MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 22 IUNIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR
ARTE 22 Iunie
INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 22 Iunie
DANS MODERN Cu Fred Astaire
Fred Astaire:
MUZICĂ 22 Iunie
Summer Classical - Motivational Enchanted Violin Music
Best Of SPANISH GUITAR: Samba - Chacha - Rumba - Tango- Super Relaxing 2020 -Beautiful Spanish Music
J.S. Bach: Goldberg Variations
POEZII 22 Iunie
Şt O Iosif
Biografie Iosif Stefan Octavian
Stefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brasov - 22 iunie 1913, Bucuresti), poet si un bun traducator. Studiile liceale le-a efectuat la Brasov si Sibiu, iar in "Epoca" isi construieste reputatia prin volumele: "Patriarhale" (1901), "Romante din Heine" (1901), "Poezii" (1902), "Din zile mari" (1905), "Credinte" (1905).
Din initiativa lui Emil Garleanu, St. O. Iosif si Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din Bucuresti s-au intrunit intr-o prima consfatuire de lucru in ziua de 13 martie 1908, alcatuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei societati a scriitorilor romani.
St. O. Iosif si D. Anghel se cunosc la Paris, in 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totusi cateva trasaturi care ii uneau: amandoi erau poeti, nutrind o mare sete de instruire si afirmare literara si amandoi erau - structural vorbind - niste visatori si niste romantici.
Desi psihologic se deosebeau, in plan mai larg se intalneau si se "completau" in chip fericit: pe cand interiorizatul St. O. Iosif se simtea atras de exuberantul Anghel, acesta din urma afla in persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar si temperamental, de care avea nevoie.
Fiind si apropiati ca varsta (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au imprietenit. O relatie benefica si pentru literele romanesti. Si-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au inceput sa publice lucrari originale si numeroase traduceri din literatura franceza, ajungand in cele din urma sa semneze impreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum aparut in 1908 si comentat de critica si istoria literara, atat la aparitie, cat si mai tarziu. Din pacate au iubit aceeasi femeie, pe Natalia Negru care se casatoreste intai cu Iosif, dar divorteaza pentru a se recasatori cu Anghel.
St. O. Iosif se va sinucide din cauza infidelitatii ei.
Stefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brasov - 22 iunie 1913, Bucuresti), poet si un bun traducator. Studiile liceale le-a efectuat la Brasov si Sibiu, iar in "Epoca" isi construieste reputatia prin volumele: "Patriarhale" (1901), "Romante din Heine" (1901), "Poezii" (1902), "Din zile mari" (1905), "Credinte" (1905).
Din initiativa lui Emil Garleanu, St. O. Iosif si Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din Bucuresti s-au intrunit intr-o prima consfatuire de lucru in ziua de 13 martie 1908, alcatuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei societati a scriitorilor romani.
St. O. Iosif si D. Anghel se cunosc la Paris, in 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totusi cateva trasaturi care ii uneau: amandoi erau poeti, nutrind o mare sete de instruire si afirmare literara si amandoi erau - structural vorbind - niste visatori si niste romantici.
Desi psihologic se deosebeau, in plan mai larg se intalneau si se "completau" in chip fericit: pe cand interiorizatul St. O. Iosif se simtea atras de exuberantul Anghel, acesta din urma afla in persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar si temperamental, de care avea nevoie.
Fiind si apropiati ca varsta (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au imprietenit. O relatie benefica si pentru literele romanesti. Si-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au inceput sa publice lucrari originale si numeroase traduceri din literatura franceza, ajungand in cele din urma sa semneze impreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum aparut in 1908 si comentat de critica si istoria literara, atat la aparitie, cat si mai tarziu. Din pacate au iubit aceeasi femeie, pe Natalia Negru care se casatoreste intai cu Iosif, dar divorteaza pentru a se recasatori cu Anghel.
St. O. Iosif se va sinucide din cauza infidelitatii ei.
Mi-e dor de-un vis
Mi-e dor de-un vis asa curat
Si alb ca albul de hermina,
Sa rad ca florile-n lumina,
Sa uit ca ros e de vermina
Copacul vie ii scuturat…
Mi-e dor de tine, cea de ieri,
Si iar visez ca sunt cu tine…
Si-atat de bine si senin e
Cand visul vine sa m-aline
Cu dulci si line mangaieri!…
Visez ca zambetu-ti divin
In cale iarasi lumineaza-mi,
Ca iar la pieptu-mi vii sa-ti razami
Capsorul scump, si-adormi in paza-mi
Ca-n vremile ce nu mai vin…
Visez… dar visurile pier
Curand, ca flori de bruma-atinse,
Iar visul meu din urma stins e…
Cu brate-ntinse-n gol si-nvinse,
Drag vis de ieri, in van te cer!
Si fara tine, viata mi-i
Desarta ca un tarm de mare,
Pe care eu te chem din zare
Si caut dus de se nazare
Vreun semn pe apele pustii…
Te chem si zi, si noapte, dar
Tu nu-mi auzi in veci chemarea…
Si nu-i mai fioroasa marea
In zbuciumarea ei ca marea
Mea jale, chinul meu amar!
Si alb ca albul de hermina,
Sa rad ca florile-n lumina,
Sa uit ca ros e de vermina
Copacul vie ii scuturat…
Mi-e dor de tine, cea de ieri,
Si iar visez ca sunt cu tine…
Si-atat de bine si senin e
Cand visul vine sa m-aline
Cu dulci si line mangaieri!…
Visez ca zambetu-ti divin
In cale iarasi lumineaza-mi,
Ca iar la pieptu-mi vii sa-ti razami
Capsorul scump, si-adormi in paza-mi
Ca-n vremile ce nu mai vin…
Visez… dar visurile pier
Curand, ca flori de bruma-atinse,
Iar visul meu din urma stins e…
Cu brate-ntinse-n gol si-nvinse,
Drag vis de ieri, in van te cer!
Si fara tine, viata mi-i
Desarta ca un tarm de mare,
Pe care eu te chem din zare
Si caut dus de se nazare
Vreun semn pe apele pustii…
Te chem si zi, si noapte, dar
Tu nu-mi auzi in veci chemarea…
Si nu-i mai fioroasa marea
In zbuciumarea ei ca marea
Mea jale, chinul meu amar!
Pribeagul
E noapte; la micuta casa .
Fereastra licare-n lumina...
Vezi fete vesele la masa:
Ei povestesc glumind si-nchina.
Tu, singur, te strecori prin ceata
Si-arunci privirea cu sfiala:
Te-apuca dor de-o alta viata,
De liniste patriarhala...
In vis, te-apropii de fereastra,
Si numa-n vis le tulburi pragul:
"Primiti, primiti la vatra voastra
Sa hodineasca si pribeagul..."
Fereastra licare-n lumina...
Vezi fete vesele la masa:
Ei povestesc glumind si-nchina.
Tu, singur, te strecori prin ceata
Si-arunci privirea cu sfiala:
Te-apuca dor de-o alta viata,
De liniste patriarhala...
In vis, te-apropii de fereastra,
Si numa-n vis le tulburi pragul:
"Primiti, primiti la vatra voastra
Sa hodineasca si pribeagul..."
Primăverii
O, tu, cea mai frumoasa dintre zane,
Cu tot alaiul tau de bucurii,
Toti te-asteptam cu-atata dor sa vii:
Dar nimeni, nimeni mai cu dor ca mine!
Si ce-mi aduci tu, care pe campii
Pui flori, si cerului dai zari senine,
Si cantec lucitor, si unde line
Izvorului, ce daruri tu-mi imbii?
Ce vis cerca-va de isnov s-alinte
Un suflet amagit de-atatea ori?
O, dac-as sti ca visul iarasi minte!…
Atuncea poate-as ramanea cuminte
Si m-as uita cu ochi nepasatori
La iarba care creste pe morminte…
Cu tot alaiul tau de bucurii,
Toti te-asteptam cu-atata dor sa vii:
Dar nimeni, nimeni mai cu dor ca mine!
Si ce-mi aduci tu, care pe campii
Pui flori, si cerului dai zari senine,
Si cantec lucitor, si unde line
Izvorului, ce daruri tu-mi imbii?
Ce vis cerca-va de isnov s-alinte
Un suflet amagit de-atatea ori?
O, dac-as sti ca visul iarasi minte!…
Atuncea poate-as ramanea cuminte
Si m-as uita cu ochi nepasatori
La iarba care creste pe morminte…
Horia Bottea
Biografie Horia Bottea
Horia Bottea (n. 3 martie 1891, d. 22 iunie 1948) a fost un poet şi prozator român. În paginile sale de proză are o atitudine apropiată de avangardă (pentru care a fost inclus în cartea lui Dan Gulea "Evoluţia avangardei româneşti"), dar în versuri este un modernist moderat adeseori tributar lui Arghezi (de altfel, volumul "Game" este dedicat chiar lui Arghezi).
Opere
* Game, 193?
* Game şi pendulări, Colecţia Restituiri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983
Horia Bottea (n. 3 martie 1891, d. 22 iunie 1948) a fost un poet şi prozator român. În paginile sale de proză are o atitudine apropiată de avangardă (pentru care a fost inclus în cartea lui Dan Gulea "Evoluţia avangardei româneşti"), dar în versuri este un modernist moderat adeseori tributar lui Arghezi (de altfel, volumul "Game" este dedicat chiar lui Arghezi).
Opere
* Game, 193?
* Game şi pendulări, Colecţia Restituiri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983
Insula
Insula să mă lase guşterilor, când plouă,
Câinelui din bezna grădinei lui Assan,
Botului întins, în ţară nouă,
De malul blând şi dulce dunărean.
Smochinului cu rodul de soare copt şi cald,
Valurilor, în cute şi în fald,
Culcate noaptea 'n vaduri sub lună,
Cum se cuvine, albastră şi lină şi bună.
Vaporulu ivit, fir alb pe ţărm sârbesc,
Cum paşii lui Iisus, tot aici se ivesc,
Sub capacul boltei arse
Sprijinite de pilaştrii.
Să mă lase zărei largi, întoarse,
Orientului trântit printre aştrii,
Arome, filtre, văluri, narghilele şi cânt.
Strecoare-i jalei mele, în jar de rugini roase,
Viul argint al şopârlei mici pe pământ.
Câinelui din bezna grădinei lui Assan,
Botului întins, în ţară nouă,
De malul blând şi dulce dunărean.
Smochinului cu rodul de soare copt şi cald,
Valurilor, în cute şi în fald,
Culcate noaptea 'n vaduri sub lună,
Cum se cuvine, albastră şi lină şi bună.
Vaporulu ivit, fir alb pe ţărm sârbesc,
Cum paşii lui Iisus, tot aici se ivesc,
Sub capacul boltei arse
Sprijinite de pilaştrii.
Să mă lase zărei largi, întoarse,
Orientului trântit printre aştrii,
Arome, filtre, văluri, narghilele şi cânt.
Strecoare-i jalei mele, în jar de rugini roase,
Viul argint al şopârlei mici pe pământ.
Mihai Eminescu - Oda in metru antic - recita Valeria Seciu
TEATRU/FILM 22 Iunie
De I L Caragiale
Biografie Ion Luca Caragiale
Nascut: 1 februarie, 1852
Decedat: 9 iunie, 1912
Nationalitate: Română
Cunoscut ca: Dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor
1852 La 1 februarie, in satul Haimanale (astazi I. L.Caragiale), judetul Dambovita, Romania, s-a nascut Ion Luca Caragiale, fiul lui Luca Caragiale si al Ecaterinei. A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist român. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.
1859-1860 Luca, tatal viitorului dramaturg si prozator, exercita profesiade avocat la Ploiesti, unde s-a stabilit cu intreaga familie. Ion invata primele slove cu dascalul Haralambie de la Biserica Sf. Gheorghe.
1860-1864 Invata la scoala Domneasca din Ploiesti (clasele II—IV). La limba romana are ca dascal pe Basiliu Dragosescu, caruia, peste ani, ii poarta un deosebit respect. „In trei ani m-a invatat, cu litere strabune, limba romaneasca cata o stiu pana in ziua de azi, ca, mai mult, dupa el, nici n-am mai avut unde invata”.
1864-1867 Absolveste prima clasa de gimnaziu in particular si urmatoarele trei la gimnaziul „Sfintii Petru si Pavel” din Ploiesti.
1868-1870 Este inscris la Conservatorul din Bucuresti, clasa de „declamatie si mimica” a unchiului sau, Costache Caragiale. Il cunoaste pe Mihai Eminescu, sufleur in trupa lui Pascaly.
1870 De la 20 iunie pana la 24 octombrie, copist la Tribunalul Prahova.
1871-1872 Al doilea sufleur si copist la Teatrul National din Bucuresti.
1873-1875 Primele incercari literare publicate in revista "Ghimpele", sub pseudonimul "Car" sau "Palicar". Cu numele intreg semneaza, pentru prima oara, in "Revista Contemporana", poemul "Versuri".
1876-1877 Corector la ziarul "Unirea democratica". Scoate "Claponul" si impreuna cu Frederic Damé, "Natiunea romana".
1877-1878 Fara semnatura, publica in "Romania libera" seria de foiletoane "Cercetare critica asupra teatrului romanesc". La propunerea lui Eminescu, incepe colaborarea la "Timpul". Se reprezinta tragedia in versuri "Romainvinsa", de D. Parodi, tradusa de I. L. Caragiale.
1879 La 18 ianuarie, la Teatrul National din Bucuresti, are loc prima reprezentatie a comediei "O noapte furtunoasa". Piesa este publicata in "Convorbiri literare". In acelasi an, in cercul literar al "Junimii", citeste "Conu Leonida in fata cu reactiunea" si un numar de "Aforisme".
1881 Paraseste ziarul "Timpul". Este numit de V. A. Urechia, Ministrul Instructiei Publice, revizor scolar in judetele Suceava si Neamt.
1882 Revizor scolar in Arges-Valcea.
1884 Se joaca in premiera opera-bufa "Hatmanul Baltag", scrisa in colaborare cu Iacob Negruzzi. Functionar la Regie, unde o cunoaste pe Maria Constantinescu. La aniversarea "Junimii" citeste, pe data de 6 octombrie, "O scrisoare pierduta". Prima reprezentatie a comediei are loc la 13 noiembrie la Teatrul National din Bucuresti.
1885 Nasterea lui Mateiu Caragiale. Premiera comediei "D-ale carnavalului" (un juriu prezidat de V. Alecsandri, o distinge cu un premiu). Colaboreaza cu articole la "Vointa nationala".
1888 Director al Teatrului National din Bucuresti.
1889 Se casatoreste cu Alexandrina Burrelly, fiica arhitectului Gaetano Burrelly. La "Editura Socec", apare volumul "Teatru", prefatat de Titu Maiorescu. La moartea lui Eminescu, publica in "Constitutionalul", necrologul "In Nirvana". Face parte din Comitetul de ridicare a unui monument in memoria marelui poet.
1890 Prima reprezentatie a dramei "Napasta".
1891 Academia Romana respinge propunerea de acordare a Premiului Heliade-Radulescu volumelor "Teatru" si "Napasta", dupa discursul dusmanos al lui Dimitrie A. Sturdza, care-l acuza pe Caragiale de imoralitate si de calomnierea valorilor nationale.
1892 Ruperea legaturilor cu cercul "Junimea", ruptura marcata de conferinta tinuta de scriitor la Ateneu, "Gaste si gasti literare", si de articolul "Douanote", in care il acuza pe Maiorescu de falsificarea textelor eminesciene.
1893 Prima serie a revistei umoristice bisaptamanale "Moftul roman", pe care o scoate impreuna cu Anton Bacalbasa. I. L. Caragiale conferentiaza la "Clubul Muncitorilor". Se naste fiul sau, Luca.
1894 Apare revista "Vatra", condusa de Slavici, Cosbuc si Caragiale. I se naste o fiica, Ecaterina.
1895 Conduce pentru cateva luni restaurantul garii Buzau (anterior deschisese, in asociatie, o berarie in Bucuresti).
1896 Colaboreaza la "Ziua" (organ al Partidului radical). Apare volumul "Schite usoare". Conduce suplimentul literar al ziarului "Epoca".
1897 In "Biblioteca pentru toti", publica "Notite si fragmente literare" (nr. 121—122).
1899 Ocupa postul de registrator-sef in Administratia Regiei Monopolurilor Statului. Incepe seria de "Notite critice" din "Universul".
1900 Face parte din Comitetul sarbatoririi semi-mileniului lui Gutenberg, cu acest prilej tinand un cuvant aniversar, in care pune in lumina rolul pe care-l au tipografii in cultura.
1901 Este sarbatorit, intr-un cerc de prieteni, cu prilejul a 25 de ani de activitate literara (eveniment marcat printr-un unic si original numar de revista intitulat: "Caragiale"). Aparitia celei de-a doua serii a "Moftului roman", precum si a volumului "Momente".
1902 Castiga procesul de calomnie pe care I. L. Caragiale l-a intentat lui C. A. Ionescu-Caion, care-l acuzase ca a plagiat "Napasta" dupa autorul maghiar Istvan Kemeny, scriitor inexistent. Pentru a doua oara Academia refuza sa-l premieze (este prezentat volumul "Momente").
1904 Calatoreste in Italia si Franta.
1905 Se stabileste la Berlin. Se imprieteneste cu Paul Zarifopol, ginerele lui Gherea. Proiectul unei noi piese: "Titirca, Sotirescu & C-ia".
1906 Publica in ziarul anti-monarhic "Protestarea", la 28 iunie, satira in versuri "Mare actor! Mari gogomani".
1907 In ziarul "Die Zeit" din Viena apare prima parte din articolul "1907", din primavara pana-n toamna, publicat integral in tara, sub forma unei brosuri. Pe aceeasi tema, fabulele din "Convorbiri".
1908 La "Editura Minerva" apar cele trei volume de "Opere complete".
1910 La "Editura Adevarul", se tipareste ultimul volum al lui I. L. Caragiale, "Schite noua".
1912 Refuza sa participe la sarbatorirea organizata cu prilejul jubileului de 60 de ani. In zorii zilei de 9 iunie moare in urma unui atac de cord, in locuinta sa de la Schoneberg, Berlin. Sicriul cu ramasitele sale pamantesti sunt aduse in tara la 18 noiembrie si depuse la Biserica Sf. Gheorghe. La 22 noiembrie este reinhumat in cimitirul Bellu, alaturi de Eminescu si Cosbuc.
O scrisoare pierduta (1953)
D'ale carnavalului (1958):
Film romanesc - Mofturi 1900 (1964):
În regia Vlad Mugur
Biografie Vlad Mugur
Vlad Mugur (n. 22 iunie 1927, București - d. 22 iulie 2001, München) a fost un regizor român de teatru.
A absolvit Institutul de Teatru din București (clasa regie) ca șef de promoție în 1949, dar începuse să regizeze piese de teatru cu doi ani înainte, în 1947.[1]
În 1965 a devenit directorul Teatrului Național din Cluj.[2] A rămas la Clujpână în 1971, când s-a decis să emigreze în Italia, deoarece îi displăcea atmosfera de lucru creată pentru oamenii de artă de către Tezele din iulie - atacul politico-ideologic lansat la adresa intelectualilor nonconformiști - inițiate de Nicolae Ceaușescu. Ulterior s-a mutat în Republica Federală Germania.
A montat piese de William Shakespeare, Carlo Goldoni, Luigi Pirandello, Konstantin Simonov, Anton Cehov, Vsevolod Vishnevski, Peter Handke, Walter Jens, Alexei Arbuzov, Albert Camus, Radu Cosașu, Alexandru Andrițoiu etc.
A fost căsătorit cu actrița Magda Stief. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.
Premiul Vlad Mugur - decernat de către Teatrul Maghiar de Stat din Cluj - este denumit astfel în memoria sa.
Premii și distincții
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[4]
· Premiul UNITER pentru întreaga sa activitate (1999).
Sluga la doi stapani (Povesti vinil audio):
În regia Alexandru Solomon
Biografie Alexandru Solomon
Alexandru Solomon a absolvit Facultatea de Film din Bucuresti, in 1991. A debutat ca operator la filmul Priveste inainte cu manie (regia Nicolae Margineanu) pentru care a fost premiat la International Camera Festival. In paralel cu activitatea de director de imagine la filme de fictiune ("In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura", regia Sinisa Dragin, "Examen", regia Titus Muntean), Alexandru Solomon a scris si regizat, incepand din 1993, mai multe filme documentare. Realizate ca productii independente, documentarele lui au fost premiate in tara si strainatate. Franzela exilului, despre Caragiale la Berlin, a obtinut Premiul Special al Juriului, UCIN 2003. Atat Omul cu o mie de ochi - un film despre viata si fotografiile lui Iosif Berman, cat si Viata de caine - o radiografie a Bucurestiului ca sat fara caini si oras cu caini - au fost desemnate drept Cele mai bune documentare la Festivalul DaKINO in 2001, respectiv 1998. Marele jaf comunist este prima sa coproductie internationala. Cel mai recent documentar al sau este Kapitalism - reteta noastra secreta.
· Cinemaguerilla (2009) - el insusi
· Ouăle lui Tarzan (2017) Trailer
· România: Patru patrii (2016)
· Clara B. / Clara B (2006)
· Marele jaf comunist (2004) Trailer
· Franzela exilului (2002)
· Omul cu o mie de ochi (2001)
· Viata de caine / Viata de câine (1998)
· Paznic de cetate / (1997)
· Cronica de la Zurich (1996)
· Via Regis (1996)
· Duo pentru Paoloncel si Petronom (1994)
· 2 X 5 / (1993)
· Earthcake / (1993)
· Strigat in timpan (1993)
Filmografie - coproducator
· Distanţa dintre mine şi mine (2018)
· Oceanul mare (2009)
Filmografie - scenarist
· Ouăle lui Tarzan (2017) Trailer
· România: Patru patrii (2016)
· Marele jaf comunist (2004) Trailer
· Franzela exilului (2002)
· Omul cu o mie de ochi (2001)
· Duo pentru Paoloncel si Petronom (1994)
Filmografie - producător
· România: Patru patrii (2016)
· Pașaport de Germania (2014) Trailer
· Aici... adică acolo (2012) Trailer
· Dacia, dragostea mea (2009) Trailer
Scaunul electric cu Ș.M.-Brăila, Marin Moraru, Niki Atanasiu
I. D. Sarbu - Simion cel drept | Teatru radiofonic
Bad Laundry Day for Mr Bean | Full Episodes | Classic Mr Bean
GÂNDURI PESTE TIMP 22 Iunie
Ion Luca Caragiale - Citate:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu