eseuri, traduceri, interviuri, cronici literare, cronici de artă în revistele: România literară, Luceafărul, Tomis, Tribuna, Convorbiri literare, Teatrul,Arta, Magyar Szo etc. A colaborat la Radio România, la redacția Culturală, editorialist la revista " Viața studențească ". A fost printre primii jurnaliști și scriitori care au vorbit la Radio-ul național, în Decembrie 1989.
După 1990 este prezent în revistele literare cu poezii, eseuri, cronici literare, comentariu politic. A fost redactor al revistei Tomis, din Constanța (oraș în care a locuit câțiva ani). În 1990-1991 a colaborat la ziarul România liberă. În 1992 a fost invitat de Ion Stratan, Mariana Marin și Hanibal Stănciulescu să facă parte din redacția revistei Contrapunct.
Din 1994 este director al revistei Contrapunct și președinte al Fundației pentru literatură și arte vizuale Contrapunct.
Operă poetică
Volume
Antologii de autor
· Locuri prin care trece frontiera misterului, prefață Liviu Antonesei, postfață Gheorghe Grigurcu, 2014
Reeditări
Celălalt sens
mi-a fost întotdeauna teamă
de cei care însămînţează pămîntul
pentru cîştig
tainele din cărţile aduse de undeva
din occident
multora li s-a părut că sunt pentru dezlegare
vocile din jur pe care le aud nebunii
le auzim şi noi
şi astăzi suntem împietriţi împreună
au apărut gladiatorii pe şantierul arheologic
întrebînd de ce viaţa este atît de scurtă
în locurile natale
mereu urmează fericirea comunitară
şi forţa economică
nu ştim cînd se lasă noaptea
în noile cetăţi din orient
fiecare avem atenţia abătută
cred că munca sclavilor este chiar mersul astrelor
numai lacrimi şi maşinăria lumii perfect reglată
în noua versiune a Bibliei figurăm şi noi
nu doar cenuşa
lucrurilor amintite din cînd în cînd
poeţii ar trebui premiaţi nu alţii .
( din volumul Arhiva din spatele asininilor )
mi-a fost întotdeauna teamă
de cei care însămînţează pămîntul
pentru cîştig
tainele din cărţile aduse de undeva
din occident
multora li s-a părut că sunt pentru dezlegare
vocile din jur pe care le aud nebunii
le auzim şi noi
şi astăzi suntem împietriţi împreună
au apărut gladiatorii pe şantierul arheologic
întrebînd de ce viaţa este atît de scurtă
în locurile natale
mereu urmează fericirea comunitară
şi forţa economică
nu ştim cînd se lasă noaptea
în noile cetăţi din orient
fiecare avem atenţia abătută
cred că munca sclavilor este chiar mersul astrelor
numai lacrimi şi maşinăria lumii perfect reglată
în noua versiune a Bibliei figurăm şi noi
nu doar cenuşa
lucrurilor amintite din cînd în cînd
poeţii ar trebui premiaţi nu alţii .
( din volumul Arhiva din spatele asininilor )
Stingerea
pentru atît de puţin se pleacă în lume
deseori pentru nimic
rareori cineva se mai întoarce
din interferenţa cuvintelor se va vedea
cîte morţi sunt
într-o singură moarte
de la capăt plătim falsa credinţă
a celor de lîngă noi
un ţipăt trece pe lîngă tine
şi-i auzi numai ecoul
din valea unde se munceşte
alţii s-ar cînta numai pe ei înşişi
dacă pămîntul ar uita ploaia
într-o bună zi trupurile nu mai sunt atrase
unele de altele
mai adevăraţi decît trunchiul retezat de furtună
nu vrem să fim
florile scuturate peste zăpadă
sunt o forţă
pentru doi
mîine va fi trasat drumul celor puri
se visează la nemişcarea celui care atacă
şi la iluzia celui care iese din catedrală
pretutindeni se stinge lumina precum cel care şi-a aflat
prea devreme căile
undeva cerul este mult
prea aproape.
(din volumul Arhiva din spatele asinilor)
pentru atît de puţin se pleacă în lume
deseori pentru nimic
rareori cineva se mai întoarce
din interferenţa cuvintelor se va vedea
cîte morţi sunt
într-o singură moarte
de la capăt plătim falsa credinţă
a celor de lîngă noi
un ţipăt trece pe lîngă tine
şi-i auzi numai ecoul
din valea unde se munceşte
alţii s-ar cînta numai pe ei înşişi
dacă pămîntul ar uita ploaia
într-o bună zi trupurile nu mai sunt atrase
unele de altele
mai adevăraţi decît trunchiul retezat de furtună
nu vrem să fim
florile scuturate peste zăpadă
sunt o forţă
pentru doi
mîine va fi trasat drumul celor puri
se visează la nemişcarea celui care atacă
şi la iluzia celui care iese din catedrală
pretutindeni se stinge lumina precum cel care şi-a aflat
prea devreme căile
undeva cerul este mult
prea aproape.
(din volumul Arhiva din spatele asinilor)
Tranziţiece vedem este o parte a memoriei universale care loveşte
suspinul care ar vrea să se afle undeva departe
purpura istovită ca un cuplu
un fir al cuvintelor care trece prin lume
întorcîndu-se în locul iniţial
cei care au fost de faţă cînd se topea zăpada şi-au scris
se poate spune totul
de fiecare dată
se-anunţă ciuma pe o viforniţă cu soare
în burgul medieval e-o viaţă mai bună
decît aici
ruine ale fatalităţii fără deşert în jur
alcătuieşte un desen cu mîna în aer şi-l vei regăsi
într-o arhivă a zeilor
pe serpentine acum se ridică ceaţa unui orizont hăituit
citesc sens unic
nu ştiu dacă putem înainta
pe o vreme ca asta
e-o transparenţă ca peste un lan de bumbac
în marea tranziţie
de care nu se mai ştie nimic
ar trebui să fim
legaţi de catarg
pînă la ultimul.
( publicat în revista Apostrof)
suspinul care ar vrea să se afle undeva departe
purpura istovită ca un cuplu
un fir al cuvintelor care trece prin lume
întorcîndu-se în locul iniţial
cei care au fost de faţă cînd se topea zăpada şi-au scris
se poate spune totul
de fiecare dată
se-anunţă ciuma pe o viforniţă cu soare
în burgul medieval e-o viaţă mai bună
decît aici
ruine ale fatalităţii fără deşert în jur
alcătuieşte un desen cu mîna în aer şi-l vei regăsi
într-o arhivă a zeilor
pe serpentine acum se ridică ceaţa unui orizont hăituit
citesc sens unic
nu ştiu dacă putem înainta
pe o vreme ca asta
e-o transparenţă ca peste un lan de bumbac
în marea tranziţie
de care nu se mai ştie nimic
ar trebui să fim
legaţi de catarg
pînă la ultimul.
( publicat în revista Apostrof)
Lucian Blaga
Biografie Lucian Blaga
Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filozof, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lăncrăm din judeţul Alba, sat ce poartă-n nume “sunetele lacrimei”. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, “sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, autodefinindu-se “mut ca o lebădă”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani. Fiu de preot, Isidor Blaga despre care află de la fraţii lui că “era de o exuberanţă şi de o volubilitate deosebit de simpatică”, este al nouălea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, pe care autorul o va pomeni în scrierile sale ca pe “o fiinţă primară” (“eine Urmutter”).
Îşi face studiile primare la şcoala germană din Sebeş-Alba, urmate de liceul “Andrei Şaguna”, din Braşov şi de Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se înscrie pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. Absolvent (în 1920) a Universităţii din Viena. În 1919 Sextil Puşcariu îi publică Poemele luminii, mai întâi Glasul Bucovinei şi Lamura, apoi în volum. După terminarea studiilor, se stabileşte la Cluj. Este membru fondator al revistei Gândirea (apărută în 1921), de care se desparte în 1942, şi înfiinţează la Sibiu, revista Saeculum (1942-1943). Încă din primii ani ai liceului, Blaga se impune atenţiei colegilor. “La cursuri, îmi aduc aminte că uimea pe profesori cu originalitatea răspunsurilor pe care le va da. Şi în vreme ce clasa-şi îndrepta admiraţia spre muşchii atletici ai unor colegi, bănuiam în sclipirea ochilor un joc de flăcări deasupra unei comori” – îşi va aminti mai târziu un fost coleg de liceu al poetului, Horia Teculescu Amintiri despre Lucian Blaga, în Ţara noastră, 1935.
În 1910 debutează în Tribuna din Braşov cu poezia “Pe ţărm“, urmată de cea intitulată “Noapte” şi este ales preşedinte al societăţii literare din şcoală. “Începuse să-l pasioneze problemele de ştiinţă şi filozofie” – atestă aceleaşi Amintiri. Ne vorbea despre planeta Marte, încerca să ne dovedească existenţa vieţii acolo. Cu timpul era pasionat mai mult de problemele filozofice (Conta, Schopenhauer, Höffding, Bergson). O lungă perioadă (1926-1939), va lucra în diplomaţie, fiind, succesiv, ataşat de presă şi consilier la legaţiile României din Varşovia, Praga, Berna şi Viena, ministru plenipo-tenţiar la Lisabona. Îşi continuă activitatea literară şi ştiinţifică, publicând în tot acest timp volume de versuri, eseuri filozofice şi piese de teatru.
