MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 13 IUNIE 2020

PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE

Iată ce spune Ev Matei 6, 2-3 despre milostenie:

2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta.

ARTE 13 Iunie

INVITAȚIE LA BALET 13 Iunie

Petruska – Igor Stravinski

MUZICĂ 13 Iunie

Griffes: The Vale of Dreams, Piano Music

The Bets of Baroque Vivaldi - 6 La Stravaganza Concertos, Op.4 _ Fabio Biondi Eurpoa Galante

Pyotr Tchaikovsky - Петр Чайковский

Musica Romantica Para Escuchar Instrumental - Musica instrumental relajante

ЛУЧШИЕ ХИТЫ НЕДЕЛИ 2020 ✬ Лучшая русская музыка 2020 года ✬ Самая известная русская песня 2020

POEZIE 13 Iunie

Mircea Ciobanu

Biografie

Nastere: 13 mai 1940, București
Deces: 22 aprilie 1996, București

Este pseudonimul literar al lui Mircea Sandu, nascut in Bucuresti la 13 mai 1940. Face studiile liceale in Capitala (la Liceul „Dimitrie Cantemir), apoi din 1959 este student la Facultatea de Filologie-Istorie a Universitatii „Al. loan Cuza din lasi timp de doi ani. Continua studiile intre 196l-1964 la Facultatea de Filologie a Universitatii bucurestene. A debutat in 1959 in revista „Tribuna cu poemul La portile luminii, iar in volum in 1966 cu Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, in cunoscuta colectie „Luceafarul. Dupa absolvirea facultatii lucreaza un timp ca redactor la „Agerpres, din 1967 devine redactor la Editura pentru Literatura, sectia poezie si critica; aceeasi functie o va detine si la Editura Eminescu (un timp), si apoi la Cartea Romaneasca, la sectia de poezie. Scrie deopotriva proza eseistica si roman; in 1977 romanul Istorii (aparut, de-a lungul timpului, in mai multe volume) ii aduce Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor, premiu acordat si in 1981. in ultimul timp a condus Editura Vitruviu, care se dovedeste o remarcabila citadela a poeziei noastre contemporane. Pleaca dintre noi prematur, in mai 1996.

Poate ca proza a pus in umbra creatia poetica a lui Mircea Ciobanu, una dintre cele mai originale exprimari lirice contemporane. Avand la baza o solida formatie estetica si o vasta cultura, poetul s-a aratat inca de la primele volume un vizionar profund. Volumele ulterioare ii vor intari imaginea de poet original, cu o viziune proprie pe care si-o cladeste cu migala. Dand cuvantului valori semantice tremuratoare si fascinante totodata, oferind astfel lectorului nu certitudini, ci alternative, poetul construieste un univers unic. Criticul literar Magdalena Popescu imagineaza acest univers ca un „cub negru, cu muchii ascutite si suprafete polisate indelung, pana la a reflecta in intunericul adanc al oglinzilor sale o imagine sintetica si misterioasa a universului, si care „pare prizoniera si suverana orgolioasa a unui spatiu criptic in care s-a autocondamnat la o perpetua virginitate a intelesului. Doua sensuri, aparent contrarii, naste semantica poeziei sale: un sens entropie, dand senzatia inconsolabilului, si un sens concentrationar, greu de esente. Vocabula sa rece si perfecta sta mereu sub semnul enigmei dezvaluite numai pe jumatate, jumatate banuite. Chiar poeziile cu vaga textura epica par ca isi dezvaluie sensurile parabolice. Lumea poeziei sale, uneori aparent fixata istoriceste (dar „patimile pe care si/ni le dezvaluie poetul sunt atemporale si etern active), este, dupa cum intuia criticul literar amintit, fara puncte de reper: „inconjurata de un orizont rotund, ea se deschide spre toate directiile, fiind lipsita asadar de orice directie si interzicand astfel orice putinta de orientare a spiritului ratacit in ea. Rotunditatea, sfericitatea devin aici coordonate ale deceptivului si angoasei, nu ale protectiei si securitatii.

Prin poezia sa, Mircea Ciobanu isi asuma poate, pentru lector, suferinta. Nu o clameaza, o sopteste, enigmatic, cu sensurile frante inainte de a fi prinse.

Volume de versuri:

Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, Bucuresti, E.P.L., 1966;
Patimile, Bucuresti, Editura Tineretului, 1968;
Epistole, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Etica, Bucuresti, Editura Albatros, 1971;
Cele ce sunt, Bucuresti, Editura Eminescu, 1974
Patimile, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, (colectia „Hyperion), 1979;
Versuri, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982;
Vantul Ahab, Bucuresti, Editura Eminescu, 1984
Marele scrib, Bucuresti, Editura Albatros (colectia „Cele mai frumoase poezii), 1985
Viata lumii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1989.

Sub Trapezunt a aparut in volumul Patimile, Bucuresti, Editura Tineretului, 1968.
Nu spunea aparut in volumul Etica, Bucuresti, Editura Albatros, 1971.
Vantul Ahab a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Eminescu, 1984.
De profundis a aparut in volumul Vantul Ahab, Bucuresti, Editura Eminescu, 1984.
Nume a aparut in volumul Viata lumii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1989.

Dezlegare

Ca să te-ntorci, părinte, ca să te schimbi, ce vrei?

Să-ţi pun pământ cu iarbă şi praf de drum pe frunte?

O, zgomotul acela din gropile cu lei

m-ajunge şi se face că nu mi se răspunde.

Ai vrea să fii, dar umbra de trup ţi se desparte;

ai vrea s-adormi, dar ziua e-ntreagă un amurg.

Tu sui şi cazi acelaşi, posomorât de moarte

în mâlul viu, şi-n mâluri cobor şi eu, şi urc.

Alături marea sună a sol arat, la fel

ca ieri şi-acum o vreme; dar ştiu că-n zori, pe faţă

paloare voi aduce, scăpat printr-un tunel

din Babel – şi, pe buze, un gust amar de ceaţă

Din volumul „Patimile”, 1968

Poemul dintr-o singură piatră

Da, nu mai vine, întârzie.

Cum totul se-amână,

astfel amână şi el să se-arate.

Nu vrea să piară; ştie ce-nseamnă s-alergi pân-la capăt.

Intră mai bine pe-o uşă de birt,

bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă.

Peste măsură de trist a-nvăţat să întrebe: „Unde e casa

celei mai blânde femei?” Astfel întreabă şi-acum

şi adoarme vorbind

între sticla cu vin isprăvită

şi coşul cu pâine. Nu-l mai aştepţi.

Pentru el ai fi vrut să lucrezi

un poem dintr-o singură piatră,

densă şi tânără piatră.

Nu-l mai lucrezi – îl aşezi pe un raft sub căderea

sfintelor pulberi şi ieşi din odaie. Afară,

nori agresivi te întâmpină, nori ca stoluri de păsări

te-alungă-ntr-un birt.

Bei acolo şi tu, şi mănânci,

cumperi cu bani de-mprumut crizanteme lăţoase,

mari crizanteme lăţoase,

în timp ce adormi şi obloanele

cad uruind între tine

şi norii bătrâni de afară.

Din volumul „Versuri”, 1982

E timpul

Se cade-n aplecare să privesc

la ceasul setei faţa lui în cană,

dar cel ucis în apă nu se-arată

şi norii lasă-n urma lor vedenii.

Dig ars, prund orb – mi-ating cu mâna faţa

şi dau de unul care-a fost şi singur

s-a-ntors din valea unde spinii mor;

şi ca să plec îmi spun că la o fugă

de cal bătut e lacul scurs prin pietre

şi, trase-n gol, ecluzele păzind

amara brumă, umbra suprapusă.

N-am plâns de mult, e timpul, şi se-ntâmplă

un semn de sus c-ar trebui să plâng,

or, degetele duse pân-la pleoapă

se-ntorc uscate; şi-aş fi vrut să-l văd

privindu-mă din lacrimă – de-acolo

de unde-n vânt se tremură; de unde

răsfrântul cer răzbună, ia-napoi

şi nu mai dă, dar cere fum de jertfă.

Din volumul „Patimile”, 1968

Nicolae Tăutu

Invatatura

Invatatura e averea

Ce pururea o duci in gand

Si fara raza ei, puterea

E doar un colb purtat de vant.

Invatatura-I o comoara

Ce nimeni nu ti-o poate lua

Iti va spori podoaba rara,

Cu cat imparti mai mult din ea!

Capodopera lui Tăutu

Din Nicolae Tăutu, poetul-colonel care a publicat 22 de cărți cu de toate, n-au mai rămas decît farsele. Pentru ridicarea în grad, Tăutu scria poezii cu partidul și cu armata, fără a uita Securitatea. pentru bani, ticluia romane istorice, polițiste și de spionaj. Şi-a încercat norocul și în teatru, cu două piese căzute la datorie, iar la singurul ﬁlm făcut după un scenariu al lui adormeau și soldații trimiși în misiuni culturale de sacriﬁciu prin cinematografele patriei. Dacă despre opera lui nu mai vorbesc decît militarii ieșiți la pensie, farsele lui Tăutu sînt povestite și azi. Pe cea mai tare dintre ele, capodopera lui, a produs-o în anii ’50. pune mîna pe telefon și-l sună pe administratorul cimitirului Ghencea Militar, dîndu-se drept ministrul Apărării. „Ce e debandada asta din cimitir? Cum să-și doarmă somnul de veci oﬁțerii superiori alături de plutonieri!? Să ﬁe deshumați toți și înmormîntați după grad. raportează ce-ți trebuie pentru misiunea asta!“ „Treizeci de gropari, să trăiți!“ „Tu apucă-te de treabă, pînă rezolvăm!“ După cîteva zile, aﬂă ministrul că administratorul de la Ghencea se prezentase la raport. Aștepta instrucțiuni suplimentare pentru a începe operațiunea ordonată.

ADRIAN PĂUNESCU

Adrian Paunescu - Impozite biruri si taxe

ADRIAN PĂUNESCU - Manifest pentru sănătatea pământului

"Soarta"- recita Adrian Paunescu

TEATRU/FILM 13 Iunie

Moartea Domnului Lăzărescu în regia Cristi Puiu

Biografie Cristi Puiu

A facut pictura de la 10 ani. In 1990, dupa caderea regimului comunist, a participat la o expozitie in Lausanne (Elvetia), impreuna cu alti tineri artisti romani. Doi ani mai tarziu, a trecut examenul de admitere la Ecole Superieure d'Arts Visuels in Geneva, departamentul de Pictura. La finalul primului an, a abandonat cursurile de pictura, pentru a le incepe pe cele de film, la aceeasi scoala.

"Before breakfast", un scurt metraj de scoala, a fost selectionat in 1995 pentru Festivalul de Film de la Locarno. In 1996, Cristi Puiu si-a luat diploma la Ecole Superieure d'Arts Visuels din Geneva, cu documentarul "25.12. Bucharest, North Railway Station". Dupa ce s-a intors in Romania, in 1996, a continuat sa picteze si sa faca filme: la inceput documentare video, apoi primul sau lung metraj, "Marfa si banii", pe care l-a regizat dupa ce a castigat concursul organizat in 1999 de catre Oficiul National al Cinematografiei.

Filmul, lansat in 2001, a castigat mai multe premii internationale: Premiul special al juriului si Premiul Findling la Cottbus, Premiul FIPRESCI si Premiul pentru cel mai bun actor (Alexandru Papadopol) la Thessalonik, Premiul PROCIREP Award la Angers, Premiul Abasto Award la Buenos Aires, mentiune speciala la Trieste. Filmul a fost selectionat si pentru Directors' Fortnight la Festivalul de Film de la Cannes.
In 2004, "Un cartus de Kent si un pachet de cafea" a castigat Ursul de Aur pentru cel mai bun scurt metraj la Festivalul de la Berlin, Marele Premiul al Festivalului de Film de la Zagreb si premiu pentru scurt metraj la Festivalul de la Buenos Aires Festival.

Cristi Puiu a lucrat impreuna cu Razvan Radulescu pentru a scrie scenariile pentru "Un cartus de Kent si un pachet de cafea", "Marfa si banii", "Niki si Flo" (regia Lucian Pintilie) si "Offset" (regia Didi Danquaret).

Filme cu Cristi Puiu

· Aurora (2010) - Viorel Trailer

· Cinemaguerilla (2009) - el insusi

· La nouvelle vague du cinema roumain / Noul val din filmul românesc (2008) - el însuşi

Filme regizate de Cristi Puiu

· La conac (2016)

· Sieranevada (2016) Trailer

· Bridges of Sarajevo / Ponts de Sarajevo (2014)

· Trois exercices d'interpretation / Trei exerciții de interpretare (2012)

· Aurora (2010) Trailer

· Moartea domnului Lăzărescu (2005) Trailer

· Un cartuș de Kent și un pachet de cafea (2004)

· Marfa și banii (2001)

· 13 - 19 iulie 1998, Craiova, Azilul de batrani / (1998)

· Asylum (1998)

· 25.12.1995, București, Gara de Nord (1996)

· Before breakfast (1995)

· Înainte de micul dejun (1995)

· Nicăieri nu e ca acasă (1994)

· Interioare (1993)

Filmografie - scenarist

· La conac (2016)

· Sieranevada (2016) Trailer

· Aurora (2010) Trailer

· Offset (2006) Trailer

· Moartea domnului Lăzărescu (2005) Trailer

· Hacker (2004)

· Un cartuș de Kent și un pachet de cafea (2004)

· Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003)

· Marfa și banii (2001)

Filmografie - producător

· Francesca (2009) Trailer

Interviu Cristi Puiu

În regia Alexandru Darie

Biografie Alexandru Darie

Alexandru Darie, cunoscut ca Ducu Darie este un regizor de teatru si opera, profesor de regie si director al Teatrului Bulandra din anul 2002.

S-a nascut la 14 iunie 1959 in Bucuresti si provine dintr-o familie de artisti. Tatal sau a fost cunoscutul actor Iurie Darie si mama sa, actrita Consuela Rosu. Alexandru Darie a absolvit in 1983 Academia de Teatru si Film, Facultatea de Regie de Teatru, Film si Televiziune din Bucuresti.

Dupa aboslvire, Ducu Darie a lucrat la Teatrul de Stat din Oradea pana in anul 1987. Intre anii 1987-1990, a fost regizor artistic la Teatrul de Comedie din Bucuresti, iar in anul 1990 devine regizor principal al teatrului, pe scena caruia a montat spectacole pana in 1992.

Din 1992, Alexandru Darie devine angajat al Teatrului Bulandra din Bucuresti, unde activeaza si prezent. De-altfel, din 2002 acesta ocupa functia de manager al acestui teatru. Intre anii 2006-2011 a fost Presedintele Uniunii Teatrelor din Europa.

Alexandru Darie a fost invitat sa monteze in Marea Britanie, Italia, Belgia, SUA si Japonia.

Montarile sale au obtinut numeroase premii pentru cea mai buna regie si cel mai bun spectacol, printre care se numara:

Marele Premiu pentru cea mai buna productie pentru spectacolul Paracaliserul, de Marin Sorescu, la Festivalul International al scolilor de Teatru Jacques Lecoq, Riccione, Italia, 1981
Premiile pentru cea mai buna productie si cel mai bun regizor pentru spectacolul U.R., de Karel Capek, la Festivalul Tineretului de la Piatra Neamt, 1985
Premiul ATM pentru spectacolul Amadeus, de Peter Shaffer, 1986
Premiul pentru cel mai bun regizor la prima editie a Festivalului National de Teatru „I.L. Caragiale, pentru spectacolul Visul unei nopti de vara, de William Shakespeare
Premiul Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru – sectia romana, pentru spectacolul Poveste de iarna, de William Shakespeare
Premiul Asociatiei Criticilor de Teatru – sectia romana pentru cel mai bun spectacol, pentru Trei surori, de A. P. Cehov
Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor pentru regia spectacolului pentru Trei surori, de A. P. Cehov, 1995
Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii, pentru spectacolul Iluzia comica, dupa Pierre Corneiile, 2000

Alexandru Darie este decorat cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Ofiter, Ordinul Steaua Solidaritatii Italiene in grad de Cavaler si Cavaler al Ordinului Artelor si Literelor, distinctie acordata de Ministerul Culturii si Comunicarii din Franta.