PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
ARTE 2 Mai
INVITAȚIE LA OPERĂ 2 Mai
Maya Plisetskaya
Biografie
Maya Plisetskaya. Maia Mihailovna Plisețkaia (în rusă Ма́йя Миха́йловна Плисе́цкая; n. 20 noiembrie 1925, Moscova – d. 2 mai 2015, München) a fost o balerină, regizoare de balet, coreografă și actriță rusă, de origine evreiască, considerată cea mai bună balerină rusă și una din cele mai bune balerine ale secolului al XX-lea.[1] Ea a dansat în aceeași perioadă cu renumita balerină rusă Galina Ulanova și în anul 1960 a preluat titlul de prima ballerina assoluta a Teatrulul Bolșoi în detrimentul Galinei Ulanova.
Plisețkaia a fost Artistă a Poporului URSS (1959) laureată a Premiului Lenin(1964), Erou al Muncii Socialiste(1985), cavaler al ordinului «Pentru merite în fața Patriei»; doctor onorific al Universității Sorbona, profesor onorific al Universității de Stat din Moscova, cetățean de onoare al Spaniei și deținătoare a multe alte premii, ordine și medalii din diferite țări.
Maia Plisețkaia a provenit, pe linie maternă, dintr-o familie cu tradiție în domeniul baletului. Unchiul ei, Asaf Messerer, a fost un renumit balerin și profesor de balet, care, prin elevii săi, și-a pus amprenta asupra începuturilor baletului în Rusia sovietică. Matușa ei, Șulamit Messerer a fost și ea prima balerină a baletului Teatrului Bolșoi și la vârsta de 81 ani încă s-a bucurat de un prestigiu internațional ca profesoară de balet. Mama Maiei Plisețkaia, Rahil Messerer (1902-1993), originara din Wilno (Vilnius) a fost actriță în filme mute și sonore. Tatăl, Mihail Emanuilovici Plisețki (1889-1938), originar din Gomel, a lucrat la Comisariatul pentru comerț exterior din cadrul Comitetului Executiv Central al Rusiei Sovietice, și în anul 1932 a fost trimis, însoțit de familie, ca director al Societății de mine de cărbuni „Arktikugol” la Barentsburg în insula Spitsbergen din arhipelagul Svalbard, unde a îndeplinit și funcția de consul general.În 1936 familia a revenit la Moscova, unde în anii 1937-1938 ai Marii Terori staliniste, a căzut victimă represiunilor. Mihail Plisețki a fost arestat la 30 aprilie 1937 și a fost executat la începutul anului 1938. Amănunte asupra soartei sale au ajuns în mâinile familiei abia în anul 1989. Și mama Maiei, Rahil, a fost arestată și deportată în lagărul de femei Alșir din regiunea Akmola, unde era deportate soțiile „dușmanilor poporului”. Până în 1940 Maia Plisețkaia a fost în grija mătușii ei, Șulamit.
Pe lângă cariera din balet, a jucat în filme și a scris memorii. A fost căsătorită cu compozitorul rus Rodion Șcedrin.
Maia Plisețkaia a murit la 2 mai 2015, la vârsta de 89 de ani, la München, Germania, în urma unui atac de cord.Conform testamentului, corpul neînsuflețit al Maiei Plisețkaia trebuie să fie incinerat, iar cenușa ei să fie împreunată cu cea a lui Rodion Șcedrin, după moartea lui, și să fie împrăștiată deasupra Rusiei
Maya Plisetskaya – in Swan Lake with the Bolshoi Ballet, 1966 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Una dintre cele mai reprezentative dansatoare ale baletului rus, Maya Plisetskaya, a murit în urma unui atac de cord, în Germania, la vârsta de 89 de ani. Muza lui Yves Saint Laurent şi a lui Pierre Cardin, Maya Mijáilovna Plisiétskaia s-a născut la Moscova, pe 20 noiembrie 1925. Spania a naturalizat-o, în 1993. Artista este considerată unul din simbolurile baletului clasic. A fost primbalerina unei întregi generaţii, care le-a inclus pe Margot Fonteyn, Alicia Alonso si Yvette Chauviré. A intrat în lumea dansului la vârsta de 3 ani în Şcoala de dans din Moscova, ca mai târziu să ajungă în şcoala de balet a teatrului Bolshói. În 1943, Maya devine primbalerină a teatrului şi, la 18 ani, îşi începe cariera cu Moartea lebedei. Cunoscută pentru tehnica sa desăvârşită, precum şi pentru dramatismul interpretării, Plisetskaya a slujit scena baletului rus până în 1990, când s-a retras la vârsta de 65 de ani. A devenit faimoasă nu doar pentru talentul ei, ci şi pentru longevitatea sa artistică, silueta perfectă şi graţia artistică. Posesoare a unui uimitor port-des-bras, interpretarea sa în dublul rol Odette – Odile în Lacul lebedelor este considerată de critică ca fiind perfectă. A fost magistrală în Carmen, Kitri din Don Quijote, Noaptea Valpurgiei, Bolero-ul lui Ravel şi Raymonda.
MUZICĂ 2 Mai
Paul Mauriat - Volume N°23
Paul Mauriat - Volume N°24
Romantic Paradise Vol.1 - Andre Rieu
Очень Красивая Музыка и Видео*Beautiful music
Săruta-mă mereu, chiar dacă… de Serghei Esenin
(Traducere de George Lesnea)
Săruta-mă mereu, chiar dacă
Durerea m-o răpi-n potop.
Voinţa rece nu se-mpacă
Cu-al sângelui vioi uncrop.
În al petrecerii avânt
Să nu vrem cupa sfărâmată.
Pricepe ca pe-acest pământ
Noi nu trăim decât o dată.
Întoarce-te spre cerul orb,
Prin ceaţa mucedă, priveşte,
Cum luna ca un galben corb
Deasupra lumii se roteşte.
Săruta-mă mereu, iubito!
Căci îmi cobeşte primprejur
Şi moartea mea a presimţit-o
Acel ce fâlfâie-n azur.
În vestejire dacă scapăt,
De-i de murit, atunci să mor.
Vreau buzele-ţi până la capăt
Să le sărut încetişor.
Albastra dormitare-a tinii
Să mi-o răsfeţi vei pregeta.
Cum fremăta-vor lin mălinii,
Etern răsune-mi: sunt a ta!
Şi ca lumina-n spume frântă,
Din cupe să nu piară-n vânt,
Prieteno, hai, bea şi cântă:
Trăim o viaţă pe pământ.
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig ... de Sergei Esenin
(Traducere de George Lesnea 1957)
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
Şalul negru de Alexander Puskin
(Traducător necunoscut)
Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi,
Şi-i sufletul meu veşted răzbit de suferinţi.
Pe cînd fusesem tînăr şi-ncrezător, trufaş,
O tînără grecoaică iubit-am pătimaş.
Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricînd,
Dar ziua cea cumplită se arătă curînd.
