MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 1 IULIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (A. Evenimente, Nașteri); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

ISTORIE PE ZILE 1 Iulie

A.

Evenimente

· 251 - Bătălia de Abrittus este castigata de Goti împotriva romanilor. Imparatii Romani Decius şi Herennius Etruscus sunt ucişi.

· 552: Are loc Bătălia de Taginae (cunoscuta si sub numele de Bătălia de la Busta Gallorum). Forțele Imperiului Bizantin conduse de generalul Narses, distrug armata ostrogota din Italia si deschid calea pentru recucerirea bizantină Peninsulei Italiene, care a avut loc în timpul domniei imparatului Iustinian. În timpul luptelor, regele ostrogotilor, Totila, este ranit mortal. Generalul Narses (n. cca 478 la Roma — d. 573 ) a fost un general bizantin eunuc de origine armeana. În 533 l-a salvat pe împăratul Justinian, înăbușind în sânge puternica rascoala Nika. În 554 obține victoria de la Casilino și aduce aproape întreaga Italie sub control bizantin.

· 649 - Papa Martinus este ales pentru a succede lui Teodor I.
* 1097: Bătălia de la Dorylaeum: Cruciații conduși de prințul Boemund de Taranto înving pe turcii Seljuk conduși de sultanul Kilij Arslan I.

· 1200 - sunt inventati in China, ochelarii de soare.

· 1252 - Regele Alfonso al X-lea "el Sabio" de Castilia si Leon este încoronat.

· 1517 - inchizitorul Adrian Boeyens (Papa Adrian al VI-lea) devine cardinal.

· 1530 - Umanistul român Nicolaus Olahus începe corespondenţa cu umanistul renascentist Erasmus din Rotterdam

· 1543 - Anglia şi Scoţia semneaza Tratatul de Pace de la Greenwich.

· 1569: Regatul Poloniei şi Marele Ducat al Lituaniei au semnat actul Uniunii de la Lublin, prin care cele doua state se uneau, formând Uniunea Polono-Lituanian, numită în mod oficial „Republica celor două națiuni” ori „Federația celor două națiuni„, o federatie monarhica formată de Regatul Poloniei si Marele Ducat al Lituaniei , care a existat până la ultima impartire a Poloniei din anul 1795. Statul stăpânea nu numai teritoriile care sunt acum parți ale Poloniei și Lituaniei, dar și întregul teritoriu al Belarusului și părți din Ucraina si Letonia dar și teritoriul vestic rusesc care astăzi este regiunea Smolensk.

· 1674 - Spania, Franta si Olanda formeaza Tripla Alianţă.
* 1766: François-Jean de la Barre, un tânăr nobil francez, este torturat și decapitat înainte ca trupul său să fie ars pe un rug, împreună cu o copie a Dicționarului filosofic a lui Voltaire, bătută în cuie pe trunchiul său pentru crima de a nu fi salutat o procesiune religioasă romano-catolică în Abbeville, Franța.

· 1770: Cometa Lexell, descoperită de astronomul Charles Messier, trece la doar 0,015 unităţi astronomice (2,2 milioane kilometri) de Pământ, cel mai aproape dintre toate cometele observate de-a lungul istoriei. D/ 1770 L1 (Lexell), mai cunoscută sub denumirea de cometa Lexell, este o cometă care a fost descoperită de către astronomul francez Charles Messier la data de 14 iunie 1770. Această cometă îi poartă numele matematicianului ruso-suedez Anders Johan Lexell care i-a determinat precis orbita. Este una dintre cele patru comete care nu poartă numele descoperitorilor; celelalte trei sunt cometa Halley, cometa Encke şi cometa Crommelin.

· 1776 - Statele Americei Centrale voteaza Declaratia de Independenta.

· 1798 - Flota lui Napoleon ajunge in Alexandria, Egipt.

· 1822: Abolirea regimurilor fanariote în Moldova şi Ţara Românească şi revenirea la domniile pământene. Rolul activ jucat de domnitorii fanarioţi în revoltele grecilor de după 1820 şi haosul provocat de mişcarea Filikí Eteria în Moldova şi Muntenia, ca şi răscoala condusă de Tudor Vladimirescu în 1821, au dus la încetarea numirii de domnitori din rîndul membrilor familiilor fanariote în ambele principate româneşti. În primăvara lui 1822, de la Bucureşti şi Iaşi au fost trimise delegaţii pentru a cere Înaltei Porţi domni pămînteni (naţionali). Din aceste delegaţii au făcut parte printre alţii: Ioan Sandu Sturdza, un coborîtor al lui Vlad Ţepeş, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al decapitatului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei şi vornicul Iordache Rîşcanu, viitor membru în divanul domnesc al Moldovei. Această acţiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pămîntean în persoana lui Ioan Sandu Sturdza şi în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica (Grigore Dimitrie Ghica). Deşi înfrîntă prin intervenţia armatelor otomane, Revoluţia din 1821 a lui Tudor Vladimirescu a reuşit să determine sfîrşitul epocii fanariote prin restabilirea domniilor pămîntene, lucru care a dus la înlăturarea gravelor prejudicii aduse de Poartă statutului de autonomie a celor două Ţări Române. Totodată, revoluţia a consolidat ceea ce Nicolae Bălcescu va denumi mai tîrziu ca fiind „Partida Naţională”. Domniile lui Ioniţă Sandu Sturdza în Moldova şi a lui Grigore al IV-lea Ghica în Muntenia au fost primele domnii pămîntene după o lungă perioadă a domniilor fanariote în Muntenia şi Moldova. Perioada domniilor pămîntene (naţionale) a constituit tranziţia spre organizarea modernă a societăţii, dar atît Grigore D. Ghica în Muntenia, cît şi Ioan Sandu Sturdza în Moldova, nu au avut nici răgazul, nici mijloacele necesare, pentru a profita de un climat de stabilitate politică, de ordine pentru a realiza reformele menite să reînnoiască structurile societăţii, să reformeze instituţiile statului, prin măsuri administrative ei reuşind doar să diminueze abuzurile. Este adevărat, că împrejurările au fost deosebit de vitrege pentru cei doi domni români, dar şi propria lor capacitate şi voinţă nu le-au permis să realizeze schimbări calitative în viaţa celor două principate. Perioada domniilor pămîntene a fost însă în scurt timp întreruptă de ocupaţia militară rusă din timpul războiului ruso-turc din 1828-1829 şi de perioada de dominaţie ţaristă care a urmat.

Domnitorul Ioan Sandu Sturdza în Moldova

Domnitorul Dimitrie IV Ghica în Muntenia

· 1831 - Amiralul James Ross C ajunge la Polul Nord magnetic.

· 1859 - Prin Decretul lui Alexandru Ioan Cuza se infiinteaza Directia de Statistica a Moldovei, primul director fiind numit Ion Ionescu de la Brad.

· 1862: Prinţesa Alice a Regatului Unit, a doua fiică a reginei Victoria, s-a căsătorit cu Prinţul Ludovic de Hesse, viitorul Ludovic al IV-lea, Mare Duce de Hesse.

· 1862 - Este fondata Biblioteca de Stat din Rusia.

· 1863: Războiul civil american: Începe Bătălia de la Gettysburg. Bătălia de la Gettysburg a fost o bătălie purtată pe teritoriul statului Pennsylvania, în nord-estul Statelor Unite ale Americii, făcând parte din Războiului Civil American. Bătălia a avut loc în intervalul 1 iulie – 3 iulie 1863, combatanţii şi comandanţii fiind Statele Unite ale Americii (George Gordon Meade) şi Statele Confederate ale Americii (Robert Edward Lee). Bătălia s-a încheiat cu victoria Statelor Unite ale Americii. Bătălia de la Gettysburg, din Pennsylvania, a fost cea mai mare bătălie din Războiul Civil American , precum şi cea mai mare bătălie purtata vreodată în America de Nord, care a implicat aproximativ 85000 oameni în armata Uniunii de pe Potomac, la conducerea generalului-maior, George Gordon Meade şi aproximativ 75.000 militari în Armata Confederaţiei din Virginia de Nord, comandată de generalul Robert Edward Lee. Victimele la Gettysburg au totalizat 23,049 militari pentru Uniune (3155 morţi, răniţi 14529, 5365 dispăruţi). Pierderile confederate au fost de 28063 militari (3903 18,735 morţi, răniţi, dispăruţi şi 5425), mai mult de o treime din armata lui Lee. Aceste pierderi în mare parte de neînlocuit a armatei Sudului, combinate cu predarea Confederaţiei la Vicksburg, Mississippi, pe 4 iulie, a marcat ceea ce este în general considerată ca un punct de cotitură în Războiul Civil , deşi conflictul va continua pentru încă doi ani şi mai multe lupte importante: Chickamauga, Tribunalul Spotsylvania, Mononacy, Nashville etc.

· 1863 - Sclavia abolita in Surinam şi Antilele Olandeze.

· 1867: A intrat în vigoare Legea Americii de Nord Britanice, prin care Provincia Canada, New Brunswick și Nova Scotia erau comasate formând dominionul federal al Canadei.

· 1873 - Insula Printul Edward devine a 7-a provincie canadiană.

· 1878: S–a încheiat Congresul de pace de la Berlin. Prin Tratatul de pace s–au recunoscut independența României și drepturile ei asupra Dobrogei. Județele Cahul, Bolgrad și Ismail, din sudul Basarabiei, aflate în componența României, sunt încorporate Imperiului Țarist. Tratatul de la Berlin (13 iunie S.V. 1 iunie–13 iulie S.V. 1 iulie 1878) a fost tratatul internaţional care a pus capăt Războiului Ruso-Turc din anii 1877–1878. El avea menirea de a revizui prevederile păcii de la San Stefano şi a reduce astfel influenţa obţinută prin aceasta de Imperiul Rus în Balcani. Prin acest tratat semnat în urma Conferinţei de la Berlin s-a recunoscut de jure independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului.

· 1881 - A apărut, la Iaşi, revista “Contemporanul”

· 1885 - România a denunţat Convenţia comercială cu Austro-Ungaria din 1875, care era defavorabilă intereselor economice româneşti

· 1890 - Marea Britanie si Germania semneaza Tratatul Zanzibar-Helgoland.

· 1892 - A fost semnată o declaraţie ce reglementa provizoriu relaţiile comerciale româno-germane, până la semnarea unui nou tratat commercial

· 1899 - Cel de-al doilea proces in "Afacerea Dreyfus". Exilat in Insula Dracului (America de Sud), in urma condamnarii din 22.12.1894, Alfred Dreyfus este readus in Franta pentru o noua judecata a Consiliului de Razboi din Rennes (A. Dreyfus va fi din nou condamnat, la 10 ani de inchisoare, insa, sub presiunea opiniei publice i se va acorda gratierea. Va fi reabilitat la 13.07.1906). "Afacerea Dreyfus" a reprezentat lupta dintre fortele democratice ale Frantei si fortele reactionare. In apararea lui Dreyfus, scriitorul Emile Zola a adresat o scrisoare deschisa presedintelui republicii intitulata "J'accuse".

· 1902 - A apărut, la Budapesta, apoi la Sibiu, revista literară ”Luceafărul”, care a lansat doi dintre cei mai reputaţi scriitori de la începutul secolului: Octavian Goga şi Ion Agârbiceanu.

· 1903: Începe prima ediție a Turului Franței. Turul Franței (franceză Le Tour de France) este o competiție ciclistă anuală ce se desfășoară în Franța și în țările din jurul ei. Organizată pentru prima dată în anul 1903, acoperă o lungime totală de peste 3.600 km și se întinde pe durata a trei săptămâni. Datorită prestigiului pe care l-a căpătat de-a lungul timpului, competiția atrage la start cicliști și echipe din întreaga lume. Ea este împărțită pe segmente zilnice, denumite etape. La finalul celor trei săptămâni, pentru fiecare concurent în parte se cumulează timpii obținuți în fiecare etapă pentru a se determina câștigătorul competiției. În fiecare zi, sportivul cu cel mai mic timp acumulat după sfârșitul zilei precedente îmbracă tricoul galben de lider al clasamentului general. Traseul competiției se modifică în fiecare an, dar ea se încheie întotdeauna la Paris. Începând cu anul 1975, ultima etapă se desfășoară de-a lungul bulevardului Champs-Élysées.

· 1907 - Crearea primei unitati de aviatie in armata SUA.

· 1908 - Adoptarea SOS ca semnal morse international pentru cazurile de urgenta.

· 1916: a început Bătălia de pe râul Somme din Franța, una dintre cele mai sângeroase bătălii ale Primului Război Mondial, bătălie în care au murit peste un milion de oameni. De asemenea, această bătălie a fost una dintre cele mai lungi bătălii din timpul primului război mondial, încheindu-se pe 19 noiembrie 1916, după 141 de zile de luptă, aici fiind utilizate pentru prima dată în istorie, tancurile. Bătălia de pe râul Somme a fost prima mare operațiune lansată de armata britanică pe Frontul de Vest, operațiune care a fost însă un dezastru pentru britanici, care au pierdut într-o singură zi peste 27.000 de soldați. Cel mai important moment al Bătăliei de pe Somme a fost data de 1 iulie 1916 când 12 divizii britanice ce aveau în componență aproximativ 120.000 de oameni, au atacat liniile germane pe un front ce se întindea pe o distanță de 40 de kilometri, lupta dintre cele două tabere încheindu-se cu înfrângerea armatelor germane din aceasta zonă, însă cu pierderi grele din partea britanicilor. După acțiunea din 1 iulie, lupta continuând de-a lungul lunilor iulie și august, faza finală a bătăliei a avut loc la începutul lunii noiembrie, când s-au consemnat din nou pierderi umane uriașe. Presiunea constantă aplicată de Aliați asupra germanilor, i-a făcut pe aceștia să abandoneze pozițiile strategice din zonele de luptă, obligându-i să se retragă către poziții mai puțin avantajoase, ceea ce a dus în final la demoralizarea armatei germane. Astfel, din acel moment, înfrângerea Germaniei și a aliaților ei pe Frontul de Vest va deveni doar o chestiune de timp.

· 1920: Se înființează, la Sibiu, Școala militară de ofițeri activi de infanterie (inaugurată la 19 decembrie), în prezent Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” .

· 1921: Este fondat Partidul Comunist Chinez. Partidul Comunist al Chinei (numele oficial), cunoscut mai ales ca Partidul Comunist Chinez, este partidul de guvernământ din Republica Populară Chineză. Partidul a fost înfiinţat în 1921, a luptat împotriva Kuomintangul în timpul războiul civil din China, care s-a încheiat cu victoria comuniştilor în revoluţia chineză. Cu peste 70 de milioane de membri, (5% din populaţia totală a Chinei), PCC este cel mai mare partid politic din lume.

· 1923: Autoritatile din Canada adopta Legea de excludere a chinezilor din aceasta tara. Populaţia de etnie chineza din Canada a crescut de la 17,043 persoane în 1901 la 36.924 persoane în 1921. De-a lungul acestei perioade, locuitorii albi din British Columbia au cerut expulzarea lor in China. Intre 1880 si 1885, in timpul constructiei caii ferate canadiene care lega coasta Atlanticului de cea a Pacificului, autoritatile au admis cresterea emigratiei chineze, pentru ca guvernul federal avea nevoie de mana de lucru ieftina pentru muncile grele si periculoase,refuzate in general de localnici. Aceasta masura a condus la agitatii sociale si rasism generate de teama canadienilor, ca orientalii le vor ocupa locurile de munca. Legea a fost abrogata pe 14 mai 1947.

· 1925: António Maria da Silva este numit pentru a treia oară prim-ministru al Portugaliei.

· 1935: A fost înfiinţată Academia de Medicină din România, al cărei fondator a fost dr. Daniel Danielopolu. Instituţia, denumită în prezent Academia de Ştiinţe Medicale (ASM), a fost desființată în 1948 și reînființată în anul 1969. Daniel Danielopolu (n. 12/25 aprilie 1884, Bucureşti; d. 29 aprilie 1955, Bucureşti) a fost un medic, fiziolog şi farmacolog român, profesor universitar la facultatea de medicină din Bucureşti. A studiat interdependenţa dintre sistemul nervos somatic şi cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală şi în clinică, a adus contribuţii la patogenia şi tratamentul anginei pectorale. Precursor al teoriei sistemelor biologice şi al biociberneticei, promotor al farmacologiei nespecifice. Membru de onoare (din 1938) al Academiei Române.

· 1939 - In urma ocuparii de catre Germania a Cehoslovaciei, au fost intrerupte, in mod formal, relatiile dintre Romania si Cehoslovacia.

· 1942: Al doilea Razboi Mondial. Incepe prima batalie de la El Alamein, in nordul Africii intre trupele naziste si cele ale aliatilor occidentali. Prima bătălie de la El Alamein 1–27 iulie 1942 a fost una dintre principalele lupte ale Campaniei Deşertului Vestic a celui de-al doilea război mondial, având ca beligeranţi forţele Axei comandate de Erwin Rommel pe de-o parte şi forţele Aliaţilor comandate de Claude Auchinleck. Bătălia a marcat oprirea înaintării spre est a Axei. El Alamein (Egipt) a fost punctul cel mai estic atins de forţele Axei, aflat la doar 80 km de Alexandria.

· 1944 - La Conferinţa de la Bretton Woods (SUA) s-a hotărât înfiinţarea Fondului Monetar Internaţional - FMI (activitatea oficială a început la 1 martie 1947) şi a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care a început să funcţioneze la data de 25 iunie 1946

· 1948 - Într-o eră în care motorsportul era animat de curaj pur şi măsurile de siguranţă erau cât se poate de rudimentare, data de 1 iulie 1948 a adus un prim pas spre curse în care jertfele omeneşti să aibă o paritate mai mică în raport cu numărul starturilor. Cea mai accesibilă măsură în acea perioadă a fost introducerea căştii ca element obligatoriu în echipamentul pilotului. Această schimbare a fost declanşată de un oribil accident în care a fost implicat italianul Achille Varzi, FIA interzicând alinierea la start fără acest element de protecţie.. Acesta pilotând un bolid Alfa Romeo în calificările pentru Grand Prix-ul Elveţiei a derapat pe o suprafaţă umedă şi s-a răsturnat, fiind zdrobit de monopost. În cariera de pilot de 17 ani Varzi a câştigat numeroase Grand Prix-uri, dar şi celebrele curse Mille Miglia şi Targa Florio.

· 1962 - A fost proclamata independenta Republicii Burundi.

· 1962 - A fost proclamata independenta Republicii Ruanda.

· 1966 - A aparut, la Constanta, revista politico-social-literara "Tomis". Revista se impune mai ales prin sectorul de critica literara, prin anchetele intreprinse si prin reportajele publicate. In prezent, redactor -sef al revistei este Constantin Novac.

· 1968 - România a semnat Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare, intrat în vigoare la data de 5 martie 1970)

· 1968 - Uniunea Europeana. Intra in vigoare Uniunea Vamala, cu eliminarea drepturilor vamale intre "cei 6" si a tarifului exterior comun. Este facilitata libera circulatie a muncitorilor.

· 1969 - Printul Charles al Marii Britanii, mostenitorul Coroanei Britanice, a fost numit Print de Wales, la Castelul Caernarfon.

· 1974 - General Pinochet devine presedinte al Chile.

· 1975 - Semnarea actului final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa (CSCE) de catre cele 35 de state participante.

· 1977 - Proclamatia data de maiorul George Athanson, prin care ziua de 1 iulie a devenit, in Hartford (SUA), Ziua Neculai Ghimpu . Nascut in comuna Jorasti, judetul Galati, nea Neculai a facut turul Romaniei pe jos, in 1934. Dupa douazeci de ani, in 1976, a inceput periplul sau prin lume, calatorind cu caruta, camila, avionul sau vaporul. Oficialitatile din Detroit si Cleveland i-au oferit cheia de aur, iar la Boston a fost intampinat de insusi senatorul Edward Kennedy. Este unul dintre putinii romani care au vizitat centrul spatial NASA. Astfel, timp de trei ani, Neculai Ghimpu a dus un mesaj de prietenie si pace in aproape toate tarile lumii.

· 1979 - Sunt ridicate la rang de municipii orasele: Alexandria, Bistrita, Miercurea Ciuc, Sf Gheorghe, Slatina, Slobozia, Vaslui, Zalau, Fagaras.

· 1982 - Generalul Reynaldo Bignone a depus jurământul în calitate de preşedinte al Argentinei.

· 1990: Reunificarea Germaniei: Germania de Est acceptă Marca germană ca monedă, unind astfel economiile Germaniilor de Est și Vest.

· 1990: La Iaşi a avut loc ceremonia de instalare a Înalt Prea Sfinţiei Sale Daniel Ciobotea în funcţia de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

· 1991 - La Praga a avut loc ultima consfătuire a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia. Organizaţia Tratatului de la Varşovia a fost desfiinţată

· 1991 - S-a infiintat, sub autoritatea Camerei Deputatilor, Regia Autonoma « Monitorul oficial », editoarea si administratoarea publicatiei oficiale a statului roman - «Monitorul oficial» (H.G. nr. 358/1.07.1991).

· 1993 - A fost introdusă Taxa pe Valoare Adăugată (TVA), măsură aprobată prin Legea nr. 130/1992

· 1996 - Prima doamnă a Statelor Unite, Hillary Clinton, a început un turneu în Europa de Est. Prima ţară vizitată a fost România

· 1996: Pentru prima data in lume, in Australia se voteaza o lege prin care a fost autorizata eutanasierea.

· 1997: Marea Britanie a transferat Republicii Populare Chineze, suveranitatea asupra Hong Kongului.

· 1997 - România devine efectiv parte la Acordul Central-European de Comert Liber (alaturi de Cehia, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria).

· 1999: Regina Elisabeta a II–a a Marii Britanii a inaugurat, la Edinburgh, primul parlament scoțian ales în ultimii 300 de ani.

· 1999 - Johannes Rau a depus juramantul de presedinte al Germaniei (1999-2004) in fata celor doua camere ale parlamentului german..

· 2001: Gimnasta romanca Nadia Comaneci devine cetateana americana.

· 2002: Curtea Supremă din Chile a închis definitiv procedura juridică împotriva fostului dictator militar Augusto Pinochet, acuzat de comiterea mai multor asasinate şi răpiri.

· 2002 - Multimiliardarul american Steve Fossett a devenit primul om care a reuşit să efectueze singur înconjurul lumii în balon, fără escală

· 2002 - Curtea Penală Internaţională, primul tribunal permanent însărcinat cu pedepsirea crimelor de război, şi-a început activitatea la Haga

· 2004: Postul de radio România Tineret emite doar pe internet, devenind un post experimental. Directorul postului este Florian Pittiș. Radio 3net „Florian Pittiş” este primul post public de radio din ţară şi din Europa care emite exclusiv pe Internet. Situl web al postului Radio 3Net găzduieşte o colecţie impresionantă de albume folk şi rock, de poveşti ale teatrului radiofonic şi de înregistrări video de la festivalurile muzicale din ţară, precum Festivalul de Muzica Folk „Folk You”, Festivalul de muzică tânără „Prometheus” şi Festivalul „Delta Fest”. Pe www.radio3net.ro pot fi audiate: „1001 de albume de ascultat într-o viaţă”, „Cele mai bune 500 de albume”, „Cele mai bune 500 de piese”, „Cei mai mari 100 de chitarişti ai tuturor timpurilor”, „Cei mai buni 100 de artişti rock ai tuturor timpurilor”. Iniţiatorul proiectului Radio 3Net a fost regretatul artist Florian Pittiş. Este urmaşul postului de radio Programul III, primul post interactiv din ţara noastră, post de avangardă în perioada comunistă. Programul III a reprezentat o gură de aer proaspăt în vremea regimului comunist, un post îndrăzneţ cu o atmosferă specială, care a strâns în jurul lui tineri, oameni de teatru şi de muzică.

· 2004 - România a preluat preşedinţia Consiliului de Securitate al ONU, fiind singurul membru al Consiliului care conduce două comitete, respectiv comitetul 1540 privind neproliferarea armelor de distrugere în masă, şi Comitetul 1518 privind Irakul.

· 2004: Populatia Canadei a ajuns la 31 946 316 persoane, a comunicat Centrul canadian de statistica.

· 2004 - Edward Chaplin, noul ambassador britanic la Bagdad , isi preia functia.

· 2005: Intră în circulație leul nou, urmând ca până la 31 decembrie 2006 leii vechi să circule în paralel cu cei noi. Aceasta reprezintă a doua etapă a denominarii și începând cu această dată 10.000 lei vechi vor fi preschimbați pentru un leu nou.

· 2005 - Festivalul de Jazz Montreux, a 39-a editie (1-16 iulie).

· 2007: Rutierul Dan Anghelache câștigă Turul României 2007. Victorie românească după 10 ani.

· 2007: Pe stadionul Wembley are loc un concert pentru comemorarea a 10 ani de la dispariția prințesei Diana.

· 2008 - Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a preluat preşedinţia UE într-o atmosferă de criză accentuată de refuzul preşedintelui polonez de a ratifica Tratatul de la Lisabona şi de criticile virulente formulate de Bruxelles la adresa sa.

· 2011: Albert al II-lea, Prinț de Monaco se căsătorește la palatul regal cu Charlene Wittstock, fostă înotătoare olimpică; Wittstock devine Prințesa Charlene.

· 2013: Croația aderă la Uniunea Europeană, devenind al 28-lea stat membru al Uniunii Europene.

2014: Fostul președinte al Franței, Nicolas Sarkozy, a fost pus sub acuzare pentru corupție activă și trafic de influență.
2015: Grecia devine prima economie avansată care a intrat în încetare de plăți în raport cu FMI după ce Grecia nu a plătit tranșa de 1,5 miliarde de euro pe care o datora Fondului, tranșă care avea scadența la 30 iunie.
2016: Curtea Constituțională din Austria a anulat rezultatul alegerilor prezidențiale din mai și a dispus organizarea unui nou scrutin. Curtea a constatat ca la votul prin corespondență au existat nereguli ce ar fi putut vicia rezultatul final. Marja de voturi dintre cei doi candidați a fost mai mică de 1%.^[1]
2018: În Franța, gangsterul Rédoine Faid, condamnat la 25 de ani de închisoare, pentru un jaf armat eșuat, în timpul căruia un polițist a fost ucis, a evadat din închisoare după ce trei complici înarmați au aterizat cu elicopterul în curtea penitenciarului. Este a doua evadare a lui Faid; în 2013 el a evadat după ce a luat ostatici patru gardieni, pe care i-a folosit drept scut uman.

Nașteri

· 1381 - Sf. Laurentius Justitianus, [Lorenzo Giustiniani].

· 1481: Christian al II-lea (1 iulie 1481 – 25 ianuarie 1559) a fost rege al Danemarcei, Norvegiei (1513-1523) și al Suediei (1520-1523) în timpul Uniunii de la Kalmar. Christian s-a născut la Castelul Nyborg ca fiu al regelui Hans al Danemarcei și a reginei Christina de Saxonia. I-a succedat tatălui său ca rege al Danemarcei și Norvegiei iar mai târziu a fost succedat de unchiul său, Frederick I al Danemarcei

În timpul domniei sale, Christian s-a concentrat pe încercarea de a menține un control al Suediei în timp ce încerca o concentrare a puterii în mâinile monarhului, în detrimentul atât al clerului cât și al nobilimii. Pentru această încercare, el a sprijinit crearea unei clase puternice a burgheziei.^[2]

Christian a luat parte la cucerirea tatălui său a Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-a revoltat. Hans a fost numit vicerege al Norvegiei (1506-1512) și a reușit să mențină controlul asupra acestei țări. În timpul administrației lui dure ^[2] din Norvegia a încercat să priveze nobilimea norvegiană de influența tradițională exercitată prin intermediul Consiliului de stat (Rigsraad), lucru care a condus la controverse.

O particularitate, mai mult fatală pentru el, a fost gustul său pentru oamenii obișnuiți, care a crescut odată cu pasiunea lui pentru o fată norvegiană numită Dyveke Sigbritsdatter, care a devenit amanta lui, în 1507 sau 1509.

Succesiunea lui Christian pe tron a fost confirmată de Herredag sau ansamblul de notabili din cele trei regate de nord, care s-a reunit la Copenhaga în 1513. Nobilii și clerul din toate cele trei regate au privit cu îndoieli grave un conducător care a demonstrat deja în Norvegia, că nu se teme să-și aplice autoritatea la marginile ei extreme.

La 12 august 1515, Christian se căsătorește cu Isabella de Burgundia, nepoata lui Maximilian I, Împărat Roman. Dar el nu va renunța la legătura sa cu Dyveke; doi ani mai târziu, amanta sa moare în circumstanțe suspecte.

Christian al II-lea

Rege al Danemarcei, Suediei și Norvegiei, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn și Dithmarschen, Conte de Oldenburg și Delmenhorst[1]

Date personale
Născut	1 iulie 1481 Castelul Nyborg
Decedat	25 ianuarie 1559 (77 de ani) Castelul Kalundborg
Înmormântat	Odense
Părinți	Ioan al Danemarcei Cristina de Saxonia
Frați și surori	John of Denmark[] Ernest of Denmark[] Elisabeta a Danemarcei Prince Francis of Denmark[*]
Căsătorit cu	Isabella de Burgundia
Copii	Prințul Hans al Danemarcei Dorothea, Electoare Palatină Cristina, Ducesă de Milano
Cetățenie	Norvegia
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Titluri	rege[*] duce
Familie nobiliară	Casa de Oldenburg
Rege al Danemarcei
Domnie	22 iulie 1513 – 20 ianuarie 1523
Încoronare	11 iunie 1514
Predecesor	Hans
Succesor	Frederick I
Rege al Norvegiei
Domnie	22 iulie 1513 – 20 ianuarie 1523
Încoronare	20 iulie 1514
Predecesor	Hans
Succesor	Frederick I
Rege al Suediei
Domnie	1 noiembrie 1520 – 23 august 1521
Încoronare	4 noiembrie 1520
Predecesor	Sten Sture cel Tânăr (ca regent)
Succesor	Gustav I

· 1506: Ludovic al II-lea al Ungariei și Boemiei (d. 1526). A fost ultimul rege din dinastia Iagello, căzut in lupta la vârsta de 20 de ani după care turcii victorioși au ocupat centrul statului ungar de atunci, administrându-l ca raia turcească, timp de aproximativ 150 de ani.

· 1534: Frederic al II-lea (1 iulie 1534 – 4 aprilie 1588), rege al Danemarcei și Norvegiei și Duce de Schleswig din 1559 până la moartea sa.

Frederic al II-lea al Danemarcei

Frederic al II-lea a fost fiul regelui Christian al III-lea al Danemarcei și al Norvegiei și al Dorotheei de Saxa-Lauenburg. Frederic al II-lea a fost un domnitor renascentist tipic al Danemarcei. Spre deosebire de tatăl său, el a fost puternic influențat de idealuri militare și încă din tinerețe și-a făcut prieteni prinți germani militari. Și-a dorit să se căsătorească cu iubita lui Anne de Hardenberg însă în final a fost convins să n-o facă. La scurt timp după ce a urcat pe tron, a obținut prima sa victorie prin cucerirea regiunii Dithmarschen în vara anului 1559.

Conflictul dominant al domniei sale a fost războiul scandinav de șapte ani din 1563 până în 1570 în care el a încercat în zadar să cucerească Suedia, care era condusă de vărul său, regele nebun Eric al XIV-lea. A fost un război extrem de costisitor, un război de uzură, în care unele zone din Scania au fost devastate de suedezi iar Norvegia a pierdut aproape tot. În timpul războiului, regele a condus personal armata pe câmpul de luptă, dar fără mari rezultate iar conflictul a deteriorat relația sa cu consilierii.

Cu toate acestea, tulburările interne din Suedia și preluarea administrării daneze de capabilul ministru de finanțe Peder Oxe a stabilizat situația. Războiul s-a încheiat printr-un status quo care a permis Danemarcei să obțină pacea. Frederic al II-lea a semnat Tratatul de pace de la Stettin (1570), care nu a adus decât slabe avantaje Danemarcei însă a arătat limitele puterii militare daneze.

După război Frederick a menținut pacea fără să renunțe la încercarea sa de a-și extinde prestigiul în domeniul naval. Politica sa externă a fost susținută moral de puterile protestante. În acel timp fiind celibatar a curtat-o pe Elisabeta I a Angliei, o inițiativă care i-a adus Ordinul cavaleresc al Jartierei (1578). Consilieri cu experiență ca Peder Oxe, Niels Kaas, Arild Huitfeldt și Christoffer Valkendorff au avut grijă de administrarea internă.^[2]

Frederic a fost descris ca un rege ambițios și curajos. A fost pasionat de vânătoare, vin și petreceri. A reconstruit castelul Kronborg în perioada 1574-1567,^[3] în 1587 a fondat orașul Fredrikstad în Norvegia, a fondat școala superioară Frederic II la Fredrikstad. A fost o perioadă de prosperitate și de creștere din istoria Danemarcei. Frederic a fost un susținător al celebrului astronom Tycho Brahe.

La 4 aprilie 1588 la Antvorskov a murit și a fost succedat de fiul său cel mare Christian al IV-lea. A fost înmormântat la Catedrala Roskilde.

La 20 iulie 1572 s-a căsătorit cu Sophia de Mecklenburg-Güstrow, o descendentă a regelui Hans al Danemarcei. Au avut șapte copii:

Elisabeta (25 august 1573 – 19 iunie 1626), căsătorită în 1590 cu Ducele Henry Julius de Braunschweig.
Anna (12 decembrie 1574 – 2 martie 1619), căsătorită la 23 noiembrie 1589 cu Iacob al VI-lea al Scoției, care mai târziu a devenit Iacob I al Angliei
Christian al IV-lea al Danemarcei (12 aprilie 1577 – 28 februarie 1648)
Ulrik (30 decembrie 1578 – 27 martie 1624), ultimul episcop de Schleswig, căsătorit cu Lady Catherine von Hahn
Augusta (8 aprilie 1580 – 5 februarie 1639), căsătorită la 30 august 1596 cu Ducele Johann Adolf de Holstein-Gottorp
Hedwig (5 august 1581 – 26 noiembrie 1641), căsătorită la 12 septembrie 1602 cu Christian al II-lea, Elector al Saxoniei
Ioan de Schleswig-Holstein (9 iulie 1583 – 28 octombrie 1602)

Frederic al II-lea

Date personale
Născut	1 iulie 1534 Haderslev, Danemarca
Decedat	4 aprilie 1588 (53 de ani) Slagelse, Danemarca
Înmormântat	Catedrala Roskilde
Părinți	Christian al III-lea al Danemarcei Dorothea de Saxa-Lauenburg
Frați și surori	Anna a Danemarcei Dorothea a Danemarcei, Ducesă de Brunswick-Lüneburg Magnus, duce de Holstein[] John the younger[]
Căsătorit cu	Sophie de Mecklenburg-Güstrow
Copii	Elisabeta, Ducesă de Braunshweig Anne, regină a Angliei și Scoției Christian al IV-lea Ulrik al Danemarcei Augusta, Ducesă de Holstein-Gottorp Hedwig, Elecoare de Saxonia Ioan, Prinț de Schleswig-Holstein
Cetățenie	Danemarca-Norvegia
Religie	luteranism
Ocupație	colecționar de artă[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Casa de Oldenburg
Rege al Danemarcei și Norvegiei
Domnie	1559–1588
Predecesor	Christian al III-lea
Succesor	Christian al IV-lea

* 1627: Anna Maria de Mecklenburg-Schwerin (1 iulie 1627 – 11 decembrie 1669) a fost o nobilă germană, membră a Casei de Mecklenburg și, prin căsătorie, Ducesă de Saxa-Weissenfels.
A fost al patrulea copil și a doua fiică a lui Adolf Frederic I, Duce de Mecklenburg-Schwerin și a primei lui soții, Anna Maria de Ostfriesland^[1]. Războaiele în care era implicat Mecklenburg l-au forțat pe tatăl ei să-și trimită copiii inițial în Suedia, apoi în Danemarca, la curtea reginei Sofia(născută Ducesă de Mecklenburg-Güstrow). În 1629 Anna Maria a fost trimisă în Saxonia, la castelul Lichtenberg, unde a fost educată. În 1642 s-a întors la Schwerin, unde și-a reîntâlnit doar tatăl, mama ei murind în 1634. Probabil atunci și-a văzut pentru pima dată mama vitregă, Marie Katharina de Brunswick-Dannenberg, și ce trei frați vitregi. Anna Maria era copilul preferat al tatălui ei așa cum demonstrează tonul cordial, chiar afectuos al scrisorilor pe care și le-au scris unul altuia.

La Schwerin, la 23 noiembrie 1647, Anna Maria s-a căsătorit cu Augustus, Duce de Saxa-Weissenfels. Ei au avut 12 copii:

Magdalene Sibylle (n. 2 septembrie 1648, Halle - d. 7 ianuarie 1681, Gotha); s-a căsătorit la 14 noiembrie 1669 cu Ducele Frederic I de Saxe-Gotha-Altenburg. A fost strămoașa reginei Victoria a Regatului Unit.
Johann Adolf I (n. 2 noiembrie 1649, Halle - d. 24 mai 1697, Weissenfels).
August (n. 3 decembrie 1650, Halle - d. 11 august 1674, Halle); s-a căsătorit la 25 august 1673 cu Charlotte de Hesse-Eschwege. Singurul lor copil a murt la naștere (24 aprilie 1674).
Christian (n. 25 ianuarie 1652, Halle - ucis în bătălie la Mainz, 24 august 1689), mareșal al armatei saxone
Anna Maria (n. 28 februarie 1653, Halle - d. 17 februarie 1671, Halle).
Sophie (n. 23 iunie 1654, Halle - d. 31 martie 1724, Zerbst); s-a căsătorit la 18 iunie 1676 cu Karl, Prinț de Anhalt-Zerbst. Ca și sora ei mai mare Magdalene Sybille, este strămoașă a reginei Victoria.
Katharine (n. 12 septembrie 1655, Halle - d. 21 aprilie 1663, Halle).
Christine (n. 25 august 1656, Halle - d. 27 aprilie 1698, Eutin); s-a căsătorit la 21 iunie 1676 cu August Friedrich de Holstein-Gottorp, Prinț-episcop de Lübeck.
Heinrich (n. 29 septembrie 1657, Halle - d. 16 februarie 1728, Barby); a moștenit Barby.
Albrecht (n. 14 aprilie 1659, Halle - d. 9 mai 1692, Leipzig).
Elisabeth (n. 25 august 1660, Halle - d. 11 mai 1663, Halle).
Dorothea (n. 17 decembrie 1662, Halle - d. 12 mai 1663, Halle).

Anna Maria a murit la 42 de ani, la Halle. La doi ani după decesul ei, soțul ei s-a recăsătorit cu Johanna Walpurgis de Leiningen-Westerburg cu care a avut doi fii.

Anna Maria de Mecklenburg-Schwerin

Anna Maria de Mecklenburg-Schwerin, gravură de Johannes Frentzel, 1654.

Căsătorit(ă)	Augustus, Duce de Saxa-Weissenfels
Familie nobilă	Casa de Mecklenburg
Tată	Adolf Frederic I, Duce de Mecklenburg-Schwerin
Mamă	Anna Maria de Ostfriesland
Naștere	1 iulie 1627 Schwerin
Deces	11 decembrie 1669 (42 de ani) Halle

· 1646: Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (n. 1 iulie 1646, Leipzig, d. 14 noiembrie 1716, Hanovra) a fost un filozof și matematician german, unul din cei mai importanți filozofi de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea, unul din întemeietorii iluminismuluigerman. În matematică, Leibniz a introdus termenul de "funcție" (1694), pe care l-a folosit pentru a descrie o cantitate dependentă de o curbă. Alături de Newton, Leibniz este considerat fondatorul analizei matematice moderne.
Leibniz s-a născut pe 1 iulie 1646 în Leipzig, fiu al unui avocat și profesor la universitatea din localitate. Tot aici își începe studiile, pe care le continuă la Jena și Altdorf. În 1666 obține titlul de doctor în Drept și intră în serviciul lui Johann Phillipp von Schönborn, arhiepiscop și prinț elector în Mainz, pentru care îndeplinește un mare număr de însărcinări politice și diplomatice. În 1673, întreprinde o călătorie la Paris, unde rămâne timp de trei ani și se ocupă în mod intens cu studiul matematicii, științelor naturale și filozofiei. Întors în Germania, obține în anul 1676postul de bibliotecar și consilier privat pe lângă Ernst August, prinț de Braunschweig-Lüneburg și mai târziu prinț elector de Hanovra, apoi pe lângă urmașul lui, Georg Ludwig, care va deveni rege al Marii Britanii cu numele de George I. În această funcție, Leibniz rămâne până la sfârșitul vieții. El se bucura de o deosebită prețuire și era considerat în acel timp ca geniu universal. Opera sa se extinde nu numai în domeniile filozofiei și matematicii, ci tratează teme variate de teologie, drept, diplomație, politică, istorie, filologie și fizică. A fost fondatorul și primul președinte al "Academiei de Științe" din Berlin (1700). Leibniz moare la 14 noiembrie1716 în Hanovra.

Gottfried Wilhelm von Leibniz

Date personale
Născut	1 iulie 1646^[10]^[11]^[12]^[13]^[14]^[15]^[16] Leipzig, Principatul Saxoniei, Sfântul Imperiu Roman^[17]^[18]
Decedat	14 noiembrie 1716 (70 de ani)^[19]^[20]^[10]^[21]^[11]^[22]^[12]^[13]^[15] Hanovra, Germania, Sfântul Imperiu Roman^[23]^[18]^[24]^[25]^[26]
Înmormântat	Neustädter Hof- und Stadtkirche St. Johannis[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*]
Părinți	Friedrich Leibniz[]^[27] Catharina Schmuck[]^[28]
Cetățenie	Sfântul Imperiu Roman Germania
Etnie	german
Religie	luteranism
Ocupație	matematician jurist fizician filozof diplomat istoric bibliotecar[] muzicolog[] traducător teoretician al muzicii[] scriitor diplomatician[] poet inginer zoolog[] arhivist[] biolog geolog
Activitate
Domeniu	analiză matematică Apologetică creștină
Instituție	Universitatea Leipzig
Alma Mater	Universitatea din Altdorf[]^[1] Universitatea Leipzig^[1] Universitatea din Jena^[1] Alte Nikolaischule (Leipzig)[]
Organizații	Academia Pontificală de Științe[*]^[2] Academia de Științe din Berlin Societatea Regală din Londra^[3] Academia Franceză de Științe^[4]
Conducător de doctorat	Jakob Thomasius[]^[5] Erhard Weigel[]^[5] Bartholomäus Leonhard Schwendendörffer[*]^[6] Christiaan Huygens^[7]
Doctoranzi	Nicolas Malebranche[*]^[8] Christian Wolff^[9] Jakob Bernoulli
Cunoscut pentru	Discourse on Metaphysics[] Théodicée[] integral calculus[*]
Premii	Membru al Societății Regale[

· 1654: Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme, mareșal al Franței (d. 1712)

· 1742 - Georg C Lichtenberg, fizician si scriitor german.

· 1788: Jean-Victor Poncelet (n. 1 iulie 1788 - d. 22 decembrie 1867) a fost un matematician, inginer francez și director al celebrului institut de învățământ superior, École Polytechnique. Prin contribuțiile sale, a revigorat domeniul geometriei proiective, al cărui pionier a fost Gérard Desargues.^[2]

Printre contribuțiile sale notabile, putem menționa: aplicațiile în geometria proiectivă ale noțiunii de pol și polară, ale relației de conjugare armonică, studii asupra teoremei lui Feuerbach, asupra numerelor complexe sau despre principiul dualității în geometria proiectivă.

A studiat la École Polytechnique. După obținerea diplomei, intră în corpul inginerilor militari. A participat la războaiele lui Napoleon împotriva Imperiului Țarist din 1812. Din nefericire, este capturat și ținut prizonier până în 1814.^[3]

Ca profesor, a predat mecanica la școala École d’Application din orașul natal, Metz. În această perioadă, publică lucrarea Introduction à la mécanique industrielle, în care prezintă unele îmbunătățiri la turbina cu gaze și cea hidraulică.^[4] A introdus denumirea lucru mecanic pentru mărimea produs dintre forță și deplasare.

Mai târziu, activează ca profesor la Facultatea de Științe din cadrul prestigioasei Universități din Paris, unde rămâne până în 1850, când se retrage din activitate. În acestă perioadă scrie Applications d'analyse et de géométrie, care va fi introducerea la lucrarea sa anterioară, Traité des propriétés projectives des figures.

În onoarea lui Poncelet, în 1868 a fost instituit un premiu care îi poartă numele și care este acordat de către Academia Franceză de Științe celor care aduceau contribuții meritorii în matematica aplicată. De asemenea, o unitate de măsură pentru putere, utilizată în Franța înaintea introducerii calului putere îi poartă numele.

· 1804: S-a născut scriitoarea franceză (Amantine Aurore Lucile Dupin), Georges Sand: (m. 8 iun. 1876). Amantine (sau „Amandine”) Lucile Aurore Dupin, mai târziu Baroană Dudevant (1 iulie 1804 – 8 iunie 1876), cel mai bine cunoscută sub pseudonimul său literar George Sand (franceză ʒɔʁʒ sɑ̃d), a fost o scriitoare și feministă franceză.

· 1818: Ignaz Semmelweis, medic maghiar (d. 1865)
* 1829: George D. Vernescu (n. 1 iulie 1829, București - d. 3 iulie 1900, București) a fost un jurist și om politic român. De-a lungul timpului a ocupat funcții precum cele de ministru de finanțe și de interne al României.

George D. Vernescu

* 1849: Louis Welden Hawkins (n. 1 iulie 1849, Stuttgart, Germania - d. 1 mai1910), Paris, Franța), a fost un pictor francez de naționalitate engleză, cu o puternică tușă și o foarte individualizată manieră artistică. Deși pictura sa aduce o notă de sobrietate și perfecțiune a proporțiilor în stilul "clasicismului" Renașterii, având elemente și din tehnica Pre-Rafaeliților și aducând un "parfum" rafinat combinat de Art Deco, Art Nouveau, Simbolism și, uneori, Suprarealism, în realitate Louis Welden Hawkins, ca orice artist puternic individualizat, nu seamănă, de fapt, cu nimeni, nu poate fi încadrat în vreun curent anume și nu are epigoni.

Născut la Stuttgart, în Germania, din părinți englezi, Hawkins se mută la Paris în timpul adolescenței sale. Puternic atras de pictură, studiază artele frumoase la cunoscuta și libertina Académie Julian, creându-și propriul său stil artistic inconfundabil, sofisticat, dens, bogat detailat, amintind uneori de bazoreliefuri în piatră și metal.

Aidoma pre-rafaeliților pictura sa este, într-un fel, o clară întoarcere la izvoarele clasicilor picturii rafaelite și renascentiste. În același timp, datorită apropierii sale de simbolism prin natura relațiilor personale cu scriitorii francezi simboliști, Stéphane Mallarmé, Jean Lorraine, Robert de Montparnasse, pictura lui Hawkins prezintă numeroase elemente ale simbolismului, fără ca opera sa să poată fi încadrată clar doar în rândul picturii de această orientare.

Louis Welden Hawkins

*
* 1858:

Nifon Niculescu

(n.

Nicolae Niculescu

; 1 iulie 1858 - 27 februarie 1923) a fost un cleric român care a devenit episcop al

Bisericii Ortodoxe Române

Date personale
Nifon Nicolescu
Născut	1 iulie 1858
Decedat	27 februarie 1923 (64 de ani)
Religie	creștinism ortodox[*]
Activitate
Alma mater	Universitatea din București

· 1872: S-a născut aviatorul francez Louis Bleriot, primul care a reuşit traversarea Canalului Mânecii; (m. 2 aug. 1936). Louis Blériot (1 iulie 1872 – 2 august 1936) a fost un aviator francez, inventator și inginer. În 1909, el a efectuat primul zbor complet deasupra unei întinderi mari de apă într-un aparat mai greu decât aerul, când a traversat Canalul Mânecii. Pentru această realizare el a primit un premiu de 1000 lire (5.000 dolari; SUA 1910). El este considerat prima persoană care a construit un monoplan funcțional. Blériot a fost un pionier al acrobațiilor aeriene.

· 1879: Léon Jouhaux (n. 1 iulie 1879,^] Pantin, Franța^[4] – d. 28 aprilie 1954, Paris, Franța^[) a fost un sindicalist francez cu tendințe libertariene, secretar general al CGT din 1909 până în 1947, apoi președinte al CGT-FO din 1948 până la moartea sa. Este laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe 1951.

Léon Jouhaux

· 1889: Vera Ignatievna Mukhina, în limba rusă, Вера Игнатьевна Мухина(n. 1 iulie 1889 [stil vechi 19 iunie], Riga — 6 octombrie 1953, Moscova) a fost unul din sculptorii sovietici cei mai cunoscuți și recunoscuți. Vera Mukhina este considerată unul din simbolurile curentului denumit Realism socialist.
Vera Muhina s-a născut în Riga într-o familie de comercianți avuți și s-a stabilit ulterior la Moscova, unde a studiat la diferite școli private de artă, incluzând cele ale lui Konstantin Iuon^⁠(en) și Ilia Mașkov^⁠(en). În 1912, a călătorit la Paris, unde a urmat Académie de la Grande Chaumière, avându-l ca profesor pe Emile-Antoine Bourdelle^⁠(fr). Ulterior, a vizitat Italia, unde a studiat pe cont propriu arta Renașterii. În 1918 s-a căsătorit cu Alexei Zamkov, de profesie chirurg militar.

Opera sa sculpturală cea mai cunoscută și apreciată este monumentul gigantic „Muncitorul și colhoznica", care a fost „piesa de rezistență" a pavilionului sovietic al Expoziției internaționale din Paris din 1937. Sculptura, cântărind 75 de tone și având o înălțime de 24 de metri a fost realizată din fâșii de oțel inoxidabil sudate printr-o metodă inovativă atunci de sudură punctuală.

Muncitorul ține în mâna sa stângă un ciocan, iar colhoznica ține în mâna sa dreaptă o seceră. Cele două mâini se ating sugerând "unitatea de nezdruncinat a muncitorilor și colhoznicilor", iar cele două unelte, secera și ciocanul, sugerează nu numai simbolul comunist al Uniunii Sovietice, prezent pe steagul acesteia, dar și controlul puterii, care aparținea, conform propagandei timpului, „întregului popor". Cele două personaje sunt reprezentate într-o dublă fandare înainte (picioarele avansate fiind identice cu mâinile care prezintă uneltele), sugerând „dinamismul și progresul neabătut al societății sovietice". Ulterior, în 1947, grupul statuar, instalat la Centrul expozițional al întregii Rusii (atunci, „Centrul expozițional al întregii Uniuni Sovietice"), a devenit simbolul studioului de film Mosfilm.

* 1892: James Mallahan Cain (n. 1 iulie 1892, Annapolis, Maryland - d. 27 octombrie1977, University Park, Maryland) a fost un autor și jurnalist american de origine irlandeză. Deși Cain s-a opus vehement acestei etichetări, el este de obicei asociat cu Școala Americană de roman noir de ficțiune polițistă și este văzut ca fiind unul dintre creatorii acestui „roman noir”. Câteva dintre romanele sale polițiste au stat la baza scenariilor unor filme de mare succes.

* 1896: Pavel Grigorovici Antokolski (în rusă Павел Григорьевич Антокольский) (n. 1 iulie 1896, Sankt Petersburg - d. 9 octombrie 1978, Moscova) a fost un poet rus.
Opera:

1928: Robespierre și Gorgona ("Robespier i Gorgona");
1933: Comuna anului 71 ("Kommuna 71 goda");
1937: Koșcei ("Koșcei");
1943: Fiul ("Sîn");
1950: Ocean ("Okean");
1954: Într-o străduță de lângă Arbat ("V pereulke za Arbatom");
1964: Cele patru dimensiuni ("Cetvërtvoe izmerenie");

1969: Poveste din trecut ("Povest' vremennîh").

Date personale
Pavel Antokolski
Născut	1/13 iulie 1896^[2]^[3] Sankt Petersburg, Imperiul Rus^[2]^[4]
Decedat	9 octombrie 1978 (82 de ani)^[3] Moscova, URSS
Înmormântat	Vostryakovo Cemetery[*]
Cetățenie	Imperiul Rus URSS
Ocupație	lingvist poet traducător regizor de teatru
Partid politic	Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
Limbi	limba franceză limba rusă^[1]
Studii	Moscow State University, Faculty of Law[*]
Note
Premii	Premiul Stalin Ordinul Lenin Ordinul Insigna de Onoare[] Ordinul Steagul Roșu al Muncii Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[

· 1899 - Thomas A. Dorsey, parintele genului muzical “gospel” (m. 23.01.1993).
* 1899: Charles Laughton (n. 1 iulie 1899, Anglia – d. 15 decembrie 1962, SUA) a fost un actor și regizor american de origine englez, emigrat în SUA. A obținut cetățenia americană în anul 1950.

Charles Laughton

· 1893: Shishi Bunroku, scriitor japonez, (d. 1969)
* 1898: Viktor Osipovici Perțov (în rusă Виктор Осипович Перцов) (n. 19 iunie/1 iulie 1898, Harkov, Imperiul Rus^[1] – d. 9 februarie 1980) a fost un scriitor și critic literar rus, asociat cu scriitorii de avangardă în anii 1920, în special cu Vladimir Maiakovski. A fost un susținător al constructivismului.

S-a născut pe 19 iunie (1 iulie) 1898, în orașul Harkov, în familia unui inginer. După absolvirea școlii secundare în anul 1915 a intrat la Facultatea de Drept, transferându-se apoi la Facultatea de Filologie și Istorie a Universității din Harkov, unde l-a avut ca profesor pe Aleksandr Ivanovici Belețki. După Revoluția din Februarie 1917 a fost mobilizat în serviciul militar și trimis în Batalionul studențesc din Țarițîno, în cadrul căruia a servit înainte de Revoluția din Octombrie. În 1918, la îndrumarea lui Aleksei Kapitonovici Gastev, pe care-l întâlnise cu o zi mai înainte, a fost angajat la Departamentul pentru Artă al Comisariatului Poporului pentru Educație al RSS Ucrainene, ce a fost transferat un an mai târziu la Kiev. În anii 1920-1927, la invitația lui Gastev, a lucrat la Institutul Central al Muncii. În anul 1922 a absolvit Facultatea de Științe Sociale din cadrul Universității de Stat din Moscova. A debutat cu articolul «Вымышленная фигура», dedicat lui Boris Pasternak și publicat în 1924, în revista «На посту».

A fost membru al grupului ЛЕФ (1927-1929). Scrierile sale au fost publicate în revista «Новый ЛЕФ» (1927-1928) și în volumul «Литература факта» (1929). În perioada 1927-1932 a lucrat la întreprinderea Sovkino.

A scris articole și cărți despre literatura sovietică. Este unul dintre autorii cărții «Беломорско-Балтийский канал имени Сталина» (1934). În anul 1940 a obținut titlul de candidat în filologie. S-a remarcat în calitate de cercetător al biografiei și operei lui Vladimir Maiakovski și a scris biografia „oficială” a poetului în trei volume (lucrare distinsă cu Premiul de Stat al URSS în 1973), precum și multe alte cărți și articole despre el. A fost editorul operelor lui Maiakovski. .

A luat cuvântul în adunarea scriitorilor de la Moscova din 31 octombrie 1958, care l-a judecat pe Boris Pasternak, ce fusese recent distins cu Premiul Nobel pentru Literatură. În discursul său a caracterizat opera poetică a lui Pasternak ca fiind „optzeci de mii de verste în jurul propriului său buric”.

· 1899 - Konstantin Tsatsos, filosof si politician; a fost presedintele Greciei intre 1975-1978 (m. 8.10.1978).
* 1902: William Wyler (n. 1 iulie 1902 - d. 27 iulie 1981) a fost un regizor prolific, câștigător a trei premii ale academiei de film americane.

Filmografie selectivă

1938 Jezebel
1938 Ferma din Arizona (The Big Country)
1959 Ben-Hur
1965 Colecționarul

1966 Cum să furi un milion

Date personale
William Wyler

Născut	1 iulie 1902^[1]^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8]^[9] Mulhouse, Imperiul German^[10]
Decedat	27 iulie 1981 (79 de ani)^[1]^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8]^[9] Los Angeles, SUA
Înmormântat	Forest Lawn Memorial Park[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (infarct miocardic)
Frați și surori	Robert Wyler[*]
Căsătorit cu	Margaret Sullavan[] (25 noiembrie 1934–13 martie 1936) Margaret Tallichet[] (23 octombrie 1938–27 iulie 1981)
Copii	Catherine Wyler[*]^[11]
Cetățenie	SUA Elveția
Religie	iudaism
Ocupație	scenarist producător de film actor de film regizor de film actor
Alma mater	Conservatorul din Paris
Premii Oscar
Cel mai bun regizor (1943) pentru D-na Miniver Cel mai bun regizor (1947) pentru Cei mai frumoși ani ai vieții noastre Cel mai bun regizor (1960) pentru Ben-Hur Premiul Memorial Irving G. Thalberg (1965)
Alte premii
Premiul Sindicatului American al Regizorilor[] Premiul AFI pentru întreaga carieră (1976) Golden Plate Award[] (1960) Premiul Oscar

* 1903: Amy Johnson (n. 1 iulie 1903, Hull, Anglia – d. 5 ianuarie 1941) a fost o aviatoare britanică.

Unul dintre cei mai importanți pionieri ai aviației, Amy Johnson, a arătat că femeile pot reuși într-o lume a bărbaților. În 1929, când a învățat să piloteze un avion, Amy Johnson a devenit una dintre primele femei-pilot din lume. Instructorul său de zbor i-a spus că nu va fi luată în serios ca pilot decât dacă va face ceva ieșit din comun, cum ar fi să zboare până în Australia. Astfel, în aprilie 1930, a pornit într-un zbor de 19 zile în jurul lumii. În ciuda vremii potrivnice, a problemelor mecanice și a aterizărilor forțate, a ajuns în Australia și, mai mult decât atât, a intrat în Cartea Recordurilor: pentru acest zbor și pentru multe altele, este cunoscută ca unul dintre cei mai mari aviatori din toate timpurile.

Amy Johnson a parcurs cei 16.000 km dintre Londra și Australia în 19 zile, aterizând la Darwin pe 14 aprilie 1930. Pe drum, a fost nevoită să aterizeze în junglă, să treacă prin furtuni de nisip și să conducă un aparat de zbor deteriorat.

Date:

1903: Se naște la Hull, Anglia.
1929: Învață să zboare la Clubul Aviatic din Londra. Zboară pentru prima dată neînsoțită și își ia diploma de inginer.
1930: Prima femeie care zboară singură din Anglia în Australia.
1933: Zboară de la est la vest, peste Atlantic, împreună cu James Mollison.
1936: Stabilește un nou record în zborul de întoarcere de la Cape Town la Londra.
1940: Se alătură forțelor armate în război, pilotând avioane de la fabrici către bazele aeriene.
1941: Moare în urma prăbușirii avionului în care se afla, în estuarul Tamisei.

Amy Johnson c. 1930

Amy Johnson

· 1906: Estée Lauder, fondatoarea firmei de cosmetice ce îi poartă numele (d. 2004)
* 1909: Evloghie Oța (n. 1 iulie 1909, comuna Geoagiu de Sus, județul Alba - d. 28 februarie 1979, București) a fost un cleric ortodox român de stil vechi, care a îndeplinit demnitatea de episcop-vicar al Bisericii Ortodoxe de stil vechi din România.

Evloghie Oța s-a născut la data de 1 iulie 1909 în comuna Geoagiu de Sus (județul Alba), primind la botez numele de Sabin. Părinții săi aveau șase copii, el fiind cel mai mic. După Primul Război Mondial, două surori au emigrat în Statele Unite ale Americii, iar el, în anul 1922, la vârsta de 13 ani, a plecat la Sfântul Munte Athos împreună cu un călugăr român care venise să colecteze ajutoare pentru schitul românesc de acolo. În cei 18 ani de ședere la Muntele Athos a fost călugărit, apoi hirotonit ierodiacon și ieromonah.

În anul 1940, părintele Evloghie de acum, fiind hirotonit preot-ieromonah, se întoarce în România pentru a-și vizita familia. Deoarece începuse cel de-al Doilea Război Mondial, autoritățile române nu au vrut să-i permită întoarcerea în Sfântul Munte Athos, el fiind blocat în țară. Cum nu știa de existența preoților care nu primiseră stilul nou (schiturile din Muntele Athos fiind toate pe stil vechi) și dorind să se izoleze pentru a putea păstra fără probleme stilul vechi, a cerut Patriarhiei Române să i se ofere reconstrucția unui lăcaș de cult aflat în paragină și a fost repartizat la Mânăstirea Râmeț din fostul raion Aiud (Județul Alba), al cărei stareț va fi vreme de 15 ani (1940-1955).

În timpul cât a păstorit ca stareț al Mănăstirii Râmeț, a reușit să restaureze vechea mânăstire, monument istoric ce data încă din anul 1215 și care se afla în ruină din anul 1762, ca și mânăstire de călugări, primind, pentru acest efort deosebit, cu vrednicie, rangul de arhimandrit. Cu o încrâncenare însuflețită de atașamentul la credința străbună, între anii 1940—1948, soborul monahilor a depus o munca titanică, construind o biserică nouă, 30 de chilii, un paraclis și o clădire administrativă. De asemenea, el a înființat un schit în localitatea Tețu și a construit un paraclis la Teiuș. Starețul Evloghie Oța a dezgropat vechea biserică (care era acoperită cu pământ și pietriș adus de către torenți cu ocazia viiturilor), a făcut importante lucrări de restaurare și a pus-o la dispoziția credincioșilor și a istoricilor.

Cu această ocazie, s-a descoperit un craniu gălbui, frumos și care, răspândea mireasmă plăcută. Unii martori prezenți la dezgroparea bisericii în urma săpăturilor spun că odată ce apa a ieșit din biserică, a fost luat de apă un craniu care a ocolit-o de trei ori și s-a așezat pe fereastra sfântului altar.^[1] Călugării l-au așezat cu evlavie într-un loc curat neștiind al cui este. Astăzi, craniul Sfântului Ghelasie de la Râmeț, așezat într-o frumoasă raclă de lemn, este păstrat în noua biserică a mănăstirii la loc de mare cinste. În incinta curții bisericii nr. 2 de la Geoagiu de Sus, în curtea cu brazi se află un important monument reprezentând o troiță specifică zonei Munților Apuseni, lucrată în 1897 la Mănăstirea Râmeț, în vremea cât stareț al acelui sfânt lăcaș a fost Evloghie Oța.

· 1911: Serghei Sokolov, mareșal sovietic (d. 2012)

· 1911 - S-a născut Alvino Rey (Alvin McBurney), chitarist şi şef de orchestră american.

· 1916: S-a nascut in Japonia, actrița britanica Olivia de Havilland, câștigătoare a premiului Oscar pentru „Cea mai bună actriță” în 1947 și 1950. Din 1941 este cetațeana americana.
* 1926: Fernando José Corbató (n. 1 iulie 1926, Oakland, California, SUA) este un informatician american, cunoscut ca pionier în domeniul dezvoltării sistemelor de operare cu partajare a timpului. Printre multele distincții primite, este laureat al Premiului Turing în 1990, „pentru munca de pionierat în organizarea conceptelor și conducerea dezvoltării de sisteme de calculatoare de uz general, pe scară largă, cu partajare a timpului și a resurselor”.

Fernando José Corbató

· 1926 - compozitorul si dirijorul Hans Werner Henze, unul dintre cei mai de seama muzicieni ai secolului al XX-lea.

· 1926 - Robert W. Fogel, profesor la Universitatea Washington, laureat al Premiului Nobel pentru Economie (1993).

· 1929 - S-a născut prozatorul Costache Olareanu (romanul “Confesiuni paralele”, jurnalul “Ucenic la clasici” - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1979, romanul “Cvintetul melancoliei” - Premiul Asociatiei Scriitorilor Bucuresti pe 1984, volumul “Lupul si Chitanta” - Premiul Asociatiei Scriitorilor Bucuresti pe 1995 etc) (m. 23.09.2000).

· 1929 - Gerald Maurice Edelman, laureat al Premiului Nobel pentru cercetari asupra anticorpilor pe anul 1972.

· 1931: S-a nascut in Franta actrita si dansatoarea franco-americana (tatal era francez iar mama americana), Leslie Caron. A fost descoperita de marele dansator si actor american de cinema, Gene Kelly, cu care a turnat impreuna filmul de succes “Un american la Paris”, in regia lui Vincente Minelli. (1951).
* 1931: Marilyn Hickey (n. 1 iulie 1931) este o slujitoare creștină americană, o tele-evanghelistă pe canalele de televiziune creștine și o personalitate internațională care predă învățături biblice în instituții teologice și biserici din întreaga lume. Are slujiri misionare în peste 124 de țări, are o activitate creștină de peste 35 de ani și este autoarea mai multor sute de cărți și broșuri cu tematică creștină și teologică. Marilyn Hickey a fost oaspetele liderilor de guvern și ai șefilor de stat din mai multe națiuni ale lumii. Ea este considerată de mulți ca fiind unul dintre cei mai importanți ambasadori de astăzi ai Evangheliei (Veștii Bune a) lui Dumnezeu cu privire la mântuirea veșnică prin Isus Hristos.

Locuiește în Denver, statul Colorado, din Statele Unite, împreună cu soțul ei, Rev. Wallace Hickey.

Marilyn Hickey

* 1932: Sandu D Barbu (n. 1 iulie 1932 Cervenia, județul Teleorman) este un inginer electroenergetician și prozator^[1] român. A lucrat la IRE Pitești ca inginer, șef de serviciu UEE, șef de secție PRAM, inginer-șef, director adjunct investiții-dezvoltare și director tehnic dezvoltare. A coordonat studii și proiecte din sistemul electroenergetic, a scris articole în buletinele informative din sector cu teme ca: Teleconducerea stațiilor de transformare prin calculator de proces, Recuperarea căldurii de la transformatoarele de putere, Telemecanizarea stațiilor electrice. Este autor a peste 60 de inovații și 5 invenții, între care Ridicarea și interpretarea diagramelor vectoriale ale tensiunilor și curenților, Verificarea releelor de distanță, Verificarea montajului contoarelor cu instalațiile în funcțiune, Transportul energiei prin ghid de microunde
Activitatea literară:

Lumea Burnazului, roman^[4]^[5]
Lume'n Schimbare, roman^[6]
Lume în Migrație, roman^[7]
Lumea Prometeilor, roman^[8]
Lumea Făurarilor, roman^[9]

Lumea Epocii de Aur, roman^[10]

Date personale
Sandu D. Barbu
Născut	1 iulie 1932 (87 de ani) Cervenia, Județul Teleorman
Naționalitate	Român
Cetățenie	România
Ocupație	Inginer
Activitatea literară
Operă de debut	Lumea Burnazului, roman

· 1933: Leon Dănăilă (n. 1 iulie 1933, Darabani, România) este medic specialist neurochirurg la Spitalul "Gh. Marinescu" din București. El a fost ales membru corespondent al Academiei Române (la 24 octombrie 1997) și apoi membru titular al acesteia (din 20 decembrie 2004)

Leon Dănăilă s-a născut la 1 Iulie 1933 la Darabani în județul Botoșani, unde a făcut și primele patru clase primare. A continuat apoi școala la Liceul „Grigore Ghica V.V.” din Dorohoi pe care l-a absolvit în anul 1952. În același an, prin concurs, a intrat la Facultatea de Medicină din Iași, pe care a absolvit-o în 1958. După absolvirea Facultății de Medicină din Iași (1958) a lucrat timp de 2 ani ca medic stagiar la Spitalul din Comănești (1958-1960) și apoi un an la Circumscripția sanitară din Dărmănești (1960-1961). În anul 1961, prin concurs, a ocupat postul de medic secundar neurochirurg la clinica de Neurochirurgie de la Spitalul „Gh. Marinescu” din București unde lucrează și în prezent. Prin examene și concursuri severe

a devenit în anul 1966 medic specialist neurochirurg, în anul 1972 doctor în medicină cu lucrarea „Neurinomul Spinal”, în 1974 medic primar neurochirurg gradul III, în anul 1981 medic primar neurochirurg gradul II și șef al secției VII de neurochirurgie vasculară și microneurochirurgie. În anul 1972, a absolvit la cursuri de zi și Facultatea de Filozofie-Psihologie din București.

Absolvent al Facultății de Medicină din Iași (1958) și al Facultății de Filozofie-Psihologie din București a ocupat prin concurs în anul 1991 postul de profesor neurochirurg la clinica II Neurochirurgie al Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București, iar în anul 1992 cel de profesor de psihoneurologie la Facultatea de Psihologie a Universității “Titu Maiorescu” din București.

A studiat neurochirurgia timp de un an la New York în cadrul unei burse Fullbright (1980-1981) și a participat la diferite specializări, cursuri și schimburi de experiență la Budapesta (1978 și 1979), Delft (1981), Moscova (1982), Edinburgh (1990), Glasgow (1990), Dusseldorf (1991), Paris (1991), Bruxelles (1995).

În aceste stagii de specializare din Europa și SUA precum și la diferitele congrese internaționale a cunoscut direct și a schimbat opinii profesionale cu cele mai mari personalități neurochirurgicale din lume.

Datorită acestor specializări și aplicării celor mai moderne tehnici operatorii, a reușit să facă operații neurochirurgicale din cele mai complexe și să scadă mortalitatea operatorie la procente comparabile cu ale celor mai renumite clinici de neurochirurgie din lume. Astfel, în cazul neurinoamelor de acustic a redus mortalitatea operatorie de la 51% la 4%, iar în domeniul anevrismelor intracerebrale de la 49% la 4%. Aceste rezultate se datorează unei tehnici operatorii bine pusă la punct, precum și faptului că a introdus în arsenalul sălii de operație din Romania microscopul operator (1979) și laserul (1984).

Până în prezent a efectuat peste 27.000 intervenții chirurgicale din care 14.700 cu microscopul operator și 715 cu laserul.

Gradul de dificultate al intervențiilor chirurgicale (anevrisme intracraniene - peste 2700, malformații arteriovenoase peste 300, neurinoame de acustic peste 350, tumori hipofizare peste 250, meningioame peste 1300, tumori de trunchi cerebral, tumori medulare, tumori intraorbitare, tumori de bază a craniului, tumori intraventriculare, tumori de glandă pineală etc). Numărul mare al acestora precum și excelentele rezultatele obținute postoperator prin reducerea semnificativă a mortalității (sub 4%) îl situează în rândul celor mai mari neurochirurgi din lume.

Leon Dănăilă

Date personale

Născut

1 iulie 1933 (86 de ani)

Darabani, România

Cetățenie

România

Ocupație

medic
politician

Activitate

Alma mater

Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași

Partid politic

Partidul Național Liberal

Premii

Fulbright Scholarship[*]

Membru titular al Academiei Române

· 1934 - Claude Berri, regizor si producator francez (“Mazel Tov ou le mariage”, “Le Pistonne”, “Le cinema de papa”).

· 1934: Sydney Pollack, regizor, producător, actor american (d. 2008). Sydney Pollack (n. 1 iulie 1934 – d. 26 mai 2008) a fost un regizor, producător şi actor american, câştigător al premiului Oscar în anul 1985 cu filmul Departe de Africa (out of Africa). A regizat mai bine de 21 de filme, a jucat în peste 30 de filme şi a produs peste 44 de filme. A încetat din viaţă răpus de un cancer pe data de 26 mai 2008.

· 1936 - S-a născut James Cotton, bluesman american.

· 1937: Olimpian Ungherea (n. 1 iulie 1937, Jugureni, județul interbelic județul Prahova - d. 17 martie 2012, București) a fost un scriitor și mason public român, membru al Marea Lojă Națională a României, fost locotenent al Securității, ofițerul de caz al lui Ion Desideriu Sîrbu.

Lucrări de ficțiune/romane polițiste

1976 -- Bătrâna domnișoară are alibi, Editura Scrisul Românesc;
1977 -- Versiunea maiorului Vlad, Editura Junimea;
1979 -- Testamentul, Editura Scrisul Românesc;
1982 -- Spovedania unui spion, Editura Dacia;
1983 -- Prizonierul speranțelor, Editura Junimea;
1985 -- Agent secret, Editura Junimea;
1986 -- Egreta Brăncovenilor, Editura Scrisul Românesc;
1990 -- Pădurea cu plopi argintii, Editura Junimea;
2000 -- Clubul cocoșaților, editura Omega;
2002 -- Prețul tăcerii - Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, editura Phobos;
2004 -- Misterele templului masonic, Editura Phobos;
2005 -- Agonia - Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, Editura Phobos;
2005 -- Frică și putere, Editura Phobos;
2008 -- Cheia secretă, Editura Phobos.

Olimpian Ungherea

Date personale

Născut 1 iulie 1937

Decedat 17 martie 2012 (74 de ani)

Cetățenie România

Ocupație scriitor

Olimpian Ungherea
Date personale
Născut	1 iulie 1937
Decedat	17 martie 2012 (74 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor

· 1938: S-a născut medicul Nicolae Ghilezan, autor al unor importante contribuţii în domeniul oncologiei clinice şi al tratamentului multidisciplinar al cancerului. Este membru corespondent al Academiei Române din 2000.

· 1939 - S-a născut Delaney Bramlett, chitarist, vocalist şi compozitor american (Delaney, Bonnie & Friends).
* 1941: Nicolae (Niculae) Saramandu este un filolog român, cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române, membru corespondent^[1] al Academiei.

Nicolae Saramandu

Date personale

Născut

1 iulie 1941 (78 de ani)

Naționalitate

România

Ocupație

filolog[*]

Activitate

Membru corespondent al Academiei Române

· 1941: Alfred G. Gilman, profesor american, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină

· 1941 - poetul si istoricul literar Ion Pop (“Propunere pentru o fantana”, “Biata mea cumintenie”, “Avangardismul poetic romanesc”, “Poetii unei generatii”).

· 1942 – actrita canadiana Genevieve Bujold (“Ana celor o mie de zile”).
* 1943 - S-a nascut muzicianul roman Dan Grigore.

* 1945: Deborah Ann "Debbie" Harry (n. 1 iulie 1945) este o cântăreață, cantautoare și actriță americană, cunoscută mai mult ca vocalistă a formației punk rock și new wave Blondie.

Debbie Harry la premiera SqueezeBox! în 2008 la Tribeca Film Festival

· 1946 - S-a născut June Monteiro, vocalist american (Toys).

· 1946: S-a nascut actrita romana de teatru si film Aimée Iacobescu. Aimée Iacobescu s-a nascut de fapt pe 23 iunie 1946, dar in acte a fost declarata data nasterii 1 iulie, in localitatea Unguriu, judetul Buzau. Are un frate geaman, emigrat in Franta.A absolvit ca sefa promotiei din 1968, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucuresti. A fost distribuita din primul moment la Teatrul National. Debutul in teatru a avut loc la varsta de 16 ani, cand a jucat in spectacolele Alizuna de Tina Ionescu Demetrian si Adam şi Eva de Aurel Baranga. O remarcase la un festival scolar de poezie regizorul Sica Alexandrescu. A fost solicitata sa joace in mai multe filme: Rapirea fecioarelor, Bolondos Vakacio, Haiducii lui Saptecai, Zestrea domnitei Ralu, Saptamana nebunilor, serialul Tv in limba franceza Revolta Haiducilor, Dumbrava Minunata, Cuibul de viespi, serialul Tv Detectiv fara voie, serialul State de Romania: Student la Sorbona, in total 17 filme pana in anul 2009.

* 1946: Garry Gibbons (n. 1 iulie 1946, Anglia, Regatul Unit) este un fizicianteoretician britanic.

A absolvit Purley County Grammar School și Universitatea din Cambridge, Marea Britanie, unde în anul 1969 a devenit studentul lui Dennis Sciama. Cînd Dennis Sciama a trecut la Universitatea din Oxford, Gibbons a devenit studentul lui Stephen Hawking. În anul 1973 a susținut teza de doctor în filozofie (PhD).

Garry Gibbons

· 1947: Dan Verona, poet și traducător român

· 1947 - S-a născut Marc Benno, compozitor, chitarist, vocalist şi clăpar american (Asylum Choir, Leon Russell).

· 1948 - S-a născut John Ford, basist, vocalist şi compozitor britanic (Strawbs, Hudson Ford).

· 1949: Valeriu Tabără (n. 1 iulie 1949, Sălciua, județul Alba) este un politician român, membru al Partidului Democrat. S-a născut într-o familie de țărani ardeleni și a copilărit pe Valea Arieșului, în comuna Sălciua, Alba, unde a și urmat studiile primare. A urmat apoi Liceul Teoretic din Baia de Arieș și studii superioare în domeniul ingineriei agrare la Timișoara. În 1984, la vârsta de 34 de ani, Valeriu Tabără a devenit doctor în agronomie, fiind la acea vreme cel mai tânăr doctorand din istoria USAMV Timișoara. Apoi, Valeriu Tabără devine conferențiar, respectiv profesor universitar - titular al disciplinei de Fitotehnie - Plante Tehnice la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara. În cadrul stațiunii SCDA LOVRIN-Timis, Valeriu Tabără a condus activitatea de cercetare din cadrul laboratoarelor de ameliorare a grâului și a cânepii dioice, fiind în același timp director de proiecte de cercetare cu CNCSIV. Este recompensat cu medalia de aur de catre Academia de Științe Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu-Șișești”, pentru rezultatele remarcabile în ceea ce privește două soiuri de "cânepă dioică" omologate, Lv110 și Silvana. Până în 1989 a fost membru al Partidului Comunist Român^[1]. În anul 1990 devine membru fondator la "Vatra Românească" . În 1991 s-a înscris în Partidul Unității Națiunii Române (PUNR) și, pentru 5 ani, în perioada 1992-1997, a fost vicepreședinte al acestui partid iar în 1997 devine președinte. În 2002 a fost înlocuit la conducerea partidului de către Mircea Chelaru și a părăsit partidul, trecând la PD^[1].

Între 1994 și 1996 a fost ministrul Agriculturii și Alimentației în Guvernul Văcăroiu^[1].

Valeriu Tabără a fost parlamentar din 1992, fiind deputat de Timiș în legislaturile 1992-1996, 1996-2000,2004-2008^[2] și 2008-2012. A fost președintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, dar și președintele Comisiei parlamentare de anchetă privind situația sistemelor de irigații, precum și a altor sectoare de îmbunătățiri funciare^[2].

La data de 3 septembrie 2010 a fost numit din nou ministru al Agriculturii în Guvernul Boc (2)^[3].

După o operație complicată pe cord deschis în septembrie 2012, la data de 7 decembrie 2012 a suferit un accident de mașină în care și-a fracturat ambele picioare. Din spital a anunțat că se retrage din politică.

Alte activități: * vicepreședinte al Consiliului Național al Muntelui ; * membru al Academiei Oamenilor de Știință ; * membru al Asociației Generale a Inginerilor din România; * vicepreședinte al Asociației pentru Consultanța și Agricultura Montana CIBINUL: * președinte de onoare al Asociației "Avram Iancu". * 200 lucrări științifice și de specialitate publicate; * cursul de fitotehnie "Plante tehnice" ca singur autor; * 4 cărți în colaborare; * 6 cărți cu caracter tehnic. * Consilier al Prefecturii Timiș 1991 - 1992; * Consilier județean Timiș; Din 2008 este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR).^[4]^[5]^[6] iar in prezent vicepresedinte.

- onorat cu medalia cu aur de către Academia de Științe Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu-Șișești” pentru omologarea a două soiuri de "cânepă dioică" omologate, Lv110 și Silvana. * asistent universitar evidențiat; * medalia de argint FAO; * medalia Parlamentului Latino-American;

* cetățean de onoare a comunei Făget; * cetățean de onoare a comunei Vetel; * cetățean de onoare a orașului La Paz capitala Boliviei; * membru de onoare a Clubului Specialiștilor Agricoli din jud. Timiș.

Date personale
Valeriu Tabără
Născut	1 iulie 1949 (70 de ani) Sălciua, județul Alba, România
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
În funcție 18 august 1994 – 3 septembrie 1996
Prim-ministru	Nicolae Văcăroiu
Precedat de	Ioan Oancea
Succedat de	Alexandru Lăpușan
În funcție 3 septembrie 2010 – 9 februarie 2012
Prim-ministru	Emil Boc (2010)
Precedat de	Mihail Dumitru
Succedat de	Stelian Fuia
Deputat de Timiș
Deținător actual
Funcție asumată 1992–2000 2008

Partid politic	PCR

* 1949: Victor Cristea (n. 1 iulie 1949 în Bârlad, județul Vaslui) este un profesor și om politic român, absolvent al Facultății de Fizică din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași^[1]. Între anii 1992 și 2008 a fost primarul municipiului Vaslui. Victor Cristea este deputat în legislatura 2008-2012.

· 1949 - S-a născut John Farnham, vocalist britanic (Little River Band).
* 1949: Louis Welden Hawkins (n. 1 iulie 1849, Stuttgart, Germania - d. 1 mai 1910), Paris, Franța), a fost un pictor francez de naționalitate engleză, cu o puternică tușă și o foarte individualizată manieră artistică. Deși pictura sa aduce o notă de sobrietate și perfecțiune a proporțiilor în stilul "clasicismului" Renașterii, având elemente și din tehnica Pre-Rafaeliților și aducând un "parfum" rafinat combinat de Art Deco, Art Nouveau, Simbolism și, uneori, Suprarealism, în realitate Louis Welden Hawkins, ca orice artist puternic individualizat, nu seamănă, de fapt, cu nimeni, nu poate fi încadrat în vreun curent anume și nu are epigoni. Născut la Stuttgart, în Germania, din părinți englezi, Hawkins se mută la Paris în timpul adolescenței sale. Puternic atras de pictură, studiază artele frumoase la cunoscuta și libertina Académie Julian, creându-și propriul său stil artistic inconfundabil, sofisticat, dens, bogat detailat, amintind uneori de bazoreliefuri în piatră și metal.

Date personale
Louis Welden Hawkins
Louis Welden Hawkins
Născut	1 iulie 1849^[1] Esslingen am Neckar, Germania^[2]
Decedat	1 mai 1910 (60 de ani)^[1] Paris, Franța
Cetățenie	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Franța
Ocupație	pictor
Activitate
Domeniu artistic	pictură
Studii	Academia Julian
Mișcare artistică	simbolism
Opere importante	The Eiffel Tower[*], The Sphinx and the Chimera[

· 1951 - actorul Dragos Paslaru. Dupa 1990 a trecut la viata monahala (“Ochi de urs”, “Sobolanii rosii”, “A unsprezecea porunca”, “Domnisoara Cristina”).

· 1951 - S-a născut Fred Schneider, clăpar şi vocalist american (B 52s).
* 1952: Luminița Gheorghiu (n. 1 iulie 1952) este un fost senator român ales pe listele PSD. Luminița Gheorghiu a fost validată ca senator pe data de 28 octombrie 2008 când l-a înlocuit pe senatorul Nicolae Văcăroiu.

· 1952: Daniel Edward „Dan” Aykroyd (n. 1 iulie 1952, Ottawa, Canada) este un comediant, actor, scenarist și muzician canadian. A fost un membru al echipei originale de la Saturday Night Live și un inițiator al The Blues Brothers (cu John Belushi). Este cel mai renumit pentru rolul său din Ghostbusters. A avut o carieră lungă ca actor de film și scenarist.

Daniel Edward Aykroyd

Date personale
Născut	1 iulie 1952 (67 de ani) Ottawa, Ontario
Frați și surori	Peter Aykroyd[*]
Căsătorit cu	Donna Dixon[*] (din 29 aprilie 1983)
Copii	Danielle Aykroyd[*]
Naționalitate	Canada
Cetățenie	Canada
Etnie	Canadian American[*]
Religie	Spiritualismi[*]
Ocupație	comediant, actor, scenarist, muzician, producător de vinuri și ufolog
Activitate
Domiciliu	Sydenham[*]
Alma mater	Carleton University[] Lisgar Collegiate Institute[]
Influențat de	Tom Davis[*]
Cunoscut pentru	Ghostbusters
Premii	membru al Ordinului Canadei[] Premiul Primetime Emmy[] Primetime Emmy Award for Outstanding Writing for a Variety, Music or Comedy Program[] (1977) Canada's Walk of Fame[] (2002) Zmeura de Aur pentru cel mai prost actor într-un rol secundar (1989)^[1] Zmeura de Aur pentru cel mai prost actor într-un rol secundar (1992)

· 1952 - S-a născut Leon Chancler, baterist american (Herbie Hancock,Santana, Flora Purim, O'Jays, Crusaders).

· 1954: Alexandru Mușina (n. 1 iulie 1954, Sibiu - d. 19 iunie 2013) a fost un antologator, editor, eseist, publicist și poet român.
A absolvit Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov în 1973, și Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București în 1978. A lucrat ca profesor de literatură la liceu, iar între 1984 și 1987 a cultivat flori. Este de asemenea doctor în litere la Facultatea de Litere a Universității din București (din 1996) și profesor de scriere creativă, folclor, literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov. Este patron al Editurii Aula din Brașov. Debutează în volumul colectiv de poezii Cinci, la Editura Litera, în 1982, iar individual cu Strada Castelului 104, la Editura Cartea Românească, în 1984. A fost membru al Cenaclului de Luni.
Poeme:

Strada Castelului 104, Editura Cartea Românească, 1984;
Lucrurile pe care le-am văzut, (1979-1986), Editura Cartea Românească, 1992;
Aleea Mimozei nr. 3, Editura Pontica, 1993;
Budila-Express, volum apărut în limba franceză, Éditions Creaphis, Paris, 1994
Tomografia și alte explorări, Editura Marineasa, 1994;
Album duminical, Biblioteca „Poesis”, 1994;
Tea, Editura Axa, 1997;
Și animalele sunt oameni!, Editura Aula, 2000 (poezii pentru copii);
Personae, Editura Aula, 2001;
Hinterland, Editura Aula, 2003;
Poeme alese, (1975-2001), Editura Aula, 2003.
Album duminical (ediție integrală), Editura Aula, 2004;^[1]
Poeta, Poetae, Editura Aula, 2009;
Regele dimineții, Editura Tracus Arte, 2009;
dactar nicu & his skyzoid band, Editura Tracus Arte, 2013;
re-editare Lucrurile pe care le-am văzut, (1979-1986) Editura Tracus Arte, 2013;

Eseuri:

Teoria si practica literaturii, eseuri si "demersuri" in favoarea introducerii scrierii creatoare in programa facultatilor de Litere; Editura Muzeul Literaturii Romane, 2012
POEZIA - teze, ipoteze si explorari, Editura Aula, 2008;
Supraviețuirea prin ficțiune, Editura Aula, 2005;^[2]
Sinapse, Editura Aula, 2001;
Unde se află poezia?, Editura Arhipelag, 1996 (eseuri);
Paradigma poeziei moderne, Editura Leka Brâncuși, 1996, ed. a II-a, Editura Aula, 2004 (o variantă a tezei de doctorat);
Eseu asupra poeziei moderne, Editura Cartier, 1997;
Antropologie culturală și folclor;

Antologii:

Antologia poeziei generației '80, Editura Vlasie, 1993, ediția a II-a, Editura Aula, 2000;
Antologie de poezie modernă. Poeți moderni despre poezie, împreună cu Romulus Bucur, Editura Leka Brâncuși, 1997.

Este prezent în:

El Muro del Silencio - Antologie de poezie romana contemporana in traducerea Angelicai Lambru, Huela Y Fierro Editores , Spania, 2007
A Gyonor Roman Muveszete - kortars roman koltok -editura Arcus, 2006, antologie de poezie romana contemporana, alaturi de Caius Dobrescu, Romulus Bucur, Doina Ioanid si Razvan Tupa. editie ingrijita de Bogdan Laszlo ;
Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9
Hajonaplo - Fiatal Roman Koltok Antologia - Kriterion Konyvkiado, Bukarest, 1990
Pieta - Eine Auswahl rumänischer Lyrik, Trad: Christian W. Schenk, Dionysos, Boppard, 2018, ISBN 9781977075666
Volume

Scrisorile unui fazan (Epistolarul de la Olănești), Editura Cartier, Chișinău, 2006

Date personale
Alexandru Mușina
Născut	1 iulie 1954 Sibiu, Republica Socialistă România
Decedat	19 iunie 2013, (59 de ani)
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	poet, publicist, profesor, editor
Studii	Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București
Activitatea literară
Activ ca scriitor	literatura contemporană
Mișcare/curent literar	postmodernism, modernism
Specie literară	poezie, eseu, proză
Operă de debut	„Cinci”; „Strada Castelului 104”

* 1955: Vladimir Petrović (sârbă Владимир Петровић) (n. 1 iulie 1955, Belgrad, Iugoslavia) a fost un jucător sârb de fotbal, care din 14 septembrie 2010 este antrenorul reprezentativei Serbiei.

· 1956: Mihai Sandu-Capră, politician român
* 1959: Naoji Ito (n. 1 iulie 1959) este un fost fotbalist japonez.

· 1960 - S-a născut Evelyn "Champagne" King, cântăreaţă americană.

· 1961: Diana, Prințesă de Wales (Diana Frances^[1], născută Spencer; n. 1 iulie 1961, Sandringham, King's Lynn and West Norfolk, Regatul Unit^[8] – d. 31 august 1997, Paris, Franța) a fost prima soție a lui Charles, Prinț de Wales, moștenitorul tronului Regatului Unit. Fiii lor, William, prinț de Wales și prințul Henry (Harry), sunt al doilea și al șaselea în linia de succesiune la tronul britanic și a altor cincisprezece state. De la căsătoria din 1981 până la divorțul din 1996 a fost numită Her Royal Highness The Princess of Wales (Alteța Sa Regală Prințesa de Wales), iar după divorț, Diana, Princess of Wales (Diana, Prințesă de Wales).

Figură publică de la anunțul logodnei sale cu Prințul Charles, Diana a rămas centrul atenției aproape constante a privirii cercetătoare a mass-mediei din Marea Britanie și din întreaga lume atât în timpul căsniciei sale, cât și după divorț. Moartea ei subită într-un accident de mașină a fost urmată de o dovadă spontană și prelungită de tristețe publică. Replicile contemporanilor privind viața și moștenirea lăsată de Diana au fost diverse, însă ceea ce a rămas este o fascinație remarcabilă a oamenilor pentru prințesă. Mult așteptata anchetă a medicului legist a ajuns la concluzia că Diana a fost ucisă în urma unui accident de mașină, șoferul fiind orbit de blițul paparazzilor care o urmăreau pe prințesă.

Diana a fost cea mai mică dintre fiicele lui John Spencer, Vicontele Althorp, mai târziu al VIII-lea Conte Spencer și a primei lui soții, Frances, Vicontesa Althorp (fostă Onorabilă Frances Burke Roche și apoi Frances Shand Kydd). La 1 iulie 1961, la 6.45 seara, Diana Frances Spencer s-a născut la Park House, casa pe care părinții săi au închiriat-o pe moșia de la Sandringham, Anglia, a reginei Elisabeta a II-a, și a fost botezată în 30 august 1961, la Biserica Sfânta Maria Magdalena, nașul ei fiind John Floyd. Ea a fost cel de-al patrulea copil al cuplului, având încă patru frați: Lady Sarah Spencer (născută în 1955), Lady Jane Spencer (născută în 1957), John Spencer (mort în 12 ianuarie 1960) și Charles Spencer (născut în 1964). Ca urmare a divorțului părinților ei, în 1969 (din cauza legăturii amoroase dintre Lady Althorp și moștenitorul unei averi din vânzarea tapetului, pe nume Peter Shand Kydd), mama Dianei a luat-o pe ea și pe fratele ei mai mic să locuiască la ea, într-un apartament din Knightsbridge, în Londra, unde Diana a mers la școală. De acel Crăciun, copiii au mers la tatăl lor de sărbători și el nu le-a mai dat voie să se întoarcă la Londra, la mama lor. Lady Althorp a cerut la Tribunal custodia copiilor, însă mărturia mamei Lady Althorp contra fiicei sale din timpul procesului a contribuit la decizia curții de a acorda custodia Dianei și a fratelui ei, tatălui lor.

În copilărie, i-a avut drept parteneri de joacă pe prințul Andrew și Prințul Edward, fiii mai mici ai reginei. După ce tatăl ei a dobândit titlul de Conte Spencer în 1975, Diana a devenit cunoscută drept Lady Diana Spencer. După ce și-a terminat studiile, Lady Diana a devenit educatoare la o grădiniță dintr-o suburbie a Londrei.

În 1976, Lordul Spencer s-a căsătorit cu Raine, Contesă de Dartmouth, singura fiică a romancierei Barbara Cartland, după ce a fost denumit "celălalt bărbat" în divorțul soților Dartmouth. În acea perioadă, Diana a călătorit prin țară, locuind uneori cu unul, alteori cu celălalt dintre părinții ei — cu tatăl ei la reședința din Northamptonshire și cu mama ei, care s-a mutat pe Insula Seil, pe coasta de vest a Scoției. Diana, la fel ca frații ei, nu se înțelegea deloc cu mama ei vitregă.

Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland, metresa regelui Carol al II-lea al Angliei și strămoașa Dianei prin fiul nelegitim Henry FitzRoy, Duce de Grafton.

Arabella Churchill, metresa regelui Iacob al II-lea al Anglieiși strămoașa Dianei prin fiica ei nelegitimă Henrietta FitzJames.

Diana s-a născut în familia Spencer. Din partea mamei, Diana avea strămoși de origine engleză, irlandeză, scoțiană, americană și armeană. Una dintre străbunicile ei din partea mamei era moștenitoarea Frances Work din New York. Ea era și descendenta Ducilor de Devonshire. Din partea tatălui său, era descendentă a Regelui Carol al II-lea al Angliei, prin patru fii ilegitimi:

Henry Fitzroy, primul Duce de Grafton, fiul d-nei Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland
Charles Lennox, primul Duce de Richmond și Lennox, fiul d-nei Louise de Kérouaille
Charles Beauclerk, primul Duce de St Albans|Charles Beauclerk, fiul lui Nell Gwyn
James Scott, primul Duce de Monmouth|James Crofts- Scott, primul Duce de Monmouth, conducător al unei cunoscute mișcări de protest, fiul lui Lucy Walter

Ea a fost și descendanta Regelui Iacob al II-lea al Angliei, printr-o fiică ilegitimă, Henrietta FitzJames. Descendența este după cum urmează:

Iacob al II-lea al Angliei = Arabella Churchill (metresă regală)
Henrietta FitzJames (fiica lui Iacob al II-lea) = Henry Waldegrave, Baron Waldegrave
James Waldegrave, Conte Waldegrave = Mary Webb
James Waldegrave, al II-lea Conte Waldegrave = Maria Walpole
Lady Anna Horatia Waldegrave = Lord Hugh Seymour
Colonel Sir Horace Beauchamp Seymour = Elizabeth Malet Palk
Adelaide Horatia Elizabeth Seymour = Vice-Admiral Sir Frederick Spencer, al IV -lea Conte Spencer
Charles Robert Spencer, al VI -lea Conte Spencer = Hon. Margaret Baring
Albert Edward John Spencer, al VII -lea Conte Spencer = Lady Cynthia Elinor Beatrix Hamilton
John Spencer, al VIII -lea Conte Spencer = Onorabila Frances Ruth Burke Roche

Alți strămoși notabili au fost: Robert I al Scoției|Robert Bruce; Henry al IV -lea al Angliei; Humphrey, Duce de Gloucester; Mary Boleyn; Lady Catherine Grey; Maria de Salinas; John Egerton, al II -lea Conte de Bridgewater; și James Stanley, al VII -lea Conte de Derby.^[9]

Cei din familia Spencer au fost apropiați familiei regale britanice de secole, fiind favorizați mai ales din anii 1600. Bunica Dianei din partea mamei, Ruth Burke Roche, Baroană Fermoy|Ruth, Lady Fermoy, a fost o prietenă pe viață și doamnă de companie pentru Elisabeta Bowes-Lyon|Regina Elisabeta, Regina Mamă. Tatăl ei a fost ofițer al palatului în timpul Regelui George al VI -lea și a Reginei Elisabeta a II -a.

În august 2007, Societatea Istorică Genealogică din Noua Anglie a publicat cartea lui Richard K. Evans "Strămoșii Dianei, Prințesă de Wales, timp de doisprezece generații".

Diana a fost educată mai întâi la Silfield School, Kings Lynn, Norfolk, apoi la Riddlesworth Hall în Norfolk și la Școala de fete West Heath (mai târziu reorganizată ca New School la West Heath, o școală specială pentru băieți și fete) în Sevenoaks, Kent, unde ea a fost considerată a fi o studentă slabă, pentru că încercase și picase examenele de nivel 0 de două ori. Sociabilitatea ei remarcabilă a fost răsplătită cu un premiu la West Heath. În 1977, la 16 ani, ea a plecat de la West Heath și a urmat pentru scurt timp cursurile Institutului Alpin Videmanette, o școală particulară din Rougemont, Elveția. În acea perioadă l-a cunoscut pe viitorul ei soț, care ieșea cu sora ei, Lady Sarah. Diana se remarca la înot și scufundări și își dorea să fie balerină. Ea a făcut balet o perioadă de timp, însă având 1,80 m înălțime, era prea înaltă pentru a deveni balerină profesionistă.

Diana s-a mutat în Londra înainte de a împlini șaptesprezece ani și a locuit în apartamentul mamei sale, căci mama ei locuia în mare parte a timpului în Scoția. Tatăl ei, Contele Spencer, i-a cumpărat, drept cadou la împlinirea vârstei de 18 ani, un apartament în valoare de 50.000 de lire sterline, la Coleherne Court, în cartierul Earls Court din regiunea Royal Borough în Kensington și Chelsea și ea a locuit acolo până în 1981, împreună cu trei colege de apartament.

Stabilindu-se în Londra, ea a urmat un curs de gătit pentru avansați și a muncit mai întâi ca instructor de dans pentru cei mici, până când un accident de schi a obligat-o să lipsească trei luni de la locul de muncă și i-a lăsat o rană permanentă. Apoi ea s-a angajat ca educatoare, s-a ocupat de curățenie pentru sora ei Sarah și câțiva dintre prietenii ei și a muncit ca amfitrioană la petreceri.

Viața amoroasă a Prințului Charles a fost mereu subiect de speculație în presă și el a avut legături cu multe femei fermecătoare și aristocrate, inclusiv cu sora mai mare a Dianei, Lady Sarah Spencer. Charles a ieșit și cu Davina Sheffield, moștenitoarea scoțiană Anna Wallace, onorabila Amanda Knatchbull (nepoata Contelui Mountbatten), Susan George (actriță), Lady Jane Wellesley, moștenitoarea foarte bogată Sabrina Guinness și Camilla Shand, printre altele. Având peste treizeci de ani, se făceau presiuni asupra lui să se căsătorească. În mod legal, singura cerință era că nu avea voie să se căsătorească cu o romano-catolică, altfel și-ar pierde locul din ordinea la succesiune; o membră a bisericii anglicane era de preferat. Pentru a avea aprobarea familiei sale și a sfătuitorilor săi, orice posibilă mireasă trebuia să provină din mediul regal sau aristocratic, să fie virgină și să fie protestantă.

Prințul Charles o cunoștea pe Diana de câțiva ani, dar s-a interesat în mod serios de ea ca posibilă mireasă în vara anului 1980, când au fost invitați amândoi într-un sfârșit de săptămână la țară, unde ea l-a privit cum juca polo. Relația s-a dezvoltat când el a invitat-o să navigheze, într-un sfârșit de săptămână la Cowes, pe iahtul Britannia. După aceea a invitat-o la Castelul Balmoral, reședința scoțiană a familiei Windsor, pentru a-i cunoaște familia. Diana a fost primită bine la Balmoral de regina Elisabeta a II-a, de Filip, Duce de Edinburgh și de Regina Mamă. Apoi cuplul a ieșit de mai multe ori în Londra. Prințul a cerut-o în căsătorie în 6 februarie 1981 și Diana a acceptat, însă logodna lor a fost ținută secret câteva săptămâni.

Logodna lor a devenit oficială în 24 februarie 1981, când moștenitorul tronului i-a dat viitoarei prințese un inel mare cât o nucă, în valoare de 30.000 £, constituit din 14 diamante înconjurând un safir. Diana a acceptat cererea imediat.

Tânăra de 20 de ani a devenit Prințesă de Wales când s-a căsătorit cu Prințul Charles în Catedrala St Paul, pentru că avea mai multe locuri decât Westminster Abbey, care fusese folosită anterior pentru nunțile regale, pe 29 iulie 1981, într-o așa-numită "nuntă de basm" urmărită la televizor de 750 de milioane de oameni. La altar, Diana a inversat, din greșeală, ordinea numelor lui Charles, spunând Philip Charles Arthur George. Ea nu a spus nici că "se va supune", ceea ce a provocat senzație la vremea aceea. Nunta a început la 11:20 A.M. 21 (ora de vară britanică), iar Diana purta o rochie în valoare de 9000 £, cu o trenă lungă de 8 metri și cu cele mai frumoase broderii.

În 5 noiembrie 1981, prima sarcină a Dianei a fost anunțată oficial și ea a discutat deschis în fața presei problema stării sale. În aripa privată numită Lindo a Spitalului St. Mary, din Paddington, în 21 iunie 1982, Diana a dat naștere primului ei fiu și moștenitor, William. Au fost câteva discuții controversate în presă când ea a hotărât să îl ia pe William, care era bebeluș, în prima ei vizită peste Ocean, în Australia și Noua Zeelandă. Al doilea fiu, Prințul Henry de Wales, s-a născut după doi ani, în 15 septembrie 1984. Diana a fost o mamă devotată și le-a dăruit cu generozitate fiilor săi dragoste, îmbrățișări și afecțiune. Ei erau pe primul loc în viața ei. Ea a fost cea care alegea școala, hainele lor și planifica excursiile. Ea își aranja îndatoririle publice în jurul orarului lor.

La scurt timp însă, relația cuplului de vis s-a răcit, o experiență cu atât mai dureroasă cu cât s-a produs sub ochii omniprezenți ai tabloidelor. Paparazzi au transformat-o pe Diana într-una dintre cele mai fotografiate femei din lume. Ea a suferit de bulimie și depresie. În 1992, Diana și Charles s-au despărțit în mod oficial.

Prințesa Diana în biroul oval de la Casa Albă, 1985

La începutul anilor '90, căsătoria Dianei cu Charles s-a destrămat, eveniment care a fost la început suprimat, apoi a devenit știre de senzație în mass-media internațională. Se pare ca atât Prințul, cât și Prințesa de Wales au vorbit presei prin intermediul prietenilor, fiecare din ei învinovățindu-l pe celălalt de eșecul căsniciei lor. Charles și-a reluat vechea lui relație premaritală cu Camilla, Ducesă de Cornwall. Când a fost întrebat ce rol a avut Camilla în eșecul căsniciei sale, Diana a spus, într-un interviu la BBC, în cadrul unui program tv numit Panorama: "Ei bine, erau trei persoane în căsnicia noastră, deci era puțin înghesuială."^[10] În timpul interviului la televiziune, la Panorama, din 20 noiembrie 1995, Diana a confirmat că a avut o relație cu instructorul ei de călărie, James Hewitt.^[11]Charles recunoscuse că a avut o relație extraconjugală cu un an mai devreme, într-un interviu la televiziune cu Jonathan Dimbleby.^[12] Prințul și Prințesa de Wales s-au despărțit în 9 decembrie 1992.^[13] Pe când o învinuia pe Camilla Parker-Bowles pentru problemele din căsnicia sa, în octombrie 1993, Diana îi scria unei prietene că bănuia că soțul ei era acum îndrăgostit de Tiggy Legge-Bourke și voia să se căsătorească cu ea.^[14] În 3 decembrie 1993, Diana și-a anunțat retragerea din viața publică.

În decembrie 1995, Regina a fost de acord cu "un divorț rapid" al cuplului Charles și Diana.^[16] Acest lucru s-a întâmplat la scurt timp după acuzația, susținută de Diana, că Tiggy Legge-Bourke avortase copilul lui Charles, dându-i motiv lui Tiggy să îl îndemne pe Peter Carter-Ruck să ceară scuze în public.^[16] Cu două zile înainte ca știrea aceasta să apară, secretarul Dianei, Patrick Jephson, și-a dat demisia, afirmând după aceea că Diana a "triumfat acuzând-o pe Legge-Bourke că a avortat".^[17] În 20 decembrie 1995, Buckingham Palace a anunțat public că Regina le-a trimis scrisori lui Charles și Diana, sfătuindu-i să divorțeze. Decizia Reginei a fost susținută de Primul Ministru și de seniorii din Consiliul de Coroană și, după cum a anunțat BBC, a fost luată după două săptămâni de consfătuiri.^[18] Prințul Charles a fost imediat de acord cu această propunere. În februarie 1996, Diana a anunțat că și ea este de acord.

Divorțul a fost finalizat în 28 august 1996.^[15]

Diana a primit suma de circa 17 milioane £ prin hotărâre judecătorească, împreună cu un ordin legal care îi interzicea să dea mai multe amănunte presei.^[19]

Cu câteva zile înainte de hotărârea definitivă de divorț, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a scris scrisori de brevetare a unor reguli generale pentru a stabili titlurile celor care s-au căsătorit cu un membru al Familiei Regale, după divorț. Potrivit acestor reguli, deoarece nu mai era căsătorită cu Prințul Charles de Wales și astfel a încetat să mai fie un membru al Familiei Regale prin căsătorie, Diana și-a pierdut titlul de Alteța Sa Regală și a fost numită numai Diana, Prințesă de Wales. La Palatul Buckingham s-a ținut o conferință de presă în ziua în care a fost luată hotărârea definitivă de divorț, anunțând schimbarea de titlu a Dianei.

De la Palatul Buckingham s-a anunțat că Diana era totuși în mod oficial membră a Familiei Regale, fiind mama celui de al doilea și celui de al treilea pretendent, în ordinea succesiunii, la tron. Acest lucru a fost confirmat de reprezentanta Reginei, Baroana Butler-Sloss, care după o preaudiere, în 8 ianuarie 2007, a susținut: "Sunt mulțumită că după moarte, Diana, Prințesă de Wales a continuat să fie considerată membră a Familiei Regale."^[20] Se pare că acest lucru a fost confirmat în recenzia juridică a Înaltei Curți asupra chestiunii Al Fayed & Ors contra Butler-Sloss.^[21] În cazul acela, trei judecători ai Înaltei Curți au acceptat dovezile că "tocmai numele de ‘Reprezentant al Familiei Regale’ presupunea parțialitate în contextul anchetei asupra morții a doi oameni, dintre care unul era membru al Familiei Regale, iar celălalt nu era.

După divorț, Diana a păstrat apartmentul din Palatul Kensington, complet redecorat și aceea a fost casa ei până când a murit.

Ea s-a afișat public cu un cardiolog foarte respectat din Pakistan, pe nume Hasnat Khan, care a fost numit "dragostea vieții ei",^[22] timp de aproape doi ani, înainte de încheierea relației, de către Khan, datorită unor deosebiri culturale.^[23]^[24] Curând după aceea, a început o relație cu Dodi Al-Fayed. Aceste amănunte au fost confirmate de martorii anchetei din noiembrie/decembrie 2007.

După divorț, Diana a muncit în special pentru Crucea Roșie și a dus o campanie asiduă pentru a curăța lumea de mine terestre. Munca ei a avut un caracter umanitar mai degrabă decât politic. Ea și-a urmat interesele în filantropie, muzică, modă și călătorii— deși avea totuși nevoie de acordul regal pentru a-și lua copiii cu ea în vacanță sau pentru a reprezenta Marea Britanie în afara granițelor. Fără a avea o casă de vacanță sau unde să își petreacă sfârșitul de săptămână, Diana și-a petrecut majoritatea timpului în Londra, adeseori fără fiii săi, care erau fie cu Prințul Charles, fie la internat.

La 30 august, Diana și Dodi au zburat din Sardinia spre Paris. Diana intenționa să se întoarcă la Palatul Kensington în dimineața următoare, după ce va petrece o noapte la vila lui Dodi din Paris. În acea seară, Diana și Dodi au luat cina la restaurantul hotelului Ritz din Paris, aflat în proprietatea tatălui lui Dodi începând cu anul 1979. Fotografii de senzație au apărut și ei. Spre finalul cinei, Dodi i-a spus șoferului să ducă mașina înapoi la vila sa, într-o încercare de a-i atrage pe fotografi. Henri Paul, gardă personală la hotelul Ritz urma să fie noul șofer. Acesta a fost de acord cu această însărcinare, deși băuse și luase și anti-depresive, care nu trebuie amestecate cu alcool.

Intrarea în tunelul Pont d'Alma, locul accidentului fatal

În 31 august 1997, Diana a murit într-un accident de mașină în tunelul stradal numit Pont de l'Alma din Paris, împreună cu Dodi Al-Fayed și cu șeful securității de la Hotelul Ritz din Paris, Henri Paul, care avusese misiunea de a conduce mașina Mercedes-Benz închiriată, prin Paris, pentru a se feri de paparazzi.^[30] Mașina lor Mercedes-Benz W140|Mercedes-Benz S280 neagră din 1994 s-a ciocnit de al treisprezecelea stâlp al tunelului. Tunelul cu două benzi era construit fără bariere metalice în fața stâlpilor. Niciunul dintre cei patru ocupanți nu avea centura de siguranță.^{[N 1]} ^{[N 2]}

În timp ce se deplasau prin oraș, erau urmăriți îndeaproape de paparazzi pe motociclete. La Place de la Concorde, Henri Paul a apăsat pedala de accelerație pentru a scăpa de presă. Când au ajuns la un tunel ce trecea pe sub Pont de l'Alma, șoferul conducea la o viteza estimată la 200 km/h, într-o zonă cu viteza restricționată la 50 km/h. Paul a pierdut controlul mașinii în momentul în care au intrat în tunel, iar Mercedesul a ricoșat într-un zid și s-a zdrobit literalmente de pilonii care susțineau partea superioară a tunelului.

Lady D la deschiderea unui centru comunitar, Bristol, mai 1987

Diana, încă în viață, însă cu răni grave la nivelul pieptului, a fost dusă la spitalul Hôpital de la Salpêtrière, unde a avut un stop cardiac la câteva minute după ce a fost adusă. Chirurgii nu au reușit să o resusciteze, iar la ora 3 dimineața i-a fost stabilit decesul. Diana era în vârstă de 36 de ani.

Jurnaliștii, care urmăriseră mașina, au sosit la pasajul subteran Alma în etape diferite. Serge Arnal, Christian Martinez și Stéphane Darmon au ajuns primii, urmați rapid de Serge Benhamou. Înregistrările oferite de operatorii telefonie mobilă Itinéris și SFR Serge Arnal susțineau că el a încercat să sune serviciul de urgență. Filmul luat din aparatele de fotografiat ale lui Christian Martinez și Serge Arnal au dovedit că ei făceau fotografii mașinii și / sau pasagerilor aproape imediat după sosirea lor acolo – nu era nicio ambulanță prin apropiere în fotografiile lor.

Analizele sângelui au dovedit că Henri Paul era în stare de ebrietate mult peste limita admisă în timp ce conducea. El a condus cu viteză mare pentru a scăpa de jurnaliștii care îi urmăreau. Testele făcute au dovedit că el consumase o cantitate de alcool de trei ori peste limita admisă în Franța. Garda personală a lui Fayed, Trevor Rees-Jones, care era pe locul din dreapta în față, a fost cel mai aproape de punctul de impact și totuși a fost singurul supraviețuitor al accidentului. Henri Paul și Dodi Fayed au murit pe loc, iar Diana — fără centură pe locul din spate - a alunecat înainte în timpul impactului și, fiind aruncată cu putere în interiorul mașinii, a ajuns sub scaunul din fața ei, având răni grave în zona inimii și hemoragie internă.^[33] Ea a fost în cele din urmă, după destul de mult timp, transportată cu ambulanța la Spitalul Pitié-Salpêtrière, făcând de două ori stop cardiac pe drum.^[33] În ciuda multor încercări de resuscitare, incluzând masaj cardiac intern, ea a decedat la ora 4 a.m. ora locală.^[34] Înmormântarea ei, în 6 septembrie 1997 a fost difuzată la tv și urmărită de aproximativ 2.5 de miliarde de persoane din lumea întreagă.^[35]

O anchetă juridică franceză, timp de optsprezece luni, a dus la concluzia, în 1999, că accidentul în care a murit Diana a fost cauzat de Paul, care a pierdut controlul asupra mașinii și a condus cu viteză mare fiind în stare de ebrietate.^[36]

Începând cu februarie 1999, tatăl lui Dodi, Mohamed Al-Fayed (proprietarul Hotelului Ritz din Paris, pentru care muncea Paul) a pretins că accidentul a fost rezultatul unei conspirații,^[37] și de atunci a susținut că accidentul a fost organizat de Serviciile Secrete, urmând instrucțiunile Prințului Philip, Ducele de Edinburgh.^[38]

Pretențiile lui Fayed că accidentul a fost rezultatul unei conspirații au fost respinse de o investigație juridică franceză,^[36] și de Operațiunea Paget, precum și de cercetările Poliției Metropolitane, care s-au încheiat în 2006.^[39]

O anchetă condusă de judecătorul Scott Baker asupra circumstanțelor morții Dianei și a lui Dodi Fayed a început la Curtea Regală de Justiție, la Londra, în 2 octombrie 2007 și a continuat ancheta începută în 2004.^[40] Un juriu a decis în 7 aprilie 2008 că Diana a fost ucisă din cauza modului negligent de a conduce al șoferului Henri Paul și din cauza fotografilor. În ziua următoare, dl. Fayed a anunțat că își încheie campania pe care a susținut-o timp de 10 ani, pentru liniștea copiilor Prințesei de Wales decedate.

Moartea tragică a prințesei Diana a provocat o răbufnire de sentimente naționale din partea britanicilor, nemaivăzută de la sărbătorirea finalului celui de-al Doilea Război Mondial. Persoane îndoliate au adus peste două milioane de buchete de flori la palatele regale și au stat la coadă peste 12 ore pentru a se semna în cartea de condoleanțe. Peste 3.500 de linii telefonice au fost deschise pentru donații într-un fond comemorativ, iar într-un an, fundația caritabilă constituită în memoria prințesei Diana a adunat 133 de milioane de dolari, din care 48 de milioane de dolari au provenit din vânzarea discului lui Elton John Candle in the Wind 1997 și 20 de milioane de dolari, din vânzarea unor suveniruri oficiale cu prințesa de Wales.

După ce a fost criticată pentru că nu a împărtășit durerea poporului britanic, familia regală a organizat înmormântarea Dianei la catedrala Westminster, în 6 septembrie. Sicriul Dianei a fost dus de la palatul Kensington până la Westminster Abbey într-o caleașcă trasă de cai. Aproximativ un milion de oameni au condus-o pe prințesă pe ultimul său drum. Fiii Dianei, William, în vârstă de 15 ani și Harry, în vârstă de 12 ani, însoțiți de tatăl lor, prințul Charles, de bunicul lor, prințul Philip și de unchiul lor Charles, contele Spencer, au dus sicriul în ultima parte a ceremoniei.

După ceremonie, trupul neînsuflețit al Dianei a fost dus într-un dric la vechea moșie a familiei sale, situată în apropiere de Althorp. Într-o ceremonie privată, ea a fost îngropată pe o insuliță, umbrită de arbori, situată în mijlocul unui mic lac și aflată la adăpost de aparatele de fotografiat.

Diana
Prințesă de Wales; Ducesă de Rothesay

· 1961: Carl Lewis (de fapt Frederick Carlton Lewis; n. 1 iulie 1961,Birmingham, SUA) este considerat ca unul dintre cei mai buni atleți din istoria sportului. El a stabilit mai multe recorduri mondiale și a dominat ani de-a rândul probele de săritură în lungime și de alergări pe distanțe scurte. În anul 1999 este numit de IAAF "Atletul secolului".

· 1961 - S-a născut Vito Bratta, chitarist şi compozitor american (White Lion).
* 1962: Alexandru Cordoș (n. 1 iulie 1962, Câmpia Turzii, România) este un politician român, membru al Parlamentului României. A fost ales senator la alegerile legsilative din 2008, din partea Partidului Social Democrat.
* 1965: Leonard Cadăr (n. 1 iulie 1965) este un senator român, ales în 2012.
* 1966: Zita Funkenhauser (n. 1 iulie 1966, Satu Mare) este o fostă scrimerăgermană de origine română specializată pe floretă. A fost campioană olimpică pe echipe la Los Angeles 1984 și la Seul 1988, fiind laureată în total cu patru medalii olimpice din trei participări. A fost și triplă campioană mondială pe echipe în 1985, 1989 și 1993, și a câștigat clasamentul general al Cupei Mondiale de Scrimă în 1989.

· 1967: Pamela Denise Anderson (n. 1 iulie 1967) este o actriță, sex simbol, manechină, producătoare de televiziune americano-canadiană.

Anderson este cunoscută pentru rolurile din Home Improvement, și Baywatch, V.I.P.. A fost aleasă ca Playmate of the Month (Femeia lunii) pentru revista Playboy din februarie 1990. Ea a fost cunoscută cu numele Pamela Anderson Lee (sau Pamela Lee) după căsătoria cu toboșarul trupei Mötley Crüe, Tommy Lee. Are atât cetățenia canadianăcât și cea americană

Pamela Anderson în septembrie 2004

Date personale
Pamela Anderson

Nume la naștere	Pamela Denise Anderson
Născută	1 iulie 1967 (52 de ani) Ladysmith, Columbia Britanică, Canada
Căsătorită cu	Tommy Lee, 1995–1998 (divorț) Kid Rock, 2006–2007 (divorț) Rick Salomon, 2007–2008 (anulare)
Număr de copii	2
Copii	Brandon Lee[] Dylan Lee[]
Cetățenie	SUA Canada
Religie	catolicism
Ocupație	Actriță, sex simbol, manechin, producător
Alma mater	École Highland Secondary School[*]
Alte nume	Pamela Denise Anderson
Ani de activitate	1989 - prezent
Alte premii
Canada's Walk of Fame[*] (2006)

* 1971: Missy Elliott (n. Melissa Arnette Elliott pe 1 iulie 1971 în Portsmouth, Virginia, Statele Unite ale Americii) este o cântăreață, cantautoare și muziciană americană.^[1] Artista a devenit una dintre cele mai cunoscute interprete de muzică rap și hip hop din lume, ea colaborând cu o serie de artiști precum 50 Cent, Beyoncé, Christina Aguilera, Eminem, Janet Jackson, Pussycat Dolls sau Timbaland. Printre cele mai cunoscute șlagăre ale sale se numără „Get Ur Freak On” (2001), „Work It” (2002) sau „Lose Control” (2005).

Missy Elliott în iulie 2010
* 1972: Cristina-Mariana Stocheci (n. 1 iulie 1972) este un senator român, ales în 2016.

· 1972: Steffi Nereus, atletă germană
* 1972: Claire Antonia Forlani (n. 1 iulie 1972, Twickenham, Regatul Unit^[5] este o actriță engleză, cunoscută mai ales datorită rolului din filmul Meet Joe Black.
Claire Forlani s-a născut în 1972 în Twickenham, Londra. Este fiica Barbarei Dickinson, care era englezoaică, și a lui Pier Luigi Forlani, un manager de muzică din Ferrara, Italia.^[6]^[7]^[8] La vârsta de 11 ani, Claire Forlani a intrat la școala educațională de arte din Londra (The Arts Educational Schools London), unde a început să studieze actorie. Pe parcursul celor șase ani la școală, ea a studiat, de asemenea, și dansul, care a dus ulterior la performanțe pe scenă în The Nutcracker și Orpheus in the Underworld.
În iunie 2007, Forlani s-a căsătorit cu actorul scoțian Dougray Scott, cu care ea are doi copii vitregi
* 1974: Eusebiu Tudor (n. 1 iulie 1974, Ploiești) este un antrenor de fotbal român, fost fotbalist care a jucat pe postul de mijlocaș și care ultima dată a fost antrenorul Petrolului Ploiești.
* 1976: Laura-Iuliana Scântei (n. 1 iulie 1976, Șorogari, Iași, Aroneanu, Iași, România) este un senator român, ales în 2016.
Jump to navigation Jump to search

Claire Forlani

· 1976: Patrick Stephan Kluivert (n. 1 iulie 1976, Amsterdam) este un antrenor de fotbal olandez și fost fotbalist care a jucat pe poziția de atacant la cluburi ca Ajax, Milan, FC Barcelona, Newcastle United, Valencia, PSV Eindhoven și Lille. În prezent este antrenor al selecționatei de fotbal din Curaçao
* 1976: Rutgerus Johannes Martinius van Nistelrooy (inițial scris Van Nistelrooĳ; n. 1 iulie 1976, Oss, Brabantul de Nord, Olanda), este un fotbalist olandez retras din activitate.

· 1977: Liv Tyler, actriță americană
* 1978: Ioana Vișan (n. 1 iulie 1978, Iași - d. 21 septembrie 2016) a fost o scriitoare română de science fiction și fantasy, autoare a seriilor The Impaler Legacy și Broken People și câștigătoare a Premiului de încurajare la Eurocon 2013. Absolventă a Facultății de Informatică din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, Ioana Vișan a debutat literar în revista Nautilus, în 2008, cu povestirea "Înghețul"^[1] pentru care a obținut premiul Cititor SF 2009^[2]. A publicat frecvent texte science fiction și fantasy în reviste de profil și antologii tematice în limba română^[3]. În limba engleză a publicat texte în regie proprie.

În limba română[modificare | modificare sursă]

Culegere de povestiri

"Efectul de nautil" (Millennium Books, martie, 2013)^[4]
"Secvență de zbor" (Millennium Books, aprilie, 2016)

Nuvelă

"Instincte umane" (Millennium Books, mai, 2013)^[5]

În limba engleză[modificare | modificare sursă]

Nuvelă

"Human Instincts" (iunie, 2012)^[6]

Culegere de povestiri

"Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks" (decembrie, 2012)^[7]

Seria The Impaler Legacy

"The Impaler's Revenge" (aprilie, 2013)^[8]
"Sweet Surrender" (aprilie, 2013)
"A Victory that Counts" (august, 2013)^[9]
"Casualties of War" (august, 2013)^[10]
"Order Restored" (decembrie, 2013)
"The Third Wheel" (martie, 2014)
"The Impaler Legacy Omnibus" (martie, 2014)

Seria Broken People

"Broken People" (noiembrie, 2014)
"The Nightingale Circus" (decembrie, 2014)
"Broken Hearts" (septembrie, 2015)

Seria The Stolen Wings

"The Weight of a Wing" (aprilie, 2015)
"The Strength of a Heart" (martie, 2016)

Seria The Devil You Know

"Breaking the Chains" (iunie, 2015)
"The Night between Heaven and Hell" (martie, 2016)

Seria Law and Crucible

"No Port to Land" (decembrie, 2015)
"Point of Origin" (decembrie, 2015)
"Bonds of Steel" (decembrie, 2015)

Proză scurtă[modificare | modificare sursă]

În limba română[modificare | modificare sursă]

"Înghețul" (Nautilus, nr. 6, iulie, 2008)
"Dansând pe sârmă" (Sfera Online, iunie, 2009)
"Cea mai bogată femeie din lume" (Nautilus, nr. 20, septembrie, 2009)
"La distanță de un lift" (Nautilus, nr. 27, aprilie, 2010)
"Periuța, bat-o vina..." (EgoPHobia, nr. 27, iunie, 2010)
"Simfonie de gloanțe și sânge" (Nautilus, nr. 32, septembrie, 2010)
"Din lipsă de Timp" (Nautilus, nr. 34, noiembrie, 2010)
"Foșnet de îngeri" (Nautilus, nr. 36, ianuarie, 2011)
"Uriașii" (Nautilus, nr. 38, martie, 2011)
"Ne întâlnim la capătul drumului" (Nautilus, nr. 40, mai, 2011)
"Alergând după o rază de soare" (Gazeta SF, nr. 6, iunie, 2011)
"Inimi de piatră" (Nautilus, nr. 42, iulie, 2011)
"Culori și umbre" (Nautilus, nr. 45, octombrie, 2011)
"Navigând prin ceață" (SRSFF, noiembrie, 2011)
"Camuflaj" (Nautilus, nr. 47, decembrie, 2011)
"O oră de iubire" (Nautilus, nr. 49, februarie, 2012)
"Semințe de înțelepciune" (Nautilus, nr. 51, aprilie, 2012)
"Printre heliotropi și zâmbete" (Suspans, nr. 24, mai, 2012)
"Afacerea secolului" (Nautilus, nr. 53, iunie, 2012)
"Periuța, bat-o vina..." (Gazeta SF, nr. 18, iunie, 2012)
"Invazia" (Nautilus, nr. 60, ianuarie, 2013)
"Un zâmbet de milioane" (Argos, nr. 1, aprilie, 2013)
"O familie de sclipicioși" (Helion Online, nr. 30, martie-aprilie, 2013)
"Iluminare" (Revista de Suspans, nr. 7, aprilie, 2013)
"Rivalitate" (Fantastica, nr. 5, iunie, 2013)
"Nu-mi călca pe Umbră, doar..." (Fictiuni.ro, nr. 2, noiembrie, 2013)
"Fata rachetă" (Paradox, nr. 25-26, noiembrie, 2014)
„Secvență de zbor” (2014) în Xenos. Contact între civilizații
"Pasărea de Foc" (Argos, nr. 14, februarie, 2016)
"Înlănțuiți" (Revista de Suspans, nr. 25, aprilie, 2016)

În limba engleză[modificare | modificare sursă]

"Unhinged Reality" (Every Day Fiction, septembrie, 2011)
"The Chase" (Revista de Suspans, nr. 7, aprilie, 2013)
"The Blade Masters" (Revista de Suspans, nr. 20, decembrie, 2014)

"That Damned Toothbrush..." (Aphelion, nr. 208, iulie, 2016)

Date personale
Ioana Vișan

Născută	1 iulie 1978 Iași
Decedată	21 septembrie 2016
Naționalitate	România
Ocupație	scriitoare
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	science fiction,fantastic
Specie literară	nuvelă, povestire, roman
Operă de debut	Efectul de nautil (2013)

* 1980: Ioana Maria Petrescu^[1] (n. 1 iulie 1980, București) este o economistă română, care deține funcția de consilier de stat în cadrul cancelariei primului-ministru.

Petrescu a fost cadru universitar la Universitatea Maryland (din Statele Unite), înainte de a accepta în septembrie 2013 funcția de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru.^[2] În martie 2014 a fost numită în funcția de ministru de finanțe în Guvernul Victor Ponta (3),^[2]din care a fost schimbată în decembrie 2014.

A fost elevă la Liceul Mihai Viteazul din București și a făcut facultatea la Colegiul Wellesley din Boston, pe care l-a absolvit summa cum laude în 2003, obținând o diplomă de licență în matematică și economie

Ioana Petrescu

* 1980: Carmen Lopăzan (n. 1 iulie 1980,^[1] București, RS România) este o actriță de film, scenă, televiziune și voce română, trainer^[2] și liber profesionist. A absolvit UNATC I.L. Caragiale,^[5] secția Arta actorului, în anul 2002. Ca actriță a colaborat cu Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național și făcându-și apariția în filmele: „Marți, dupa Crăciun”, „Cealaltă Irina”, „Camelia” și serialul de televiziune „La urgență“.^[6] A mai dublat vocea personajelor din desene animate:Ever After High, Dădaca Pruna, Steven Universe, ICarly, etc.

Filmografie

Camelia^[8] - Regia: Marian Crișan
Marți după Crăciun^[9] - Regia: Radu Muntean
Cealaltă Irina^[10]^[11] - Regia: Andrei Gruzsniczki
Carmen ^[12]- Regia: Doru Nitescu
Pana^[13] - Regia: Răzvan Ghițeanu
La urgență - Regia: Andrei Zincă
Traseu^[14]

Dublaje

Winx Club

Date personale
Carmen Lopăzan
Născută	1 iulie 1980 (39 de ani)^[1] București, RS România
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București

* 1981: Orlando Cruz (născut la 1 iulie 1981) este un boxer profesionist din Puerto Rico. Ca amator, Cruz a reprezentat Puerto Rico, la Jocurile Olimpice din 2000 din Australia.^[1] Cruz este în prezent pe locul 4 în categoria pană, clasament făcut de Organizația Mondială de Box.^[2] La 4 octombrie 2012, Cruz a devenit primul boxer care și-a făcut publică orientarea sexuală, în timp ce încă activa profesional, declarând ca este homosexual
* 1984: Răzvan Burleanu (n. 1 iulie 1984, Focșani) este președintele Federației Române de Fotbal din 5 martie 2014.^[3]

A practicat fotbalul la Centrul de copii și juniori al echipei FCM Bacău și a făcut Școala de Arbitri, arbitrând până la vârsta de 19 ani.^[4] A urmat cursurile Colegiului Național „Gheorghe Vrânceanu” din Bacău.^[4] A renunțat la sportul de performanță pentru a se dedica studiului științelor politice la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București,^[5] completându-și studiile prin cursuri de specializare în domeniul politicilor și strategiilor de securitate susținute la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”.^[6]

A lucrat în cadrul Primăriei Municipiului Bacău, în Comisia Juridică a Parlamentului României și a fost consilier prezidențial la Departamentul pentru minorități. Pe data de 17 decembrie 2009 a fost decorat de președintele Traian Băsescu cu Ordinul Național Serviciul Credincios, în Grad de Cavaler.^[7] Este președintele Federației Române de Minifotbal, la care sunt afiliate peste 2000 de echipe din 37 de județe,^[8] și, din 2012, președintele Federației Europene de Minifotbal.^[8] În 2013 devine vicepreședinte al Federației Internaționale de Minifotbal.^[9] Avându-l în postura de conducător al acestei federații, România a câștigat de patru ori la rând Campionatului European de Minifotbal.^[9] Firma patronată de el, Lider Sport, deține în concesiune două terenuri primite de la primăriile din Onești și Ploiești.^[10]

Pe data de 5 martie 2014 reușește să câștige alegerile FRF din al doilea tur, avându-i drept contracandidați pe Vasile Avram, Gheorghe Chivorchian, Sorin Răducanu^[11] și Marcel Pușcaș, cel care a ales să îl susțină.^[12] Ca urmare a votului Adunării Generale al aceluiași for,^[13] Răzvan Burleanu l-a înlocuit în funcție pe Mircea Sandu, cel care a condus acest for timp de 24 de ani.^[14] În vârstă de 29 de ani, Burleanu devine cel mai tânăr președinte al FRF.^[14]

Este fiul fostului fotbalist al echipelor FCM Bacău și Ceahlăul Piatra-Neamț, Gheorghe Burleanu

Răzvan Burleanu în timpul unui interviu. Deasupra se află semnătura, sub care se află sloganul campaniei sale, „Mingea e la tine. Fă-o să conteze!”

* 1984: Chaouki Ben Saada (arabă: شوقي ابن سعادة) (n. 1 iulie 1984, Bastia, Corsica, Franța) este un fotbalist tunisian aflat sub contract cu OGC Nice.
* 1986: Iulian Erhan (n. 1 iulie 1986, Chișinău) este un fotbalist moldovean care evoluează la clubul Milsami Orhei în Divizia Națională, pe postul de fundaș.
* 1986: Agnes Monica (n. Agnes Monica Muljoto, 1 iulie 1986) este o cântăreață din Indonezia. Ea a început cariera în industria de divertisment de la vârsta de șase ani ca o cântăreață copil, înregistrând trei albume. Ea a devenit, de asemenea, un prezentator de programe de televiziune pentru copii. Ca adolescentă Agnes și-a extins cariera, devenind și actriță. Cu rolul ei din telenovela Pernikahan Dini (2001) și-a creat un renume în industria de divertisment.

În 2003, ea a lansat al patrulea ei albumul de studio, Și povestea merge, care a marcat tranziția de la o cântăreață copil la o adevărată artistă. Pentru al cincilea album de studio, Whaddup A..!! (2005), a colaborat cu cântăreața americană de R & B Keith Martin. De asemenea, Agnes Monica a apărut în două drame produse în Taiwan: Spitalul și Romance la Casa Albă. Ea a participat la Asia Song Festival în Seul, Coreea de Sud, 2008 și 2009, și a primit "Premiul Cel mai bun artist asiatic" la fiecare eveniment. Agnes a preluat controlul creativ la al șaselea ei album de studio, Sacredly Agnezious (2009), pentru care a lucrat ca producător și compozitor. În 2010, ea a fost numită ca membru al juriului de la concursul Indonesian Idol și a fost, de asemenea, una dintre gazdele internaționale de pe covorul roșu de la American Music Awardsdin 2010, în Los Angeles.

Agnes Monica

Date personale
Nume la naștere	Agnes Monica Muljoto
Născută	1 iulie 1986 (33 de ani) Jakarta, Indonezia Jakarta, Indonezia
Cetățenie	Indonezia
Religie	creștinism
Ocupație	Cântăreață, compozitoare, actriță, dansatoare, producător
Activitate
Alte nume	Agnez Mo
Gen muzical	Pop, dance-pop, R&B, hip hop
Tipul de voce	Contralto
Instrument(e)	voce[*]
Ani de activitate	1992-prezent
Case de discuri	Aquarius Musikindo, Entertainment, Inc.

* 1989: Cléopâtre Darleux (n. 1 iulie 1989, în Mulhouse)^[3] este o handbalistăfranceză care joacă pentru clubul Brest Bretagne Handball^[4] și echipa națională a Franței^[1]
* 1989: Hannah Murray (n. 1 iulie 1989, Bristol, Regatul Unit^[4]) este o actriță engleză, cunoscută pentru personajul din serialul de televiziune Skins (2007-2008, 2013), Cassie Ainsworth.

Hannah Murray

* 1992: Larissa Fais Munhoz Araújo (n. 14 octombrie 1992, în Curitiba)^[3] este o handbalistă braziliană care joacă pentru clubul românesc CS Măgura Cisnădie.^[4] Araújo, care evoluează pe postul de extremă stânga, a fost legitimată anterior la echipa maghiară ÉRD

VA URMA

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

marți, 30 iunie 2020

Filmografie selectivă

Lucrări de ficțiune/romane polițiste

În limba română[modificare | modificare sursă]

În limba engleză[modificare | modificare sursă]

Proză scurtă[modificare | modificare sursă]

În limba română[modificare | modificare sursă]

În limba engleză[modificare | modificare sursă]

Filmografie

Dublaje

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz