MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 5 IUNIE 2020

PARTEA A DOUA - RELIGIE ORTODOXĂ; ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI - DEZLEGARE LA PEȘTE

RELIGIE ORTODOXĂ 5 Iunie

Odovania Praznicului Înălțării Domnului; Sf Sfințit Mc Dorotei, episcopul Tirului; Sf Mc Apolo și Leonid; Dezlegare la pește

Momentul de astazi marcheaza incheierea perioadei de sarbatorire a Inaltarii Mantuitorului si pregatirea pentru urmatoarele praznice imparatesti. Astazi s-a incheiat timpul sarbatorii Inaltarii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Numai astazi ne mai salutam cu aceasta salutare frumoasa ‘Hristos S-a inaltat’, care urmeaza dupa salutarea ‘Hristos a inviat’, legand astfel sarbatoarea Sfintelor Pasti a Invierii Domnului cu sarbatoarea Inaltarii Domnului, iar acum trecem in asteptarea sarbatorii Pogorarii Sfantului Duh’. Odovania reprezinta de fapt incheierea perioadei de timp legata de sarbatoare. Inca din Vechiul Testament intalnim sarbatori, precum Pesah, Pastile, sau Sarbatoarea Corturilor, care nu se limitau doar la ziua praznuirii, ci jertfele la Templu si lecturile de la Sinagoga se faceau pe o perioada de mai multe zile. Aceasta practica a fost preluata si de Biserica, care a insotit marile sarbatori de o perioada de presarbatoare, de pregatire, dar si de o perioada de postserbare. Odovania marcheaza sfarsitul perioadei in care cantarile specifice ale unui praznic sunt folosite in cultul dumnezeiesc. Astazi se incheie perioada aceasta a Inaltarii Domnului, iar maine si poimaine sunt cantarile ce se refera la sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant.

Sf Sfințit Mc Dorotei, episcopul Tirului; Sf Mc Apolo și Leonid

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Dorotei, episcopul Tirului.

Viaţa Sfântului Sfințit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului

Sfântul Dorotei a fost episcop al cetăţii Tirului, pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, păgânul împărat al Romei, iar pentru prigoana cea cumplită care era atunci împotriva creştinilor, el şi-a lăsat scaunul şi s-a ascuns prin locuri neştiute. După aceea, împărăţind marele Constantin şi Biserica lui Hristos luând alinare, Sfântul Dorotei s-a întors iarăşi în Tir la scaunul său şi păstorea bine turma oilor celor cuvântătoare, aducând pe mulţi de la rătăcirea închinării de idoli la Dumnezeu. El a trăit până pe vremea lui Iulian Paravatul, care, luând împărăţia, la început nu duşmănea pe faţă Biserica lui Hristos, ci în ascuns, poruncind boierilor săi celor de un gând cu el, care stăpâneau ţările, să muncească şi să ucidă pe creştini.

Iar Sfântul Dorotei, văzând muncirea cea mare care se făcea credincioşilor, şi-a lăsat iarăşi scaunul Bisericii Tirului, fugind de mâinile muncitorilor; pentru că Domnul a poruncit să nu ne lăsăm în primejdii ce vin la arătare de la prigonitori, ci să fugim de ele, după cum zice: Când vă vor goni pe voi din cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă... Deci, ieşind de la Tir, a mers în Tracia; dar nici acolo n-a scăpat de slujitorii de idoli, chemându-l Dumnezeu la cununa mucenicească. Şi a fost prins de boierii lui Iulian în cetatea Diopolin, unde, suferind multe bătăi şi răbdând felurite pătimiri, şi-a dat în munci fericitul său suflet în mâinile lui Hristos Dumnezeu, fiind foarte bătrân; căci avea de la naşterea sa o sută şi şapte ani. Şi a lăsat după sine felurite scrieri folositoare Bisericii, în limba greacă şi latină, pentru că era bine iscusit în amândouă limbile acestea, fiind bărbat desăvârşit în înţelepciunea cea duhovnicească şi în cea dinafară. El a scris vieţile prooroceşti şi apostoleşti şi alte cuvinte folositoare şi tâlcuiri, iar acum, fiind el însuşi scris în cartea vieţii, se sălăşluieşte cu acei sfinţi, ale căror vieţi le-a scris.

Acesta a trăit pe vremea lui Liciniu. Iar în zilele lui Diocleţian (284-305) şi Maximilian, din pricina prigoanei ce avea să fie, lăsându-şi casa şi pribegind, s-a dus la Diospoli. Deci dacă au murit aceştia, el s-a dus la Tir şi a călăuzit Biserica, până în zilele călcătorului de lege Iulian. Deci atunci iarăşi s-a dus la Diospoli, însă nici acolo n-a putut să scape de închinătorii de idoli, pentru că fiind prins de către dregătorii lui Iulian şi răbdând multe chinuri şi aflându-se întru adânci bătrâneţi, a luat cununa muceniciei, dându-şi sufletul lui Dumnezeu; şi era el atunci de 107 ani. Şi a lăsat multe scrieri bisericeşti şi istorii elineşti şi latineşti, căci el era foarte ştiutor în amândouă limbile, pentru multa sa nevoinţă şi iscusirea firii sale.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinților Mucenici Apolo și Leonid.

Viaţa Sfântului Mucenic Leonid

Leonid era un cetăţean de vază al Alexandriei şi un învăţat filosof creştin. El şi soţia sa aveau şapte copii. Fiul cel mai mare a ajuns curând un cărturar creştin aşa de vestit, încât Sfântul Leonid era deseori numit doar „tatăl lui Origen”.

Leonid era un cetăţean de vază al Alexandriei şi un învăţat filosof creştin. El şi soţia sa aveau şapte copii. Fiul cel mai mare a ajuns curând un cărturar creştin aşa de vestit, încât Sfântul Leonid era deseori numit doar „tatăl lui Origen”. Leonid însuşi i-a dat strălucitului său fiu primele lecţii în învăţătura lumească şi l-a călăuzit către învăţătura Sfintelor Scripturi. Origen a ajuns a cunoaşte aşa de bine Scriptura, încât la vârsta bărbăţiei putea să recite lungi pasaje pe de rost. Putea chiar să pună laolaltă versete din Vechiul şi Noul Testament pe temeiul unor cuvinte-cheie.

Leonid şi soţia sa au dat copiilor lor o minunată creştere creştinească, în care „rugăciunea în familie, rânduielile credinţei lor şi dragostea de Dumnezeu aveau cea mai mare însemnătate.”

Familia aceasta a trăit într-o vreme de mare prigonire a creştinilor, iar când prigoana era mai intensă, Leonid a fost prins din porunca lui Letie, ighemonul Egiptului. Curând a fost limpede că va suferi mucenicia.

Origen, care avea atunci doar şaptesprezece ani, era foarte dornic să se alăture tatălui său întru mucenicia pentru Hristos. Însă mama lui nu a putut îndura să-şi piardă şi soţul, şi fiul întâi-născut. Ea s-a gândit la o cale neobişnuită de a-l opri să se alăture tatălui său: i-a încuiat toate hainele şi astfel l-a oprit să plece de acasă.

Pe când Leonid se afla în temniţă, Origen i-a scris o mişcătoare scrisoare, îndemnându-l să primească mucenicia cu bucurie. El i-a mai spus: „Ai grijă, stăpâne, ca nu cumva de dragul nostru să-ţi schimbi gândul”.

Sfântul Leonid a fost decapitat în anul 202. Nu numai că statul l-a executat, ci i-a confiscat şi toate proprietăţile şi averile, lăsându-i soţia şi copiii în mare sărăcie. Dar ei erau bogaţi prin amintirea bunului lor soţ şi tată, care-şi dăduse viaţa vitejeşte pentru Iisus Hristos, şi se socoteau fericiţi să fie soţia şi fiii unui mucenic.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI - DEZLEGARE LA PEȘTE

A: PLĂCINTE

Ştrudel cu nucă

Foaia:

·       500 g făină;

·       1 pahar cu apă călduţă;

·       3 linguri ulei;

·       1 linguriţă oţet;

·       1 linguriţă sare

Se cerne făina pe masa de aluat.

Se adună în moviliţă, se face o adâncitură în care se pune uleiul, apa călduţă şi o linguriţă de oţet.

Se amestecă cu lingura, încorporând făina în lichid, iar după ce începe să se formeze aluatul se ia la frământat cu mâna.

Se frământă, se bate cu vergeaua, se bate de masă; se lasă apoi acoperită la loc cald.

După vreun sfert de oră se întinde o foaie cu vergeaua, se acoperă şi se lasă să mai stea un sfert de oră.

Se întinde pe o masă suficient de mare o faţă de masă care se presară cu făină.

Se ia foaia în mâini şi cu dosul mâinilor se întinde de la mijloc către margini, apoi se pune pe masă şi se trage de margini uşor, de jur împrejur, subţiind-o din ce în ce mai mult, până ajunge ca o foiţă de ţigare, iar marginile au trecut de marginea mesei.

Se rup marginile groase, se lasă foaia să se usuce câteva minute, apoi se face ştrudel cu diferite umpluturi: mere, nuci, vişine, dovleac, mac, cacao.

Umplutura:

·       400 g nuci măcinate;

·       300 g zahăr;

·       2 – 3 linguri margarină amestecată cu ulei

După ce s-a uns foaia cu margarină, se presară nucile amestecate cu zahărul, apoi se rulează şi se coace.

B: SALATE

     Heringi cu mere

·       500 g heringi săraţi

·       800 g mere

·       500 g ceapă

·       300 g cartofi

·       125 g ulei

·       150 g lămâie

·       60 ml oţet

·       Eventual sare

Heringii şe curăţă, se scot fileurile şi se trec prin maşina de tocat împreună cu ceapa tăiată în sferturi, merele curăţate de coajă şi seminţe şi tăiate în sferturi şi cartofii copţi şi curăţaţi.

          Se adaugă ulei, zeamă de lămâie sau oţet şi eventual sare şi se amestecă până devine o pastă spumoasă.

          Se pune pe platou şi se ornează cu felii de lămâie şi câteva măsline.

          Se poate servi ca gustare sau ca salată.

C: SOSURI

Sos de peşte

·       1 kg peşte;

·       1 pahar vin;

·       Sos alb obţinut din:

-         1 lingură margarină;

-         1 lingură făină;

-         Apă;

-         Sare;

-         Piper;

·       Zarzavat de supă

Sosul alb:

Se pune ½ lingură margarină într-o cratiţă pe foc, se adaugă făină, se amestecă.

Se adaugă puţin câte puţin un pahar apă rece, amestecând mereu să nu se formeze cocoloaşe.

Dacă sosul este prea gros se diluează cu apă fierbinte.

Se pune sare şi piper, iar când se serveşte se adaugă restul de ½ lingură margarină, amestecând până se topeşte.

Acest sos este baza multor sosuri calde.

Sosul de peşte:

Se pune peştele curăţat, spălat şi tăiat bucăţi într-o oală cu 2 cepe, 2 morcovi, sare, piper măcinat, rădăcină şi frunză de pătrunjel, o foaie dafin.

Se acoperă cu apă şi se lasă să fiarbă încet, la foc domol.

Se adaugă ¼ l vin alb şi se mai lasă să fiarbă împreună până ce carnea este fiartă bine.

Se strecoară apoi printr-o sită deasă.

Cu acest lichid se stinge un rântaş de făină preparat cu ½ lingură margarină şi o ligură făină.

Se amestecă totul bine şi se mai lasă să fiarbă împreună la foc foarte mic, amestecând mereu.

Se poate adăuga zeamă de lămâie şi piper măcinat.

Se serveşte la rasol de peşte

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Ciorbă pescărească

·       1 kg peşti mici (biban, caras, plătică);

·       1/2 kg crap;

·       Zarzavaturi pentru ciorbă;

·       3 ardei graşi;

·       5 – 6 roşii;

·       Sare;

·       Piper;

Se pun să fiarbă împreună cu zarzavaturile peştii mici până se sfărâmă carnea de pe ei.

În această zeamă, strecurată se pun bucăţi de peşte mare (crap, nisetru, morun), care se lasă să fiarbă împreună cu felii de roşii şi ardei graşi tăiaţi, vreo 20 minute.

Se adaugă verdeţuri tocate.

Pentru ca această ciorbă să fie reuşită se cer două condiţii:

-         să ai la dispoziţie diferite specii de peşti;

-         peştele să fie foarte proaspăt (viu).

E: MÂNCĂRURI

Plachie de crap

·       1,5 kg crap;

·       6 cepe;

·       6 roşii;

·       1 legătură pătrunjel verde;

·       Foi de dafin;

·       ¼ l vin;

·       Făină;

·       Ulei;

·       Sare;

·       Piper

Se taie peştele felii şi se dau prin făină, apoi se prăjesc.

Se taie cepele felii subţiri şi se rumenesc uşor.

Se adaugă câteva roşii, sau zeamă de roşii fierte şi strecurate, sau o lingură de bulion, paharul cu vin, sare, piper boabe, 2 – 3 foi de dafin şi pătrunjel verde tocat.

Se pun toate acestea într-o cratiţă, împreună cu bucăţile de peşte prăjit.

Se lasă să dea în fiert, apoi se trece cratiţa la cuptor şi se lasă să fiarbă încet şi să scadă cât trebuie, dar se ia în considerare că răcindu-se, mâncarea mai scade.

Se aşază într-o farfurie rotundă şi se lasă la rece.

Se serveşte a doua zi când sosul e puţin închegat, mai ales dacă s-a pus şi capul peştelui la plachie.

Se poate servi şi caldă, dar e mult mai bună rece.

F: DULCIURI

Compot de mere

* ¾ kg mere;

* 2 pahare apă;

* 1 pahar zahăr;

* 1 plic zahăr vanilat sau scorţişoară

Se pune la fiert zahărul cu apa.

Se curăţă merele, se taie în sferturi, se îndepărtează căsuţa cu sâmburi.

Se pun în siropul care fierbe, adăugând şi vanilie, scorţişoară sau coajă de lămâie.

Se fierbe la foc mic.

Când merele sunt moi, ca să intre o scobitoare cu uşurinţă, se dau la o parte de pe foc.

Se aşază fructele în compotieră, iar zeama se strecoară şi se pune peste ele.

VA URMA