MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 17 IUNIE 2020

PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE

ARTE 17 Iunie

INVITAŢIE LA OPERĂ 17 Iunie

Faust de Charles Gounod – 2004

Faust este o operă în cinci acte (7 tablouri). Muzica este compusă de Charles Gounod pe un libret de Jules Barbier și Michel Carre (după drama „Faust” a lui Johann Wolfgang von Goethe).

Premiera operei a avut loc la 19 martie 1859, la „Théâtre Lyrique” din Paris.

Acțiunea se petrece în Germania secolului al XVI-lea.

Actul I

Tabloul 1

Singur, în cabinetul său de lucru, doctorul Faust își recunoaște înfrângerea la sfârșitul unei vieți în care munca intensă în domeniul științei (filosofie, medicină, chiar și teologie) i-a impus renunțarea la toate bucuriile și plăcerile omenești. Cupa cu otravă i se oprește lângă buze, când, de afară răzbate până la el un cântec vesel ce slăveste natura și dragostea. Nefericitul Faust blestemă, invocându-l pe Satan (Spiritul Pământului). Acesta apare sub înfățișarea unui senior ce se pune în slujba lui, gata să-i împlinească orice dorință. Imaginea unei minunate fete pe care Mefisto i-o arată pentru o clipă, frânge ultimele forțe de rezistență ale lui Faust. Pactul între cei doi e semnat cu sânge. Mefisto îi va dărui lui Faust tinerețe și frumusețe, luându-i în schimb sufletul, care îl va sluji pe el pe tărâmul celălalt, de dincolo de viață. La un semn al lui Satan, bătrânul Faust se transformă într-un chipeș cavaler în floarea vârstei.

Actul II

Tabloul 2

În mijlocul unei mulțimi vesele și gălăgioase care petrece, tânărul ofițer Valentin (bariton) stă retras suferind la gândul că, nevoit să plece la război, o va lăsa singură pe sora lui, Margareta. Valentin imploră cerul s-o ocrotească. Tânărul student Wagner (bariton) începe un cântec vesel de pahar care este întrerupt brutal de Mefisto. Acesta îi uimește pe toți făcând să curgă în pahare vin venit de nu se știe unde, antrenându-i pe toți într-un cântec în care preaslăvește puterea aurului. Contrariat și revoltat de purtarea lui Mefisto, Valentin îl provoacă la duel, dar sabia îi cade sfărâmată. Speriați, oamenii se retrag, iar soldații îndreaptă spre necunoscut mânerul sabiei cu semnul crucii. Satan este nevoit să dea înapoi. După acest incident petrecerea reîncepe. Apare Margareta (soprană). Faust îi iese în cale și se oferă să o însoțească până acasă. Tânăra refuză cu modestie, dar ferm.

Tabloul 3

În grădina Margaretei, tânărul Siebel (soprană) vine cu un buchet de flori pe care-l lasă pe o bancă, semn al curatei sale iubiri. După plecarea sa, în grădină pătrund Faust și Mefisto. Impresionat de atmosfera de liniște și pace a aceștui lăcaș, Faust încearcă o puternică emoție. Mefisto așază o casetă cu bijuterii alături de florile lui Siebel, după care cei doi se ascund în spatele unor boschete. Sosește Margareta tulburată de imaginea frumosului cavaler necunoscut căruia îi refuzase brațul. Așezându-se la roata de tors, ea cântă vechea Baladă a regelui din Thule, cel rămas până la moarte credincios iubirii sale. Deodată zărește caseta pe care nu se poate stăpâni să n-o deschidă. Împodobită cu bijuteriile minunate, Margaretei i se pare ca seamănă cu o fiică de rege. Faust și Mefisto se apropie. O vecină mai vârstnică, Martha, extaziată în fața unor asemenea bogății este discret îndepărtată de către Mefisto care se preface că o curtează. Rămași singuri, Faust și Margareta sfârșesc prin a se îndrăgosti unul de celălalt. Odată cu căderea noptii Faust vrea să plece, dar, reținut de Mefisto, ascultă glasul Margaretei care de la fereastra camerei își cântă dragostea stelelor chemându-și iubitul. Faust răspunde la chemarea ei și cei doi se pierd într-o îmbrățișare pătimașă. Cu un zâmbet sarcastic Mefisto își admiră victoria.

Actul III

Tabloul 4

Părăsită de Faust, Margareta se refugiază în biserică. Dar chiar și în sfântul lăcaș, glasul lui Mefisto se face auzit, învinovățind-o.

Tabloul 5

Valentin se înapoiază acasă odată cu toti soldații, cântând gloria obținută în bătălii. La întrebările lui, puse în pripă, Siebel răspunde evaziv. Valentin aleargă spre casă, cuprins de bănuieli. Pradă mustrărilor de conștiință pentru fapta săvârșita, Faust nu are curajul să bată la poarta iubitei. Mefisto, care îl însoțește ca o umbră, cântă o serenadă, dar la fereastra ce se deschide nu apare Margareta, ci Valentin care vrea sa spele în sânge dezonoarea surorii sale. În duelul cu Faust, Valentin este rănit mortal de spada lui Mefisto și, înainte de a-și da sufletul, își blestemă sora.

Actul IV

Tabloul 6

„Noaptea Valpurgiei”. Vrând să-l facă să uite dragostea Margaretei, Mefisto l-a dus pe Faust în împărația sa unde, într-un dans fantastic, i se perindă prin față cele mai frumoase femei. Faust nici nu le vede. Gândurile sale sunt tot la blânda și curata Margareta. El îi cere lui Mefisto să îl ducă la ea, pentru a o salva.

Actul V

Tabloul 7

Faust și Mefisto pătrund în celula în care a fost întemnițată Margareta, cu mințile rătăcite, după ce și-a ucis copilul. Fericită la auzul glasului iubitului ei, Margareta se retrage îngrozită la vederea lui Mefisto, refuzând categoric sa părăsească celula. Cu ultimele puteri ea cheamă îngerii să-i salveze sufletul chinuit. În fața trupului ei lipsit de viată se aude glasul lui Mefisto: "E OSANDITA!!! HAI VINO VINO ", dar de sus, din înălțimile cerului, voci limpezi rostesc: "E MANTUITAAA... !!!". Sufletul Margaretei se înalță la cer.

EPILOG (in traducerea lui LUCIAN BLAGA) : TOT CE ESTE VREMELNIC E NUMAI SIMBOL, CE ESTE CHIP INDOIELNIC AICI S-A IMPLINIT, NESPUSUL DEPLINUL IZBANDEI, ETERN FEMININUL NE INALȚĂ IN TĂRIE

Charles Gounod, Faust (2004) cu Elena Mosuc în rolul Margaretei: 

MUZICĂ 17 Iunie

Italian Chamber Classical Music

Bach - Sonatas for Violin & Harpsichord + Presentation (reference record. : Céline Frisch / Valetti)

BOLEROS INSTRUMENTALES PARA EL ALMA - Musica Romantica Guitarra Instrumental

Boleros Instrumentales Para El Alma Guitarra - Las Mejores Canciones Con Guitarra Románticas

POEZIE 17 Iunie

Adrian Păunescu

Amagire - Adrian PAunescu

Abia acum - Adrian Paunescu

DIN DOI IN DOI - Adrian Paunescu

Cântec fără răspuns - Nichita Stănescu

 Sanda Elena Dicu

DREPTATEA NOASTRĂ...

Dreptatea voastră este strâmbă,

Măcar să recunoașteți fapta,

Sunteți penibili, fără scuză!

Nu vreți să operați cu dreapta!

Ați procedat greșit în toate,

Ați minimalizat chiar boala

Făcând păcate de păcate

Zicând ”ce mare e scofala!”

Și totuși Dumnezeu există

Dar numai pentru credincioși

Și pot să fac așa o listă

Cu mii și mii de păcătoși!

Am să v-arăt minune mare

Ce n-o să vreți ca să mai iasă:

A apărut pe o cărare

Aici, în față o...Pufoasă

Cățel micuț, bolnav și singur

Lăsat să moară, fără vlagă!

Am adoptat-o dintr-odată!

Nici nu putea măcar să meargă!

Să nu vă faceți dar iluzie,

Că mai venim la voi cu ”mia,”

Ar fi o mare nerozie

Să cheltuim în van simbria!

O facem dar cu cap de-acuma,

Măcar să merite efortul

Să nu mai ziceți ”că-i totuna

S-a respectat doar protocolul”...

Nu vreau decât să fie bine,

Nu hărțuiesc și nu acuz,

Dar mie nu-mi va fi rușine

Și nu consider că-i abuz

Și zic așa, în gura mare

Ca să audă cine vrea:

Eu dau la oameni de mâncare,

Iar la căței, inima mea!

Sanda Elena DICU – 15.06.2015

TEATRU/FILM 17 Iunie

Virgil Ogăşanu

Biografie Virgil Ogășanu

Actorul Virgil Ogașanu s-a născut la 17 iunie 1940, in Turnu Severin, județul Mehedinți.
A absolvit in 1964 Institutul de Artă Teatrală si Cinematografie din București, la clasa profesoarei Beate Fredanov. A fost repartizat la Teatrul Tineretului Piatra Neamț si a jucat pe această scenă in Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, ambele regizate de Liviu Ciulei. Pentru rolul din Nu sunt Turnul Eiffel a primit premiul pentru interpretare, a participat la Decada Dramaturgiei Originale.
Din 1965 joacă pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra. Printre rolurile interpretate pe aceasta scenă se numără Candidatul din D'ale carnavalului de I. L. Caragiale, Cliff din Privește înapoi cu mânie de John Osborne, Epihodov din Livada cu vișini de A.P. Cehov, Hugo din Meteorul de Friederich Durrenmatt, Ivan din Revizorul de Gogol, Edgar din Suferințele tânărului W de Plenzdorf, Malvolio din A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, George din Ferma de David Storey, Mahomed II din Răceala de Marin Sorescu, Jim O'Connors din Menajeria de sticlă de Tennesse Williams, Domnul Gherman din Somnoroasa aventură de Theodor Mazilu, Pantalone din Scandal la Palermo de Carlo Goldoni, Willy Loman din Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller, etc.
Joacă si la Teatrul Nottara din București, in Uzina de placeri S.A. de Alexandr Galin, Voiajul domnului Perrichon de Eugene Labiche, etc.
Debutul in cinematografie a avut loc in 1962, cu pelicula Doi baieti ca pâinea calda.
Virgil Ogașanu este profesor la Facultatea de Teatru a Universității Hyperion, este căsătorit cu actrița Valeria Ogasanu si are 1 fiu.

Filme cu Virgil Ogășanu

Vezi filme

·         De ce eu? (2015) - Procurorul General al Romaniei, Iovitu Trailer

·         Q.E.D. (2013) - Martin Scăunaşu Trailer

·         Doctori de mame (2008) - Augustin Popa

·         Păcală se întoarce (2006) - vameşul român Trailer

·         Ministerul comediei (1999)

·         Sunt liber! / (1990) - amantul

·         Stâlpii societății (1988)

·         Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor (1987) - (voce)

·         Calatoriile lui Pin-Pin / Călătoriile lui Pin Pin (1986) - voce

·         Pe malul stâng al Dunării albastre (1983)

·         In asteptarea lui Lefty / (1979)

·         Iarna bobocilor (1977) - Melisor

·         Uitarea (1977)

·         Premiera (1976) - Dumitrascu, secretarul literar al teatrului

·         Speranta nu moare in zori / (1976)

·         Cadavrul viu / (1975)

·         Livada de visini / (1975)

·         Pescărușul (1974) - Profesorul Medvedenko

·         Taticul (1974) - Profesorul de matematica Ivan Teodorovici

·         Dragostea începe vineri (1972) - strungarul Lacusta

·         Sageata capitanului Ion / Săgeata căpitanului Ion (1972)

·         Ziariștii (1972) - Cerchez

·         Cavalerul Tristei Figuri / (1971) - Don Quijote

·         Facerea lumii (1971) - Secretarul U.T.C. Matei

·         Autenticitatea / (1970) - Jimmy

·         Diavolul și bunul Dumnezeu (1970)

·         Apoi s-a născut 'Legenda' (1969)

·         Răutăciosul adolescent (1969) - Nicola

·         Fum / (1968)

·         Negutatorul de ochelari / (1967)

Cu Ninela Caranfil, actriță

Biografie Ninela Caranfil

Ninela Caranfil (n. 17 iunie 1947, Satul Nou, raionul Cimișlia, Republica Moldova) este o actriță, artistă emerită din Republica Moldova. Este absolventă a Institutului de Artă Teatrală „Anatoli Lunacearski” (1969) din Moscova, Uniunea Sovietică (azi Federația Rusă), specialitatea — Actor teatru și film. Din 1969 este angajată la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, Republica Moldova. A fost viceministru al Culturii al Republicii Moldova.

Roluri în teatru

·         1969 – Kat, Tangoul criminal de Egon Ranet, regia M. Cisteakov

·         1969 – Vârubova, Complotul împărătesei de A. Tolstoi, regia Valeriu Cupcea

·         1970 – Inga, O noapte cu privighetori de V. Ejov, regia V. Apostol

·         1971 – Varvara, Egor Bulâciov și alții de Maxim Gorki, regia Valeriu Cupcea

·         1971 – Kote, Cinci miri la o nuntă de M. Karim, regia M. Mutafov

·         1972 – Șura, Alexandra de M. Stein, regia V. Apostol

·         1972 – Vera, Un medic ciudat de Anatoli Sofronov, regia A. Băleanu

·         1973 – Doica, Ipolit de Euripide, regia Ion Șcurea(Teatrul Luceafărul)

·         1973 – Sofia Petrovna, Nevolnicele de A. Ostrovski, regia Ion Șcurea (Teatrul Luceafărul)

·         1974 – Mama, Georges Dandon de Pierre de Marivaux , regia regia Ion Șcurea (Teatrul Luceafărul)

·         1974 – Lisette, Jocul dragostei și-a întâmplării de Alfred de Musset , regia Ion Șcurea (Teatrul Luceafărul)

·         1975 – Paulina, Jucării de oțel de R. Urneviciute, regia Ion Șcurea (Teatrul Luceafărul)

·         1977 – Mama, Om și gentilom de Eduardo de Filippo, regia A. Băleanu

·         1978 – Eleonora, Tata de Dumitru Matcovschi, regia V. Apostol

·         1980 – Ludmila, Retro de A. Galin, regia V. Apostol

·         1982 – Liza, Casa de F. Abramov, regia V. Apostol

·         1983 – Poșlepkina, Revizorul de Gogol, regia A. Băleanu

·         1983 – Constanța, O întîmplare cu haz de Carlo Goldoni , regizor V. Rusu

·         1984 – Lida, Oștenii de N. Dudarev, regia Valeriu Cupcea

·         1984 – Nătăluță, Pomul vieții de Dumitru Matcovschi, regia V. Apostol

·         1985 – Angustias, Casa Bernardei Alba de Federico Garcia Lorca regie S. Fusu

·         1985 – Eftimia, Pomul viețiide Dumitru Matcovschi , rega V. Apostol

·         1986 – Elena, Pomul vieții de Dumitru Matcovschi, regia V. Apostol

·         1986 – Statu-Palmă-Barbă-Cot, Buzduganul fermecat de L. Deleanu, regia V. Madan

·         1987 – Vera, Abecedarul de Dumitru Matcovschi, regia V. Apostol

·         1989 – Hanuma, Hanuma de G. Țigareli, regia V.Ciutac

·         1990 – Olinda, Lumea este așa cum este de Alberto Moravia, regizor S. Sabin

·         1991 – Oltea, Io, Ștefan Voievod de An. Gondiu, regia I. Cibotaru

·         1992 - Lucia, Mătușa de la Bumbăta, regia M. Bădicheanu

·         1993 – Vecina Binevoitoare, Casa mare de Ion Druță, regia N. Toia

·         1995 – Zița, O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale, regia A. Băleanu

·         1996 – Ursula, Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez , regia S. Vasilache

·         1997 – Mme Lazici, AFEB de Branislav Nušić , regia V. Apostol

·         1997 – Terese, Cumetrele de Michel Tremblay, regia P. Bokor

·         1999 – Olea, Tata de Dumitru Matcovschi, regie V. Ciutac

·         2003 – Odochia, Rugăciunea de seară de Ion Druță, regia E. Gaju

·         2004 – Maria Vasilievna, Unchiul Vania de Anton Pavlovici Cehov , regia M. Fusu

·         2005 – Ea, Zăpezile de altă dată de Dumitru Solomon , regia E. Gaju

·         2008 - Mama, Povestea unei nebunii obișnuite /P.Zelenka/

Roluri radiofonice

1970 – Eino Alts, „Orbul regizor”

1977 – E. Reazanov „Colegii”

1982 – Alioșin „Temă cu variații”

1987 – C. Partole „Floare în cenușă”

1991 – Tudor Mușatescu „A murit Bubi”, regizor Ilie Stratulat

1992 – A. Baranga „Viața unei femei”

1994 – A. Marinat „Divorț în casă nouă”

1997 – B. Apel „Știe toată lumea”

1997 – G. Darie „A doua condamnare a lui Socrate”

1999 – V. Malev „Maria”

2000 – G. Papini „Mărturiile calvarului”

2003 – Ion Druță „Biserica albă”

2005 – Psalmii lui David. „Întru tine, Doamne, ne rugăm”

Monospectacole

1987 – Spectacol de poezie „De dor, de dragoste” Regia Ninela Caranfil

1991 – „Rămâi, iubirea mea, rămâi” regia Tudor Ciubotaru

1997 – „Rugăciune”, regia S. Fusu

1998 – „Întru tine, Doamne, ne rugăm”, psalmii lui David, regia S. Vasilache

2005 – „Reîntregire”

Premii

·         1997 - Marele Premiu la Festivalul Lucian Blaga (Romania)

·         1999 - Premiul la Festivalul Internațional "Mihai Eminescu in lume"

·         1999 - Ordinul Gloria Muncii

·         2006 - Premiul pentru cel mai bun rol feminin, Gala Premiilor UNITEM

Cărți publicate

Este autoarea volumului „Tăcerea de până la cuvânt” (Chișinău, 2005)

„Neobișnuita forță a scenei" -

Bărbații din viața mea” - (Chișinău,2017)

Discografie

·         Recital de versuri "Dorul infinitului din noi" (CD, 2008)

·         „Cântare limbii române” (CD, 2015)^[2]

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 17 Iunie

DORU OCTAVIAN DUMITRU - "Amantul Bâlbâit" (show "Glumărețu' " - part.1)

GÂNDURI PESTE TIMP 17 Iunie

Nicolae Iorga - Citate: 

SFATURI UTILE 17 Iunie

3 măști de față cu bicarbonat de sodiu | Eu stiu TV