MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 16 MAI 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (A. Evenimente, Nașteri); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

Evenimente

· 955 - Alberich al II-lea, fiul lui Octavianus este ales Papa.

· 1204: Menționarea populației ortodoxe din dioceza Oradei. Papa Inocențiu al III-lea cerea episcopului de Oradea să supună această populație, probabil români, direct Scaunului Apostolic.

· 1204: Baudouin al IX - lea, conte de Flandra (1172 – 1205), unul dintre conducatorii proeminenti ai celei de-a IV- Cruciade, este încoronat primul împărat al Imperiului Latin de Constantinopol .

· 1527: Florența devine republică.

· 1605: Paul V a devenit papă. S-a nascut la Roma la 17 septembrie 1552 si a decedat pe 28 ianuarie 1621. Numele sau de nastere a fost Camillo Borghese , si a ramas in scaunul pontifical de la 16 mai 1605 până la moartea sa. Paul al V-lea a facut apel la natiunile europene pentru a face sa inceteze persecutarea crestinilor in Orient. A incurajat cercetarile astronomice,dar a fost de acord cu condamnarea teoriei heliocentrice a lui Copernic. Lucrarile de constructie la Basilica Sfantul Petru din Roma a fost terminate in timpul pontificatului sau.

· 1703: Tarul Rusiei Petru cel Mare, a fondat orasul Sankt Petersburg, care a devenit capitala tarii pana la revolutia bolsevica din 1917. Acesta a fost principalul centru al revoluţiilor din 1905 şi 1917, iar dupa ce bolşevicii lui Lenin şi Troţki au preluat puterea, au mutat capitala la Moscova. St Petersburg a fost numit de bolsevici Petrograd, apoi Leningrad, înainte de a reveni la numele original, Sankt Petersburg in anul 1991.

· 1770: Principesa Maria Antoaneta s-a casatorit la varsta de 14 ani cu viitorul rege al Frantei, Ludovic al XVI-lea, (cu un an mai mare decat consoarta sa).

· 1792: A fost inaugurat Marele Teatru La Fenice („Teatrul Fenix”) din Veneția cu o operă de Giovanni Paisiello.

· 1812: La incheierea Războiului ruso-turc din anii 1806-1812, s-a semnat la București, in principatul Muntenia, Tratatul de pace dintre Rusia și Turcia, prin care teritoriul dintre Prut și Nistru (parte a principatului Moldovei, numit apoi de ruși Basarabia), este anexat Imperiului Rus. Înca din 1803, ministrul rus de Externe Voronţov îl avertiza pe ţarul Alexandru că trecerea Nistrului şi ocuparea Principatelor Române reprezenta o implicare pe termen lung în politica Balcanilor. Strategii militari ţarişti s-au convins de avantajele unei prezenţe militare permanente în regiune care să ţină presiune asupra Imperiului Otoman. De aici a rezultat ocuparea unei fâşii lipsite de importanţă economică sau demografică, însă extrem de importantă din punct de vedere militar.

· 1836: Edgar Allan Poe, celebru poet american, se însoară cu verișoara sa de numai 13 ani, Virginia.

· 1848: Intre 4 mai / 16 mai – 5 / 17 mai, are loc la Lugoj, Adunarea românilor din comitatul Caraş, cu participarea unor revolutionari moldoveni şi munteni, unde se revendică drepturi naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana.

· In anul 1959, Jean Joseph Etienne Lenoir, de origine belgiana, a experimentat primul motor cu ardere interna; acesta avea un singur cilindru, in doi timpi si functiona cu gaz. Lenoir a patentat motorul in anul 1860.
In anul 1862, pe 16 mai, Lenoir a montat motorul pe o caruta cu trei roti. In anul 1863 hipomobilul, cu un motor imbunatatit a facut un test-drive din Paris pana in Joinville-Pont, ataingand o viteza de top de 9km/h. Motorul era unul de 2543 cmc, 1.5CP, cu un carburator primitiv.
Aceasta inventie a atras atentia tarului Alexandru, caruia i-a fost trimisa o asemenea masina.
In anul 1863, Lenoir a vandut patentul companiei pariziene de gaz.

· 1872: A fost infiintata Agentia diplomatica a Romaniei la Berlin.

· 1881: Compania germană Siemens & Halske pune în funcțiune la Berlin primul tramvai electric din lume.

· 1892 (16/28): Conducătorii Partidului Naţional Român, însoţiţi de 300 de intelectuali, negustori, meseriaşi şi muncitori din Transilvania, sosesc la Viena pentru a prezenta împăratului „Memorandumul” semnat de dr. Ioan Raţiu (preşedinte), Gheorghe Pop de Băseşti şi Eugen Brote (vicepreşedinţi), dr. Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu şi alţii. Impăratul Franz Josef a refuzat să primească delegaţia şi a trimis „Memorandumul” guvernului ungar la Budapesta.

· 1920: La Roma, Papa Benedict al XV-lea a canonizat-o pe Ioana d'Arc, eroina naţională a Frantei. Supranumită fecioara din Orleans, Ioana d'Arc afirma că a avut viziuni de la Dumnezeu care i-a spus să reîntoarcă pământurile Franţei care erau dominate de Anglia după Războiul de o sută de ani.

· 1929: Se decerneaza primele premii Oscar (sau Premiile Academiei) la Hollywood Acestea, sunt decernate în fiecare an, pentru cele mai bune filme produse in SUA în diferite categorii. Cel mai mare număr de premii Oscar câştigate de către un singur film este de 11. Această performanta este deţinuta de trei filme: Ben-Hur în 1959; Titanic în 1997;
Stăpânul Inelelor: Întoarcerea Regelui în anul 2003. Premiul este o statueta numita Oscar, deoarece un membru al Academiei numit Margaret Herrick a constatat că aceasta semăna cu unchiul ei Oscar. A fost proiectata de Cedric Gibbons, co-fondator al Academiei şi director artistic al MGM între anii 1924 şi 1956.

· 1931: La Londra este pus in circulatie primul troleibuz.

· 1933: A fost facuta publica prima lista cu opere interzise de catre nazisti, dupa ce, la 10.05.1933, avusese loc la Berlin, in Piata Operei, un eveniment ce avea sa se petreaca din ce in ce mai des pe teritoriul Germaniei si care avea sa prefigureze atrocitatile celui de-al doilea razboi mondial : incendierea cartilor scrise de autori celebri, de evrei celebri, sau de adversari politici ai lui Adolf Hitler ; printre cei incriminati au fost: Franz Kafka, Albert Einstein, Jack London, Sigmund Freud, Stalin, Lenin.

· 1943: 19 bombardiere britanice Lancasters din Escadrila 617, pilotate de canadieni şi britanici, bombardeaza barajele germane Mohn, Eder şi Sorpe, din regiunea industriala Ruhr.

· 1943: Rezistenţa evreilor rasculati din ghetoul de la Varsovia este zdrobita după o lună de lupte sângeroase cu trupele germane. Au murit in timpul luptelor 7000 de evrei. Supravietuitorii au fost trimisi in lagare de concentrare germane, iar ghettoul evreiesc din Varsovia a fost distrus.

· 1960: Theodore Maiman, un fizician american, a produs primul laser în laboratoarele de cercetare Hughes din Malibu, California.

· 1966: Bob Dylan lansează albumul Blonde on Blonde.

· 1969: Venera 5 aterizează pe Venus și trimite date despre atmosferă.

· 1971: Bulgaria adoptă constituția.

· 1972: A fost inaugurat Sistemul hidroenergetic Porțile de Fier I, cu o putere de 1050 MW, în partea românească și tot atât în partea iugoslavă; lucrările sistemului au început în septembrie 1964. Lucrarile sistemului au inceput in septembrie 1964, insa discutiile referitoare la construirea hidrocentralei s-au purtat cu insistenta inca din 1955. Initiativa a apartinut statului roman care a prezentat ideea liderului iugoslav Iosif Broz Tito. In 7 septembrie 1964, Gheorghe Gheorghiu Dej si Tito au participat la punerea pietrei de temelie la Portile de Fier I, lucrarile desfasurate ulterior scotand la iveala o serie de vestigii dacice. Proiectul a fost finalizat dupa opt ani, dar eforturile financiare au meritat. Centrala Portile de Fier I, amplasata la 15 kilometri in amonte de orasul Drobeta Turnu-Severin, este printre cele mai mari din Europa.

· 1975: Alpinista niponă Junko Tabei a devenit prima femeie din lume care a urcat pe Everest.

· 1983: Ia fiinta Armata de Eliberare a Poporului din Sudanul de Sud , organizatie militara care lupta împotriva guvernului central sudanez. Armata de Eliberare a Poporului din Sudanul de Sud (SPLA) a fost fondata ca o mișcare de gherilă și a fost un participant cheie in cel de-al doilea război civil sudanez , sub conducerea colonelului John Garang. După moartea John Garang în 2005, Salva Kiir Mayardit a fost numit noul comandant-șef al SPLA. În urma obtinerii independenței Sudanului de Sud, în 2011, SPLA a devenit armata regulată a noii republici.

· 1990: A fost înființat Serviciul de Protecție și Pază.

· 1990: A luat ființă prima societate pe acțiuni din România - după Revoluția din decembrie 1989.

· 1991: Regina Elisabeta a II-a Regatului Unit s- a adresat intr-un discurs Congresului Statelor Unite. A fost primul monarh britanic care s-a adresat Congresului SUA.

· 1997: Preşedintele Zairului, Mobutu Sese Seko, încheie 32 de ani de guvernare autocratica, forţele rebele conduse de Laurent Kabila obligandu-l sa paraseasca ţara.

· 1999: Congresul Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania l-a reales pe Béla Markó in functia de presedinte executiv al Uniunii. Béla Markó (n. 8 septembrie 1951, orașul Târgu Secuiesc) este un scriitor, traducător și om politic de etnie maghiară din România. A fost președinte al UDMR din 1993 până în 2011. În perioada 2004-2007 a îndeplinit funcția de ministru de stat pentru coordonarea activităților în domeniul culturii, educației și integrării europene în Guvernul Tăriceanu. In 23 decembrie 2009 a fost numit de vicepremier, în Guvernul Boc 2.

· 2002: După zece ani de la stingerea din viață a actriței Marlene Dietrich autoritățile Berlinului i–au acordat titlul de cetățean de onoare al orașului Berlin.

· 2005: Kuwaitul a aprobat un amendament la legea electorală, care le asigură femeilor dreptul la vot și le ofera posibilitatea de a candida la funcții politice.

· 2009: Finala celei de-a 54-a ediții a concursului Eurovision a avut loc la Moscova, Rusia.

Nașteri

· 1611: S-a nascut Papa Inocenţiu al XI-lea (Benedetto Odescalchi). A fost papa intre anii 1676-1689. (d.12 august 1689). A fost un inițiator entuziast al Ligii Sfinte care a reunit statele germane și pe regele Ioan al II-lea al Poloniei, cel care în 1683 i-a infrant pe turcii care asediau Viena. După ce asediul a fost ridicat, Innocent nu a cruțat din nou, nici un efort pentru a-i uni pe principii creștin pentru alungarea turcilor din Ungaria. El a contribuit cu milioane de scuzi la fondul pentru ajutorarea Austriei si Ungariei.

· 1718: Maria Gaetana Agnesi, matematiciană italiană (d. 1799). Maria Gaetana Agnesi (n. 16 mai 1718, Milano – d. 9 ianuarie 1799 Milano) a fost o matematiciană, lingvistă și filozoafă italiană. I se atribuie scrierea primei cărți în care sunt tratate atât calculul diferențial cât și cel integral. A luptat pentru emanciparea femeii și accesul ei la educație. Maria Teresa Agnesi Pinottini, clavecinistă și compozitoare a fost sora ei. În tinerețe își manifestă aptitudinile pentru limbi străine. Dezbate cu numeroși oameni de știință probleme ca: propagarea luminii, transparența corpurilor, studiul geometric al curbelor. Se călugărește (intră în ordinul Ordre des Soeurs Bleues) și își dedică întreaga viață studiului matematicii. Scrie o lucrare despre calculul diferențial și integral pe care o publică în 1748 și care ulterior este tradusă în engleză și franceză. Studiază curba de ecuație carteziană: xy^2 = a^2 (a-x), care ulterior va fi numită bucla lui Agnesi. Fiind femeie, Maria Gaetana Agnesi nu a fost admisă în cadrul Academiei Franceze, dar în schimb intră la cea italiană, care se dovedește mai liberală. Spre sfârșitul vieții se dedică operelor de caritate. Viața Mariei Agnesi a fost descrisă de Paolo Frisi (1799) și de Bianca Milesi-Mojon (1836).

· 1763: Louis Nicolas Vauquelin, chimist francez (d. 1829). Louis Nicolas Vauquelin (16 mai 1763 – 14 noiembrie 1829) a fost un farmacist și chimist francez. S-a născut și a murit în Normandia. A studiat chimia inițial la Rouen, apoi la Paris. În 1797 a decoperit cromul, iar în 1798 – beriliul. Din 1809 este profesor la Universitatea din Paris, iar din 1816 este membru străin al Academiei de Științe Regale din Suedia. A murit când era în vizită la locul său de naștere

· 1788: Friedrich Rückert, poet, translator, orientalist german (d. 1866)

· 1801: William Henry Seward, Sr. (n. 16 mai 1801 – d. 10 octombrie 1872) a fost guvernator al statului New York, senator al SUA și secretar de stat al Statelor Unite în timpul președințiilor lui Abraham Lincoln și Andrew Johnson. Adversar virulent al răspândirii sclaviei în anii dinaintea Războiului Civil, el a fost o figură dominantă a Partidului Republican în anii săi de început, și a fost privit ca principal favorit la candidatura partidului la alegerile prezidențiale din 1860– deși chiar virulența sa pare să-l fi constat nominalizarea. În ciuda acestei pierderi, a devenit un membru loial al cabinetului lui Lincoln din timpul războiului, și a jucat un rol în a preveni intervenția străină în război.^[2] În seara asasinării lui Lincoln, a supraviețuit unei tentative de asasinat în cadrul încercării conspiratorilor de a decapita guvernul Uniunii. Ca secretar de stat al lui Johnson, a instrumentat achiziția teritoriului Alaska de la Rusia, act ridiculizat la acea vreme și denumit „nebunia lui Seward”. Contemporanul său Carl Schurz îl descria pe Seward ca fiind „unul dintre acele spirite care uneori o iau înaintea opiniei publice, în loc să îi urmeze supus pașii”

* 1819: Johann Voldemar Jannsen (grafiat și Jaan Woldemar Jensen^[2]) (n. 16 mai 1819, Vana-Vändra, Livonia (în prezent Estonia) – d. 13 iulie 1890, Tartu) a fost un scriitor și ziarist estonian, o figură centrală a mișcării naționale de redeșteptare națională a Estoniei și autorul poeziei Mu isamaa, mu õnn ja rõõm, adoptată din 1920 ca text al imnului național al Estoniei.

Numele său are o rezonanță germanică pentru că, atunci când a fost abolită iobăgia, mulți estonieni au luat numele fostului lor senior feudal, care în cazul lui Jannsen, era Voldemar^[3].

Fiind învățător în Pärnu, Jannsen a editat publicația săptămânală Perno Postimees, al cărui prim număr a apărut 5 iunie 1857, dată ce a marcat începutul jurnalismului în limba estoniană. Jannsen a scos săptămânalul Perno Postimees până în 1863, când s-a mutat la Tartu, unde a publicat ziarul Eesti Postimees.

În iunie 1869, Jannsen a organizat la Tartu primul festival de cântece estoniene, eveniment cultural la care au participat peste 850 de persoane^[4], urmat de un al doilea festival, în 1879.^[3]

La 1 iunie 2007, a fost dezvelit la Pärnu monumentul ridicat în memoria lui Jannsen de ziarele Parnu Postimees și Postimees, cu sprijinul guvernului estonian, pentru a marca împlinirea a 150 de ani de jurnalism în limba estoniană. Statuia în bronz, reprezentându-l pe Johann Voldemar Jannsen este creația sculptorului Mati Karmin

Johann Voldemar Jannsen

· 1821: Pafnuti Lvovici Cebîșev (în rusă Пафну́тий Льво́вич Чебышёв) (n. 16 mai 1821, d. 26 noiembrie 1894)^[11] a fost un matematician rus, cu contribuții în domeniul probabilităților, statisticii și teoriei numerelor. Cel mai strălucit reprezentant al școlii matematice din Petersburg, este considerat, după Nicolai Ivanovici Lobacevski, ca fiind cel mai mare matematician rus.

S-a născut într-un sat de lângă Borovsk, regiunea Kaluga. În 1832 familia sa se mută lângă Moscova. Mama sa și o verișoară cultă au jucat cel mai important rol în formarea viitorului matematician.

A studiat la Universitatea din Moscova, unde s-a remarcat ca student eminent.

A fost profesor la Universitatea din Sankt Petersburg, care i-a acordat titlul de doctor pe baza lucrării "Teoria sravnenii" (în rusă Теория сравнений, Teoria congruențelor, 1849).

A fost membru al Academiilor de Științe din Sankt Petersburg, Berlin și Paris, precum și al Royal Society din Londra.

Ca profesor, Cebîșev era ordonat, punctual, pedant și îngrijit. A dus o viață cumpătată, aparent monotonă, dar plină de rezultate în cele mai diferite domenii ale matematicii.

· 1823: Haiman Steinthal, lingvist și filosof german (d. 1899)

· 1831: David Edward Hughes, fizician, inventator american (d. 1900)

· 1865: S-a născut medicul Ştefan Stâncă; lui îi aparţin primele încercări din România privind tratarea sistematică a problemelor de sănătate publică. A fost membru post-mortem al Academiei Române din 1948 (m. 1897).

· 1875: S-a născut Dimitrie Drăghicescu, filosof, sociolog și diplomat român; (d. 1945).
* 1883: Mahmut Celâl Bayar (n. 16 mai 1883 – 22 august 1986) a fost un politician turc, cel de-al treilea Președinte al Republicii Turcia. A fost cel mai longeviv fost șef de stat până în anul 2008, când a fost devansat de Chau Sen Cocsal Chhum, premier din Cambodgia.

· 1885: Petru Remus Troteanu, pictor român

· 1886: S-a născut cântăreaţa de operă (soprană) Florica Cristoforeanu; voce singulară în peisajul liricii româneşti, stăpânind toate registrele de soprană (lirică, coloratură, dramatică, spinto), până la mezzo-soprană şi contralto; deşi a fost activă numai 18 ani în operă, a interpretat peste 40 de roluri în cele mai cunoscute opere ale repertoriului internaţional; împreună cu rolurile din operete, totalul performanţelor lirice ajunge la 80 de piese; a realizat creaţii remarcabile în „Manon” de Jules Massenet, „Carmen” de Georges Bizet, „Salomeea” de Richard Strauss şi „Fra Gerardo” de Ildebrando Pizzetti, interpretările sale rămânând în conştiinţa publicului (m. 1960). NOTĂ: Unele surse dau ca an al naşterii 1887.

· 1887: Igor Severianin, poet rus

· 1888: Aurelia Cionca (n. 16 mai 1888, București - d. 17 decembrie 1962, București), a fost o pianistă și profesoară de pian din România, care, printre alții, i-a avut ca studenți pe Dinu Lipatti, Dan Mizrahi și Eugen Ciceu.

În 1895 a avut loc la București prima întâlnire a reginei Elisabeta (Carmen Sylva) cu Aurelia Cionca, un copil-minune pe care regina a sprijinit-o apoi să devină pianistă. Mulțumită reginei, Aurelia Cionca a cântat din copilărie în fața unor muzicieni renumiți, ca Bronisław Huberman, Kubelik, Grunfeld și Pablo Sarasate.

A debutat în cariera concertistică la vârsta de 9 ani, când s-a afirmat ca un talent remarcabil. De pildă, la adunarea generală anuală a societății ASTRAținută la Beiuș în august 1898, în cadrul obișnuitei «producțiuni literar-artistice» ce a urmat adunării propriu-zise s-a produs mica pianistă Aurelia Cionca, venită tocmai de la București.^[3]

Studiile începute în țară le-a completat la Conservatorul Regal de Muzică din Leipzig (1903-1906)^[4], unde a fost eleva favorită a profesorului Alfred Reisenauer, un pedagog renumit, elev al lui Franz Liszt.

A dat numeroase concerte în diferite orașe europene (Viena ori Leipzig, Varșovia, Berlin, Oranienburg sau Budapesta), bucurându-se pretutindeni de o deosebită prețuire. Concomitent a desfășurat o rodnică activitate pedagogică la Conservatorul din București.

Aurelia Cionca a fost și compozitoare. Între compozițiile sale se numără și „Patru balade galbene pe versuri de Lorca”.

A fost recompensată cu titlul de Artist Emerit.

Nina Cionca este nepoata sa de frate.

După ce a rămas necunoscută timp de 84 de ani, creația postumă a lui Liszt, „Rapsodia română”, descoperită în 1931 la Weimar de Octavian Beu, a fost interpretată în premieră la 17 decembrie 1931, de pianista Aurelia Cionca, la Ateneul Romândin București. La 19 aprilie 1932, d-na Aurelia Cionca Pipoș, profesoară la Academia Regală de Muzică din București, a interpretat această lucrare în sala „Casinoului Militar” din Timișoara, cu ocazia turneului pe care l-a întreprins în centrele și orașele muzicale din Transilvania

Aurelia Cionca

· 1898: S-a născut inginerul chimist Theodor D. Ionescu. A intreprins cercetări privind apele naturale, potabile şi industriale, schimbările de ioni, cu aplicaţii în industria alimentară; a fost membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1990).

· 1898: Tamara de Lempicka, pictoriță de origine poloneză (d. 1980)

· 1898: Kenji Mizoguchi, regizor japonez (d. 1956)

· 1900: Aurel Ciupe, pictor român

· 1905: S-a nascut Henry Fonda, actor si producator american. S-a nascut in statul Nebraska, numele lui complet fiind Henry Jaynes Fonda. A studiat jurnalistica la Universitatea din Minnesota, dar, in parale, a facut si cursuri de drama. La varsta de 23 de ani a decis sa se alaturi unei companii teatrale, ocazie cu care si-a cunoscut si viitoarea sotie, Margaret Sullivan. Pe marele ecran a debutat abia in 1935, in productia „Fermierul isi ia o nevasta”, insa abia cu urmatoarele roluri a reusit sa se impuna in fata publicului. Desi succesul era asigurat, actorul a revenit din nou la prima dragoste, teatrul. A reaparut in productii de cinema in 1955, facand roluri memorabile. Cu toate acestea doar la finalul carierei a fost recompensat cu premiul Oscar, pentru aparitia in pelicula „Pe lacul auriu”. S-a stins din viata in 12 februarie 1982, dupa ce a aparut in 90 de filme. Este tatal nu mai putin celebrei actrite Jane Fonda.

· 1906: Arturo Uslar Pietri (n. 16 mai 1906, Caracas, Venezuela – d. 26 februarie 2002, Caracas, Venezuela) a fost un scriitor, jurnalist și om politic venezuelean.
A publicat:

Romane

(1931) Las Lanzas coloradas.
(1947) El camino de El Dorado.
(1962) Un retrato en la geografía.
(1964) Estación de máscaras.
(1976) Oficio de difuntos.
(1981) La isla de Robinsón
(1990) La visita en el tiempo.

Eseuri

(1945) Las visiones del camino.
(1945) Sumario de economía venezolana para alivio de estudiantes.
(1948) Letras y hombres de Venezuela.
(1949) De una a otra Venezuela.
(1949) Treinta hombre y sus sombras.
(1951) Las nubes.
(1952) Apuntes para retratos.
(1953) Tierra venezolana.
(1954) Tiempo de contar.
(1955) Pizarrón.
(1955-56-58) Valores humanos.
(1955) Breve historia de la novela hispanoamericana.
(1958) Letras y hombres de Venezuela.
(1959) Materiales para la construcción de Venezuela.
(1962) Del hacer y deshacer de Venezuela.
(1964) Valores humanos. Biografías y evocaciones.
(1964) La palabra compartida. Discursos en el Parlamento (1959-1963).
(1965) Hacia el humanismo democrático.
(1966) Petróleo de vida o muerte.
(1967) Oraciones para despertar.
(1968) Las vacas gordas y las vacas flacas.
(1969) En busca del nuevo mundo.
(1971) Vista desde un punto.
(1972) Bolivariana.
(1974) La otra América.
(1975) Camino de cuento.
(1975) Viva voz.
(1979) Fantasmas de dos mundos.
(1981) Cuéntame a Venezuela.
(1981) Educar para Venezuela.
(1982) Fachas, fechas y fichas.
(1983) Bolívar hoy.
(1984) Venezuela en el petróleo.
(1986) Medio milenio de Venezuela.
(1986) Raíces venezolanas.
(1986) Bello el venezolano.
(1986) Godos, insurgentes y visionarios.
(1990) La creación del Nuevo Mundo.
(1992) Golpe y Estado en Venezuela.
(1994) Del cerro de plata al camino extraviado.

Nuvele

(1928) Barrabas y otros relatos.
(1936) Red.
(1946) Pasos y pasajeros.
(1949) Treinta hombres y sus sombras
(1967) La lluvia y otros cuentos.
(1980) Los Ganadores

Poezie

(1973) Manoa: 1932-1972.
(1986) El hombre que voy siendo.

Teatru

(1958) El día de Antero Alban. La Tebaida. El Dios invisible. La fuga de Miranda.
(1960) Chuo Gil y las tejedoras. Drama en un preludio y siete tiempos.

Arturo Uslar Pietri

* 1909: Ioan I. Mocsony-Stârcea, ortografie alternativă Ioan I. Mocioni-Stârcea, (n. 16 mai 1909, Cernăuți - d. 1992, Elveția) a fost un moșier, industriaș și om politic român din familia Stârcea, crescut în Banat la satul Bulci, comuna Bata, județul Arad din vechea familie moldovenească Stârcea.

Ioan Mocsony-Stârcea a fost fiul mai tânăr al aristocratului bucovinean Ioan Victor Stârcea (n. 9 februarie 1867)^[2] și fratele ambasadorului României la Londra Victor (n. 30 martie 1905, Constantinopol – d. 22 decembrie 1990, Townbridge Wells, Kent, căsătorit la 9 iunie 1904 în Cernăuți cu contesa Bertha de Viomes du Ponthieu (1886-1937). Tatăl său era cunoscut cu numele de Johann Freiherr von Styrczea și deținea funcția de șambelan al Curții Imperiale din Viena. Luptător pentru unirea Bucovinei cu România, Ioan baron de Stârcea a fost membru al Consiliului Național Român din Cernăuți, după unire devenind maestru de ceremonii al Curții Regale din București, iar în timpul domniei lui Carol al II-lea, membru în Consiliul superior al Frontului Renașterii Naționale.^[3]

Ioan Stârcea a avut trei copii: Victor (n. 30 martie 1905, Constantinopol - d. 22 decembrie 1990, Townbridge Wells, Kent), timp de mulți ani ambasadorul României la Londra, Ilinca și Ioan (Ionel), În lumea bună a vremii se vorbea pe șoptite de o relație de homosexualitate dintre tatăl său și baronul Mocsony de Foen Antoniu.^[4] În anul 1925, când avea 16 ani, Ionel a fost înfiat de baronul austriac Anton Mocsony de Foen, un bun prieten de familie care nu avea urmași direcți.

Tânărul Ioan a obținut licența în litere la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie). A efectuat stagiul militar, obținând doar gradul de fruntaș T.R. de artilerie. Anton Mocsony l-a recomandat ca secretar particular al regelui, inițiativă sprijinită de regina mamă Elena și de doamna Nelly Catargi. În anul 1930, tânărul aristocrat este numit ca mare maestru de vânătoare al Curții Regale.

La moartea baronului, Ioan Mocsony-Stârcea a intrat în posesia averii și a titlului acestuia, devenind proprietarul unui întins domeniu pe Valea Mureșului, între Deva și Arad (care cuprindea și Castelele Bulci și Săvârșin). El devine astfel unul dintre cei mai bogați oameni din România.

De asemenea, Ioan Mocsony Stârcea avea ca avere de la tatăl său natural terenuri numeroase în comuna Văleni din județul Neamț: 739 de hectare de pădure, 264 de hectare de zăvoi, o plantație de nuci de 12 hectare, 50 de hectare de teren arabil, trei hectare de vie, dar și un parc dendrologic, precum și mai multe clădiri, printre care școala din comună, Primăria, dispensarul și postul de poliție. De asemenea, avea în proprietate două mașini, un Ford și un Buick, șase trăsuri, dintre care două cu monturi de argint, după cum se arată în inventarul amintit, biserica satului și parcul din jur. Mai dispune de un conac, trei mori, din Cioplești, Văleni și Moreni, dependințele și instalații aferente activităților agricole, grajduri, cotețe, un atelier de reparații, o instalație de irigații și o uzină electrică.^[5]

A fost promovat apoi în funcția de mareșal al Curții Regale, funcție ce va fi transferată generalului Constantin Sănătescu, în mai 1944, în vederea pregătirii evenimentelor din 23 august 1944. Această ascensiune se datora și faptului că, la începutul anilor ’40, tânărul baron vânduse castelul și domeniul contelui Hunyady de la Săvârșin (jud. Arad) regelui Mihai pentru o sumă modică.

Stârcea a redevenit mare maestru de vânătoare, demnitate care-i permite drumuri prin țară și întâlniri sustrase controlului autorităților regimului Antonescu. Astfel, Mocsony-Styrcea a putut asigura și legăturile dintre cei implicați în arestarea lui Antonescu. La 23 august 1944 Ioan de Mocsonyi-Styrcea a fost numit Mareșalul Curții Regale, continuând să îndeplinească funcția de Mare Maestru de Vânătoare al regelui Mihai.^[6]

A lucrat apoi în centrala Ministerului Afacerilor Străine. Soția sa se refugiase din timp în Elveția.

A fost arestat la 8 septembrie 1947, fiind judecat în „Procesul Maniu - Mihalache”. Spre deosebire de restul lotului, care a primit sentințe mari, Mocsony-Stârcea a fost condamnat de Tribunalul militar al Regiunii a II-a din București la doi ani de închisoare corecțională pentru omisiune de denunț (sentința nr. 1.988/11 noiembrie 1947), 4 ani de degradare civică și 500 de lei cheltuieli de judecată,^[7] ca răsplată a colaborării cu anchetatorii în „dezvăluirea legăturilor lui Maniu cu americanii”. A fost încarcerat în penitenciarul din Craiova.

Dispus la compromisuri chiar din timpul procesului, a fost încarcerat la penitenciarul din Craiova pentru a fi folosit în alte eventuale înscenări ale M.A.I.-ului. În anul 1949 a fost din nou anchetat în vederea înscenării procesului lui Lucrețiu Pătrășcanu și a acceptat să fie folosit ca martor al acuzării, fiind autorul unei versiuni în care castelul pe care-l moștenise la Bulci de la tatăl adoptiv devenise centrul „complotului antistatal condus de Pătrășcanu” – „unealtă a anglo-americanilor” și totodată a „trădătorului Tito”. Acolo, Pătrășcanu ar fi pus bazele unei organizații teroriste ce aduna arme și primea ajutoare din Iugoslavia pentru a răsturna prin violență regimul comunist. Administratorii și angajații lui Anton Mocsony de Foen au fost transformați de anchetatori în periculoși curieri de spionaj și recrutori de „rebelionari” printre pădurarii și sătenii din zona Bulci-Săvârșin, fiind condamnați ca atare și trimiși în închisoare.^[8]

În aprilie 1954, baronul a fost condamnat, la rândul său, la 15 ani de închisoare și confiscarea întregii averi (sentința nr. 49/6 aprilie 1954), deși se pare că însuși ministrul de Interne de atunci, Alexandru Drăghici, îi promisese că, dacă își va juca bine rolul în anchetă și proces, va primi o condamnare formală și va fi lăsat să plece în Elveția, unde se afla soția sa. Ioan Mocsony-Stârcea a ieșit din închisoare abia cu prilejul amnistiei generale a deținuților politici (1964).

A beneficiat de condiții privilegiate de detenție în penitenciarul M.A.I., unde a scris, începând din anul 1962, un fel de memorii sub supravegherea organelor de anchetă, aceasta fiind o condiție pentru a ieși din închisoare, după cum afirma el în anul 1990. Au rezultat 1793 de pagini scrise de mână, din care, dactilografiate, au ieșit peste 3000, fiecare filă dactilografiată fiind confirmată de autor: „sunt corecte în raport cu originalul”.

După eliberare, guvernul comunist i-a permis să plece în Elveția la 5 septembrie 1964, în urma răscumpărării oferite de soția sa, fiind escortat până la scara avionului de ofițerii de Securitate. S-a stabilit în apropiere de Geneva, izolat de românii din exil. A decedat în anul 1992.

Ionel Mocsony (1893-1937), membru în Marele Sfat Naţional, prefect al judeţului Severin

· 1913: Gheorghe Apostol (n. 16 mai 1913, lângă Tudor Vladimirescu, județul Galați, d. 21 august 2010, București)^[2] a fost un politician român și conducător al Partidului Comunist Român, principalul contracandidat al lui Ceaușescu la funcția de lider al partidului, după moartea lui Gheorghiu-Dej.

În anul 1934 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În timpul ilegalității a aparținut grupului din închisori condus de Gheorghe Gheorghiu Dej, el fiind un militant de rang mijlociu.

După război, între 1945 - 1952 ocupă funcția de președinte al Confederației Generale a Muncii, apoi al Consiliului General al Sindicatelor (1955-1961, 1967-1969). În două rânduri este prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1952-1954, 1961-1967). Funcția sa cea mai importantă a fost cea de prim-secretar al Comitetului Central al PMR (Partidul Muncitoresc Romîn) 1954-1955.

A fost de asemenea membru al Biroului Politic (1948-1969) și al prezidiului permanent al CC al PCR (1965-1969), ministru al agriculturii și silviculturii (1953-1954), președinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (1967-1969) și director general al Direcției Generale a Rezervelor de Stat (1969-1975). Din această ultimă funcție este destituit la 13 martie 1975 pentru „abatere de la morală”, ulterior fiind numit ambasador în diverse state sud-americane (Argentina, Uruguay și Brazilia, 1977-1988).^[3]

În anii '60 era considerat, alături de Nicolae Ceaușescu, ca unul dintre principalii posibili succesori ai lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Ion Gheorghe Maurer, prim-ministru al României, îl prefera pe Ceaușescu ca succesor iar astfel ambițiile lui Apostol de a ajunge liderul partidului au fost zădărnicite. Apostol a manifestat ulterior resentimente puternice față de Ceaușescu și Maurer.^[4]

La Congresul al X-lea al PCR din anul 1969, Gheorghe Apostol a fost atacat de către Constantin Dăscălescu, care în acel moment deținea funcția de secretar al Comitetului județean Galați, și a fost eliminat din conducerea partidului. Ca urmare a avut o perioadă de inactivitate politică, fără să mai dețină vreo funcție, după care a fost numit ca ambasador în Argentina. În ultimii ani ai regimului comunist, exclus din toate cercurile puterii comuniste, devenit un inadaptat politic, Apostol a fost inițiatorul "scrisorii celor șase".^[5] care a fost publicată de către mass-media din Occident în luna martie a anului 1989.^[4]

După Revoluția din 1989, Apostol a dat o serie de interviuri prin care-l acuza pe Nicolae Ceaușescu că ar fi cerut Securității să însceneze mai multe accidente de mașină în vederea eliminării sale fizice. Iată cum povestește despre această perioadă:

„Eu eram ambasador în Brazilia și, văzând că în jurul țării noastre s-au schimbat lucrurile, că România devenise o insulă, am decis că cineva trebuia să acționeze pentru a se produce și la noi în țară o schimbare. Am vorbit cu nevastă-mea și am hotărât să vin în țară și să încep o acțiune împotriva lui Ceaușescu, în 1988. Am vorbit cu Buhoiucare era la New York și i-am spus și lui care este dorința mea. Buhoiu mi-a spus să nu mă duc că mă lichidează. Și cu toate astea am plecat. În drum spre România m-am oprit la Londra unde am vrut să am un contact cu Secția română de la BBC. Am înregistrat un interviu de patru ore și am spus că se poate publica de BBC numai în cazul în care mor eu sau moare Ceaușescu.”

— Din interviul acordat de Gheorghe Apostol Agenției Rompres în mai 2006^[6]

Gheorghe Apostol a reprezentat în anii 50 oligarhia stalinistă dogmatică iar conflictul său cu Ceaușescu nu a avut la bază vreo dispută ideologică. Ca și ceilalți semnatari ai scrisorii celor șase, Apostol a încercat tardiv să susțină un punct de vedere reformist-comunist într-o țară dominată de o dictatură personală. Gheorghe Apostol a fost acuzat de Silviu Brucan pentru slăbiciunea pe care ar fi arătat-o în fața presiunilor și a interogatoriilor la care a fost supus de către comisiile partidului. El nu a mai putut reveni după revoluția din 1989 în viața publică.^[4]

Gheorghe Apostol a făcut parte din guvernele: Groza (4), Gheorghiu (1), Gheorghiu (2), Maurer (1), Maurer (2), Maurer (3).

A fost căsătorit de trei ori. Prima căsătorie a fost înainte de război, a doua a fost cu Melita Apostol (Scharf) de origine evreiască, fostă directoare a Radioteleviziunii între anii 1954 - 1958, ultima soție fiind fosta solistă de operă Adriana Codreanu, fiica lui Buță Ciocârlan din Străoane, Vrancea. A avut trei copii, Eugeniasau Ecaterina (Geta)^](din prima căsătorie), Gheorghe (Gelu) și Sanda (din a doua căsătorie). Ultimii doi au emigrat mai demult din România (în Canada, respectiv în Israel)

Un amănunt interesant este modul cum numeroși activiști importanți ai Partidului Comunist Român își botezau copiii. Astfel, conform unor autori, Chivu Stoica, Leontin Sălăjan și Teohari Georgescu și-ar fi botezat fiicele cu numele de Ana din considerație față Anei Pauker. În mod similar Emil Bodnăraș, Gheorghe Apostol, Iosif Chișinevschi, Ghizela Vass, Alexandru Sencovici și Vasile Vîlcu și-ar fi botezat băieții cu numele de Gheorghe în semn de respect față Gheorghe Gheorghiu Dej. În schimb, Nicolae Ceaușescu și-a numit copiii Valentin, Zoe și Nicolae

Cronologie:

1936—este președintele Comitetului tineretului din Blocul pentru apărarea libertăților democratice;
1937—este condamnat la 3 ani închisoare pentru activități comuniste și tulburarea ordinii publice, cu o interdicție de 10 ani și o amendă de 30.000 lei cu Sentința nr. 124/25 februarie 1937 dată de Tribunalul Militar al Diviziei 21 Infanterie;^[8]
1941—a fost închis în lagărul de la Târgu Jiu, conform ordinului nr. 33448/1941 al Direcției Generale a Poliției (28 mai 1941);
1944—evadează în august 1944;
1947—este administrator financiar la Ministerul Finanțelor (la 16 mai 1947);
1948—este numit în funcția de președinte al Confederației Generale a Muncii;
1948—devine membru al Comisiei pentru simplificarea și raționalizarea aparatului de stat (din 1 decembrie 1948);
1952 - 1954—preia funcția de vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (28 mai 1952 – 21 aprilie 1954);
1955—ajunge pe postul de președinte al Consiliului Central al Sindicatelor (din 27 septembrie 1955);
1953 - 1954—preia portofoliul de ministru al Agriculturii și Silviculturii (5 noiembrie 1953 – 21 aprilie 1954);
1955 - 1961—este președintele Consiliului Central al Sindicatelor (1 octombrie 1955 – 8 martie 1961);
1961 - 1967—este numit ca primvicepreședinte al Consiliului de Miniștri (21 martie 1961 – 3 ianuarie 1967);
1967 - 1969—este președintele Consiliului Central al UGSR (9 decembrie 1967 – 13 martie 1969);
1969 - 1975—preia funcția de director general al Rezervelor de Stat (8 septembrie 1969 – 19 martie 1975);
1969 - 1970—devine membru al Consiliului Apărării a RSR (7 aprilie 1969 – 4 mai 1970);
1977 - 1983—ambasador al RSR în Argentina (5 mai 1977 – 27 mai 1983);
1977 - 1989—ambasador în Republica Orientalã a Uruguayului (5 mai 1977 – 28 martie 1989);
1983 - 1988—ambasador în Brazilia (12 septembrie 1983 – 17 august 1988).

Politicianul Gheorghe Apostol

· 1920: S-a născut Mira Simian-Baciu, poetă, prozatoare şi eseistă; căsătorită în 1945 cu poetul Ştefan Baciu (m. 1978, în Statele Unite).

· 1922: Gavril Scridon, critic și istoric literar (d. 1996)

· 1925 - S-a născut Lucia Olteanu, autoare de cărţi pentru copii.

· 1925: S-a născut Şerban Orescu, economist şi publicist; între anii 1978 şi 1995 a realizat programul „Actualitatea românească” de la postul Radio Europa Liberă; ulterior a fost colaborator extern al postului; (m. 2014).
* 1925: Nílton Reis dos Santos (n. 16 mai 1925, Rio de Janeiro, Brazilia – d. 27 noiembrie 2013, ibid) este un fost jucător brazilian de fotbal. A fost fundaș stânga, dar putea juca oriunde pe partea dreaptă. Era foarte bine cunoscut pentru felul cum ataca

· 1926 - Bob Calinescu, regizor de film de animatie, creatorul primelor filme de papusi in Romania, inovator in domeniul tehnicii de animatie tridimensionala (“Fresca”, “Pica para malaiata”)

· 1928: Zlata Tcaci, compozitoare din Republica Moldova

· 1930: Titus Popovici (n. 16 mai 1930, Oradea - d. 29 noiembrie 1994, Tulcea) (născut Titus Viorel Popovici^[2]) a fost un scriitor și scenarist român, membru corespondent al Academiei Române, membru în CC al PCR ^[3]. A absolvit Universitatea din București. Debutează în proză cu volumul Povestiri și cu romanul Străinul în 1955. Din 1957 devine scenarist, odată cu adaptarea pentru ecran a nuvelei „Moara cu noroc” a lui Ioan Slavici. Titus Popovici a fost considerat unul dintre cei mai importanți scenariști români din perioada anilor 1960-1970.^{[necesită citare]}Colaborează constant cu regizori de renume, precum Liviu Ciulei, Andrei Blaier, Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu ș.a.

La 1 martie 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române, apoi a făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor, a fost membru al C.C. al P.C.R. și deputat de Bihor (de Beiuș) în Marea Adunare Națională. După moartea sa în urma unui accident de automobil, lângă Tulcea, s-a vehiculat ideea că a fost eliminat dat fiind faptul că știa prea multe despre nomenclatura comunistă, mare parte din aceasta din urmă în viață și activă, din umbră și nu numai, în acei primi ani de după 1989. Din anul 2002 o stradă din Oradea îi poartă numele.

Opera literară:

Mecanicul și alți oameni de azi, schițe, București, 1951 (în colab. cu Fr. Munteanu);
Povestiri, Editura Tineretului, București, 1955;
Străinul, Editura Tineretului, București, 1955;
Setea, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958;
Cuba: teritoriu liber al Americii, însemnări, Editura Tineretului, București, 1962;
Columna, povestire cinematografică, Editura Militară, București, 1968;
Mihai Viteazul, București: Editura Militară, 1969;
Moartea lui Ipu, nuvelă, Albatros, București, 1970;
Puterea și adevărul, piesă în patru acte, București, 1973;
Judecata, roman cinematografic, Junimea, Iași, 1984 (cuprinde date despre Horia, Cloșca și Crișan);
Passacaglia, dramă în doua părți, Editura Eminescu, București, 1989;
Cutia de ghete, Editura Elit Comentator, Ploiești, 1990;
Cartea de la Gura Zlata, povestiri de pescuit și vânătoare; fragmente autobiografice, Editura Eminescu, București, 1991;
Râul uitării: aparente povestiri de pescuit și vânătoare, Editura Salut 2000, București, 1994;
Cartierul Primăverii: cap sau pajură, pref. de Domnița Ștefănescu, Editura Mașina de scris, București, 1998;
Disciplina dezordinii, roman memorialistic, Mașina de scris, București, 1998.

Piese jucate (și netipărite): Mircea, Propilee și orhidee, Irozii etc.

Prefețe la volumele:

Mihaela Haseganu - "Intrebări pentru examenul de maturitate: [versuri]". Buc., Editura pentru Literatura, 1969;
Sütó András - "Un leagăn pe cer, pagini de jurnal" (în rom. de Romulus Guga). Buc., Kr., 1972;
Paul Decei - "Pescuit în ape de munte". Buc., Editura Ceres, 1975 (ghid);
Matty Aslan - "Să fim serioși". Buc., Editura Politică, 1976 (album de caricaturi);
Ionel Pop - "O palmă de râu și niște istorii vânătorești". București, Editura Eminescu, 1978;
Ilarion Ciobanu - "Un far la pensie". Iași, J., 1980 (schițe);
Temistocle Popa - "Trecea fanfara militară...". Buc., Lit., 1989.
Gheorghe Colț - "Verdele junglei: exotism și vânătoare între Ecuator și Tropicele African". Buc., Editura Editis, 1994;
Constantin Rosetti Bălănescu - "Cynegis: prin păduri, câmpii și ape, printre jivine și oameni". Buc., Editura Salut 2000, 2000;

Filmografie:

La 'Moara cu noroc' (1955)
Valurile Dunării (1959)
Setea (1960)
Furtuna (1960)
Străinul (1964)
Pădurea spânzuraților (1964)
Dacii (1967)
Columna (1968)
Mihai Viteazul (1971)
Puterea și adevărul (1971)
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
Cu mîinile curate (1972) - în colaborare cu Petre Sălcudeanu
Ultimul cartuș (1973) - în colaborare cu Petre Sălcudeanu
Departe de Tipperary (1973)
Capcana (1974)
Conspirația (1974)
Nemuritorii (1974)
Actorul și sălbaticii (1975)
Pe aici nu se trece (1975)
Operațiunea Monstrul (1976)
Profetul, aurul și ardelenii (1978)
Artista, dolarii și ardelenii (1980)
Ion: Blestemul pamîntului, blestemul iubirii (1979)
Pruncul, petrolul și ardelenii (1981) - autorul ideii care a stat la baza scenariului
Lumini și umbre: Partea I (1981)
Lumini și umbre: Partea II (1982)
Secretul lui Bachus (1984)
Horea (1984)
Secretul lui Nemesis (1987)
Noi, cei din linia întâi (1985)
Mircea (1989)
Momentul adevărului (1989)
Dreptatea (1989)
Miss Litoral (1991)
Divorț... din dragoste (1992) - în colaborare cu Mircea Cornișteanu
Crucea de piatră (1993)

Scenaristul Titus Popovici

· 1930: Friedrich Gulda (n. 16 mai 1930, Viena - d. 27 ianuarie 2000, Steinbach am Attersee, Austria) a fost un muzician austriac, pe de o parte pianist și clavecinist de muzică cultă, pe de altă parte pianist și compozitor de jazz.

Gulda s-a născut la Viena ca fiu al unui profesor, a început studiul pianului la vârsta de 7 ani la Wiener Volkskonservatoriumcu Felix Pazofsky; în 1942 a intrat la Academia de Muzică din Viena, unde a studiat pianul și teoria muzicală cu Bruno Seidlhofer și Joseph Marx.

În anul 1946 a câștigat premiul întâi la Concursul Internațional de la Geneva. Inițial juriul l-a preferat pe pianistul belgian Lode Backx (n. 1922), dar când s-a dat votul final, câștigătorul a fost Gulda. A început să susțină turnee de concerte pretutindeni în lume. Împreună cu Jörg Demus și Paul Badura-Skoda, Gulda a alcătuit ceea ce a urmat să fie cunoscut ca „Viennese troika".

Cu toate că a fost celebru pentru interpretarea lui Beethoven, Gulda a fost un bun interpret al muzicii lui J.S.Bach, Mozart, Schubert, Chopin, Schumann, Debussy și Ravel.

Începând cu anii 1950 si-a cultivat interesul pentru jazz, cântând cu mulți muzicieni vienezi printre care Alexander Jenner, compunând el însuși multe cântece si piese instrumentale și combinând jazz-ul și muzica cultă de multe ori în concertele sale. Gulda a scris un Preludiu și Fugă pe o tema ce aduce a swing. Keith Emerson a cântat-o pe The Return of the Manticore a lui Emerson, Lake & Palmer. În plus, Gulda a compus „Variations on The Doors' 'Light My Fire'".

În 1982, Gulda a făcut un duo cu pianistul de jazz Chick Corea, care se afla după ce a desfințat formația Return to Forever și înainte de formarea Elektric Band. Astfel cu The Meeting (Philips, 1984), Gulda și Corea au dialogat în lungi improvizații combinând jazz-ul („Some Day My Prince Will Come" și mai puțin cunoscuta piesă a lui Miles Davis „Put Your Foot Out") cu muzica cultă (Brahms' „Wiegenlied” [Căntecul de leagăn]).

Printre altele și-a câștigat pe nedrept eticheta de „pianistul terorist”; Gulda având o puternică antipatie față de autorități precum Academia din Viena, care i-a oferit drept recunoaștere a științei sale interpretative Inelul lui Beethoven dar pe care el l-a refuzat. Cu toate acestea Gulda este pretutindeni privit ca unul dintre cei mai mari pianiști ai secolului 20. Printre elevii săi s-au numărat Martha Argerich și Claudio Abbado.

Și-a dorit să moră de ziua de naștere a compozitorului său preferat, Mozart, și chiar așa s-a și întâmplat, ca urmare a unui atac de inimă, la 69 de ani, pe 27 ianuarie 2000. Gulda a fost înmormântat în cimitirul din Steinbach lângă Attersee în Austria. A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Paola Loewe și apoi cu Yuko Wakiyama. Doi dintre cei trei copii ai săi, Paul și Rico Gulda (câte unul din fiecare căsătorie) au ajuns pianiști.

· 1930: S-a născut inginerul silvic Victor Giurgiu; importante contribuţii la dezvoltarea ştiinţei silvice româneşti; de numele său se leagă introducerea în învăţământul superior de profil a biostatisticii forestiere (din 1954) şi a economiei protecţiei mediului natural (din 1990); membru titular al Academiei Române din 2009.
* 1931: Vujadin Boškov (sârbă Вујадин Бошков; 16 mai 1931 – 27 aprilie 2014) a fost un fotbalist și antrenor de fotbal sârb.

· 1932 - S-a născut Isaak Holt, baterist şi compozitor american (Young-Holt Unlimited).
* 1935: Stein Mehren (n. 16 mai 1935,^[3] Oslo, Norvegia – d. 28 iulie 2017,^[1]^[2]^[3]Oslo, Norvegia^[4]) este un poet și pictor norvegian.

A studiat la universitate filozofia și biologia. A scris în principal poezii, dar și romane, eseuri și piese de teatru. A debutat cu colecția de poezii Gjennom stillheten en natt în 1960.

O temă principală în scrierile lui Mehren este relația dintre natură și conștiință.

Pe când primele scrieri sunt optimiste, începând cu anii 1980 atmosfera poeziilor lui devine mai sumbră. Boala și moartea apar deseori ca motiv, și motive anterioare, precum copilăria sau dragostea, vor fi abordate din perspectiva tristeții sau a crizei. Atunci ând scrie despre dragoste, de exemplu, scrie despre dragostea pierdută.

În eseurile sale, precum și în cele două romane, De utydelige și Titanenescrie din punctul de vedere al unei critici culturale pure, unde atacă atât politizarea culturii în anii 1970 în Norvegia cât și societatea planificată a democrației sociale scandinave. A fost mereu împotriva oricărei forme de limitare a figurii umane sau a culturii în general.

A debutat ca pictor în 1993 expunând la galleria Haaken în Oslo, și a publicat mai multe volume în care poezii și picturi apar împreună, de exemplu Kjærlighetsdikt (1997).

Cărți:

2008 Ordre, poezii
2007 I stillhetens hus, poezii
2006 Anrop fra en mørk stjerne, poezii
2004 Imperiet lukker seg, poezii
2004 Samlede dikt 1973-1979
2003 Den siste ildlender, poezii
2001 Ord av Stein Mehren
2000 Ark, poezii
1999 Utvalgte dikt, poezii
1999 Nattmaskin, poezii
1999 Kjærlighetsdikt, poezii și og picturi
1999 Hotel Memory, poezii
1994 Evighet, vårt flyktigste stoff, poezii
1993 Dikt i bilder, poezii și picturi
1992 Nattsol, poezii
1992 Det forseglede budskap." Eseu
1991 Arne Nordheim. Og alt skal synge
1990 Skjul og forvandling, poezii
1989 Det andre lyset, poezii
1989 Fortapt i verden. Syngende, poezii
1987 Vår tids bilde som entropi og visjon. 5 postmoderne essays eseuri
1986 Corona. Formørkelsen og dens lys, poezii
1984 Her har du mitt liv, eseuri
1983 Timenes time, poezii
1982 Galakse, texte cu ilustrații de Kai Fjell
1982 Samlede dikt 1960-1967
1981 Den usynlige regnbuen, poezii
1980 50 60 70 80, eseuri
1979 Vintersolhverv, poezii
1977 Myten og den irrasjonelle fornuft, eseuri
1977 Det trettende stjernebilde, poezii
1976 Den store søndagsfrokosten, teatru
1976 Det opprinnelige landskapet, poezii alese
1975 De utydelige: en europeisk roman - 2. omarbeidede utg, roman
1975 Menneske bære ditt bilde frem, poezii
1975 En rytter til fots. Åpent brev til kulturister av alle slag, eseu
1975 Titanene: en europeisk roman
1974 Kunstens vilkår og den nye puritanismen, eseuri
1973 Den store frigjøringen eller hva som hendte meg på siste sommerseminarium en dag jeg forsøkte å krype ut av sangkassen min, nuvelă
1973 Dikt for enhver som våger, poezii
1972 De utydelige. En europeisk roman, roman
1971 Kongespillet - avviklingen av en myte, poezii și proză
1970 Maskinen og menneskekroppen - en pastorale, eseuri
1969 Aurora det niende mørke, poezii și proză
1968 Narren og Hans hertug, eller Stykket om fløytespilleren Hans van Nicklashausen og hans møte med stratenplyndrerne, teatru
1967 Vind Runer, poezii
1966 Tids Alder, poezii
1966 Samtidsmuseet og andre tekster, eseuri
1965 Gobelin Europa, poezii
1963 Mot en verden av lys, poezii
1962 Alene med en himmel, poezii
1961 Hildring i speil, poezii
1960 Gjennom stillheten en natt, poezii

* 1936: Karl Lehmann (n. 16 mai 1936, Sigmaringen, Germania Nazistă – d. 11 martie 2018, Mainz, Germania) a fost un cardinal german, episcop al Diecezei de Mainz între 1983-2016. Între 1987-2008 a fost președinte al Conferinței Episcopale Germane (Deutsche Bischofskonferenz).

În data de 28 aprilie 2004 i-a fost conferit titlul de doctor honoris causa al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, la propunerea Facultății de Teologie Ortodoxă. Cu o zi înainte, pe 27 aprilie 2004, a avut o întrevedere cu patriarhul Teoctist, care i-a mulțumit pentru susținerea financiară și morală a traducerii și publicării în limba germană a operei lui Dumitru Stăniloae.

Cardinalul Lehmann a fost membru al Congregației pentru Bisericile Orientale.

Karl Lehmann

· 1938: Florin Costinescu (n. 16 mai 1938, Slobozia, județul Ialomița) este un scriitor român. Florin Costinescu este licențiat al Facultății de istorie, Universitatea București (1964). Activează ca ziarist, redactor la diverse publicații și publicist-comentator la revista Contemporanul, consilier în Ministerul Culturii.In anul 1978 devine membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.

Opera

Ramura de veșnicie, Ed. Eminescu, 1974
Numărătoarea de aștri, Ed. Albatros, 1977
Totdeauna iubirea, Ed. Eminescu, 1979
Marele semn al mirării, Ed.Cartea românească, 1980
Ochii pământului, Ed. Militară, 1984
Imperiul de corali, Ed. Eminescu, 1986
Cercul și inocența, Ed. Cartea românească, 1987
Nașterea zilei, Ed. Albatros, 1989
La umbra Corintului, Ed. Eminescu, 1995
101 poezii, Ed. Viitorul românesc, 2001
Secunda eternă, antologie, selectia poemelor si cuvânt înainte - Eugen Negrici, Ed.Muzeul Literaturii Române,2008
Nuferi blestemând,Ed.Semne.2010
Sisif,dezlegarea de vină,colecția Opera Omnia-Poezie contemporană,Ed.Tipo-Moldova,Iași,2011
Clipa și amfora, poezii-1966-2014,colecția Opera Omnia-Poezie contemporană,Ed.Tipo-Moldova,Iasi,2015
Trecătorul și alte poeme, Editura eLiteratura, 2017

Literatură pentru copii

Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan, Ed. Ion Creangă, 1978
Cum se dau nume copiilor, Ed. Ion Creangă, 1983
Cine l-a văzut pe Zdreanță?, Ed. InterCONTPres, 1990
Cele patru păsări ale zilei, Ed. Ion Creangă, 1991
Ronțăilă e cu noi, Ed. Porto Franco-Galați, 1995
Poezii din jucării, hai să le citim copii, Ed.Rawexcoms,Bucuresti,2015
Ulisia,Carte de colorat distractiva cu poezii,Editura Semne, Buc.

· 1939: S-a născut Constantin Cubleşan, prozator (unul dintre inovatorii SF-ului românesc din anii ’70 ai secolului XX), poet, dramaturg, critic şi istoric literar, profesor; între anii 1959 şi 1962 a fost redactor la Studioul de Radio Cluj.
* 1944: Maria Doni (n. 16 mai 1944, Olănești, raionul Ștefan Vodă, Moldova) este o actriță moldoveancă.

Între anii 1964–1969, a studiat la Universitatea Rusă de Artă Teatrală^⁠(d) din Moscova, în clasa profesorului V. Pojîtnov.

Activează din 1961 la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău. Printre rolurile interpretate se numără:

Irina în Trei surori de Anton Cehov;
Zoe în O scrisoare pierdută și Veta în O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale;
Galina în O vânătoare de rațe de Aleksandr Vampilov^⁠(d);
Beatrice în Jolde — slugă la stăpân de Paul Scarron^⁠(d);
Ghertruda în Hamlet de William Shakespeare;
Odochia în Cervus divinus de I. Druță etc.

Maria Doni a fost delegată la Festivalul Internațional al Teatrelor pentru Copii și Tineret din Moscova, 1984. A fost laureată a festivalurilor tinerilor actori din RSSM și URSS (1964 și 1972 respectiv). În 1991, primește distincția „Artistă Emerită a Republicii Moldova”. În 2000, este decorată cu Medalia „Meritul Civic”

· 1944 - S-a născut Billy Cobham, baterist şi compozitor american (Mahavishnu Orchestra).
* 1944: Dan „Danny” Trejo (pronunție în spaniolă: /ˈtɾexo/; n. 16 mai 1944, Echo Park, Los Angeles, California)^[1]^[2] este un actor american de film, cel mai cunoscut pentru numeroasele sale roluri de personaje negative, de mexicani și de americani nativi.

Danny Trejo în 2007

Danny Trejo în 2009

· 1945: Ferenc Asztalos, politician maghiar

· 1945: Nicky Chinn, textier englez (Sweet, Suzi Quatro)
* 1945: Axel Kutsch (n. 16 mai 1945, Bad Salzungen) este un poet și editor german.

Din 1983, Axel Kutsch a scris numeroase cărți de poezie. Poemele lui Kutsch au apărut în numeroase publicații și antologii naționale și internaționale (Australia, Canada, Francia), calendare, reviste, precum și pe Internet. Dintre publicaþiile mai recente se impun a fi amintite textele apărute în Marele Conrady. Cartea poeziilor germane de la începuturi pînă în prezent(2008) sau în antologie din poezia germană contemporană lui Christoph Buchwald Jahrbuch der Lyrik (2011).^[1] Poemele lui Kutsch au fost traduse în engleză și franceză.^[2]

Kutsch a publicat seriile de antologii Versnetze. Poezia germană contemporană (din 1983) precum și seria de poeți germani contemporani (1991-1995).

Axel Kutsch trăiește în Bergheim/Erft.

Poezie

Stille Nacht nur bis acht (2006).
Ikarus fährt Omnibus (2005).
Fegefeuer, Flamme sieben (2005).
Wortbruch (1999).
Einsturzgefahr (1997).
Zerbissenes Lied (1994).
Stakkato (1992).
In den Räumen der Nacht (1989).
Aus einem deutschen Dorf (1986).

seriile de antologii

Versnetze - poezia germană contemporană - (2008, 2009, 2010).
An Deutschland gedacht. Lyrik zur Lage des Landes (2009).
Städte. Verse. Deutschsprachige Großstadtlyrik der Gegenwart (2002).
Blitzlicht. Deutschsprachige Kurzlyrik aus 1100 Jahren (2001).
Der parodierte Goethe (1999).
Reißt die Kreuze aus der Erden! Lyrik in den Zeiten der Revolution v. 1848 (1998).
Jahrhundertwende - poezia germană contemporană - (1996).
Der Mond ist aufgegangen. Deutschsprachige Gedichte mit Mond vom Barock bis zur Gegenwart (1995).
Zacken im Gemüt. Lyrik der 90er Jahre (1994).
Wortnetze I–III (1989–91).
Ortsangaben (1987).
Keine Zeit für Lyrik? (1983).

· 1946: Robert Fripp (n. 16 mai 1946, Wimborne Minster, Dorset, Anglia) este un chitarist, compozitor și producător englez. Este cel mai cunoscut ca fiind chitaristul dar și unicul membru constant al trupei King Crimson. Fripp a abordat o multitudine de stiluri muzicale și a fost clasat de către revista "Rolling Stone" pe locul 42 în topul "Celor mai buni 100 de chitariști ai tuturor timpurilor".

Robert Fripp în 2007

· 1946 - S-a născut Roger Earl, baterist britanic (Savoy Brown, Foghat).

· 1947: Constantin Bulgac, ex-vice-ministru al economiei și reformelor

· 1947 - S-a născut Barbara Lee, cântăreaţă americană (The Chiffons).

· 1947 - S-a născut Darrell Sweet, baterist britanic (Shadettes, Nazareth).

· 1948: S-a născut Dan Gabriel Cacuci, fizician şi inginer american de origine română; studii şi cercetări privind matematica şi fizica aplicată în domeniul energiei nucleare; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1996.

· 1949 - S-a născut William Spooner, chitarist şi vocalist american (The Tubes).

· 1950: Johannes Georg Bednorz, fizician german, laureat al Premiul Nobel

· 1951: Christian Lacroix, designer francez

· 1951 - S-a născut Jonathan Richman, chitarist şi compozitor american.

· 1951 - S-a născut Allen Wentz, basist, pianist şi vocalist american (Wild Cherry, Garcons, Lizzy Mercier Descloux).

* 1953: Danutė Budreikaitė (n. 16 mai 1953 la Vilnius) este o politiciană lituaniană, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 din partea Lituaniei.

· 1953 - S-a născut Richard Page, vocalist, basist şi compozitor american (Pages, Mr. Mister).
* 1953: Pierce Brendan Brosnan (n. 16 mai 1953, Drogheda, Irlanda) este un actor și producător de film irlandezo-american.

Este cunoscut pentru rolurile în care a interpretat personajul James Bond. De origine irlandeză, Brosnan a debutat ca actor de teatru pe scenele londoneze. A început studiile de teatru în 1973 la Drama Center London. Mai târziu, la Hollywood, își va crea propria companie de producție, "Irish Dream Time".

Între anii 1980 și 1991, a fost căsătorit cu actrița australiană Cassandra Haris, care a decedat în urma unui cancer ovarian în 1991. Din această căsătorie are un fiu (n. 1984), iar pe ceilalți doi copii ai Cassandrei i-a adoptat. S-a recăsătorit în 2001 cu jurnalista americană Keely Shaye Smith, cu care are doi copii.

Este cunoscut și ca activist dedicat protecției mediului înconjurător, membru al organizației Sea Shepherd Conservation Society.

Pierce Brosnan în 2014

* 1953: Petre Lăzăroiu (n. 16 mai, 1953, comuna Glăvile, județul Vâlcea) este unul dintre cei nouă judecători ai Curții Constituționale a României. A fost numit în funcție în anul 2008, de către președintele României, pentru un mandat de 2 ani, iar de la 2 iunie 2010 pentru un mandat de 9 ani.

A absolvit Facultatea de Drept a Universității București, promoția 1978,coleg cu Alexandru Atanasiu, Florin Costiniu și Adrian Severin. A urmat cursuri post-universitare precum Dreptul Comerțului Internațional, Facultatea de Drept, București, 1979; Dreptul Comerțului Internațional - Camera de Comerț și Industrie, București 1987. În prezent este doctorand la Facultatea de Drept a Universității Lucian Blaga - Sibiu, stadiul de susținere - elaborare și susținere teză.

Petre Lăzăroiu a activat ca jurisconsult stagiar la Combinatul de Articole Tehnice din Cauciuc - Jilava în perioada: 1 septembrie 1979 - 15 iunie 1980; jurisconsult și consilier juridic la întreprinderea Mecanică de Utilaj Chimic București (S.C. U.M.U.C. S.A.) în perioada 15 iunie 1980 - 13 octombrie 1993; judecător financiar la Curtea de Conturi a României în perioada 13 octombrie 1993 - 30 noiembrie 2003 și președinte al Colegiului Jurisdicțional București, în aceeași perioadă; avocat la Baroul București în perioada 1mai 2004 - 15 septembrie 2008; asistent universitar la Facultatea de Drept a Universității Creștine Dimitrie Cantemir, în perioada 1992 - 1998; lector universitar la Facultatea de Drept a Universității Creștine Dimitrie Cantemir, perioada 1998 - prezent; titular al cursului de Drept Financiar și Bancar la Facultatea de Finanțe Bănci, Contabilitate a Universității Creștine Dimitrie Cantemir, și al cursurilor de drept financiar și drept fiscal la Facultatea de Drept - Secția Frecvență redusă a aceleiași Universități; lector la modulul de Drept Fiscal European al cursului de masterat Dreptul Comunitar al Afacerilor de la Facultatea de Drept a Universității Creștine Dimitrie Cantemir.

· 1954: Marian Odangiu (n. 16 mai 1954, Turda) este un scriitor, profesor, eseist, textier și realizator de emisiuni radio român. Marian Odangiu s-a născut în 1954, la Turda, fiu al lui Emil-Gheorghe și al Lucreției. Câțiva ani mai târziu, familia lui s-a stabilit în Timișoara, unde Odangiu urmează Școala generală nr. 16 și liceul C.D. Loga. Tot aici urmează studiile de licență ale Facultății de Filologie din cadrul Universității de Vest (absolvă în 1977).

Odangiu este autor de poezie și eseistică, însă publică și scrieri neliterare. Primul volum de poezie, Vârste de lumină, a fost scris alături de un colectiv și a fost publicat în 1974. De-a lungul timpului, scrie peste 200 de articole, recenzii și eseuri literare. Este autorul a cinci volume de critică literară și eseistică; a semnat prefețe și studii introductive pentru mai multe volume de beletristică.

A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în anul 1990. Între anii 1996 și 2004, a făcut parte din Consiliul Național al respectivei instituții. În 2002, a primit premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie (volumul de versuri Norul sau despre iubire).

A publicat:

Poezie

Vârste de lumină (1974, volum colectiv)
You or about love (1990)
Norul sau despre iubire (2002, premiul Uniunii Scriitorilor din România)

Eseuri

Romanul politic (1984)
Alternativa Labirintului (1989, publicat la Novi Sad)

Cărți de specialitate

Publicitatea audio. Curs prectic de strategii creative (1996)
Managementul instituțiilor media (1999, volum colectiv)
Jurnalism radio. Curs practic de strategii operaționale (2001)

· 1955 - S-a născut Hazel O'Connor, cîntăreţă, compozitoare şi actriţă britanică.
* 1955: Mary Debra Winger (n. 16 mai 1955, Cleveland Heights, Ohio) este o actriță americană.
Debra este fiica unui evreu ortodox care vindea produse alimentare koscher. La vârsta de 16 se mută în Israel, unde a făcut 3 luni serviciul militar, și face parte dintr-o comunitate Kibuț. După reîntoarcerea în SUA și-a continuat studiile, pe care este nevoită să le întrerupă din cauza unui accident grav de circulație. În anul 1976 primește ca actriță primul rol ca Wonder Girl Drusilla, în filmul serial Wonder Woman. Este nominalizată pentru Premiul Oscar, în anul 1982, pentru rolul jucat în filmul "Ofițer și gentleman".

Debra Winger la inaugurarea Președintelui Obama

· 1957: Iurii Sevciuk, cântăreț rus

· 1958: Corneliu M. Popescu (n. 16 mai 1958, București, Republica Populară Română – d. 4 martie 1977, București, RS România) a fost un traducător român.

A fost elevul Școlii elementare nr. 5 din București, care astăzi îi poartă numele, și mai târziu a studiat la Liceul „Nicolae Bălcescu”. A tradus poemele lui Mihai Eminescu în limba engleză.

A murit la vârsta de 19 ani în timpul cutremurului din 1977. Premiul pentru traduceri de poezie dintr-o limbă europeană în limba engleză îi poartă numele. Premiul este organizat de către The Poetry Society (Marea Britanie) cu sponsorizare din partea Fundației Rațiu. A fost declarat cel mai bun traducător al lui Eminescu, în engleză, și s-a înființat un premiu: The European Poetry Translation Prize in memory of Corneliu M. Popescu, de către The Poetry Society at National Poetry Centre in London, din 1987 în asociație cu British Council.

· 1958: Ioan Țundrea, politician român

· 1958 - S-a născut Glenn Gregory, vocalist şi compozitor britanic (Heaven 17).

· 1959 - S-a născut Jock Bartley, chiatrist şi vocalist canadian (Firefall).

· 1964: Boyd Tinsley, violonist american (Dave Matthews Band)

· 1965: Krist Anthony Novoselic II (pronunțat în engleză /noʊvəsɛlɪtʃ/; croatăNovoselić; născut pe 16 mai 1965) este un muzician rock croato-american, cel mai cunoscut ca basist și membru co-fondator al trupei grunge, Nirvana.

După ce Nirvana s-a destrămat, Novoselic a format Sweet 75 iar apoi Eyes Adrift, lansând câte un album cu fiecare din cele două formații. Din 2006 până în 2009 a cântat în grupul Flipper iar în 2011 a cântat la bas și acordeon în cântecul "I Should Have Known" de pe albumul Wasting Lightal celor de la Foo Fighters.

Din noiembrie 2007 până în septembrie 2010, Novoselic a scris săptămânal o coloană despre muzică și politică pentru website-ul ziarului Seattle Weekly. A luat initiative pentru drepturile muzicienilor, de asemenea militează pentru protejarea animalelor.

* 1966: Mariana Anghel (n. 16 mai 1966, Călanul Mic, județul Hunedoara) este o cântăreață de muzică populară, culegătoare și interpretă de folclor din zona județului Hunedoara.
Mariana Anghel debutează în anul 1982, la vârsta de 16 ani, în emisiunea „Tezaur folcloric” realizată de Mărioara Murărescu. În anul 1983 participă la concursul de muzică populară „Floarea din grădină”. În cariera sa artistică de peste 25 de ani, Mariana Anghel realizează numeroase înregistrări radio și de televiziune. În anul 1996 primește premiul Fundației „Ethnos” pentu culegerea și valorificarea folclorului de pe Valea Streiului.

· 1966: Janet Damita Jo Jackson (n. 16 mai 1966, Gary, SUA) este o cântăreață, textieră, actriță, dansatoare și compozitoare americană.Născută în orașul Gary, Indiana din Statele Unite ale Americii, artista este cel mai tânăr copil al familiei Jackson. Solista și-a început cariera la o vârstă fragedă, interpretând diverse roluri în câteva seriale televizate La cererea tatălui său, interpreta a înregistrat și două albume de studio, însă acestea au cunoscut un succes mediocru.

Odată cu promovarea materialului Control, în anul 1986, Jackson a devenit cunoscută la nivel mondial. Discul reprezintă eliberarea artistei de sub tutela tatălui său și declararea independenței. Următorul album, Rhythm Nation 1814, i-a sporit popularitatea grație mesajelor sociale puternice. Prin piesele de pe cele două discuri, ea a reușit să creeze o punte de legătură între muzica R&B și rap, devenind una dintre cele mai apreciate cântărețe ale acelei perioade. Succesul s-a datorat și compozitorilor săi, Jimmy Jam și Terry Lewis, care au devenit ulterior cunoscuți mulțumită colaborării cu aceasta.

Cel de-al cincilea album de studio, intitulat janet. a fost lansat sub egida casei de discuri Virgin Records, cu care interpreta a colaborat până în anul 2006. Contractul încheiat cu această companie a transformat-o pe Jackson în una dintre cele mai bine plătite interprete ale vremii. janet. a fost urmat de compilația Design of a Decade 1986/1996 și de albumele The Velet Rope și All for You, toate înregistrând clasări și vânzări notabile. În tot acest interval, solista a fost distribuită și într-o serie de producții cinematografice, primind recenzii pozitive.

Anul 2004 a reprezentat declinul profesional al lui Jackson, începând cu incidentul petrecut la finala Super Bowl XXXVIII, unde în timpul unei interpretări cu Justin Timberlake, lui Jackson i-a fost expus sânul drept de către partenerul de duet. În urma incidentului, popularitatea cântăreței a scăzut, materialele lansate ulterior, Damita Jo (2004), 20 Y.O. (2006) și Discipline (2008), înregistrând vânzări mediocre

Albumele lui Jackson s-au comercializat în peste 140 de milioane de exemplare la nivel mondial, Billboard cotând-o ca unul dintre cei mai bine vânduți cântăreți din istoria muzicii contemporane. Longevitatea interpretei în industria muzicală, precum și stilul său de interpretare sau coregrafiile sale au inspirat un număr mare de tineri interpreți. Solista este singurul membru al familiei Jackson, cu excepția fratelui său Michael Jackson, care a cunoscut succes la nivel internațional. În 2014, Fuse a clasat-o pe Janet Jackson pe locul al treilea în topul celor mai premiați muzicieni ai tuturor timpurilor

Janet și Michael Jackson în copilărie

Janet (rândul de jos) într-o poză de pe platoul serialului The Jacksons din 1976

Janet Jackson s-a născut în Gary, Indiana, fiind cel mai mic copil al cuplului Katherine Esther (născută Scruse) și Joseph Walter Jackson. Familia sa nu era foarte înstărită și era adepta confesiunii Martorii lui Iehova, Jackson încetând ulterior să practice o religie organizată și să vadă relația ei cu Dumnezeuca fiind una directă. Când avea o vârstă fragedă, frații săi, Jackie, Tito, Jermaine, Marlon și Michael, făceau parte din formația The Jackson 5 și aveau concerte în cluburi și teatre. În martie 1969, grupul a semnat un contract cu Motown Records, până la sfârșitul anului având deja primul cântec ajuns pe primul loc în Statele Unite. Datorită succesului înregistrat, familia s-a mutat în Encino, un cartier al orașului Los Angeles în 1971, unde au locuit într-o proprietate numită Hayvenhurst. Deși s-a născut într-o familie formată din muzicieni profesioniști, Jackson nu a dorit să urmeze aceeași carieră, visul ei fiind să devină jockey. Cu toate acestea, tatăl îi plănuise o carieră în industria muzicală. Solista a declarat într-un interviu: „Nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să devin cântăreață... era de așteptat”.

În 1974, la vârsta de șapte ani, Jackson a apărut pe scena din Las Vegas alături de rudele sale într-un spectacol de dans la cazinoul MGM. Jane Cornwell, documentându-se pentru biografia solistei, Janet Jackson (2002), a afirmat că Joseph Jackson i-a spus fiicei sale să nu i se mai adreseze cu „tată”, ci cu apelativul „Joseph”, pentru că devenise managerul ei.Jackson a început cariera de actriță în emisiunea difuzată de CBS The Jacksons (1976), alături de rudele sale, Tito, Rebbie, Randy, Michael, Marlon, La Toya și Jackie. În 1977 a fost aleasă de producătorul Norman Lear pentru un rol secundar în serialul Good Times, cel al lui Penny Gordon Woods. În 1979 și 1980 a jucat în A New Kind of Family, portretizând-o pe Jojo Ashton, iar mai apoi s-a alăturat distribuției pentru Diff'rent Strokes, interpretând-o pe Charlene Duprey din 1981 până în 1982. Solista a mai jucat rolul lui Cleo Hewitt în cel de-al patrulea sezon al sitcomului Fame; chiar dacă nu a făcut parte prea mult din distribuția acestuia, ea a declarat că a fost o experiență plăcută.

Jackson este o mezzosoprană, revista Rolling Stone observând că „vocea ei subțire este un ecou palid a celei lui Michael” și că în piesele de pe albumele sale, solista nu se axează pe interpretare, ci pe „ritmuri izbitoare, pasaje muzicale carismatice și o producție impecabilă”.^[63]Eric Henderson de la Slant Magazine i-a criticat pe cei care au contestat calitățile vocale ale lui Jackson. David Ritz a comparat stilul ei muzical cu cel al lui Marvin Gaye: „ca și în cazul lui Marvin, autobiografia pare a fi singura sursa de inspirație în muzica sa. Arta ei, la fel ca cea a lui Marvin, se varsă peste un rezervor plin de durere ținută în secret”. Jackson a afirmat că frații săi mai mari, Michael și Jermaine, au fost prima ei sursă de inspirație,ulterior exprimându-si admirația pentru Tina Turner: „Tina a devenit o figură eroică pentru multe persoane, mai ales pentru femei, datorita puterii sale extraordinare. Pentru mine, Tina nu are sfârșit sau început. Simt că muzica ei a fost mereu prezentă și asa va fi mereu”. Conform Rolling Stone, alți cântăreți care au influențat-o sunt The Ronettes, Dionne Warwick, Tammi Terrell și Diana Ross.

Interpreta a abordat o varietate de genuri de-a lungul anilor, inclusiv R&B, pop, soul, rap, hip-hop, rock și dance. Qadree EI-Amin, fostul manager personal al lui Jackson, a declarat: „este [o] mai mare [artistă] decât Barbra Streisand deoarece Streisand nu poate prezenta interes pentru mulțimea străzii, asa cum Janet o face. Dar oamenii de elită și bogați ce o admiră pe Streisand o iubesc pe Janet”. Când Jimmy Jam si Terry Lewis au colaborat cu Jackson pentru albumul Control, Richard J. Ripani a declarat că cei trei au combinat elemente ritmice de funk și disco cu sintetizatoare, percuții, efecte sonore și sensibilitatea stilului rap.

Janet Jackson este o figură importantă din istoria muzicii, aici pe panoul de studiu al unei eleve.

Jackson și-a schimbat temele abordate de-a lungul anilor. Gillian G. Gaar, autorul cârtii She's a Rebel: The History of Women in Rock & Roll (2002), a descris albumul Control ca fiind „o poveste autobiografică despre viața cu părinții săi, primul ei mariaj și libertate”. Rickey Vincent a afirmat în Funk: The Music, The People, and The Rhythm of The One(1996) că materialul Janet Jackson's Rhythm Nation 1814 „a fost cea mai îndrăzneață și mai de succes încercare din muzica pop de a combina temele sociale cu sărbătoririle (...) de la efortul fratelui său, Michael, de a fi Bad”. Pe discul janet., Jackson începe să abordeze teme cu tenta sexuală. Joshua Klein de la The Washington Post a scris că imaginea publică a interpretei s-a schimbat în decursul anilor „de la inocență la experiență, inspirând albume carnale ca janet. din 1993 și The Velvet Rope din 1997”, ultimul abordând teme ca legăturile dintre persoane, dragostea și dorința. Solista a declarat în timpul promovării albumului janet. că „ador să mă simt într-adevăr sexuală și nu mă deranjează să afle lumea acest lucru. Pentru mine, sexul a devenit o celebrare, o parte plăcută a unui proces creativ”. Cântăreața a explicat folosirea acestei teme astfel: „iubesc dragostea și iubesc sexul”.

Stephen Thomas Erlewine de la allmusic observă că piesele de pe All for You sunt despre „divorț, muzică și sex” și că albumul „[în mare parte] încurajează indulgența”.Jon Pareles de la New York Timesconsideră că pe material există „balade de budoar [ce se] ondulează pe ritmuri lente în timp ce d-șoara Jackson geme” și „cântece într-un tempo rapid ce se îndreaptă spre disco”, solista abordând și stiluri ca hard rock sau muzica pop a anilor 1960. Criticul concluzionează astfel recenzia: „numeroasele supraînregistrări de pe vocea ei o transformă într-un cor aeropurtat”. Sal Cinquemani de la Slant Magazine a aclamat piesa „Trust a Try”: „înfrumusețat cu aranjamente vocale teatrale, chitări electrice și corzi cinematice, piesa demonstrează faptul că Jackson este cea mai bună când este implicată într-o dramă la nivel înalt”. Entrtainment.ie consideră că Damita Jo este plin de „ritmuri energice, negative sinuoase și, cel mai important lucru, refrene explozive”. Steve Jones de la USA Today afirmă că pe 20 Y.O., Jackson pare să fie „fericită, grijulie și în continuare provocatoare”. Digital Spy a scris că „Feedback” conține „destulă atitudine ca să compenseze vocea ei fragilă”

Janet Jackson în timpul unei conferințe de presă susținute în anul 2006.

* 1968: Filip Florian (n. 16 mai 1968, București) este un jurnalist și scriitor român care s-a afirmat pe plan național și apoi internațional prin romanul Degete mici. Acesta a marcat debutul său literar în anul 2005 și a fost ulterior răsplătit cu premiul Uniunii Scriitorilor din România. Agentul său literar este Simona Kessler. Filip Florian a studiat geologie și geofizică. Între 1990 și 1992 a fost redactor la Cuvîntul, apoi, până în 1999, corespondent al posturilor de radio Europa Liberă și Deutsche Welle. În prezent, trăiește în București.

Filip Florian are un frate, Matei Florian, alături de care și-a scris ce-a de-a doua carte, Băiuțeii (2006). Este căsătorit și are un fiu, Luca, născut în anul 1998. Bunicul bunicului său, pe linie directă, este Ioan Slavici. Această descendență i-a deschis într-o oarecare măsură gustul pentru literatură.

În 1999 a renunțat complet la gazetărie, afirmând că „mai ales dacă lucrezi pe domeniul politic, pur și simplu ți se năclăiește mintea”.

Florian nu a avut apariții literare în România, în schimb este deosebit de apreciat de către publicul din Germania, țară pe care o numește „un soi de mama tuturor răniților literari ai Estului”. De altfel, una din aparițiile lui cele mai recente a avut loc în primăvara anului 2012 la Târgul de Carte de la Leipzig, unde a vorbit despre romanul Zilele regelui și despre rolul romanelor istorice în epoca actuală.

Romanul Degete mici a ajuns actualmente la cea de-a patra ediție și a fost recompensat cu Premiul pentru debut al României literare, Premiul de excelență pentru debut în literatură al UNPR și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun debut în proză. Romanul a fost tradus și publicat în Ungaria (Magvető), Polonia (Czarne), Germania (Suhrkamp), SUA (Houghton Mifflin Harcourt), Slovenia (Didakta), Slovacia (Kalligram), Italia (Fazi), Spania (Acantilado) și Bulgaria (Ciela). Zilele regelui, publicat în 2008, a fost distins cu Premiul „Manuscriptum” acordat de Muzeul Național al Literaturii Române și a fost desemnat Cartea anului 2008 la Colocviul romanului românesc contemporan. Romanul a fost tradus in Ungaria (Magvető), SUA(Houghton Mifflin Harcourt) și Bulgaria (Panorama+) și urmează să apară în Spania (Acantilado).

* 1968: Noemi Ildikó Lung (n. 16 mai 1968) este o înotătoare română, laureată cu argint și cu bronz la Seul 1988.

Noemi Lung

* 1968: Ľuboš Micheľ (n. 16 mai 1968, Stropkov, Cehoslovacia, astăzi Slovacia) este un fost arbitru slovac de fotbal.

· 1969: David Boreanaz, actor american

· 1970: S-a nascut Gabriela Sabatini, jucătoare de tenis argentiniană.
* 1971: Constantin Barbu (n. 16 mai 1971 în Galați, Județul Galați) este un fotbalist român retras din activitate. A fost golgeterul în sezonul Diviziei A 1997-1998, marcând același număr de goluri ca și Ion Oană, 21.
* 1972: Andrzej Sebastian Duda (pronunție poloneză:

/ˈandʐɛj ˈduda/; n. 16 mai 1972, Cracovia, Republica Populară Polonă) este un politician polonez, din 6 august 2015 președinte al Republicii Polone.

Din 2006 până în 2007 a fost membru al guvernului Kaczyński^⁠(en), ca viceministru al Justiției. La alegerile pentru Parlamentul European din 2014a fost ales eurodeputat. La sfârșitul aceluiași an a fost desemnat candidat al partidului conservator Dreptate și Justiție (PiS) la alegerile prezidențiale din 2015. În al doilea tur de scrutin a obținut victoria, în fața președintelui aflat atunci în funcție, Bronisław Komorowski.

A preluat funcția de președinte al Republicii Polone la 6 august 2015.

· 1973: Jason Acuña "Wee-Man", unul dintre membrii Jackass la MTV

· 1973: Tory Spelling, actriță americană
* 1973: Ștefan Creangă (n. 16 mai 1973, Gotești, Cantemir) este un politician și jurist din Republica Moldova, care din decembrie 2014 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM). Este președinte al „Comisiei parlamentare economie, buget și finanțe” și membru al Consiliul Politic Național al PLDM

· 1974: Laura Pausini, cântăreață italiană

· 1974: Sonny Sandoval, vocalist (P.O.D.)

· 1975: Toni Kristian "Tony" Kakko (n. 16 mai 1975, Kemi, Finlanda) este vocalistul și textierul formației Sonata Arctica începând cu anul 1996

Tony Kakko la un concert cu Sonata Arctica în 2011
* 1976: Petru Țurcaș (n. 16 mai 1976) este un fotbalist român legitimat la echipa ACS Recaș
* 1978: James Anthony Sturgess (n. 16 mai 1978, Wandsworth, Londra) este un actor și cântăreț-compozitor englez. Este cunoscut pentru filmele Across the Universe (2007), 21: Șansa vieții lui (2008), Crossing Over (2009) și Cloud Atlas (2012).

* 1979: Veronica Herța (n. 16 mai 1979) este o economistă și politiciană din Republica Moldova, care în prezent este directoare a Direcției generale finanțe din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Din decembrie 2014 până în ianuarie 2015 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova în fracțiunea Partidului Liberal (PL).

Ea este și vicepreședinte al Partidului Liberal și președinte al Organizației Teritoriale PL Buiucani

· 1981: Marius Constantin Niculae (n. 16 mai 1981, București) este un fost fotbalist român care a evoluat pe postul de atacant. Este cunoscut pentru activitatea de la echipa Dinamo București.
* 1981: Ricardo Miguel Moreira da Costa (n. 16 mai 1981) este un fotbalist portughez care evoluează la clubul PAOK din Grecia, pe postul de fundaș.
* 1983: Nancy Nabil Ajram (n. 16 mai 1983, Beirut) este o cântăreață libaneză de muzică arăbească. Fiind supranumită «Madonna Estului», Ajram a lansat șapte albume de studio care au fost comercializate în peste 30 de milioane de exemplare pe plan internațional. Cel mai recent material discografic al său, intitulat 7 (2010), a fost comercializat în peste 500.000 de copii în săptămâna lansării

Nancy Ajram în concert (ianuarie 2008, Cairo).
* 1983: Mădălin Murgan (n. 16 mai 1983, Craiova, Dolj, România) este un fotbalistromân care evoluează la echipa FC Podari pe postul de mijlocaș.

· 1985: Corey Perry, hocheist canadian
* 1986: Alexandru Sergiu Grosu (n. 16 mai 1986, Chișinău) este un fotbalist moldovean care evoluează la clubul Speranța Nisporeni, pe postul de atacant

· 1986: Megan Fox, actriță americană
* 1987: Cătălin Dedu (n. 16 mai 1987, Brașov, România) este un jucător român de fotbal.
* 1989: Behati Prinsloo (n. 16 mai 1989, Grootfontein, Otjozondjupa, Namibia) este unfotomodel din Namibia, ea este deja cunoscută deja ca și teenager și apare pe Lista modelelor casei de modă Victoria’s Secret.
Prinsloo a fost descoperită de un fotograf într-un supermarkt din Cape Town. După fotografierile de probă semnează un contract ca manechin cu agentura britanică Agentur Storm Model Management. Behati Prinsloo a devenit prietenă cu manechinul Coco Rocha. Prinsloo apare din anul 2007 magazinele de modă Muse, Telegraph Magazine, Vogue și Velvet. Face reclamă pentru Adore, Aquascutum, Chanel, H&M, Hugo Boss, Kurt Geiger. Punctul culminant al carierei ei a fost Show-l organizat de Victoria's Secret în anii 2007, 2008 și 2009. În anul 2009 ocupă locul 31 la Top 50 Models Woman și locl 14 la The Top Sexiest Models. Agenturile ei în ultimul timp sunt Supreme Models (New York), Storm Model (London), Marilyn Agency (Paris), D Management Group (Mailand) și Modelwerk (Hamburg).

Prinsloo în 2008
* 1989: Povilas Valinčius (n. 16 mai 1989, Marijampolė, Lituania) este un fotbalistlituanian care evoluează în prezent la Petrolul Ploiești. De-a lungul carierei a mai evoluat la FK Vėtra și la FK Sūduva Marijampolė.

* 1990: Thomas Brodie Sangster (n. 16 mai 1990, Londra) este un actor britanic cunoscut pentrur rolurile din Love Actually, Nanny McPhee, Labirintul

Sangster s-a născut la sud de Londra, unde locuiește împreună cu sora sa , Ava, și cu părinții săi , Mark Sangster și Tasha Bertram. Mama sa, dansatoare și actriță, a apărut în numeroase filme produse de BBC. Tatăl său , actor și muzician, consacrat pentru adaptarea piesei "Regele Leu " din Germania . Sangster este văr de gradul doi cu Hugh Grant, bunicile lor fiind surori.

Sangster este interesat de pictură, desen, tenis și skatebord. Doi dintre artiștii săi preferați sunt Eminem și Queen.

Primul său rol a fost în serialul The Adventures of Station Jim. După acest film el apare în numeroase alte seriale, primind roluri importante în Bobbie's Girl, The Miracle Of The Cards. El obține premiul pentru cel mai bun tânăr actor dintr-o mini serie în 2003 la Festival de film de la Monte-Carlo pentru rolul din mini-seria "Entrusted".

Love Actually, în care îl joacă pe fiul lui Liam Neeson, este primul său rol major. Pentru acest rol el a fost nominalizat la"Golden Satellite Award" et au "Young Artist Award".

Sangster apare pe ecrane într-o adaptare cu numele (Feather Boy) și într-o recentă versiune a Tristan și Isolda unde îl joacă pe Tristan tânăr, rolul adult fiind jucat de James Franco.

Al doilea mare succes este Nanny McPhee, unde este unul din cei 7 copii .

Thomas Sangster

* 1991: Grigor Dimitrov (bulgară Григор Димитров Димитров; pronunțat [ˈgrigɔr ˈdimitrɔf]; n. 16 mai 1991) este un jucător de tenis bulgar. A atins locul al optulea în clasamentul ATP în august 2014, la scurt timp după ce a ajuns în semifinale la Wimbledon.
* 1992: Kirstin „Kirstie” Maldonado este o cântăreață americană.

Kirstie este unul dintre membrii fondatori și Mezzo-Soprana trupei Pentatonix.

* 1994: Larisa Ecaterina Tămaș (n. 16 mai 1994, în Baia Mare este o handbalistă română care, din vara anului 2018, joacă pentru clubul Corona Brașov pe postul de intermediar stânga. Din anul 2015, Tămaș a evoluat la HC Zalău

VA URMA

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

vineri, 15 mai 2020

Romane

Eseuri

Nuvele

Poezie

Teatru

Opera

Literatură pentru copii

Poezie

seriile de antologii

Poezie

Eseuri

Cărți de specialitate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz