vineri, 15 mai 2020

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 16 MAI 2020


PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (B. Decese, Sărbători); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

Decese

·         1703: Charles Perrault, povestitor, dramaturg, traducător francez (n. 1628)
·         1826: Elisabeta Alexeievna, soția țarului Alexandru I al Rusiei (n. 1779)
·         1830: Jean Baptist Fourier, matematician francez (n. 1768)
·         1864 (16/28): A murit Simion Bărnuţiu, jurist, filosof (a introdus predarea în limba română a filosofiei în Transilvania), estetician (a predat la Iaşi primul curs universitar de estetică) şi om politic (unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania,vicepreşedinte al Adunării de pe Câmpia Libertăţii şi preşedinte al Comitetului Naţional Român); (n. 1808).
* 1880: Simion Balint (n. 10 septembrie 1810, Copăceni, Cluj – d. 16 mai 1880, Roșia Montană) a fost unul dintre revoluționarii români care a luptat alături de Avram Iancu, în calitate de prefect al Legiunii Arieșului. A fost descendent al unei familii nobiliare de preoți din Vima Mică (Țara Lăpușului).
Simion Balint a urmat studii teologice și a fost numit preot capelan în Roșia Montană. În timpul revoluției din 1848 i s-a încredintat conducerea luptelor din părțile Abrudului, Câmpeni până la Iara-Buru. A dat dovadă de înalte calități ostășești, încât Farkas Kemény (hu), comandantul trupelor maghiare a operațiunii din 8–19 iunie de la Abrud, neputând să treacă de el și ținând cont că majoritatea comandanților lui Iancu erau preoți, a afirmat că „dracul să se mai bată cu popii”.[1]
În vara anului 1848 a fost arestat de autoritățile revoluționare maghiare și întemnițat la Abrud, ca agitator. Casa în care a fost închis la Abrud a luat foc, iar preotul Balint a putut scăpa desculț și cu capul descoperit. Soldatul galițian Tutsek care-l păzea l-a scăpat dintr-un tumult popular iscat cu ocazia incendiului, după ce a arătat că nu Balint poartă vina pentru casa arsă. Ulterior a fost mutat la Aiud.[2]
A fost pus în libertate ca urmare a petiției formulate în acest sens la Adunarea Națională de la Blaj.
Pentru fapte de vitejie a fost decorat de împăratul din Viena și de țarul Rusiei.
După revoluție s-a retras ca preot paroh în parohia română unită din Roșia Montană, unde a rămas până la sfârșitul vieții. A fost căsătorit cu fiica preotului Zacheu Golgoțiu și a avut o fată, Ana Balint, căsătorită cu Iosif Hodoș, mama folcloristului Enea Hodoș.
Barbu Iscovescu - Portretul lui Simion Balint.jpg
Simion Balint, pictură de Barbu Iscovescu

Mormântul lui Simion Balint din Roșia Montană

Baia Mare, bustul lui Simion Balint
·         1891: Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Pitești – d. 16 mai 1891, satul Florica, județul Argeș) a fost un om politic român, fratele lui Dumitru C. Brătianu. A fost membru de onoare (din 1888) al Academiei Române
Ion C. Brătianu s-a născut în anul 1821 și a fost fiul lui Constantin „Dincă” Brătianu și al Anei Brătianu (n. Tigveanu). A urmat cursurile primare la Pitești avându-l ca dascăl pe Nicolae Simonide. A intrat în armata munteană în 1838 și a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în Muntenia, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la rebeliunea română din 1848, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu al acelui an.
După restaurarea rusească și otomană, la puțin timp după aceea, s-a mutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomia principatelor dunărene.

Ion C. Brătianu

Statuia lui Ion C. Brătianu din Galați
A fost inițiat în francmasonerie ca și fratele său, Dumitru Brătianu în 1846 la Paris, în Loja Ateneul Străinilor, după care se afiliază Lojii Trandafirul Perfectei Tăceri, în care i se acordă, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru. În 1848 era afiliat Lojii bucureștene Frăția, apoi se reîntoarce la Paris, unde va fi arestat după câțiva ani pentru participare la atentatul împotriva lui Napoleon al III-lea. Se întoarce la București și fondează, în 1857, alături de alți frați reveniți și ei din exil, Loja Steaua Dunării. [2]
În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza și la alegerea Prințului Carol I al României, sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate în revoluția din 1870, dar eliberat la scurt timp.
În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme.
După 1883, Brătianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul și aliatul politic al său timp de aproape patruzeci de ani.
În afară de a fi un politician important al României în timpul anilor critici 1876–1888, Ion C. Brătianu fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: Mémoire sur l'empire d'Autriche dans la question d'Orient(1855), Réflexions sur la situation (1856), Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris (1857) și La Question religieuse en Roumanie (1866) au fost bine primite la Paris.
În anul 1886 a avut loc atentatul împotriva primului ministru Ion C. Brătianu în timp ce mergea agale pe jos, pe o stradă in București, împreună cu Constantin F. Robescu deputat și viitor primar al Capitalei. Atentatul a eșuat iar agentul secret care îi însoțea pe cei doi l-a arestat pe agresor. În afară de Stoica Alexandrescu (agresorul) au mai fost arestați Gh. Protopopescu, Pompiliu Stănescu, agent electoral, și Iordache Tănăsescu, cel care i l-a arătat ex-râmniceanului pe Brătianu. Dacă Stoica Alexandrescu a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, Iordache Tănăsescu a fost trimis pentru un an la închisoare corecțională.
Copii:

Caliopi-Pia Pleșoianu în 1858, la căsătoria cu Ion C. Brătianu
A avut opt copii împreună cu Pia Brătianu:
  • Florica, dispărută la numai 3 ani,
  • Sabina (1863-1941), căsătorită cu doctorul Constantin Cantacuzino
  • Ion (1864-1927), de cinci ori prim-ministru, cel mai mare om politic și de stat al României
  • Constantin (1867-1950), inginer constructor și agronom, ultimul președinte al PNL
  • Vintilă (1867-1930), prim-ministru, primar modernizator al Capitalei
  • Maria (1868-1945), mama poetului Ion Pillat
  • Tatiana (1870-1940), căsătorită cu Ion I. Niculescu-Dorobantu
  • Pia (1872-1946), căsătorită Alimăneșteanu.

I.C. Brătianu
(portret de Mișu Popp)
·         1892: A murit Melchisedec Ştefănescu, episcop şi istoric; unul dintre fruntaşii luptei pentru Unirea Principatelor şi pentru consolidarea ei; membru titular al Societăţii Academice Române din 1870; vicepreşedinte al Academiei Române (1882-1885); (n. 1823).
·         1926: Mehmed al VI-lea, ultimul sultan otoman (n. 1861). În  1922  in Turcia a avut loc o lovitură de stat, care l-a detronat pe sultanul Mehmet al VI-lea Vahdettin. Republica Turcia a fost proclamată pe 29 octombrie 1923, fiind constituită din rămășițele Imperiului Otoman.
·         1947 - A murit biochimistul si fiziologul englez Sir Frederick Gowland Hopkins; Premiul Nobel pentru Medicina pe 1929 (pentru contributii originale in studiul vitaminelor); in 1900 a identificat aminoacidul numit triptofan (n. in Eastbourne Sussex la 20.06.1861
·         1953 - A murit, la New York, Nicolae Radescu, prim-ministru al Romaniei; in 1946 a parasit tara, ajungand in SUA. Din strainatate a actionat prin numeroase memorandumuri catre marile puteri pentru restabilirea democratiei in Romania. Ultimul guvern Radescu (6.12.1944-5.03.1945) a fost si ultimul guvern in care erau reprezentate si partidele traditionale. La 23.11.2000 ramasitele pamantesti ale fostului premier au fost aduse din SUA si reinhumate la Cimitirul Bellu din Bucuresti (n. 30.03.1874).
·         1954: A murit printul Vladimir Ghica, deţinut politic  in timpul regimului comunist din Romania; (n. 1873). A fost diplomat, scriitor, om de caritate si  preot catolic  român, nepotul lui  Grigore Alexandru Ghika  ultimul principe al  Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghika a fost  Ioan Grigore Ghika ministru de externe al Romaniei. După venirea la putere a comuniștilor refuză de asemenea să plece cu trenul regal  dorind sa ramana in mijlocul credinciosilor. Este arestat la 18 noiembrie 1852  sub acuzația de „înaltă trădare” și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în  16 mai 1954 trece la cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus. Miercuri, 27 martie  2013 Papa Francisc a semnat decretul prin care Biserica recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan […] ucis din ura  față de credinta  […], la 16 mai 1954”.
·         1957: A murit Elliot Ness, celebrul sef echipei de lupta impotriva gangsterilor din Chicago  în anii’30, cunoscuta sub numele de „Incoruptibilii (the Untouchables). (n. 1903)
·         1971 - A murit, la Paris, George Silviu, poet, dramaturg, traducator ; a emigrat in Franta in 1961 (n. 2.01.1901).
·          La 16 mai 1980, la Mogoșoaia, România, se stinge din viață Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman) nuvelist, romancier, scriitor și director de editură român. În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române. Marin Preda debutează în aprilie 1942 cu schița Părlitu' în ziarul, la pagina literară”Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicînd în continuare schițele și povestirile: Strigoaica, Salcîmul, Calul, Noaptea, La cîmp. Experiență sa militară o descrie în romanele Viața ca o pradă și Delirul. În 1945 devine corector la ziarul ”România liberă”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții. În 1954 se căsătorește cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divorțat în 1959. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franța la începutul anilor 70. Cu cea de-a treia soție, Elena, a avut doi fii: Nicolae și Alexandru. Din 1952 devine redactor la revista ”Viața românească”. În 1970 - traduce în colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul său, Marele singuratic, primește premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971. În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pămînteni. O lună mai tîrziu este ales deputat în Marea Adunare Națională. Pe 16 mai 1980 moare la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia. Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS român ar fi dispărut. Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pămînteni și a survenit în condiții oculte.
·         1982: Iosif Pervain, istoric literar (n. 1915)
·         1984: Irwin Shaw, autor american (n. 1913)
·         1990: A murit americanul Jim Henson, creatorul cunoscutelor “papusi Muppets”.
·         1990: A murit dansatorul, cantaretul si muzicianul american Sammy Davis Jr.
* 1997: Puiu Călinescu (născut Alexandru Călinescu; n. 21 iunie 1920, București - d. 16 mai 1997, București) a fost un actor de comedie român, celebru datorită grimaselor sale.
Alexandru Călinescu s-a născut în București, în cartierul Grivița și a fost fiul Fotinei Călinescu din București și al actorului Jean Tomescu din Craiova. A fost crescut de mama lui, care lucra la o fabrică de țigarete. La vârsta de 6 ani, după moartea mamei lui (23 de ani), a fost luat și crescut de bunica din partea mamei. Nu i-a prea plăcut școala, repetând un an de studiu. După această perioadă, în timpul adolescenței, se vede nevoit să se angajeze și să-și facă un rost în viață, întrucât unchiul său, în casa căruia locuia, i-a impus aceasta, spunându-i că nu îi va mai da de mâncare. Această remarcă despre viața tumultuoasă a actorului a fost făcută de el însuși în 1996 într-o emisiune TV a Eugeniei Vodă, cu puțin timp înainte de moartea artistului.
Puiu Călinescu și-a început cariera jucând în „revistele” de cinematograf ce prefațau cândva în sălile de cinema proiecția unui film. Din 1948 a intrat în trupa Teatrului de comedie „Constantin Tănase”, care l-a consacrat și căruia artistul i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții. Și-a scris singur partiturile comice pentru spectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluri trăsnite („Un băiat de zahăr ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor” etc.), al căror protagonist a fost zeci de ani. Creator al unui personaj unic, a fost un actor de comedie prin vocație, declanșând râsul doar la simpla sa apariție. Puiu Călinescu a creat pe malurile Dâmboviței o variantă românească a îndrăgitului actor Louis de Funès.
A rămas celebru datorită rolului Trandafir din serialul Brigada Diverse (B.D.) unde a jucat alături de marii actori Dem Rădulescu, Jean Constantin, Toma Caragiu, Reka Nagy, Sebastian Papaiani, Ștefan Bănică.

·         2000: A murit regizorul şi animatorul de teatru Gheorghe (Goange) Marinescu, organizatorul unor evenimente artistice care au impus, după 1990, Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea pe harta artistică a ţării (n. 1947) – 15 ani.  NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii data de 14 mai 2000.
·         2002: A murit preotul, scriitorul şi ziaristul basarabean Vasile Ţepordei; a editat şi condus revistele „Raza” şi „Basarabia”, a fost lider al basarabenilor refugiaţi în România. A fost arestat în septembrie 1948 şi a executat 8 ani de muncă silnică în mai multe lagăre siberiene, ultimul fiind la Vorcuta, dincolo de Cercul Polar; eliberat în 1956, a fost reintegrat în preoţie, ca paroh în Islaz, jud. Ilfov (1956-1966) şi la biserica “Mărcuţa” din Bucureşti (din 1966); (n. 1908)
·         2008 - A încetat din viaţă Ion Mâinea, actor al Teatrului de Stat din Oradea (n. 23 septembrie 1929).
·         2012: Maria Bieșu (n. , Volintiri, raionul Ștefan Vodă, Moldova – d. , Chișinău, Moldova) a fost o cântăreață de operă, soprană și lied din Republica Moldova.
Elena Vdovina, muzicolog din Republica Moldova, afirmă că "vocea Mariei Bieșu impresionează până în adâncul sufletului prin tembrul ei irepetabil, pătruns de frumusețe, căldură și prospețime. Ea te cucerește prin neobișnuita eleganță a vocalismelor, prin tehnica filigranată a romanțelor – prin stacatto ireproșabil de compact și diafan și prin surprinzător de curatul legatto al vertiginoaselor fiorituri. Cântăreței îi reușește cu brio sclipitoarea coloratură în aria Leonorei (Trubadurul), accentele dramatice pline de pasiune ale eroinelor sale: Aida, Liza, Santuzza, cantilenele lirice ale Tatianei, Iolantei, Mimi."[19]
"Soprana cu o voce neobișnuită, întinsă uniform, cu regulatitate impecabilă, pe suprafața celor trei registre - o voce amplă, și, în același timp, foarte mobilă, capabilă se se plieze la toate solicitările, până la nuanțele cele mai fine, cele mai discrete" (Der Tagesspleger, noiembrie 1973, Berlinul de Vest)[20]
Despre viitorul muzical al sopranei, Claudia Partole afirmă că "Maria Bieșu a putut să-și conserveze vocea, s-o păstreze așa cum i-a fost destinată, menținând-o în aceeași condiție formidabilă."  Maria Bieșu afirmă: „Dacă am luat „do" în registrul de sus cu "piano", înseamnă că o să mai cânt... Când se vor termina acutele, atunci le vine sfârșitul și rolurilor mele...

ROLURI DIN OPERE INTERPRETATE

OperaRolurileAnul
interpretării
Tosca (Puccini)Floria Tosca1962
Evgheni Oneghin (Ceaikovski)Tatiana1963
Aurelia (David Gherșfeld)Aurelia1963
Madame Butterfly (Puccini)Cio-Cio-san1963
Dama de pică (Ceaikovski)Liza1965
Aida (Verdi)Aida1966
Otello (Verdi)Desdemona1967
Trubadurul (Verdi)Leonora1969
Eroica baladă (Alexei Stârcea)Domnica1970
Paiațe (Leoncavallo)Nedda1971
Aleko (Rahmaninov)Zemfira1973
Glira (Gheorghe Șt. Neaga)Glira1974
Vrăjitoarea (Ceaikovski)Nastasia1974
Norma (Bellini)Norma1975
Boema (Puccini)Mimi1977
Turandot (Puccini)Turandot1979
Iolanta (Ceaikovski)Iolanta
Serghei Lazo (David Gherșfeld)Olga1980
Cavaleria rusticană (Mascagni)Santuzza1980
În furtună (Hrennikov)Natalia1980
Forța destinului (Verdi)Leonora1981
Vivat, maestro! (Donizetti)Serafina1982
Adrienna Lecouvreur (Cilèa)Adrienna1984
Doidona și Enea (Purcell)
(interpretare concertistică)		Didona1984
Aici e liniște în zori (Molceainov)Rita1985
Don Carlos (Verdi)Elizabetha1985
Alexandru Lăpușneanu (Gheorghe Mustea)Ruxanda1987
Un ballo in maschera (Verdi)Amelia1989
Nabucco (Verdi)Abigaille1995

FILMOGRAFIE


Portretul Mariei Bieșu pe o coliță din Republica Moldova.
  • Cântă Maria Bieșu (Telefilm-Chișinău, 1971), FC-7;
  • Мой голос для тебя (Telefilm-Chișinău, 1971), FC-7;
  • Cântă Maria Bieșu (Telefilm-Chișinău, 1976), FCТ-19;
  • Cu dragoste către tine (Telefim-Chișinău, 1978), FC-36;
  • Песни любви (Moldova-Film, 1980);
  • Cio-Cio-san (Moldova-Film, 1981);
  • Floria Tosca (Telefilm-Chișinău, 1982);
  • O, Maria! (Ekran, 1984);
  • Ave Maria! (Teleradio-Moldova, 2000);
  • O viață în scenă (Telefilm - Chișinău, 2005).

DISCOGRAFIE

  • Bellini Vincenzo, Norma (Melodia, C. 10.25601/1);
  • Puccini Giacomo, Cio-Cio-san (Melodia, CM-03905-10)
  • Puccini Giacomo, Tosca (Melodia, C10=17403/00);
  • Purcell Henry, Didona și Enea (Melodia, C-10-22433/001);
  • Arii din operele compozitorilor: Borodin, Ceaikovski, Glinka, A. Rubinstein, Boito, Cilèa, Leoncavallo, Puccini, Verdi (Melodia, C-10-18749-20);
  • Мария Биешу; Русская вокальная школа (Голоса России, RCD 16023);
  • Мария Биешу; Оперные арии, румынские фольклорные песни (CD).
  • Maria Bieșu, Arii din operele compozitorilor apuseni (Melodia C10-0741/2);
  • Maria Bieșu, Arii din operele compozitorilor apuseni (Melodia, 33C-01761/2);
  • Maria Bieșu, Arii și scene din operele compozitorilor ruși (Melodia, 33CCM-02698)
Bieshu cropped.PNG
Maria Bieșu
·         2013: Heinrich Rohrer, fizician elvețian, laureat Nobel (n. 1933).
* 2018:  Lucian Pintilie, regizor român de teatru și film (n. 1933). Lucian Pintilie (n. ,[1][2] Tarutino, Județul Cetatea-Albă, România – d. ,[3] București, România) a fost un regizor de teatru și film român. Filmele și montările sale au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să emigreze. Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, la Tarutina, în Basarabia de Sud (în Bugeac, azi în regiunea Odesa, Ucraina). După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice: Copiii soarelui (1961), Proștii sub clar de lună (1962), Cezar și Cleopatra (1963), Biedermann și incendiatorii (1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și Reconstituirea.
Cel de-al doilea film al său, Reconstituirea narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale.
După scandalul interzicerii piesei Revizorul, Lucian Pintilie a primit un pașaport și a fost lăsat să plece din țară. Interdicția de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1975.[4] A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii. Dintre aceste montări amintim doar câteva:
  • Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974);
  • Théâtre de la Ville din Paris: Pescărușul (1975), Biedermann și incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea și Viitorul e în ouă (1977), Cei din urmă (1978), Trei surori (1979), Rața sălbatică (1981), Azilul de noapte (1983]), Arden din Kent (1984), Astă seară se improvizează (1987), Trebuie să trecem prin nori (1988), Dansul morții (1990);
  • Guthrie Theater din Minneapolis: Pescărușul (1983), Tartuffe (1984), Rața sălbatică (1988);


Sărbători

  • În calendarul ortodox: Sf Cuv Teodor cel Sfințit; +) Sf Cuv Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei

VA URMA

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...