Stam între oaspeţi veseli, voios sorbind din vin,
Cînd îmi bătu lauşă
-„Petreci între prieteni şi nu ştii nicidecum
Că tînăra ta greacă te-nşală chiar acum”.
L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Şi l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.
Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,
Şi-o crîncenă mîhnire se răsucea în piept.
Ajuns la pragul fetei, simţeam că nu mai pot,
În ochi căzuse ceaţa, eram sleit de tot.
Intrai în casa singur: acolo, pe divan,
Se săruta cu fata, în braţe, un armean.
n-am mai zărit nimic, doar spada s-a zbătut,
tîlharul n-avu vreme să scape din sărut.
Jucai apoi pe trupul lipsit de cap şi-ntins,
Privind năuc la fata ce,-ngălbenînd, s-a stins.
Imi amintesc tăcerea, văd sîngele: tîşnea...
s-a prăpădit grecoaica şi dragostea cu ea.
Smulgîndu-i şalul negru din scumpul cap ucis,
Mi-am şters de sînge spada, rîzînd de vechiul vis.
Iar robul meu prin bezdna cărîndu-i pe sub porţi,
În valuri dunărene i-a prăvalit pe morţi.
De-atunci nu-mi pun sărutul pe ochii nimănui,
Nici o plăcuta noapte în trista-mi viaţă nu-i.
Cu sufletul meu veşted răzbit de suferinţi
Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi.
1820
Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi,
Şi-i sufletul meu veşted răzbit de suferinţi.
Pe cînd fusesem tînăr şi-ncrezător, trufaş,
O tînără grecoaică iubit-am pătimaş.
Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricînd,
Dar ziua cea cumplită se arătă curînd.
Stam între oaspeţi veseli, voios sorbind din vin,
Cînd îmi bătu la
-„Petreci între prieteni şi nu ştii nicidecum
Că tînăra ta greacă te-nşală chiar acum”.
L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Şi l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.
Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,
Şi-o crîncenă mîhnire se răsucea în piept.
Ajuns la pragul fetei, simţeam că nu mai pot,
În ochi căzuse ceaţa, eram sleit de tot.
Intrai în casa singur: acolo, pe divan,
Se săruta cu fata, în braţe, un armean.
n-am mai zărit nimic, doar spada s-a zbătut,
tîlharul n-avu vreme să scape din sărut.
Jucai apoi pe trupul lipsit de cap şi-ntins,
Privind năuc la fata ce,-ngălbenînd, s-a stins.
Imi amintesc tăcerea, văd sîngele: tîşnea...
s-a prăpădit grecoaica şi dragostea cu ea.
Smulgîndu-i şalul negru din scumpul cap ucis,
Mi-am şters de sînge spada, rîzînd de vechiul vis.
Iar robul meu prin bezdna cărîndu-i pe sub porţi,
În valuri dunărene i-a prăvalit pe morţi.
De-atunci nu-mi pun sărutul pe ochii nimănui,
Nici o plăcuta noapte în trista-mi viaţă nu-i.
Cu sufletul meu veşted răzbit de suferinţi
Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi.
1820
Arma mea de Adrian Păunescu
Dacă te întreabă cineva
Ce-mi eşti tu, femeie, soră, fată,
Să răspunzi că tu eşti arma mea,
Singura mea armă-adevărată.
Nu le spune mult mai mult de-atât,
Lasă-i, tot ce vor, să presupună,
Arma mea, mai ai de doborât
Negrul vultur dintre noi şi lună.
Moartea care-mi dă mereu ocol
Trebuie s-o faci să nu mai vină,
Nu uita că joci întregul rol
Şi în întuneric şi-n lumină.
Ştiu că pentru tine n-am permis
Şi că ilegal te port în braţe,
Zică poteraşii ce-au de zis
Eu nu merg la iepuri sau la raţe.
Eu pe tine te-am întemeiat,
La primejdii şi din somn să scaperi
Şi pe cât sunt eu de-ameninţat
Contra tuturora să mă aperi.
Orişicâte se vor întâmpla
Să rămâi să-mi răcoreşti obrazul
Şi să fii de-a pururi arma mea,
Chiar şi contra mea de va fi cazul.
Lacrimi pentru tatăl învins - de Adrian Păunescu
Unde vă duceţi, puteri părinteşti
Şi vă tot stingeţi mereu,
Tată, ce faci şi de ce-mbătrâneşti,
Frate mai mare al meu?
Când eu eram mai tânăr şi tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme şi minuni
El mă purta pe braţe şi m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.
Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Şi mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Şi protector şi tandru spre mine surâdea.
Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aş mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Şi-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.
Noi ne jucam de-a trânta stând umăr lângă umăr
Şi l-am simţit că pică sub umărul meu stâng
Şi-am înţeles că tata, de-atunci nu mai e tânăr
Şi-nvingător în luptă, am început să plâng.
Ca un copil sub mine voia să se agaţe
De-un umăr mai puternic ca să nu-i fie greu
Şi îmi venea să urlu şi-apoi să-l port pe braţe,
Tu, iartă-mă de toate, părinte bun al meu.
A fost cea mai cumplită şi cea din urmă trântă,
Lătrau în depărtare şi-n sângele meu câini,
Am ajutat făptura părintelui meu sfântă
Şi lacrimi de iertare îmi şiroiau pe mâini.
Aş vrea să se întoarcă iar vremea minunată
Când tu în bătălie mă învingeai uşor,
Mai bate-mă o dată şi fii puternic, tată,
Că tu crescând în vârstă şi eu încep să mor.
Îndreaptă către ceruri puternicul tău umăr,
Tu, care-n biruinţă mai cald mă ocroteşti,
Învinge-mă în luptă, să cred că mai eşti tânăr,
Aşează-mă sub braţul tutelei părinteşti.
Singurătate de Adrian Păunescu
Ceaiul abureşte trist pe masă,
Un tacâm şervetul îl apasă,
N-am nevoie nici de două linguri,
Doamne, cina oamenilor singuri.
Gust şi eu în clipe lungi de veghe
Noaptea pernei fără de pereche,
Sună telefonu-n casa goală:
„Doamnă, mă iertaţi, dar e greseală”.
Va propun un tratament urgent,
Şi s-aveţi încredere, va rog,
Când nu e un alt medicament
Luaţi singurătatea ca pe-un drog.
Cât de dragă-mi eşti, singurătate,
Tu-mi eşti cea mai dragă dintre toate,
Lacrimă în ochiul dintre ape,
Că nici umbra mea nu mai încape.
Tu, singurătatea mea curată,
Totu-ncepe cu „a fost odată”
De durerea ta îmi este bine,
Nu ştiu ce m-aş face fără tine.
Cu tristeţe le trăiesc pe toate,
Dar mai dragă-mi eşti, singurătate,
Cât de necesară-mi eşti tu mie,
Nu te-aş da pe nicio sindrofie.
Doar atât din toate mă omoară,
Izolarea meselor de seară,
Vai, măcar la una dintre cine,
Dumnezeu să bea un ceai cu mine.
Biografie
Novalis (pe numele adevărat Friedrich Leopold von Hardenberg) (n. 2 mai 1772 - d. 25 martie 1801) a fost unul dintre cei mai mari poeți și prozatori germani, considerat cel mai de seamă reprezentant al Cercului romanticilor de la Jena. Influențat de Fichte, căruia i-a fost discipol, cultivă idealismul magic și extazul mistic.
Friedrich von Hardenberg s-a născut într-o familie de nobili pe o moșie situată în Munții Harz (Saxonia), unde și-a petrecut copilăria. La început a studiat acasă sub îndrumarea lui Christian Daniel Erhard Schmid (1762-1812), apoi a urmat gimnaziul luteran din Eisleben, unde studiază retorica și literatura antică. În iunie 1794, își încheie studiile juridice, începute la Jena în 1790 și continuate la Leipzig și Wittenberg. În perioada studiilor superioare, audiază cursurile de istorie ale lui Friedrich Schiller, cu care ulterior stabilește relații strânse, întâlnește pe Johann Wolfgang von Goethe, Johann Gottfried von Herder, Jean Paul, Ludwig Tieck, Friedrich Wilhelm Schelling, frații Friedrich și August Wilhelm Schlegel, cu mulți dintre ei legând puternice prietenii.
Volumul Hymnen an die Nacht reprezintă valoarea cea mai înaltă a creației sale poetice, dar și în cadrul liricii germane din perioada romantismului timpuriu.
Motivul de bază îl constituie interpretarea romantică a vieții și a morții. Nu lipsesc misticul și iraționalul. Trecerea de la viață la moarte este simbolizată de noapte. Ca influențe, putem menționa Romeo și Julieta a lui Shakespeare (tradusă în germană de August Wilhelm Schlegel în 1797)și Unsichtbare Loge (1793) a lui Jean Paul Richter
Fragmentele de roman "Heinrich von Ofterdingen" și "Die Lehrlinge zu Sais" reflectă ideea posibilității realizării unei armonii universale prin intermediul poeziei.
- Ucenicii din Sais (Die Lehrlinge zu Sais) (1798) - nuvelă alegorică-fantastică
- Creștinătatea sau Europa (Die Christenheit oder Europa) (1799) - eseu
- Imnuri către noapte (Hymnen an die Nacht) (1800) - poeme în proză (remarcabile prin muzicalitatea și ritmul interior al limbajului liric) închinate iubitei defuncte, în care dragostea e întrevăzută ca o forță cosmică și sufletească.
- Heinrich von Ofterdingen (1802) - roman având ca temă formarea personalității, dar și a universului artistic in care, în concepția romantică, realul prozaic se transfigurează în oniric.
Când n-or fi cifre şi figuri...
Când n-or fi cifre şi figuri
cheile-oricăror creaturi,
când cei ce cântă şi-ar iubi
mai mult ca înţelepţii-or şti,
când lumea se va-ntoarce-n lume
şi-n viaţa liberă anume,
când prin lumini şi umbre toate
se vor reface-n claritate
şi când legende şi poeme
istoria lumii-or să se cheme,
atunci la tainica strigare
fiinţa-ntoarsă o să zboare.
cheile-oricăror creaturi,
când cei ce cântă şi-ar iubi
mai mult ca înţelepţii-or şti,
când lumea se va-ntoarce-n lume
şi-n viaţa liberă anume,
când prin lumini şi umbre toate
se vor reface-n claritate
şi când legende şi poeme
istoria lumii-or să se cheme,
atunci la tainica strigare
fiinţa-ntoarsă o să zboare.
George Ranetti
Biografie
Poet, prozator si dramaturg, nascut sub numele de George Ranete, a fost fiul lui Matheiu Vasile, avocat si al Elenei.
Urmeaza Liceul Sf. Petru si Pavel din Ploiesti, unde isi ia bacalaureatul.
La Bucuresti urmeaza studii de drept, fara sa le incheie. Debuteaza cu volumul De inima albastra. Dom` Paladu – 1899. Dupa ucenicia de la Moftul roman, reediteaza Mos Teaca, scoate Zeflemeaua – 1901-1904 si Furnica, incepand cu 1904. In timpul razboiului Furnica apare la Iasi, sub titlul Greierul, fiind, dupa 1917 intr-un evident declin. Colaboreaza la Epoca, Lupta, Pagini literare, Povestea vorbei si Romania. Publica Fabule – 1907, versuri D-atunci si d-acolo – 1921, comedii Romeo si Julieta la Mizil, Saracu Dumitrescu – 1907 si romanul Miau – 1926.
A semnat cu pseudonimele Romeo, Tarascon, Gh.Biciusca, Jorj Delamizil, Chiriac-Napadarjan, Contele de Tekirghiol, Printul Ghita, Coco, Cyrano sau Ghita Delagambrinus.
Spirit indepndent, cu o tinuta democratica si consecventa, Ranetti face publicistica militanta de-a lungul a aproape trei decenii. Revista Furnica, scrisa in cea mai mare parte de el, critica guvernul, curtea regala, oamenii politici, moravurile si institutiile timpului.
Ranetti se autodefineste ca umorist de profesie. Discipol la lui Caragiale, poetul practica un misticism voios, rememorand personajele scriitorului. Alegoria fabulelor sale se refera atat la animale cat si la obiecte, iar improvizatiile satirice tintesc in Dom` Paladu, avocat si orator politic, tipul clasic al arivistului. Proza scurta – tableta gazetareasca sau schita – reia situatii si personaje caragialiene. Comediile in versuri speculeaza comicul facil, caricatura artificiala si deformarea lexicala. Unele situatii de Romeo si Julieta la Mizil sunt reluate de Victor Eftimiu in Omul care a vazut moartea. Ranetti improviza cu o rara usurinta, obtinea prin extravaganta imaginii si rimele sale miliardare efecte insolite. Scriitor prolific , scrie enorm, in graba, ajungand la o facilitate ce frizeaza neglijenta si superficialitatea. Tehnica sa, intemeiata pe gluma si o mare usurintad e a carica limbajul, nu atesta o constiinta artistica pe masura fanteziei sale comice.
Surse: Zaciu, Mircea; Paphagi, Marian; Sasu, Aurel: Dictionarul scriitorilor romani, lit.R-Z, 2002. )
n. 19 octombrie 1875, Mizil, Prahova
d. 25 mai 1928, București
Poet și publicist, părintele revistei Furnica, colaborator la Moftul Român, Zeflemeaua, România, Epoca, Lupta, Pagini Literare. A semnat cu pseudonimele Romeo, Tarascon, Gh. Biciușcă, Jorj Delamizil, Chiriac-Napadarjan, Contele de Tekirghiol, Prințul Ghiță, Coco, Cyrano, Sandernagor sau Ghiță Delagambrinus.
Volume
De inimă albastră (1899)
Strofe și apostrofe (1900)
Ahturi și ofuri (1901)
Eu râd, tu râzi, el râde (1903)
Franțuzomania (1904)
Scrisori din Italia (1904)
Romeo și Julieta la Mizil, Săracu’ Dumitrescu!... (1907)
Schițe vesele (1908)
Matache Pisălog (1914)
De atunci și de-acolo. Versuri ușurele scrise-n clipe grele (1921)
Poezii (1924)
Domnișoara Miau (1926)
De inimă albastră. Dom Paladu (1928)
Madam Strakinidy (1928)
A ars în mahala o băcănie,
Jupînul cu nevasta-i stau în drum,
Privind sinistrele grămezi de scrum,
Pierduta lor pe veci gospodărie.
Pe cînd ei plîng, o mare bucurie
Simte un porc din curtea lor acum,
Căci scormonind maidanul plin de fum,
Descoperi cu rîtul o scrumbie.
Ce-i pasă de-a stăpînilor avere?
Imundul morfolește cu plăcere
Cadavrul din funingeni și gunoi.
Morală:
A ars în mahala o băcănie,
Și-i tot așa în marea Românie
Cu-mbogățiții noștri de război.
Jupînul cu nevasta-i stau în drum,
Privind sinistrele grămezi de scrum,
Pierduta lor pe veci gospodărie.
Pe cînd ei plîng, o mare bucurie
Simte un porc din curtea lor acum,
Căci scormonind maidanul plin de fum,
Descoperi cu rîtul o scrumbie.
Ce-i pasă de-a stăpînilor avere?
Imundul morfolește cu plăcere
Cadavrul din funingeni și gunoi.
Morală:
A ars în mahala o băcănie,
Și-i tot așa în marea Românie
Cu-mbogățiții noștri de război.
In numarul din 20 noiembrie 1896, Sara publica in pagina a II-a o poezie, intitulata Amintire si semnata Sandernagor (era pseudonimul lui George Ranetti, de care pe Caragiale il va lega o strinsa prietenie):
"Divina mea bucătăreasă,
O unguroaică durdulie,
Avea un păr ca de mătasă
Și ochii plini de poesie.
Părea o drăgălașă zână
Din basme aevea întrupată;
Spre a-mi găti, cu alba-i mâna
Cea mai superbă marinată.
Indură-te, crudelă Roză!
Fii milostiva și cuminte;
Voiesc să uit a vieții proză
În sărutarea ta fierbinte.
Dar ea ne-ndurătoare, rece,
Mi-a zis: "La mine am bărbat
Nem larmă, altfel mine place
Eu spui lui Ianoș ce-ntâmplat".
S-a dus infama făr-o vorbă
Dar mi-a lăsat ca amintire
În ziua aceea chiar în ciorbă...
O buclă blondă și subțire!
George Ranetti
"Divina mea bucătăreasă,
O unguroaică durdulie,
Avea un păr ca de mătasă
Și ochii plini de poesie.
Părea o drăgălașă zână
Din basme aevea întrupată;
Spre a-mi găti, cu alba-i mâna
Cea mai superbă marinată.
Indură-te, crudelă Roză!
Fii milostiva și cuminte;
Voiesc să uit a vieții proză
În sărutarea ta fierbinte.
Dar ea ne-ndurătoare, rece,
Mi-a zis: "La mine am bărbat
Nem larmă, altfel mine place
Eu spui lui Ianoș ce-ntâmplat".
S-a dus infama făr-o vorbă
Dar mi-a lăsat ca amintire
În ziua aceea chiar în ciorbă...
O buclă blondă și subțire!
George Ranetti
Ion Lotreanu
Biografie
Ion Lotreanu, numele la nastere: Labusca (n. 2 mai 1940, Alimpești, județul Gorj - d. 22 mai 1985, Bucuresti) a fost un poet, prozator și eseist român.
Fiul lui Petre Lăbușcă și al Mariei (n. Albeanu), țărani. Liceul la Târgu Jiu și Câmpulung Moldovenesc (1954-1957); absolvent al Liceului Militar „Ștefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc (1957); urmează Școala Militară de Ofițeri Activi din Sibiu (1957-l960) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1966-1970). Ofițer de carieră (1960-1973).
Redactor la revista Viața militară (1966-l973); secretar de redacție la revista Săptămâna (din 1973). Debutează în ziarul Apărarea patriei (1959), iar editorial cu volum de versuri Azimut (1971). Alte volum de poezii: Aerul de sub fluturi (1974), Punctul sensibil (1976), Acordul cu lumea (1978), Ochiul mierlei (1979). Colaborează la Ateneu, Contemporanul, Luceafărul, România literară, Tribuna etc.
Grija pentru varietatea prozodică, metaforică și tematică este caracteristică poeziei lui Ion Lotreanu. Voi de critică și eseistică literară: Analogia suverană (1975), Creație și implicare (1976), Introducere în opera lui Mircea Eliade (1980), Despre analogie și alte eseuri (1982). Romane: Elvira și locotenentul(1978), Iluzia (1981), Cârtița albă (1984), Cămașa de mire (1985).
Opere:
- Aerul de sub fluturi,
- Punctul sensibil,
- Creație și implicare,
- Caligrafii critice,
- Iluzia.
Domnisoara
Domnisoara, iazurile fierb
Ploile decad in serpentine
Daca azi ai cumpara un cerb
Fara frunze n-as veni la tine
Domnisoara, domnisoara
Stoluri peste cranguri zboara
Clipa-i aripa usoara
Si pe ceasul meu coboara
Peste flori se face seara
Domnisoara...
Domnisoara, stelele ard in vin
Noptea s-a oprit la tine in plete
Dor in inimi este prea putin
Aur e prea mult in verighete
Domnisoara, domnisoara
Stoluri peste cranguri zboara
Clipa-i aripa usoara
Si pe ceasul meu coboara
Peste flori se face seara
Domnisoara...
Domnisoara, pasii tai usori
Ma trimit mereu spre-o mare sumbra
Escortat in viata de doi sori
Eu sunt arestatul fara umbra
Domnisoara, domnisoara
Stoluri peste cranguri zboara
Clipa-i aripa usoara
Si pe ceasul meu coboara
Peste flori se face seara
Domnisoara...
Stoluri peste cranguri zboara
Clipa aripa usora
Si pe ceaul meu coboara
Peste flori se face seara
Domnisoara...
de Ion Lotreanu
Costel Stancu
Biografie
Costel Stancu (n. 2 mai 1970, Vânju Mare, județul Mehedinți) este un poet român.
Este absolvent al Liceului Industrial nr. 2 din Reșița, promoția 1988 și al Școlii de subofițeri de poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina, promoția 1993. Din 1993, lucrează ca subofițer/agent de poliție la Serviciul Criminalistic al IPJ Caraș-Severin. Locuiește în Reșița, județul Caraș-Severin.
Debutează în revista „Semenicul”, cu poezie, în anul 1988.
Este membru al Cenaclului Literar „Semenicul” din Reșița din 1987, membru în Uniunea Scriitorilor din România Filiala Timișoara. precum și al Cenaclului literar Nichita Stănescu al Centrului Cultural MAI. Membru Direcția 9.
Este prezent, de-a lungul timpului, în revistele literare: Luceafărul, România Literară, Contrapunct, Dacia Literară, Convorbiri Literare, Poesis, Arca, Orizont, Ramuri, Dunărea de Jos, Contrafort, Confluențe, Interferențe, Vatra, Steaua, Versus, Orient latin, Provincia Corvina, Ateneu, Cafeneaua literară, Nord literar, Poesia, Oglinda literară, Argeș, Reflex, Epigrama, Ag pe rime, Acus, Scripta Manent etc.
A publicat volumele de poezie:
- Terapia căderii în gol, Editura Hestia, Timișoara, 1995.
- Dominic sau despre imitația umbrei, Editura Hestia, Timișoara, 1995.
- Măștile solitudinii, Editura Marineasa, Timișoara, 1997.
- Golurile din pîine, Editura Marineasa, Timișoara, 1998.
- Fluturele cu o singură aripă, Editura Timpul, Reșița, 2000.
- Arta imaginației, antologie, Editura Vinea, București, 2001.
- Cîntarul de apă, Editura Marineasa, Timișoara, 2002.
- Vînătoarea promisă, Editura Marineasa, Timișoara, 2003.
- Ieșirea din peșteră, Editura Marineasa, Timișoara, 2005.
- Înghițitorul de creioane, Editura Tim, Reșița, 2009.
- Evoluți@ umană, epigrame, Editura Tim, Reșița, 2009.
- Risipitorul de hîrtie, Editura Tim, Reșița, 2015
- Ochiul din palmă, antologie, Editura Mirador, Arad,2017.
- Hoțul de ferestre, Editura Mirador, Arad, 2019.
Aș bea ceea ce nu i s-a turnat nimănui
niciodată. Tu mă privești cu ochi vicleni,
de cucută. Vii de la fîntînă și
pe umăru-ți străveziu, de fată,
duci un urcior cu apă neîncepută.
Mă reped, însetat, să-l apuc
de o toartă, să vă trag înspre mine pe
amîndoi. Însă, cum îl ating – Doamne,
ce soartă!- apa se împreună cu lutul
și se prefac în noroi. Noroi am pe mîini,
pe piept și pe gură, noroi între fundul mării
și Ararat. Încep să plîng, mă redescopăr copil
ca și cum aș bea, înghițitură cu înghițitură,
apa în care am fost botezat.
un tren în mișcare
podul căderea țipătul
un vis întrerupt
a fluierat cineva
simt rîul mă liniștesc
peștii nu sînt muți
ei vorbesc, în taină,
cu Dumnezeu.
apa e limpede nu
înțeleg de ce
sînt fericit trag
semnalul de alarmă
al altei lumi te-am
iubit atît de mult
că aș fi alergat și ziua după
licuriciul inimii tale
acum e,
slavă Domnului,
prea tîrziu!
George Ţărnea
Biografie
George Ţărnea („Scrisori de fiecare zi”, „Testamentele înţeleptului”, „Cartea inimii albastre”); (n. 10 noiembrie 1945).
A fost fiul basarabeanului Grigore Țărnea și al oltencei Maria Țărnea - Isărescu[1][2]. S-a născut în Șirineasa, iar în acte a fost trecut Ghiorghe[2].
A urmat studiile liceale în Băbeni, la liceul care astăzi îi poartă numele[3], iar apoi urmează cursurile Facultății de filosofie din București[4].
A fost căsătorit cu Marta Nora Țărnea, fost deputat, subsecretar de stat și secretar de stat, iar din căsătoria lor au rezultat patru copii: Alexandra (1966), Andrei Bogdan (1972), Marta Maria Georgia (1974) și Ioana Anca Bianca (1984)[2].
La 16 mai 1964 debutează în publicația argeșeană Secera și ciocanul, cu poezia Drumeție[2], dar adevăratul debut în literatură a avut loc în anul 1967sau 1968 când i-a fost publicat un grupaj de poezii în Viața românească[4].
A colaborat la numeroase reviste de literatură: România literară, Contemporanul, Luceafărul, Convorbiri literare, Astra, Tribuna, Steaua, Ateneu, Orizont, Tomis, Orizont literar, Timpul, Ramuri etc.
În anul 1972 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România[2].
George Țărnea a murit la 2 mai 2003, la București.
Opera:
- Păsările miresei, Ed. Literatorul Biblioteca Argeș (G.Tomozei) 1972
- Testamentele înțeleptului, Ed.Cartea Românească, București 1974
- Starea de iubire, Ed. Facla, Timișoara 1975
- Balade, Ed. Cartea Românească, București 1976
- Drumul domnului de rouă, Ed. Cartea Românească, București 1977
- Înalta fidelitate, Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1977
- Scrisori de fiecare zi (cu o prefață de Nicolae Manolescu), Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1977
- Baladă pentru vinul tînăr, Ed. Albatros, București 1980
- Cîntec pentru țara-om, Ed. Ion Creangă, București 1981
- Cartea Clara, Ed. Cartea Românească, București 1986
- "Anuar", Ed. Eminescu București 1989
- De ținut minte - Cartea necuprinsului, Ed. Tanera, București 1994
- Cartea cu iubiri secrete - 183 sonete, Ed. Tanera București 1994
- Poeme supărate rău, Ed. Helicon, Timișoara 1996
- Un abecedar bizar de purtat în buzunar, Ed. Enciclopedică, București 1997
- Legiada - Ghid artistic și turistic pentru spațiul euristic, Ed. Enciclopedică București 1998
- Declanșatorul de plăceri - carte eretică de erotică poetică, Ed. Conphys Rm. Vâlcea 1999
- Cartea Claudiană - Din pricina ta, Ed. Conphys Rm. Vâlcea 1999
- Cartea Iluminării - Rugăciuni și viziuni, Ed. Emia, București 2000
- Călimara goală și gândacul de bucătărie sau Cartea Suavă a Iubirii Definitive, Ed. Enciclopedică București 2001,
- Cartea cu ele cele din elegii - 101 Poeme antologice, cu o prefață de Eugen Negrici, Ed. Conphys, Rm. Vâlcea 2001
- Cartea inimii albastre - Gânduri și Elegii, Ed. Conphys, Rm. Vâlcea 2001
- Ritualuri de împerechere, Ed. Conphys, Rm Vâlcea 2002
- "Exerciții de iubire" , Ed. Constrast, Bucuresti 2003
- Poeme supărate rău - Fals tratat scatologic de bună purtare, Ed. Conphys, Rm Vâlcea 2003
- Era muzicii lejere - Cântece de petrecanie, cu o prefață de Laurențiu Ulici, Ed. Conphys, Rm. Vâlcea 2003
- Exerciții de iubire, Ed. Contrast, București 2003 (postumă)
Alba-Iulia - George Ţărnea
Balada blondelor iubiri - George Ţărnea
TEATRU/FILM 2 Mai
Mirela Oprișor
Biografie
Mirela Oprișor este actriță la Teatrul de Comedie din București. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București în anul 2000, la clasa profesorului Florin Zamfirescu.
S-a angajat la Teatrul de Comedie după terminarea facultății, dar a rămas într-un con de umbră în perioada în care s-a născut fiica ei. Rolul care a readus-o în atenția publicului și a regizorilor este cel al Adrianei Hanganu din filmul „Marți, după Craciun”, regizat de Radu Muntean. Pentru acest rol a primit și Premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Sarajevo.
Actriță de scenă și film, Mirela Oprișor este căsătorită cu actorul și scriitorul Mimi Brănescu. Au împreună o fiică.
Teatru:
- A douăsprezecea noapte, la Teatrul de Comedie, București
- Chirița of Bârzoieni, la Teatrul de Comedie, București
- Delir în doi, la Teatrul de Comedie, București
- Dumnezeul de a doua zi, Teatrul Act din București
- Flori, fete, filme sau băieți, Teatrul Act din București
- Peste tot acasă, la Teatrul de Comedie din București
- Țara lui Abuliu, Teatrul de Comedie
Filmografie
- 2011 — Marți, după Crăciun, regia Radu Muntean
- 2002 — Ajutoare umanitare, regia Hanno Hoffer
Televiziune
- Serialul de televiziune Las Fierbinți, regia Dragoș Buliga
* 1974: Ricardo Lucas Figueredo Monte Raso (n. 2 mai 1974), cunoscut sub numele de Dodô, este un fotbalist brazilian.
Bogdan Dumitrache
Biografie
Bogdan Dumitrache (n. 2 mai 1977, București) este un actor român de teatru, voce, film și televiziune, fiind însă cunoscut publicului larg în special pentru rolurile sale de pe marele ecran.
Dumitrache a terminat facultatea de teatru în anul 1999 la clasa profesorului Mircea Albulescu, debutând la teatrul „Constantin Nottara” în anul 2000 cu piesa Trilogie Belgrădeană. În 2002 înființează împreună cu actorul Dragoș Bucur agenția de casting ExitFilms.
Filmografie:
- Poziția copilului (2013)
- Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011)
- Loverboy (2011)
- În derivă (2010)
- Tabasco (2010)
- Captivi de Crăciun (2010)
- Oul de Cuc (2009)
- Portretul luptătorului la tinerețe (2009)
- Lecția de Box (2007)
- Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006)
- Crash Test Dummies (2005)
- Le tramway d'Andréa (2005)
- Moartea domnului Lăzărescu (2005)
- Trafic (2004)
- Accords et à cris (2002)
Maria Dinulescu
Biografie
Maria Dinulescu (n. 2 mai 1981, Ploiești) este o actriță din România. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București, Facultatea de Teatru, Secția Actorie, clasa profesorilor Sanda Manu și Ion Cojar. A jucat în filme de mare succes, precum „California Dreamin’“ și „Poveste de la scara C“ ale regretatului regizor Cristian Nemescu, „Trafic“ al lui Cătălin Mitulescu și în „Pescuit sportiv“ al lui Adrian Sitaru, rol ce i-a adus premiul de Cea mai bună actriță la Festivalul de la Buenos Aires
FILMOGRAFIE
- Dublu (2016)
- #Selfie 69 (2016)
- Smokers Die Slowly Together (2016)
- Far from here (2016)
- În derivă (2010)
- Doina (2010, scurt)
- Aproape de cinema (2009)
- Casanova, identitate feminina (2009)
- Concertul (2009)
- Pescuit sportiv (2009)
- Dincolo de America (2008)
- Târziu în noapte (2008)
- The Dot Man (2008)
- Blood and Chocolate / Pasiune și destin (2007)
- California Dreamin' (nesfârșit) (2007)
- Examen (2006)
- Reboot 57 (2006)
- Vocea inimii (2006)
- Return of the Living Dead: Rave from the Grave (2005)
- Gadje (2005)
- Păcatele Evei (2005)
- Milionari de weekend (2004)
- Andreea și tramvaiul (2004)
- Camera ascunsă (2004)
- Trafic (2004)
- Forme aberante (2003)
- Poveste la Scara C (2003)
- Stejarii verzi (2003)
- 17 minute întârziere (2002)
- Dust (2001)
- București-Wien ora 8:15 (2000)
- Floare albă, floare neagră (2000)
Alfred de Musset
Biografie
Alfred de Musset (n. , Paris, Primul Imperiu Francez – d. ,Paris, Franța) a fost un scriitor și dramaturg francez recunoscut ca unul dintre reprezentanții marcanți ai romantismului în această țară.
Scrierile sale au ca temă predilectă meditația asupra condiției creației artistice și aversiunea față de mediocritatea burgheziei. În special în poezie, a ilustrat predispoziții sufletești contradictorii, capriciile sentimentului erotic în aspirația spre fericire, înclinația romantică a răului veacului (mal du siècle) și dialogul dintre poet și muze.
A rămas cunoscut și pentru relațiile sale afective cu scriitoarele George Sand și Louise Colet. Romanului său autobiografic „Confesiunea unui copil al secolului” („La Confession d'un enfant du siècle”), George Sand îi replică prin romanului epistolar „Ea și el” („Elle et Lui”). O jumătate de an mai târziu, Paul de Musset simte nevoia să îi ia apărarea fratelui vizat nu altfel decât prin romanul „El și ea” („Lui et Elle”). Ecourile acestor relații de famile ajunse publice vor fi sintetizate de Louise Colet prin romanul „Ei” („Lui”).
Poezie[modificare | modificare sursă]
- 1831: Cântec ("Chanson")
- 1833: Rolla
- 1835 - 1837: Nopțile ("Les nuits")
- 1839: Niciodată ("Jamais")
- 1840: Poezii complete ("Poésies complètes")
- 1840: Tristețe ("Tristesse")
- 1850: Poezii noi ("Poésies nouvelles")
Teatru[modificare | modificare sursă]
- 1833: Un spectacol în fotoliu ("Un spectacle dans un fauteuil")
- 1833: Capriciile Mariannei ("Les Caprices de Marianne")
- 1834: Cu dragostea nu-i de glumit ("On ne badine pas avec l'amour")
- 1834: Lorenzaccio
- 1834: Fantasio
- 1836: Să nu spui vorbe mari ("Il ne faut jurer de rien")
Roman și nuvele[modificare | modificare sursă]
Eseistică[modificare | modificare sursă]
Ilinca Tomoroveanu
Biografie
Ilinca Tomoroveanu (n. 21 august 1941, București d. 2 mai 2019, Bucuresti) este o actriță română de teatru și film. Din anul 2005 este director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, unde își continuă și cariera de actor. În 1990 a devenit membră a UNITER, iar din 1999 este membră în senatul UNITER. A fost distinsă, în anul 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor. Este nepoata poetului Octavian Goga. A incetat din viata in data de 2 Mai 2019, in urma unei indelungate suferinte.
Ilinca Tomoroveanu a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1964 (clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar).
A debutat pe scena cinematografică în filmul "Darclee" (figuratie), apoi in 1960, în filmul „Mândrie” (regia Marius Teodorescu), iar pe scena teatrală a debutat în anul 1964, la Teatrul Național București în rolul Cristinei din piesa „Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu (regia Horea Popescu).
După debut are o bogată carieră actoricească, jucând atât pe scena Teatrului Național din București, cât și în piese de teatru la Televiziunea Română sau în filme.
În stagiunea 2008–2009, Ilinca Tomoroveanu a interpretat la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” personajul Ilina Romescu din piesa Jocul ielelor, de Camil Petrescu. Piesa a avut premiera în 12 mai 2007.
Ilinca Tomoroveanu a fost distinsă pentru activitatea sa cu Medalia Comemorativă Mihai Eminescu (2000) și cu Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor (2004).
Ilinca Tomoroveanu devine membră a Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) în anul 1980, iar a Uniunii Teatrale din România (UNITER) din anul 1990. Din 1998 face parte și din senatul UNITER.
Din 1999 este președinte de onoare al Fundației Culturale „Zilele Octavian Goga”.
Din anul 2005 îndeplinește și funcția de director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București.
ROLURI
Pe scena Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București
| An | Rol | Piesă |
|---|---|---|
| 1964 | Cristina | „Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu, regia Horea Popescu |
| 1964 | Rosette | „Să nu te joci cu dragostea”, de Alfred de Musset, regia Moni Ghelerter |
| 1965 | Ruja | „Doamna lui Ieremia”, de Nicolae Iorga, regia Nicolae Massim |
| 1965 | Anca | „Vlaicu Vodă”, de Alexandru Davila, regia Sică Alexandrescu |
| 1965 | Crina | „Patima roșie”, de Mihail Sorbul, regia Cornel Todea |
| 1966 | Dona Ana | „Castiliana”, de Lope de Vega, regia Horea Popescu |
| 1966 | Nuntașa | „Nuntă însângerată”, de Federico Garcia Lorca, regia Miron Nicolescu |
| 1967 | Oana | „Apus de soare”, de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Sică Alexandrescu și Marietta Sadova |
| 1968 | Kathie | „Heidelbergul de altădată”, de Wilhelm Meyer Forster, regia Victor Moldovan |
| 1969 | Iulia | „Al patrulea anotimp”, de Horia Lovinescu, regia Mihai Berechet |
| 1971 | Silvia Domnișor | „Să nu-ți faci prăvălie cu scară”, de Eugen Barbu, regia Sanda Manu |
| 1972 | Viorella Vidrighin | „Un fluture pe lampă”, de Paul Everac, regia Horea Popescu |
| 1972 | Ina | „Iadul și pasărea”, de Ion Omescu, regia Alexandru Finți |
| 1972 | Celesta Finley | „Dulcea pasăre a tinereții”, de Tennessee Williams, regia Mihai Berechet |
| 1974 | Lucille Desmoulins | „Danton”, de Camil Petrescu, regia Horea Popescu |
| 1977 | Roxana | „Cyrano de Bergerac”, de Edmond Rostand, regia N. Al. Toscani |
| 1978 | Berta | „Generoasa fundație”, de Antonio Buero Vallejo, regia Horea Popescu |
| 1979 | Naștenka | „Însemnările unui necunoscut”, după Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Ion Cojar |
| 1980 | Florence | „Cavoul de familie”, de Pierre Chesnot, regia Sanda Manu |
| 1983 | Natașa Golubeva | „Între patru ochi”, de Alexandr Ghelman, regia Dan Necșulea |
| 1986 | Maria Sinești | „Jocul ielelor”, de Camil Petrescu, regia Sanda Manu |
| 1984 | Gizi | „Papa Dolar”, de Andor Gabor, regia Mihai Berechet |
| 1989 | Mara de Cylli, Tomlmay | „Moștenirea”, de Titus Popovici, regia Mihai Manolescu și Horea Popescu |
| 1990 | Clitemnestra | „Trilogia antică”, după Euripide și Sofocle, regia Andrei Șerban |
| 1993 | Uma | „Ghetou”, de Josua Sobol, regia Victor Ioan Frunză |
| 1998 | Doamna Alving | „Strigoii”, de Henrik Ibsen, regia Nicolae Scarlat |
| 2001 | Ana Dmitrievna Karenina | „Cadavrul viu”, de Lev N. Tolstoi, regia Gelu Colceag |
| 2002 | Salomia | „Crimă pentru pământ”, după Dinu Săraru, regia și dramatizarea Grigore Gonța |
| 2003 | Mașa | „Mașinăria Cehov”, de Matei Vișniec, regia Cristian Ioan |
| 2007 | Irena Romescu | „Jocul ielelor”, de Camil Petrescu, regia Claudiu Goga |
În teatru la televiziune
- Smaranda - „Ochii care nu se văd”, regia Dan Necșulea
- Dona Sol - „Hernani”, de Victor Hugo, regia Cornel Popa
- Vanda - „Gaițele”, de Alexandru Kirițescu, regia Matei Alexandru
- Gena - „Titanic vals”, de Tudor Mușatescu, regia Horea Popescu
- Tița - „Bălcescu”, de Camil Petrescu, regia Horea Popescu
Cinematografie
- „Mândrie", regia Marius Teodorescu, 1960 (debut)
- „Dragoste lungă de-o seară", regia Horea Popescu, 1963
- „La porțile pământului", regia Geo Saizescu, 1965
- „Runda 6", regia Vladimir Popescu-Doreanu, 1965
- „Castelanii", regia Gheorghe Turcu, 1966
- „Frumoasele vacanțe", regia Karoly Makk, 1967
- „Războiul Domnițelor", regia Virgil Calotescu, 1969
- „Pentru că se iubesc", regia Mihai Iacob, 1971
- „Dincolo de orizont", regia Ștefan Traian Roman, 1978
- De-aș fi Peter Pan, regia Gheorghe Naghi, 1991
Viața personală:
Căsătorită din 1977 cu actorul Traian Stănescu, au împreună un fiu, Mihai Stănescu. Este fiica lui Alexandru Tomoroveanu, economist cu studii la Paris, fost director general al CEC (1941-1948)
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Ilinca Tomoroveanu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.
GÂNDURI PESTE TIMP 2 Mai
Dragostea mea s-a transformat în flacără şi această flacără mistuie, cu încetul, tot ce este pământesc în mine. – Novalis
Senzualitatea este pentru dragoste, ce este somnul pentru viaţă. – Novalis
Dragostea nu este nimic altceva decât poezia supremă a naturii. – Novalis
Dragostea este scopul final al istoriei lumii, este "Amin"-ul universului. - Novalis
Viaţa este un trandafir, fiecare petală este o iluzie şi fiecare spin e o realitate. - Alfred de Musset
Viaţa este un trandafir, fiecare petală este o iluzie şi fiecare spin e o realitate. - Alfred de Musset
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 2 Mai
· Sotul gelos angajeaza un detectiv sa-i urmareasca sotia pe care o banuia de infidelitate. Dupa o saptamana de filaj detectivul ii da raportul.
- Trei zile la rand sotia dumitale a plecat de la serviciu, impreuna cu seful ei, si dupa ce au luat pranzul intr-o atmosfera romantica, cu flori si sampanie, au ras si sa-u tinut de mana, in separeul unui restaurant cochet, s-au dus la hotel si s-au inchis in camera.
- Si mai departe ce s-a intamplat?
- Pai mai departe i-am vazut pe gaura cheii cum se sarutau.
- Extraordinar! Simt cum ma sufoc de manie. Si mai departe ce s-a mai intamplat? facu sotul gelos.
- Pai barbatul a trantit-o pe pat si s-a aruncat peste sotia dumitale.
- Da,... si? Ce s-a intamplat mai departe, ca o omor in bataie!!!
- Pai el si-a scos camasa si ea bluza...
- Ah, divortez!!! Spune mai departe!
- Pai si-a scos el pantalonii si doamnei i-a dat fusta jos.
- Nu-mi vine sa cred! Asa nu se mai poate!!! Si, si???
- Pai si-au dat si chilotii jos.
- Si??????...
- Pai nu mai stiu, ca au pus chilotii pe clanta usii si n-am mai vazut, zice detectivul.
- Uite vezi, ofteaza sotul, incertitudinea asta ma omoara!!
- Trei zile la rand sotia dumitale a plecat de la serviciu, impreuna cu seful ei, si dupa ce au luat pranzul intr-o atmosfera romantica, cu flori si sampanie, au ras si sa-u tinut de mana, in separeul unui restaurant cochet, s-au dus la hotel si s-au inchis in camera.
- Si mai departe ce s-a intamplat?
- Pai mai departe i-am vazut pe gaura cheii cum se sarutau.
- Extraordinar! Simt cum ma sufoc de manie. Si mai departe ce s-a mai intamplat? facu sotul gelos.
- Pai barbatul a trantit-o pe pat si s-a aruncat peste sotia dumitale.
- Da,... si? Ce s-a intamplat mai departe, ca o omor in bataie!!!
- Pai el si-a scos camasa si ea bluza...
- Ah, divortez!!! Spune mai departe!
- Pai si-a scos el pantalonii si doamnei i-a dat fusta jos.
- Nu-mi vine sa cred! Asa nu se mai poate!!! Si, si???
- Pai si-au dat si chilotii jos.
- Si??????...
- Pai nu mai stiu, ca au pus chilotii pe clanta usii si n-am mai vazut, zice detectivul.
- Uite vezi, ofteaza sotul, incertitudinea asta ma omoara!!
· FURTUNA
|
- Nu.
- Atunci, dă-mi-l pe al meu la telefon!
* Vorbesc doi prieteni:
- Soţia mea e tot timpul nemulţumită – ba că nu am dus gunoiul, ba că nu am plimbat căţelul, ba că nu am strâns după pisică, ba una, ba alta! M-am săturat!
- De bătaie ce zice?
- Slavă Domnului, încă nu a ajuns să mă bată!
* Într-un restaurant select, un muzician se apropie de masa lui Bulă şi-l întreabă:
- Dumneavoastră aţi cerut ceva de Beethoven?
- Nu, eu am cerut pui cu smântână.
* Bulă merge la doctor.
- Domnule doctor, vă rog să-mi daţi ceva să nu mai rămână nevastă-mea gravidă.
- Uite, ia un prezervativ, zice doctorul.
- Nu vreau, zice Bulă, că aşa l-am făcut pe primul copil.
- Atunci, cheam-o pe nevasta ta, şi-o să-i pun un sterilet.
- Am încercat şi asta. Ne-a costat încă un copil.
- În cazul ăsta, îţi recomand abstinenţă.
- Nici asta nu merge, zice Bulă. Nu m-am atins de ea de 2 ani, şi tot a rămas însărcinată…
* O tipă la poliţie:
- Soţul meu a dispărut de zece zile!
- Şi abia acum raportaţi dispariţia?
- Păi am crezut ca e la WC, făcând integrame!
* În Apuseni, mai demult, după Revoluţie, se primesc nişte ajutoare din Germania. Printre pachete este şi o cutie plină cu linguriţe mici. Ion, mirat, întreabă:
- Mă, Gheo, ce-s alea, mă?!
Gheo se uită atent, cugetă îndelung şi conchide:
- Mă, Ioane, aruncă-le-n colo, că alea sigur îs sămînţă dă lopată…
* O domnişoară foarte elegantă, parfumată, într-un vagon plin cu ciobani:
- Nu vă miroase a Channel?…
La care unul dintre ciobani:
- Ba da, domnişoară, ne miroase ş-a niel ş-a oaie…
* - Am sunat la spitalul de nebuni să văd dacă a fugit careva de acolo zilele astea, mi-a zis prietenul meu.
- De ce te-ar interesa pe tine treaba asta, şi ce te face să crezi că a scăpat un nebun de acolo? l-am întrebat.
Atunci mi-a explicat:
- Am auzit că cineva s-a însurat cu fosta mea soţie acum două zile…
* La azilul de nebuni un pacient târa un pantof legat de o sfoară şi zicea:
- Cuţu, cuţu, hai Grivei!
Trece un doctor şi, ca să-i facă pe plac, îi zice:
- Fain câine ai!!
La care pacientul spune:
- Nu-i câine, îi pantof!
Doctorul merge mai departe mulţumit, nebunul în spate îi şopteşte pantofului:
- Hai Grivei, că l-am păcălit şi pe ăsta!
* Întrebare la Radio Erevan:
- Devin soţiile noastre, cu ajutorul măştilor cosmetice, mai frumoase?
- În principiu da, dar numai pentru scurt timp, pentru că măştile cosmetice trebuie date jos după uscare.
* Fetele îşi alină durerea vărsând mii şi mii de lacrimi…
Băieţii îşi alină durerea vărsând mii şi mii de beri…
* Telefoanele sunt tot mai subţiri şi mai deştepte, pe când oamenii invers!
* Medicul întreabă o pacientă:
- De când au început să vă cadă dinţii?
- Imediat dupa nuntă…
* Unul dintre pasagerii de pe vapor îi atrage căpitanului atenţia că pe o insuliţă e un om zdrenţăros care sare şi dă din mâini lângă un foc.
- Cine e tipul? Ce-o fi cu el?
- Nu ştiu, zice căpitanul, însă de câte ori trecem pe aici se bucură nespus!
* Doi adolescenţi timizi se întâlnesc după ore:
- Eşti atât de drăguţă,… cum de n-ai un prieten?
- Pentru că nu-mi dau voie încă părinţii. Da tu, cum de n-ai o prietenă?
- Pentru că nu-ţi dau voie încă părinţii.
Bean Saves LIVES! | #StaySafeWithBean | Mr Bean Official
SFATURI UTILE 2 Mai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu