MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 5 IUNIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (B. Decese, Sărbători); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

B.

Decese 

• 535: A decedat Epifanie, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului din  data de 25 februarie 520.
• 567: A decedat Papa Teodosie I al Alexandriei, ultimul patriarh al Alexandriei recunoscut de împăratul Iustinian I și de Biserica Ortodoxă Răsăriteană. Cu toate acestea, din cauza doctrinei sale monofizite, a fost respins de Biserica Ortodoxă Răsăriteană din Alexandria și exilat de către Împăratul Iustinian I, înanul 536. Copții insa au continuat să-l recunoască pe  Teodosie, aceasta divizare continuandu-se  până astăzi. Teodosie a petrecut ultimii 28 ani din viață în închisoare în Egiptul de Sus șidupă moartea sa Biserica Coptă l-a les pe Petru al IV- lea  ca succesor al său. În 451 d.Hr., în urma Sinodul de la Calcedon, Biserica din Alexandria s-a divizat în două ramuri. Cei care au acceptat hotararile  Consiliului au devenit cunoscuti sub numele de  calcedonieni sau Melkiti, iar cei care  au refuzat sa respecte deciziile Conciliului, au fost etichetati drept anti– calcedonieni sau monofiziți, fiind mai târziu numiti iacobiți, după Iacob Baradaeus. Cu toate acestea, ei au respins termenul de monofiziți, numindu-se ei înșiși ca Miaphysiti. Majoritatea egiptenilor crestini aparțineau  ramurii  miafizite, cea ce a dus la persecutarea lor de catre bizantini. Teodosie este comemorat în Synaxarion coptă în ziua 28 de Ba’unah (5 iunie), în ziua morții sale.
• 754: A decedat Sfantul  Bonifatius (Boniface), n. cca. 675 cu numele de Winfrid, Wynfrith sau Wynfryth în împărăția de Wessex, în  Anglia anglo- saxonă. A  avut un rol de frunte în crestinarea părților  germanice Imperiului franc în timpul secolului al 8-lea, fiind primul misionar care a raspandit creștinismul  în multe părți ale Germania si este considerat  sfântul patron al Germaniei. A fost  primul Arhiepiscop de Mainz și „Apostolul germanilor. A fost ucis în Frisia iar rămășițele sale au fost inmormantate  la Fulda, unde se odihnesc într-un sarcofag care a devenit un loc de pelerinaj.
• 1316: Moare Ludovic al X-lea, regele Frantei; (n.1289). Ludovic al X-lea al Franței (franceză Louis X le Hutin sau le Querelleur, sp. el Obstinado ) (Octombrie 1289 – 5 Iunie 1316), numit Arțăgosul, fiul lui Filip IV și a Ioanei I de Navara, a fost Regele Navarei din 1305 și Regele Franței din 1314 până la moartea sa.
• 1625: Orlando Gibbons, compozitor englez (n. 1583) 
• 1688: A decedat aventurierul grec Constantin Phaulkon (n.  Costantin Gerakis, 1647). A fost  consilier al regelui Narai al Siamului (regatul Ayutthaya).
•  1752: Ducele Carl Ludwig Frederick de Mecklenburg, Prinț de Mirow(germană Herzog Carl Ludwig Friedrich zu Mecklenburg, Prinz von Mirow; n. 23 februarie 1708 – 5 iunie 1752) a fost un  membru al Casei de Mecklenburg-Strelitz și tatăl reginei Charlotte a Marii Britanii și a Hanovrei.  Carl s-a născut la Strelitz și a fost singurul fiul al Ducelui de Mecklenburg-Strelitz, Adolphus Frederick al II-lea și a celei de-a treia soții, Prințesa Christiane Emilie de Schwarzburg-Sondershausen. Tatăl său a murit când el avea doar trei luni. I-a succedat fratele său vitreg mai mare, sub numele de Adolphus Frederick al III-lea, Duce de Mecklenburg-Strelitz. Carl a moștenit de la tatăl său domeniile Mirow și Nemerow.^[1] După decesul tatălui el a locuit la Mirow împreună cu mama sa.^[2] Mai târziu a urmat cursurile Universității Greifswald din Pomerania.^[1]
  Carl, care cânta la flaut a făcut în 1726 un tur european pentru a învăța mai multe despre muzică.^[3] După ce a vizitat Geneva, Italia și Franța a mers la Viena și a intrat, pentru scurtă vreme, în serviciu militar al Sfântului Imperiu Roman ca locotenent colonel înainte de a se întoarce la Mirow.^[2]
  După ce a părăsit armata, Carl a locuit cu familia în castelul de la Mirow, petrecându-și cea mai mare parte a timpului administrându-și moșia și participând la educarea copiilor săi. A locuit la Mirow până la 44 de ani, când a murit.
  Când fratele său vitreg a murit câteva luni mai târziu, în decembrie 1752, fără să lase moștenitori pe linie masculină, fiul cel mare al lui Carl Ludwig Frederick, Adolf Friedrich al IV-lea a devenit următorul Duce de Mecklenburg-Strelitz. La 5 februarie 1735 Carl s-a căsătorit la Eisfeld cu Prințesa Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen, fiica lui Ernest Frederic I, Duce de Saxa-Hildburghausen.^[4] Ea a fost regentă pentru fiul ei în 1752 și a jucat un rol important în lupta pentru tron. Ei au avut zece copii dintre care doar șase au atins vârsta adultă:
  • Christiane (6 decembrie 1735 - 31 august 1794)
  • Caroline (n./d. 22 decembrie 1736)
  • Adolf Friedrich al IV-lea, Duce de Mecklenburg-Strelitz (5 mai 1738 - 2 iunie 1794)
  • Elisabeth Christine (13 aprilie 1739 -9 aprilie 1741)
  • Sophie Louise (16 mai 1740 - 31 ianuarie 1742)
  • Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz (10 octombrie 1741 – 6 noiembrie 1816)
  • Ducele Ernest Gottlob de Mecklenburg (27 august 1742 - 27 ianuarie 1814)
  • Charlotte de Mecklenburg-Strelitz ((19 mai 1744 – 17 noiembrie 1818); căsătorită în 1761 cu regele George al III-lea al Marii Britanii
  • Gotthelf (29 octombrie 1745 - 31 octombrie 1745)
  • Ducele Georg Augustus de Mecklenburg (16 august 1748 - 14 noiembrie 1785)
  Prin fiica lor Charlotte, Carl Ludwig Frederick este strămoșul tuturor monarhilor britanici începând cu George al IV-lea, care a urcat pe tronul Marii Britanii în 1820. 

  Carl I Ludwig Frederick

  Duce de Mecklenburg-Strelitz Prinț de Mirow

  Date personale Nume la naștere Karl Ludwig Friedrich zu Mecklenburg  Născut 23 februarie 1708 Strelitz, Ducatul Mecklenburg-Strelitz, Sfântul Imperiu Roman Decedat 5 iunie 1752 (44 de ani) Mirow, Germania  Înmormântat Church in Mirow[*]  Părinți Adolf Frederick II Christiane Emilie of Schwarzburg-Sondershausen[*]  Frați și surori Adolf Frederick al III-lea Gustave Caroline de Mecklenburg-Strelitz  Căsătorit cu Prințesa Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen Copii Ducesa Christiane Ducesa Karoline Ducele Adolf Friedrich IV Ducesa Elizabeth Christine Ducesa Sophie Louise Ducele Carol al II-lea Ducele Ernst Gottlob Regina Charlotte a Marii Britanii și a Hanovrei Ducele Gotthelf Ducele George Augustus Cetățenie  Germania  Ocupație politician  Apartenență nobiliară Familie nobiliară Casa de Mecklenburg-Strelitz

• 1826: Moare compozitorul german Carl Maria von Weber (n. 1786). Este unul din intemeietorii  operei romantice germane.
• * 1859: Neda Șt. Marinescu, sau Marinesco, (n. 21 octombrie 1900, Grădinile, Județul Romanați, România, astăzi în județul Olt – d. 5 iunie 1959, Córdoba, Argentina) a fost un fizician originar din România, stabilit în străinătate.
  A studiat mai întâi la Colegiul Național „Ioniță Asan” din Caracal, Romanați.^[1] După bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, devenind asistentul profesorului Gheorghe Gh. Longinescu. După terminarea facultății a plecat pentru specializare la Paris. S-a înscris la doctorat la profesorul Jean Perrin de la Sorbona (1925), primind cetățenia franceză. După susținerea tezei de doctorat^[2] a fost admis ca profesor agregat la Facultatea de Științe, apoi la Institutul de Științe al Universității din Paris (1927), cu gradul de doctor în științe fizice; a lucrat un timp în calitate de colaborator al Mariei Curie. În anul 1951 a primit propunerea de a merge în Argentina pentru a înființa un institut de cercetări nucleare pe lângă Universitatea din Córdoba. A încetat din viață la 5 iunie 1959, la Córdoba.
  În 1935 a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe din România, la Secția II: Fizică.^[3][4]
  Prin Hotărârea Consiliului Local Caracal nr. HCL 95/12.12.2000, Prof. Univ. Dr. Neda Marinescu a fost declarat cetățean de onoare al orașului Caracal.^[5]
  În anul 2005, în organizarea catedrei de fizică a Colegiului Național „Ioniță Asan“ din Caracal, s-au desfășurat în amfiteatrul „Titu Maiorescu“ lucrările simpozionului interjudețean dedicat fizicianului Neda Marinescu, de la a cărui naștere se împlineau la acea dată 105 ani. 

  Lucrări

  • Neda Marinesco: Quelques propriétés des grosses molécules en solution, Comptes rendus hebdomadaires des séances de l'Académie des sciences, T. 183, pp. 964–966, 1926.
  • Neda Stephan Marinesco: Adsorption sur les molécules dissoutes. Thèses présentées a la faculté des sciences de l'université de Paris, pour obtenir le grade de docteur ès sciences physiques. Les presses universitaires de France, Paris, 1927.
  • N. Marinesco: Influence des facteurs électriques sur la végétation (28 pp, figures et planches avec photographies). Actualités scientifiques et industrielles (xxxvii), Hermann, Paris, 1932.
  • N. Marinesco & F. G. Donnan: Équilibre de membrane (69 pp). Actualités scientifiques et industrielles (nr. 108), Hermann, Paris, 1934.
  • N. Marinesco: Propriétés piézo-chimiques, physiques et biophysiques des ultra-sons. Volume 1: Technique des ondes élastiques de haute fréquence (56 pp). Volume 2: Destruction des micro-organismes. Préparation des colloides à basses températures. Réactions explosives. Réactions photochimiques (68 pp). Actualités scientifiques et industrielles (nr. 522–523), Hermann, Paris, 1937.
  • N. Marinesco: Les propriétés physico-chimiques des ondes élastiques de haute fréquence. Catalyseurs physiques, ultra-filtration et centrifugeuse ultrasonore. Génie Civile, Vol. 113, pp. 317–322, 1938.
  • Neda Marinesco: Edad de la tierra según cronología radioactiva de la sierra de Comechingones, Cerro Champaquí, Córdoba (26 pp). Universidad Nacional, Córdoba, 1956.  

    Neda Marinescu
    Date personale
    Născut	21 octombrie 1900 Grădinile, județul Romanați, Regatul României
    Decedat	5 iunie 1959 (58 de ani) Córdoba, Argentina
    Cetățenie	România
    Ocupație	fizician
    Activitate
    Membru al Academiei de Științe din România

•  1886: Karl Kalchbrenner, în limba maghiară Károly Kalchbrenner, (n 5 mai 1807, Pöttelsdorf lângă Mattersburg, Imperiul Habsburgic – d. 5 iunie 1886, Wallendorf, Austro-Ungaria, azi Slovacia) a fost un botanist, briolog,^[1] și algolog dar în primul rând micolog precum superintendent austro-ungar, membru titular al Academiei Ungare de Științe de proveniență austriacă. Abrevierea numelui său de autor este Kalchbr..Kalchbrenner, botezat pe numele Karl, a fost fiul pastorului Johann Josef Kalchbrenner (n. 1 septembrie 1776 – d. 16 februarie 1834) care a studiat în Jena și s-a angajat în comunitățile sale pentru educația populară în sensul colegiilor de popularizare ulterioare. Mama a fost Rosina Karolina Fahr. Tânărul Karl a frecventat școlile din Agendorf (Ágfalva) (unde tatăl lui devenise pastor în 1810^[2]), liceul din Győr (Raab) (pentru a învăța limba maghiară), liceul din Sopron (Ödenburg), Gimnaziul romano-catolic al Piariștilor din Pesta și în sfârșit gimnaziul din Schemnitz. Apoi a studiat teologia la Academia Protestantă din Sopron și din 1828 la Universitatea din Halle-Wittenberg din Halle, unde a luat doctoratul în teologie^[3] și a devenit după o scurtă perioadă de timp capelan în Pesta în parohia condusă de tatăl său (din 1819), iar din 1832 pastor în Wallendorf în Slovacia de azi. Activitatea sa devotată a fost recunoscută în curând de către conducerea bisericii al districtului celor „7 orașe” (comunității protestante, numite și „scaune”) din Zips. Astfel a devenit repede prim-secretar al superintendentului, iar câțiva ani mai târziu a fost ales el însăși superintendent și în sfârșit chiar superintendent superior, o funcție care a întreținut-o până la moartea sa în 1886. Numai doi ani după aparența sa în Wallendorf s-a căsătorit cu Mathilde Stavnicky. Soții au avut trei copii: Hugo, Ida și Charlotte.Kalchbrenner s-a interesat deja ca copil pentru în special ciuperci, culegându-le în câmpiile și pădurile din împrejurarea de Agendorf și clasificându-le cu ajutorul mamei sale. Cu ani mai târziu ca pastor în Wallendorf a petrecut, parțial pe sfat medical, tot mai mult timp în aer liber. Amintirile copilăriei, adică culesul de ciuperci, clasificarea împreună cu mama precum prelegerile științifice vizitate în școala de seară a tatălui său, au trezit în el o tendință de a observa natura și a început să studieze botanica într-o manieră foarte aprofundată. Mai întâi s-a dedicat studiul spermatofitelor (toate plantele cu flori care se reproduc prin stamine, carpele și semințe), antonim al criptogamelor.
  
  

  Stâncile muntelui Dreveník
  Stâncile de calcar deosebit de ciudate și special concepute ale muntelui Dreveník deasupra Wallendorf au trezit primar interesul pentru culesul plantelor. Acolo a descoperit Carex pediformis, o specie nouă în Ungaria (publicație în 1853). În 1863 a adăugat contribuții informative noi referitor la flora regiunii Zips, iar cu ocazia reuniunii medicilor și naturaliștilor maghiari în Großsteffelsdorf (Rimavská Sobota, Rimaszombat) în 1867, a ținut o conferință despre acoperirea vegetală din Zips. În anul următor, a ieșit lucrarea sa importantă A Szepesi Erchegyseg növenyzeti jelleme, publicată în „Jurnalul Academiei Maghiare de Științe”, privind caracteristicile geografice ale plantelor din Munții Metaliferi Slovaci. ^[4] În acest context a descoperit și descris o nouă specie de plante spermatofite, anume Poa capillifolia. În plus a început să colecteze mușchi și să se ocupe cu anatomia algelor din regiune, a căror listă a publicat-o tot în „Jurnalul Academiei Maghiare de Științe” în același an.^[5] Kalchbrenner a furnizat mușchi din Munții Carpați pentru colecția de excitate (exemplare uscate) ale lui Gottlob Ludwig Rabenhorst.
  Deja anul 1865, Kalchbrenner a dezvoltat din ce în ce mai mult un interes pentru ciuperci, în primul rând pentru cele mari (cu pălărie și picior), preocupându-se mai târziu aproape exclusiv cu ele. Prima sa lucrare micologică majoră care a apărut în două părți în anii 1865 și 1867, tot în „Documentele Jurnalului Academiei Maghiare de Științe”, a fost monografia A szepesi gombäk jegyzeke, în care a listat 1334 de specii din regiunea Zips (în partea 1 cu 2 plăci colorate și în partea 2 cu 5 plăci colorate precum una alb-neagră).^[6][7] Datorită acestei lucrări, Kalchbrenner a fost numit membru corespondent al Academiei de Științe din Ungaria. Ulterior, a publicat câteva articole mai scurte mai ales revizuiri critice asupra unor înrudiri complicate sau specii controversate. Astfel a devenit din ce în ce mai cunoscut și recunoscut în cercurile micologilor profesionali pentru munca sa asupra ciupercilor din Ungaria (ce se referă la părțile țărilor componente Coroanei Sfântului Ștefan (1867-1918)datorită Compromisului austro-ungar din 1867) dincolo de Austria-Ungaria. A avut legături și corespondențe intensive cu micologi proeminenți din Europa (de exemplu Elias Magnus Fries, Mordecai Cubitt Cooke, Ludwig Heufler de Hohenbühel (1817-1885), Felix von Thümen, Casimir Roumeguère (1828-1892), precum cu algologul Sébastien René Lenormand (1796-1871).
  Opera prestigioasă a renumitului micolog Stephan Schulzer von Müggenburg Icones selectae Hymenomycetum Hungariae, o sistematică (cu 40 de plăci colorate de dânsul) a tutor bureților din Ungaria și Slavonia cu descrierea de aproximativ 1800 de specii a existat numai ca manuscris și a fost achiziționată în 1869 de către Academia Ungară de Științe, cesionând editarea, revizia critică și prelucrarea lui Karl Kalchbrenner. A apărut între anii 1873 și 1877, fiind a 2-a mare lucrare.^[8] Mai departe, savantul a prelucrat colecții de ciuperci din alte părți ale lumii (de exemplu din Siberia, America de Sud și Australia). Despre ele a scris încă 2 lucrări foarte importante: Fungi Sibiriae occidentalis" (1877) și Fungi e Sibiria et America australi(1878).^[9][10]
  Kalchbrenner a prim-descris sau redenumit un număr de ciuperci și în onoarea lui au fost denumite mai multe genuri și specii de ciuperci. În 1882 a fost ales membru titular al Academiei Maghiare de Științe. August Kanitz, profesor universitar de botanică la Universitatea din Cluj, a scris un necrolog 
  Karl Kalchbrenner
• 1893: Moare inginerul si exploratorul roman Iuliu Popper. A calatorit in “Tara de Foc” si in Patagonia, dand nume romanesti unor munti sau rauri (Monte Lahovari, Rio Ureche, Rio Rosetti). A inventat un aparat pentru colectarea aurului din apa de mare.
  
• 1900: Stephen Crane (n. 1 noiembrie 1871 - d. 5 iunie 1900) a fost un prozator, și poet american, promotor al naturalismului și realismului în literatura americană. În scrierile sale a evocat, sub semnul unui realism acut, în special lumea interlopă newyorkeză.
  Scriitor prolific, Crane a influențat semnificativ literatura americană fiind considerat ca unul dintre cei mai inovativi scriitori ai generației sale, producând scrieri ce sunt bune exemple de literatură realistă, naturalistă și impresionistă timpurie în literatura americană. Ernest Hemingway l-a inclus pe Stephen Crane pe o listă de autori care trebuie citiți Aflat la tratament în Germania împreună cu partenera sa, Cora Taylor, la stațiunea din Badenweiler, Pădurea Neagră, Crane a decedat pe 5 iunie 1900, la nici 29 de ani, din cauza tuberculozei. În timpul șederii acolo, scriitorul a continuat să lucreze dictând Corei sale mai multe episoade din The O'Ruddy  Opere:
• Antume
• • 1892: Maggie, fată a străzilor ("Maggie, a Girl of the Streets");
  • 1895: Semnul roșu al curajului ("The Red Badge of Courage");
  • 1895: Cavalerii negri ("The Black Riders");
  • 1896: Mama lui George ("George's Mother")
  • 1898: Barca de salvare și alte povestiri de aventuri ("The Open Boat and Other Tales of Adventure");
  • 1898: Războiul este blând ("War is Kind)
  • 1899: Servicu activ ("Active Service"), nuvelă
  • 1899: Monstrul ("The Monster");
  • 1899: Monstrul și ale povestiri ("The Monster and Other Stories")
  • 1899: Răni în ploaie ("Wounds in the Rain").

  Postume

  • 1901: Mari bătălii ale lumii ("Great battles of the world")
  • 1901: The O'Ruddy
  • Stephen Crane: Sullivan County Tales and Sketches^[

  Stephen Crane

  * 1909: Pavel (Pavalаchii) Alexandrovici Crușeveanu (Krușevan, în rusă Павел Александрович Крушеван) (n. 27 ianuarie (stil vechi) 1860, satul Ghindești, Ținutul Soroca, gubernia Basarabia — d. 18 iunie (stil vechi) 1909, Chișinău) a fost un jurnalist, publicist și politician rus de origine română, de extremă-dreaptă, colaborator cu tenebroasa Ohrana (instituția țaristă de spionaj și diversiune) și participant activ al „Sutei Negre” (în rusăчерносотенцы-черносотенец), organizație monarhistă extremistă și xenofobă creată de Ohrana. A fondat la Sankt Petersburg ziarul „Znamia” (Drapelul - în rusă Знамя, 1903—1904) în care a publicat celebra mistificare și provocare anti-semită Protocoalele înțelepților Sionului. Pavel Alexandrovici Crușeveanu s-a născut într-o familie rusă de moșieri scăpătați de origine moldoveană. A absolvit patru clase de gimnaziu la Chișinău. A lucrat ca funcționar în Duma orășenească din Chișinău. În anii 1887—1895 a lucrat în Biroul de accize din Minsk.
  În anii 1906—1909 a fost purtătorul de cuvânt al Dumei orășenești din Chișinău și în 1907, deputat în cea de a II-a Dumă a Imperiului Rus.  

  Pavel Crușeveanu
  Date personale
  Născut	27 ianuarie 1860  Ghindești, Ținutul Soroca, Basarabia
  Decedat	5 iunie 1909 (49 de ani) Chișinău
  Naționalitate	rus (basarabean de origine română)
  Cetățenie	Imperiul Rus
  Ocupație	publicist, politician
  Activitate
  Partid politic	Uniunea Poporului Rus[*

• 1910: William Sydney Porter (n. 11 septembrie 1862, Greensboro, North Carolina - d. 5 iunie 1910, New York City), cunoscut după numele de autor O. Henry, a fost un scriitor american. O. Henry a fost fiul unui medic, de la vârsta de 16 ani a avut diferite ocupații ca vânzător, cowboy, funcționar la bancă. Fiind acuzat de fraudă fuge în Honduras, fiindu-i soția bolnavă va veni înapoi în SUA, unde va fi mai mulți ani în pușcăria din statul Ohio. Ieșit din închisoare la data de 24 iulie 1901 va începe cariera de jurnalist la „Houston Post” după un timp va înceta activitatea ca jurnalist fiind unul dintre scriitorii cei mai bine plătiți din SUA. El scrie sub pseudonimul „O. Henry” nume care l-a găsit în timpul când era în detenție în „Manualul ajutorului de farmacist”.
• „The Four Million” o culegere de povestiri despre păturile sociale mai sărace din New York 1906
• „The Caballero's Way” o narațiune din vestul sălbatic, eroul născocit „Cisco Kid” devine o figură legendară într-un serial de televiziune.
O. Henry are darul de a povesti narațiuni scurte din timpurile cotidiene, sub formă de parodii și cu comentarii comice. El fiind un promtor al prozei scurte. Din anul 1919 se acordă premiul „O. Henry” în literatura engleză pentru narațiuni scurte. 

O. Henry

* 1941. Alexandru Nicolescu (n. 8 iulie 1882, Tulgheș, comitatul Ciuc - d. 5 iunie 1941, Blaj) a fost un arhiepiscop și mitropolit român, întâistătătorul Bisericii Române Unite cu Roma între anii 1936-1941. 
Alexandru Nicolescu s-a născut la Tulgheș, în comitatul Ciuc, în prezent județul Harghita, la 8 iulie 1882.^[1]
A studiat la Reghin, Blaj, iar în anii 1898 - 1904 a studiat la Roma, la Colegiul de Propaganda Fide, unde și-a luat doctoratul în teologie și filosofie. A revenit la Blaj, după care, a fost trimis misionar în America de Nord. A fost profesor de teologie morală la Academia Teologică din Blaj, precum și canonic în Capitulul arhieparhial.^[1]
În timpul Primului Război Mondial a refuzat să semneze Declarația de loialitate față de Austro-Ungaria, pentru care a fost considerat de autorități trădător.^[1]
La 1 decembrie 1918 a fost delegat din partea plășii Aiud în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România.^{[2]:p. 77[3]}
În 1919 a fost trimis misionar bisericesc și politic la Conferința de Pace de la Paris, cu această ocazie, a avut contribuții majore la trasarea actualelor frontiere din vest ale României, cunoscând bine engleza, franceza și italiana.^[4]
Boala, declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în august 1939, precum și pierderea Ardealului de Nord, în vara lui 1940, i-au grăbit sfârșitul vieții.^[5] A decedat la 5 iunie 1941 (era joia dinaintea Rusaliilor), cu puțin înainte de declanșarea Războiului din Răsărit, la 22 iunie. 
Începând cu 20 august 1940 a fost membru în Consiliul de Coroană. Când a fost chemat, în calitate de membru al Consiliului de Coroană, în problema Dictatului de la Viena, a refuzat să semneze cedarea nordului Transilvaniei către Ungaria horthystă.  

Alexandru Nicolescu
Alexandru Nicolescu
Date personale
Născut	8 iulie 1882  Tulgheș, Tulgheș, Harghita, Austro-Ungaria
Decedat	5 iunie 1941 (58 de ani)  Blaj, România
Cetățenie	România
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	preot catolic[*]
Activitate
Delegat titular la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

* 1965. Prințul Wilhelm al Suediei și Norvegiei, Carl Wilhelm Ludvig (17 iunie 1884 - 5 iunie 1965), Duce de Södermanland, a fost al doilea fiu al regelui Gustav al V-lea al Suediei și a reginei Victoria de Baden. 

Prințul Wilhelm al Suediei și Marea Ducesă Maria Pavlovna, 1910.
Wilhelm s-a născut la Palatul Tullgarn Palace și a fost al doilea fiu al regelui Gustaf al V-lea al Suediei și a reginei Victoria de Baden. La 3 mai 1908, la Țarskoe Selo, Wilhelm s-a căsătorit cu Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei, fiica Marelui Duce Paul Alexandrovici al Rusiei și a primei lui soții, Prințesa Alexandra a Greciei. Mireasa era verișoară cu Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei și cu Prințul Filip, Duce de Edinburgh. Cuplul a avut un singur fiu: Prințul Lennart, Duce de Småland și mai târziu Contele de Wisborg (1909–2004).
Mariajul a fost unul nefericit. Fiul lor, Lennart, a scris mai târziu în autobiografia sa relevând anumite detalii din familia regală suedeză. Autobiografia spune că Maria, la fel ca și mătușa ei ducesa de Saxa-Coburg și Gotha, a simțit că s-a căsătorit sub rangul ei și acest lucru a cauzat probleme în cuplu.
În ultimii ani, ea ar fi spuns oamenilor că soțul ei era homosexual, sau cel puțin inadecvat sexual. Sugestia homosexualității a fost, probabil, o minciună rău intenționată, deoarece Wilhelm a avut mai târziu o relație de-a lungul vieții cu o altă femeie. Divorțul a fost acordat în 1914 iar Maria s-a întors în Rusia.
Wilhelm a avut o relație cu Jeanne de Tramcourt, relație care a durat din 1914 până la moartea Jeannei în 1952. Ei au trăit împreună peste 30 de ani la moșia Stenhammar, în apropiere de Flen. La 2 ianuarie 1952 ea a murit într-un accident de mașină în timpul unei furtuni de zăpadă, în apropiere de Stjärnhov în Södermanland, când erau în drum spre Stenhammar, după ce l-au vizitat pe fiul lui Wilhelm, Lennart. Wilhelm conducea atunci când accidentul a avut loc. Se spune că după această tragedie el nu și-a revenit.
Wilhelm a fost un fotograf bun și autorul mai multor cărți scrise în limba suedeză, sub pseudonimul Prins Wilhelm.^[2][3] În conformitate cu protocolul cerut de drepturile de autor în democrațiile moderne, Wilhelm s-a ținut departe de politică. Unul dintre rarele sale incursiuni în sfera politică s-a întâmplat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după asasinarea dramaturgului danez și a pastorului luteran Kaj Munk, la 4 ianuarie 1944. S-a susținut, probabil în mod corect, că forțele germane de ocupație (în mod specific Gestapo-ul) au fost în spatele uciderii, iar ziarul de rezistență daneză De frie Danske a avut reacții acuzatoare. Wilhelm a fost unul dintre cei care au condamnat crima.^[4]
Wilhelm a murit în somn, de atac cardiac, la Flen, cu doar 12 zile înainte să împlineascî 81 de ani.  

Prințul Wilhelm
Duce de Södermanland
Date personale
Nume la naștere	Carl Wilhelm Ludvig
Născut	17 iunie 1884 Palatul Tullgarn, Trosa, Suedia
Decedat	5 iunie 1965 (80 de ani) Castelul Stenhammer, Suedia
Înmormântat	Q75248178[*][1]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (infarct miocardic)
Părinți	Gustaf al V-lea al Suediei Victoria de Baden
Frați și surori	Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei Prințul Erik, Duce de Västmanland
Căsătorit cu	Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei
Copii	Prințul Lennart, Duce de Småland
Cetățenie	Suedia
Ocupație	scriitor
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Casa de Bernadotte

* 1977. Martí Vantolrà i Fort (n. 16 decembrie 1906 — d. 5 iunie 1977) a fost un jucător de fotbal spaniol care a jucat pentru echipa FC Barcelona.

* 1988 - Inceteaza din viata Gheorghe Eminescu,
 fiu al lui Matei Eminescu, fratele lui Mihai Eminescu; colonel in rezerva, istoric si memorialist.

• 2004: A decedat la varsta de 93 de ani Ronald Reagan, cel de-al 40-lea presedinte al SUA; (1981-1989).
• 2012. Mihai Pătrașcu (17 iulie 1982, Craiova - 5 iunie 2012, New York) a fost un cercetător în informatică teoretică, care și-a desfășurat ultima parte a activității la Massachusetts Institute of Technology în Boston, Massachusetts.
  Ca membru al echipei României, a obținut numeroase medalii la diverse olimpiade internaționale de informatică. Este în continuare concurentul român cu cele mai multe medalii la Olimpiada Internațională de Informatică și printre primii 20 de pe glob. A încetat din viață la New York, pe data de 5 iunie 2012, la vârsta de 29 de ani, după aproape un an și jumătate de luptă cu cancerul.
  A fost absolvent al Șc. Nr. 24 „Sf. Gheorghe“, al CN „Carol I“ Craiova și Massachusetts Institute of Technology (MIT), SUA. Cu lucrarea de doctorat a obținut premiul pentru cea mai bună teză de la MIT, cea mai prestigioasă universitate de profil de pe glob.
  A fost câștigătorul a numeroase premii la matematică, fizică, engleză, excelând în informatică, unde a obținut la nivel național de nouă ori premiul I și șapte medalii la fazele internaționale: patru de aur și trei de argint. Aceste rezultate îl situează în primii 20 de medaliați în lume și pe primul loc în România (Wikipedia).
  A propus probleme pentru olimpiadele de informatică fazele naționale, balcanice, europene și internaționale, fiind membru în comitetele științifice. A fost membru ales al Comitetului Științific al Olimpiadei Internaționale de Informatică, președintele Comitetului științific al Balcaniadei de Informatică (2011) și al Olimpiadei Europene de Informatică (2009).
  A desfășurat activitate de predare la MIT, Berkeley, Copenhaga etc. și a susținut numeroase conferințe la universități de prestigiu din lume.
  În domeniul cercetării (MIT, IBM, MADALGO și din 2009 la AT&T) are multiple lucrări în informatică teoretică, citate pe plan mondial de 480 de ori (Google Scholar Citations) și a obținut multe premii, dintre care: - premiul pentru cel mai bun student în cercetare din SUA și Canada, 2005 - premiul pentru cea mai bună lucrare la Conferința ICALP, 2005 - premiul pentru cea mai bună lucrare la FOCS, 2008 - premiul Presburger în 2012 (acordat de Asociația Europeană de Informatică Teoretică) „pentru revoluționarea domeniului de structuri de date în care nu se înregistraseră progrese în ultimul deceniu“.
  Comunitatea informatică, șocată de dispariția prematură a lui Mihai Pătrașcu și „ca semn de adâncă recunoștință pentru impactul enorm pe care Mihai l-a avut în cadrul comunității de olimpici în informatică“, prin Infoarena a inițiat în 9 iunie 2012, pe perioada a 156 de ore, concursul „Remember Mihai Pătrașcu“ cu probleme compuse de acesta.  

  Mihai Pătrașcu
  Mihai Pătrașcu (informatician)
  Date personale
  Născut	17 iulie 1982 Craiova, Romania
  Decedat	5 iunie 2012 (29 de ani) New York, Statele Unite ale Americii
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (cancer al creierului[*])
  Cetățenie	România
  Ocupație	informatician
  Activitate
  Domeniu	Informatică
  Instituție	AT&T Labs
  Alma Mater	Massachusetts Institute of Technology
  Organizații	Massachusetts Institute of Technology
  Conducător de doctorat	Erik Demaine

• 2012: Ray Bradbury, scriitor american de romane SF (n. 1920). A devenit celebru pentru romanele sale 451º Fahrenheit si Cronicile martiene. Scrierile sale au fost adaptate în peste 20 de filme și spectacole. Bradbury era înrudit cu Douglas Spaulding, un specialist in opera lui Shakespeare și era un urmaș al lui Mary Bradbury ,una din femeile judecate în 1692 în procesele vrajitoarelor din Salem.
•  2018: Karl Fritz Lauer (n. 11 aprilie 1938, Săcălaz, Timiș, România – d. 5 iunie2018, Leonberg, Germania) a fost un agronom german, specializat în fitopatologie și herbolologie, profesor universitar. 

Sărbători

·       În calendarul orthodox: Odovania Praznicului Înălțării Domnului; Sf Sfințit Mc Dorotei, episcopul Tirului; Sf Mc Apolo și Leonid; Dezlegare la pește

·       Ziua Mondială a Mediului (ONU) (din 1972). Ziua internationala a mediului (Ecologiei) a fost instituita in 1972 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite pentru celebrarea Conferintei “Ecologia Umana” de la Stockholm si reprezinta elementul cel mai important al Programului Ecologic al Natiunilor Unite (UNEP). Pentru 2008 Tema Zilei Mondiale a Mediului este “Renunta la actualele obiceiuri! Catre o economie cu o emisie de carbon scazuta”.

·       Danemarca: Grundlovsdag (Ziua Constituției). Sărbatoare națională (1849). Danemarca, oficial Regatul Danemarcei, este un stat suveran din Europa de Nord, având și două țări constituente de peste mări, care fac parte integrantă din regat: Insulele Feroe în Atlanticul de Nord și Groenlanda în America de Nord. Danemarca propriu-zisă este cea mai de sud dintre țările nordice, aflată la sud-vest de Suedia și la sud de Norvegia, învecinându-se la sud cu Germania. Țara constă dintr-o peninsulă mare, Iutlanda, și mai multe insule, dintre care cele mai mari sunt Zealand, Funen, Lolland, Falster și Bornholm, precum și sute de insulițe denumite în general „Arhipelagul Danez”.

·       Seychelles: Ziua națională. Seychelles sau Seișele, oficial Republica Seychelles, este o țară insulară formată din 115 de insule din Oceanul Indian, la 1,600 km est de Africa, în nordul insulei Madagascar. Alte regiuni și țări vecine sunt: Zanzibar la vest, Maurițius și Réunion la sud, Comore și Mayotte în sud-vest, iar Maldive la nord-est. Seychelles are cea mai mică populație dintre toate statele Africii.

VA URMA