În 1936 este ales membru al Academiei Române. Între 1939 şi 1948 este profesor la Catedra de filozofia culturii a Universităţii din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Filozofie din Cluj (1949-1953) şi la Secţia de istorie literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj (1953-1959). După 1943, nu mai publică nici un volum de versuri originale, deşi continuă dă lucreze. Abia în 1962, opera sa reintră în circuitul public. Inaugurată cu Poemele luminii (1919), opera poetică antumă a lui Blaga cuprinde, până în 1943, încă şase volume: Paşii profetului (1921), În marea trecere(1924), Lauda somnului (1929), La cumpăna apelor (1933), La curţile dorului (1938),Nebănuitele trepte (1943).
Poeziile nepublicate în timpul vieţii au fost grupate de autor în patru cicluri: Vârsta de fier 1940-1944, Corăbii de cenuşă, Cântecul focului, Ce aude unicornul (volumul Poezii 1962). Poezie de cunoaştere, construită pe marile antinomii universale (lumină/întuneric, iubire/moarte, indi-vid/cosmos) şi având ca temă centrală misterul existenţei, creaţia sa lirică evoluează dinspre elanurile vitaliste spre “tristeţea metafizică” şi dinspre imagismul pregnant metaforic spre o simplitate clasică a expresiei. Dramaturgia, alcătuită din poeme dramatice, porneşte de la miturile şi legendele autohtone sau de la evenimente ale istoriei şi culturii naţionale (Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Meşterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930), Avram Iancu(1934), Daria, Fapta şi Învierea (1925), Arca lui Noe (1944), Anton Pann (1965)). Opera filozofică este organizată în patru trilogii (a cunoaşterii, a culturii, a valorilor şi trilogia cosmologică (Filozofia stilului (1924), Cunoaşterea luciferică (1933), Spaţiul mioritic (1936),Geneza şi sensul culturii (1937)). Câteva culegeri de aforisme (Discobolul (1945)) şi eseuri, alături de memorialistica din Hronicul şi cântecul vârstelor şi de romanul autobiografic Luntrea lui Caron, ambele publicate postum, şi lucrarea Pietre pentru templul meu (1919), întregesc imaginea uneia dintre cele mai complexe personalităţi ale culturii române moderne.
Crezul artistic al lui Blaga este motto-ul: “Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare.” (Pietre pentru templul meu)
Se stinge din viaţă la 6 mai 1961 şi este înmormântat în satul natal, Lancrăm, unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a avut poporul român şi care vă dăinui veşnic prin operele sale, care dovedesc puterea geniului românesc.
Cântec în doi
Si vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata sã gustam
cu miere-amestecat veninul.
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata sã gustam
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutam
brindusile ardorii
sã infloreasca iar' în noi
si-n toamna-aceasta de apoi.
brindusile ardorii
sã infloreasca iar' în noi
si-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne impresoara-n lume norii.
Ce ginduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.
ne impresoara-n lume norii.
Ce ginduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.
Dorul
Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.
Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea -- vesnicii.
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea -- vesnicii.
În lan
De prea mult aur crapş boabele de grâu.
Ici-colo stropi de mac
şi-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului
şi cântă.
Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi
şi fără-ndemnuri, numai trup
şi numai lut.
Ea cântă
şi eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.
Ici-colo stropi de mac
şi-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului
şi cântă.
Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi
şi fără-ndemnuri, numai trup
şi numai lut.
Ea cântă
şi eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.
TEATRU/FILM 6 Mai
În regia Virgil Calotescu
Biografie
Virgil Calotescu (n. 16 ianuarie 1928, Dobroteasa, județul Argeș - d. 6 mai 1991, București) a fost un prolific regizor român de filme documentare și de ficțiune, multe dintre acestea realizate pe scenarii scrise de Francisc Munteanu.
Filmografie
|
· Drumuri în cumpănă (1978)
· Rețeaua “S” (1980)
· Portretul unei generații (1980)
· Partidul, inima țării (1981)
· Ana și "hoțul" (1981)
· Amurgul fântânilor (1983)
· Al patriei erou între eroi (1983)
· Promisiuni (1985)
· Partidul, patria, poporul (1986)
· Păstreză-mă doar pentru tine (1987)
GÂNDURI PESTE TIMP 6 Mai
Rabindranath Tagore - Citate:
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 6 Mai
سيارة إسعاف السيد بين | كلاسيك مستر بين | حلقات كاملة | مستر بين عربي Mr Beam
SFATURI UTILE 6 Mai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu