MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU JOI 9 IULIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
ARTE 9 Iulie
INVITAȚIE LA OPERĂ 9 Iulie
INVITAȚIE LA OPERĂ 9 Iulie
Гала-концерт открытия Маринского-2
ORFEO Monteverdi – Nederlandse Reisopera
MUZICĂ 9 Iulie
Margareta Pîslaru
Margareta Paslaru - Unde Esti (Argatu' Edit)
Angela Similea
ANGELA SIMILEA - ANII 80 vol 4 - Full album - 2011
Mirabela Dauer
MIRABELA DAUER - CELE MAI FRUMOASE MELODII (2020)
Daniel Iordăchioaie
Angela Ciochină și Daniel Iordăchioaie
The Very Best Of Romantic Saxophone, Piano, Guitar and Pan Flute Love Songs Collection 2020
POEZIE 9 Iulie
Jan Neruda
Jan Nepomuk Neruda (cehă: [ˈjan ˈnɛpomuk ˈnɛruda]; 9 iulie 1834 – 22 august 1891) a fost un jurnalist, scriitor și poet ceh, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai realismului ceh și un membru al Școlii din Mai. Jan Neruda s-a născut la Praga, Boemia, ca fiu al unui mic băcan care locuia în cartierul Malá Strana (Cartierul Mic) din Praga. După ce a studiat filosofia și filologia, a lucrat ca profesor până în anul 1860, când a devenit jurnalist independent și scriitor. În opera sa Neruda a promovat ideea renașterii patriotismului ceh. A participat la principalele lupte culturale și politice ale generației sale și a câștigat o reputație de critic sensibil. Neruda a devenit, împreună cu Vítězslav Hálek, reprezentantul cel mai proeminent al noilor tendințe literare.
Neruda a fost cunoscut pentru descrierea satirică a micului burghez din Praga. Scrierea sa cea mai populară estePovídky malostranské (Povestiri din Malá Strana, 1877), o colecție de povestiri, care a fost tradusă în limba engleză în 1957 de romancierul și scriitorul de cărți polițiste Ellis Peters. Poveștile lui Neruda transportă cititorul în Cartierul Mic, pe străzile și în curțile sale, prin magazine, biserici, case și restaurante.
Neruda a fost un antisemit notoriu, iar personajele evreiești din cărțile sale, după cum afirmă Madeleine Albright în cartea sa, Prague Winter, au fost aproape întotdeauna descrise drept cămătari lacomi, o opinie pe care el a părut să și-o asume. A murit în 1891 și a fost înmormântat în cimitirul Vyšehrad din Praga. După moartea sa, una dintre străzile din Cartierul Mic (Ostruhová ulice, bine-cunoscută din cărțile sale), acum Nerudova ulice, a primit numele său. Neruda nu a fost niciodată căsătorit, dar a avut o relație apropiată cu scriitoarea Karolína Světlá.
Lucrări:
· Hřbitovní kvítí ("Cemetery Flowers"), 1857
· Knihy veršů ("Books of Verses"), 1867
· Zpěvy páteční ("Friday Songs"), 1869
· Písně kosmické ("Cosmic Songs"), 1878
· Balady a romance ("Ballads and Romances)", 1878–83
· Prosté motivy ("Plain Themes / Simple Motifs"), 1883
· The Vampire
Poezia, dulcea fată
Poezia - dulcea fată -,
numai ce-o privesc - şi iată
că de dragoste se-aprinde,
inima în palmă-şi prinde,
capu-şi pierde-apoi deodată.
numai ce-o privesc - şi iată
că de dragoste se-aprinde,
inima în palmă-şi prinde,
capu-şi pierde-apoi deodată.
Vălul nunţii-i scot din ladă,
cu un tiv ca de zăpadă,
unduind în falduri albe,
iar la gât îşi prinde salbe,
caru-n flori aşteaptă-n stradă.
cu un tiv ca de zăpadă,
unduind în falduri albe,
iar la gât îşi prinde salbe,
caru-n flori aşteaptă-n stradă.
Nunta e în toi. Deodată
Coana Minte se arată
şi trei vorbe vechi îi spune.
Vălu-n ladă iar îl pune -
şi îngheaţă nunta toată.
Coana Minte se arată
şi trei vorbe vechi îi spune.
Vălu-n ladă iar îl pune -
şi îngheaţă nunta toată.
Din văi urcă ziua
Din văi urcă ziua mai sus, tot mai sus,
cu paşii-n lumina, zglobie -
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" -
"Doar vezi că vârful de munte mă-mbie."
cu paşii-n lumina, zglobie -
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" -
"Doar vezi că vârful de munte mă-mbie."
Deodată se-ntunecă muntele tot,
şi culmea de aur dispare -
"Ci unde eşti? Unde?" şi dibui în jur -
pământul e mut până-n zare.
şi culmea de aur dispare -
"Ci unde eşti? Unde?" şi dibui în jur -
pământul e mut până-n zare.
Şi iată-ntr-o clipă mă simt părăsit -
pierită e ziua mea oare?
În friguri, privirea-mi zdrobită de dor
spre vale-a-nceput să coboare.
pierită e ziua mea oare?
În friguri, privirea-mi zdrobită de dor
spre vale-a-nceput să coboare.
Trecutul meu tot e acolo, în nori -
şi simt cum mă-ncearcă mâhnirea -
mi-e frică şi-s trist de parcă-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispăşirea.
şi simt cum mă-ncearcă mâhnirea -
mi-e frică şi-s trist de parcă-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispăşirea.
Da, vei vedea, natura
Da, vei vedea, natura, vei vedea
că mult timp îmi vei fi însoţitoare -
tu te-ai schimbat din stânci spre crengi,
şi eu la fel, din cap până-n picioare.
că mult timp îmi vei fi însoţitoare -
tu te-ai schimbat din stânci spre crengi,
şi eu la fel, din cap până-n picioare.
E pasul mai uşor, şi-n glesne simt
cum îmi zvâcneşte-o vână jucăuşă,
mă tăvălesc prin iarbă şi alerg
în loc să merg frumos pe cărăruşă.
cum îmi zvâcneşte-o vână jucăuşă,
mă tăvălesc prin iarbă şi alerg
în loc să merg frumos pe cărăruşă.
În cale când îmi murmură-un pârâu,
mă-mbie la taifas prietenia,
când lunca-mi iese-n cale, drept salut,
îmi zvârl în sus, cu-un chiot, pălăria.
mă-mbie la taifas prietenia,
când lunca-mi iese-n cale, drept salut,
îmi zvârl în sus, cu-un chiot, pălăria.
De-mi înfloreşte-n drum un tânăr pom,
îi mângâi trunchiul, coama lui pletoasă,
şi glasul meu de bariton l-încerc
când cântă-n pom o pasăre aleasă.
îi mângâi trunchiul, coama lui pletoasă,
şi glasul meu de bariton l-încerc
când cântă-n pom o pasăre aleasă.
Pe unde merg, oriunde m-aş afla,
găsesc câte ceva să mă amuze -
petala unei roze smulg apoi
şi-un cânt de chef îl fluier printre buze.
găsesc câte ceva să mă amuze -
petala unei roze smulg apoi
şi-un cânt de chef îl fluier printre buze.
A Tacu – Zeletin
Întrucât codoşia izvorăşte tocmai din prostia omenească , pagini acide dedică Tacu prostiei pe care o dispreţuieşte :
„ Analfabeţii , învrăjbit vârtej
Năvălitor din grota altor nopţi
Aduc prostiei înzecit prilej
Să-i lepede puietu-n semidocţi ”.
( Lues latent )
sau
„ Uitarea galopează-n toată firea,
Un fel de iapă senectute la manej
Şi scoabă unduieşte născocirea
Ridichilor întoarse pe gâtlej ”.
( Hibernia )
Cum prostia , ca şi codoşia erau permanent ocrotite şi promovate de comunism , Alexandru Tacu relatează şi acest fapt în ceea ce el numeşte „ Marşul cu prolog al împlinirilor revoluţionare ” :
„ Se adună la plenară
Pechinezii , bunăoară;
Se adună la Congres,
Şoricarii mai ales
Hău, hău , hău şi
Ham , ham , ham
Vin dulăii la ciolan
Carpatini din marea târlă
Lighioane calpe gârlă
Unu-i „ preten ” altul rudă
Toată rabia zăludă
Gravi şi răspopiţi sadea.
Intră câinele-căţea
Toată laia-n patru labe
Mutre cu scapeţi şi babe
Unii urlă , alţii sluj
C-un picior la spate-n sus
Încântat de adulare
Apretat cu ştaifu′ tare
Bâlbă face semn că-i gata
Uşurel se lasă gloata
Burtărie şi ciacâri pe
Tusea feselor sub cârpe…
Clanţ, clanţ, clanţ şi
Clanţa, clanţa
Supurează redundanţa ”.
Cine e omul în poezia lui Alexandru Tacu , omul vremilor la care se referă, o spune însuşi poetul în „ Fantomas ”:
„ Din lepră , şerpi şi macadam,
Când Creatorul l-a făcut
I-a pus din curul lui Adam
Un găinaţ de marabut.
Văzându-l meşterul că mişcă,
L-a gâdilat puţin la coastă,
I-a dat să poarte toporişcă
Şi-n pat o harnică nevastă ”.
Zăgazurile timpului duc în poezia lui Tacu şi la actualul Parlament al ţării :
„ Tăcut ca piatra şi prudent
La ce se va întâmpla şi când
Miroase-a mort în Parlament
Mai trece-o victimă la rând ”.
( Tot „ Fantomas ”)
In 2009 când Alexandru Tacu – Zeletin îşi reeditează „ Omul interzis ” victimele legilor şi a faptelor înalţilor demnitari ai ţării se numără cu miile, cu zecile de mii … Greu se doboară rămăşiţele înţepenite la noi ale comunismului … Aceasta şi pentru că, zice Alexandru Tacu şi în versurile (Golem) de pe ultima copertă a cărţii ( şi ea reînnoită ) :
„ Încroşetare sumbră între prostia oarbă
Şi haosul puterii din smârcul bicefal
Jivina fulgerării grotescului mortal
Pornită-i printr-o gură de şarpe să ne soarbă.
……………………………………………….
Golem al urii , noaptea abscons , descreierat…
Această-ngrămădire de grotă şi strabism;
Nici diavolul nu ştie de ce în comunism
Puternica lui umbră se-ntunecă pe lat ”.
„ Analfabeţii , învrăjbit vârtej
Năvălitor din grota altor nopţi
Aduc prostiei înzecit prilej
Să-i lepede puietu-n semidocţi ”.
( Lues latent )
sau
„ Uitarea galopează-n toată firea,
Un fel de iapă senectute la manej
Şi scoabă unduieşte născocirea
Ridichilor întoarse pe gâtlej ”.
( Hibernia )
Cum prostia , ca şi codoşia erau permanent ocrotite şi promovate de comunism , Alexandru Tacu relatează şi acest fapt în ceea ce el numeşte „ Marşul cu prolog al împlinirilor revoluţionare ” :
„ Se adună la plenară
Pechinezii , bunăoară;
Se adună la Congres,
Şoricarii mai ales
Hău, hău , hău şi
Ham , ham , ham
Vin dulăii la ciolan
Carpatini din marea târlă
Lighioane calpe gârlă
Unu-i „ preten ” altul rudă
Toată rabia zăludă
Gravi şi răspopiţi sadea.
Intră câinele-căţea
Toată laia-n patru labe
Mutre cu scapeţi şi babe
Unii urlă , alţii sluj
C-un picior la spate-n sus
Încântat de adulare
Apretat cu ştaifu′ tare
Bâlbă face semn că-i gata
Uşurel se lasă gloata
Burtărie şi ciacâri pe
Tusea feselor sub cârpe…
Clanţ, clanţ, clanţ şi
Clanţa, clanţa
Supurează redundanţa ”.
Cine e omul în poezia lui Alexandru Tacu , omul vremilor la care se referă, o spune însuşi poetul în „ Fantomas ”:
„ Din lepră , şerpi şi macadam,
Când Creatorul l-a făcut
I-a pus din curul lui Adam
Un găinaţ de marabut.
Văzându-l meşterul că mişcă,
L-a gâdilat puţin la coastă,
I-a dat să poarte toporişcă
Şi-n pat o harnică nevastă ”.
Zăgazurile timpului duc în poezia lui Tacu şi la actualul Parlament al ţării :
„ Tăcut ca piatra şi prudent
La ce se va întâmpla şi când
Miroase-a mort în Parlament
Mai trece-o victimă la rând ”.
( Tot „ Fantomas ”)
In 2009 când Alexandru Tacu – Zeletin îşi reeditează „ Omul interzis ” victimele legilor şi a faptelor înalţilor demnitari ai ţării se numără cu miile, cu zecile de mii … Greu se doboară rămăşiţele înţepenite la noi ale comunismului … Aceasta şi pentru că, zice Alexandru Tacu şi în versurile (Golem) de pe ultima copertă a cărţii ( şi ea reînnoită ) :
„ Încroşetare sumbră între prostia oarbă
Şi haosul puterii din smârcul bicefal
Jivina fulgerării grotescului mortal
Pornită-i printr-o gură de şarpe să ne soarbă.
……………………………………………….
Golem al urii , noaptea abscons , descreierat…
Această-ngrămădire de grotă şi strabism;
Nici diavolul nu ştie de ce în comunism
Puternica lui umbră se-ntunecă pe lat ”.
Iulian Grigoriu
Biografie
Profil: Născut: 1965 Studii: Facultatea de Istorie şi Filosofie (secţia filosofie) a Universităţii „Dunărea de Jos" din Galaţi. Ocupaţie: Scriitor, profesor de filosofie şi logică la Facultatea de Filosofie a Univ. Dunărea de Jos. Familie: Căsătorit, doi copii.
Este absolvent al Liceului Vasile Alecsandri, licențiat și master al Facultății de Istorie și Filosofie (secția filosofie) a Universității „Dunărea de Jos” din Galați, doctor al Facultății de Filosofie din București. După 1990 a realizat si publicat unele discuții cu Petre Țuțea, Mihai Șora, Mircea Horia Simionescu, Ioan Alexandru, Cezar Ivănescu.
Scrieri:
· Dulcele timp pentru răpunerea răilor, Galați, Editura Alma, 1997 (poezie)
· Frumosul măturător al băilor, Galați, Fundația Culturală Antares, 2002 (poezie)
· Cu Wittgenstein la mânăstire, București, Editura Paideia, 2003 (roman)
· Niște prieteni și Hrist, Galați, Fundația Culturală Antares, 2007 (poezie)
· Daniel în groapa cu lei, Galați, Centrul Cultural "Dunărea de Jos", 2011 (poezie)
· Eu, prea-străinul, Iași, Editura TipoMoldova, 2013 (antologie de poezie); cuprinde următoarele volume, în ordinea scrierii lor: Eu, prea-străinul(1984-1986);Caietul de la Rovinari (1986-1987); Impur (1987-1990); Dulcele timp pentru răpunerea răilor (1985-1995); Faptele, Scrierea (1990-1993); Frumosul măturător al băilor (1995-1999); Poem cu Parmenide (2000-2003); Niște prieteni și Hrist (2000-2003).
Calin Gruia, prozator si poet
Biografie Călin GruiaGRUIA Calin (pseudonimul lui Chirii Gurduz), se naste la 21 martie 1915, salul Trifesti, judetul Orhei, Basarabia - moare in 9 iul. . Bucuresti.
Prozator si poet.
Fiul lui Vartolomeu Gurduz si al Alexandrinei (n. Galbura), agricultori.
Absolvent al Scolii Normale din Orhei (1936) si al Scolii de Ofiteri de Rezerva (1937); invatator in comuna Tvarditadin judetul Tighina si in comuna Umbraresti din judetul Tecuci (1937-l939).
Dupa un stagiu de concentrare la regiment (1939-l940), devine combatant pe frontul de est (1940-l944). prizonier de razboi in URSS (1944-l948). Redactor la emisiunile pentru copii ale Radiote-leviziunii Romane (195l-l969).
Colaboreaza la revista Roza si Basarabia literara din Chisinau. Cutezatorii, Luminita, Arici Pogonici etc.
Debuteaza cu versuri si proza in revista Speranta din Orhei (1938); dupa debutul editorial cu placheta de versuri Litanii de seara (1942), Calin Gruia nu mai tipareste nici un volum pina in 1952, cind ii apare culegerea de povestiri Nucul lui Tode-rita. Vor urma volum de povesti, povestiri si legende (Nuielusa de alun, 1954; Izvorul fermecat, 1956; La „Drumurile lumii", 1959; Poiana lunii, 1960; Povesti, 1967; Domnita de roua. 1969; Ramura de mar inflorit, 1974; Printul de htrtie, 1977; Nalucile noptii, 1985), citeva romane (Ograda, 1965; De-a visele. 1966: Vintura-lume. 1970; Acolo colinele ard, 1974; Pinzele mamei, 1984). Alte volum de povestiri sau evocari (Vineri la amiaza, 1962; Scrisori pentru fluturi si pietre, 1976; Moara lui Elisei, 1980; La valsul diminetii, 1981) se adreseaza adultilor. Versurile scrise de-a lungul a trei decenii (1940-l970) sint reunite in volum In norii ce vin si se duc (1980), unele poeme fiind reluate in Calatorii (1988).
Autor a peste cincizeci de scenarii radiofonice pentru copii si al unor scenarii pentru filme cu tematica istorica (Balada pentru Mariuca, Vlctd Tepes, Corbea, Ospatul). O parte din scrierile sale au fost traduse in diverse limba Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1980).
Ca multi scriitori din spatiul moldo-bucovi-nean inzestrati cu darul de a povesti, Calin Gruia s-a afirmat in perimetrul literaturii pentru copii, unde a devenii unul dintre cei mai prolifici autori. Prin volumele de povesti (Nuielusa de alun, 1954; Izvorul fermecat. 1956; Minuna-ta-mparatie cu palate de hirtie, 1957; La „ Drumurile lumii". 1959; Poiana lunii, 1960; Drumul spune povesti. 1963; Jucausul, 1967; Domnita de roua, 1969; Ramura de mar inflorit. 1974; Poiana de argint. 1982), Calin Gruia este. alaturi de Vladimir Colin", unul dintre cei mai cunoscuti autori de basme culte din literatura romana contemporana. Respectind, in cea mai mare parte, tiparele traditionale ale speciei, autorul pledeaza (fara sa fie moralizator) pentru valorile umane apoteozate in basme (bunatate, dreptate, spirit de sacrificiu, dragoste, intelepciune), respingind lacomia, rautatea, ingratitudinea si egoismul.
Aceleasi valori si principii morale se regasesc si in volumele de povestiri si microromane pentru copii (Nucul lui Tode-rita, 1952; Poiana lunii, 1960; Onica, 1962; Ograda, 1965; De-a visele, 1966; Nalucile noptii, 1985), care valorifica teme de actualitate situate in perimetrul unui amestec de vis si realitate. Drumul spune povesti (1963). de pilda, „porneste de la pretextul personificarii drumului, pentru a racorda o serie de povestiri in care fantasticul, poezia si norma morala coexista armonios in cadrul exploatarii ingenioase a unor surse folclorice" (Marian Popa). Alte titluri se bazeaza pe evocarea istorica (Ospatul, 1966; Mariuca, 1970) ori pe experienta razboiului (Vineri la amiaza, 1962; Acolo colinele ard, 1974). Adresindu-se cititorului adult, volumele Cu ochii ca iarba (1972), Peretele de lut (1975), Scrisori pentru fluturi si pietre (1976), Moara lui Elisei (1980), La valsul diminetii (1981) incearca. intr-o maniera accen-tuat eonfesiva. reconstituirea satului moldav de dupa primul razboi mondial, cu eresurile, traditiile, superstitiile populare si poezia obiceiurilor Prezenta elementului fabulos (sustinut uneori, la nivelul expresiei, prin regionalisme, arhaisme si forme sintactice vechi) confera unitate acestor scrieri. intre care se remarca nuvela Moara lui Elisei (morarul Elisci si sacii sai sint devorati. in timpul unei secete cumplite, de miile de sobolani hamesiti). in strinsa legatura cu proza memorialistica se afla anto-logiilede versuri Innoriice vin si seduci 1980) si Calatorii (1988), care amintesc de lirica elegiaca a lui Zaharia Stancu.
Anticipate de versurile din Litanii de scara (1942). spaimele existentiale, profetiile biblice ori convulsiile naturii devin acum predominante:
Prozator si poet.
Fiul lui Vartolomeu Gurduz si al Alexandrinei (n. Galbura), agricultori.
Absolvent al Scolii Normale din Orhei (1936) si al Scolii de Ofiteri de Rezerva (1937); invatator in comuna Tvarditadin judetul Tighina si in comuna Umbraresti din judetul Tecuci (1937-l939).
Dupa un stagiu de concentrare la regiment (1939-l940), devine combatant pe frontul de est (1940-l944). prizonier de razboi in URSS (1944-l948). Redactor la emisiunile pentru copii ale Radiote-leviziunii Romane (195l-l969).
Colaboreaza la revista Roza si Basarabia literara din Chisinau. Cutezatorii, Luminita, Arici Pogonici etc.
Debuteaza cu versuri si proza in revista Speranta din Orhei (1938); dupa debutul editorial cu placheta de versuri Litanii de seara (1942), Calin Gruia nu mai tipareste nici un volum pina in 1952, cind ii apare culegerea de povestiri Nucul lui Tode-rita. Vor urma volum de povesti, povestiri si legende (Nuielusa de alun, 1954; Izvorul fermecat, 1956; La „Drumurile lumii", 1959; Poiana lunii, 1960; Povesti, 1967; Domnita de roua. 1969; Ramura de mar inflorit, 1974; Printul de htrtie, 1977; Nalucile noptii, 1985), citeva romane (Ograda, 1965; De-a visele. 1966: Vintura-lume. 1970; Acolo colinele ard, 1974; Pinzele mamei, 1984). Alte volum de povestiri sau evocari (Vineri la amiaza, 1962; Scrisori pentru fluturi si pietre, 1976; Moara lui Elisei, 1980; La valsul diminetii, 1981) se adreseaza adultilor. Versurile scrise de-a lungul a trei decenii (1940-l970) sint reunite in volum In norii ce vin si se duc (1980), unele poeme fiind reluate in Calatorii (1988).
Autor a peste cincizeci de scenarii radiofonice pentru copii si al unor scenarii pentru filme cu tematica istorica (Balada pentru Mariuca, Vlctd Tepes, Corbea, Ospatul). O parte din scrierile sale au fost traduse in diverse limba Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1980).
Ca multi scriitori din spatiul moldo-bucovi-nean inzestrati cu darul de a povesti, Calin Gruia s-a afirmat in perimetrul literaturii pentru copii, unde a devenii unul dintre cei mai prolifici autori. Prin volumele de povesti (Nuielusa de alun, 1954; Izvorul fermecat. 1956; Minuna-ta-mparatie cu palate de hirtie, 1957; La „ Drumurile lumii". 1959; Poiana lunii, 1960; Drumul spune povesti. 1963; Jucausul, 1967; Domnita de roua, 1969; Ramura de mar inflorit. 1974; Poiana de argint. 1982), Calin Gruia este. alaturi de Vladimir Colin", unul dintre cei mai cunoscuti autori de basme culte din literatura romana contemporana. Respectind, in cea mai mare parte, tiparele traditionale ale speciei, autorul pledeaza (fara sa fie moralizator) pentru valorile umane apoteozate in basme (bunatate, dreptate, spirit de sacrificiu, dragoste, intelepciune), respingind lacomia, rautatea, ingratitudinea si egoismul.
Aceleasi valori si principii morale se regasesc si in volumele de povestiri si microromane pentru copii (Nucul lui Tode-rita, 1952; Poiana lunii, 1960; Onica, 1962; Ograda, 1965; De-a visele, 1966; Nalucile noptii, 1985), care valorifica teme de actualitate situate in perimetrul unui amestec de vis si realitate. Drumul spune povesti (1963). de pilda, „porneste de la pretextul personificarii drumului, pentru a racorda o serie de povestiri in care fantasticul, poezia si norma morala coexista armonios in cadrul exploatarii ingenioase a unor surse folclorice" (Marian Popa). Alte titluri se bazeaza pe evocarea istorica (Ospatul, 1966; Mariuca, 1970) ori pe experienta razboiului (Vineri la amiaza, 1962; Acolo colinele ard, 1974). Adresindu-se cititorului adult, volumele Cu ochii ca iarba (1972), Peretele de lut (1975), Scrisori pentru fluturi si pietre (1976), Moara lui Elisei (1980), La valsul diminetii (1981) incearca. intr-o maniera accen-tuat eonfesiva. reconstituirea satului moldav de dupa primul razboi mondial, cu eresurile, traditiile, superstitiile populare si poezia obiceiurilor Prezenta elementului fabulos (sustinut uneori, la nivelul expresiei, prin regionalisme, arhaisme si forme sintactice vechi) confera unitate acestor scrieri. intre care se remarca nuvela Moara lui Elisei (morarul Elisci si sacii sai sint devorati. in timpul unei secete cumplite, de miile de sobolani hamesiti). in strinsa legatura cu proza memorialistica se afla anto-logiilede versuri Innoriice vin si seduci 1980) si Calatorii (1988), care amintesc de lirica elegiaca a lui Zaharia Stancu.
Anticipate de versurile din Litanii de scara (1942). spaimele existentiale, profetiile biblice ori convulsiile naturii devin acum predominante:
„Speriati se indoaie, se zbat. se cuprind
Si se schimba, de noapte, copacii la trap. Ma pierd prin padure si parca aud Radacinile lor. in adinc, cum se rup" (Vtnt). |
Refugiat in spatiul fabulosului folcloric ori in cel al evocarii copilariei miraculoase, Calin Gruia a putut evita „intilnirea" cu dogmele realismului socialist, raminind in istoria noastra literara ca un autentic scriitor pentru copii, alaturi de Mircea Santimbreanu", Octav Pancu Iasi s.a.
OPERA:
Litanii de seara. Bucuresti, 1942; Nucul lui Toderita, Bucuresti, 1952; Nuielusa de alun, Bucuresti, 1954; Ciubotelele ogarului. Bucuresti, 1954; Poveste mica pentru cei mici. Bucuresti, 1954; Povestea lacramioarelor. Bucuresti, 1955; Profesorul cel nou. Bucuresti, 1955; Izvorul fermecat, Bucuresti, 1956; Minunata-mparatie cu palate de liirtie. Bucuresti, 1957; La „Drumurile lumii". Bucuresti, 1959; Poiana lunii. Bucuresti, 1960; Onica, Bucuresti, 1962; Vineri la amiaza. Bucuresti. 1962; Drumul spune povesti. Bucuresti, 1963; Di-Di-Ri, Bucuresti, 1964; Ograda, Bucuresti, 1965; De-a visele. Bucuresti, 1966; Ospatul, Bucuresti, 1966; Povesti, Bucuresti, 1967; Jucausul, Bucuresti, 1967; Domnita de roua. Bucuresti, 1969; Vintura-lume, Bucuresti, 1970; Mariuca, Bucuresti, 1970; Cu ochii ca iarba. Bucuresti, 1972; Acolo colinele ard. Bucuresti, 1974; Ramura de mar inflorit. Bucuresti, 1974; Peretele de lut. Bucuresti, 1975: Scrisori pentru fluturi si pietre. Bucuresti, 1976; Printul de lurtie, Bucuresti, 1977; Prietena mea, Cateluta, Bucuresti, 1979; Moara lui Elisei, Iasi, 1980; in norii ce vin si se duc. Bucuresti, 1980; La valsul diminetii. Bucuresti, 1981; Poiana de argint. Bucuresti, 1982: Pinzele mamei, Bucuresti. 1984: Nalucile noptii. Bucuresti, 1985; Calatorii, Bucuresti, 1988. |
REFERINTE CRITICE:
V. Nicorovici, in Contemporanul, nr. . 1955; I. Roman, ibidein, nr. 21, 1958; Sanda Marinescu, in Viata Romaneasca, nr. 2, 1960; E. Manu, in Luceafarul, nr. 46, 1967; II. Tugui, in Cronica, nr. 34, 1977; Mirela Roznovea-nu.in Viata Ronianeasca. nr. 11,1980; G.Muresan, in Contemporanul, nr. 22,1980; G. Chirila, ibidem, nr. 7, 1981; R. G. Teposu, in Romania literara, nr. 16, 1981; Tania Radu, in Flacara, nr. 29, 1984; H. Tugui, in Cronica, nr. 2, 1985. |
TEATRU/FILM 9 Iulie
Camil Petrescu - Mitica Popescu | Teatru radiofonic
GÂNDURI PESTE TIMP 9 Iulie
BARBARA CARTLAND - Citate:
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 9 Iulie
1. Un ardelean intră într-un bar la New York. Barmanul îl ia tare, din prima şi îi spune că în acest bar se bea numai pe pariu.
- Domnule, pun pariu cu tine că nu poţi să bei o sticlă de Whisky în 30 de minute.
Ardeleanul îşi cere scuze, iese din bar şi apare peste 10 minute înapoi, pune banu pe tejghea şi acceptă provocarea. Barman-ul îi dă sticla, ardeleanul o termină în 10 minute. Barmanul, stupefiat.
- Domnule, dar n-am crezut că aşa ceva e posibil. N-am crezut că sunteţi in stare de aşa ceva. Nimeni nu a mai reuşit!
Ardeleanul:
- Nici io n-am crezut, da' m-am dus la baru de vis-a-vis să verific!
- Domnule, pun pariu cu tine că nu poţi să bei o sticlă de Whisky în 30 de minute.
Ardeleanul îşi cere scuze, iese din bar şi apare peste 10 minute înapoi, pune banu pe tejghea şi acceptă provocarea. Barman-ul îi dă sticla, ardeleanul o termină în 10 minute. Barmanul, stupefiat.
- Domnule, dar n-am crezut că aşa ceva e posibil. N-am crezut că sunteţi in stare de aşa ceva. Nimeni nu a mai reuşit!
Ardeleanul:
- Nici io n-am crezut, da' m-am dus la baru de vis-a-vis să verific!
2. O femeie, la poarta Raiului, îl întreabă pe Sf.Petru:
-Sfinte, nu s-ar putea să mă îndrumi către soțul meu, care s-a dus de mult timp, dar mi-e atât de dor de el…
-De ce nu? Cum îl chema?
-John Smith.
-Hmm…cam mulți cu numele ăsta. Dar dacă v-ați aminti ultimele lui cuvinte, ne-ar fi ușor…
-Cum să nu-mi amintesc! A zis:„-Femeie, de câte ori te vei culca cu altul, eu mă voi răsuci-n mormânt!”
-Aha..ha-ha..hmm..scuzați!…noi aici îi zicem Johnny Titirezul…
-Sfinte, nu s-ar putea să mă îndrumi către soțul meu, care s-a dus de mult timp, dar mi-e atât de dor de el…
-De ce nu? Cum îl chema?
-John Smith.
-Hmm…cam mulți cu numele ăsta. Dar dacă v-ați aminti ultimele lui cuvinte, ne-ar fi ușor…
-Cum să nu-mi amintesc! A zis:„-Femeie, de câte ori te vei culca cu altul, eu mă voi răsuci-n mormânt!”
-Aha..ha-ha..hmm..scuzați!…noi aici îi zicem Johnny Titirezul…
3. Un oltean şi un ardelean erau într-un tren.
Olteanul: M-a făcut muica oltean, măăă!
Ardeleanul: No, iart-o!
Olteanul: M-a făcut muica oltean, măăă!
Ardeleanul: No, iart-o!
4. O blonda intra disperata intr-o benzinarie.
-Va rog sa ma ajutati.. ! Mi-am inchis cheile masinii in masina.. ce ma fac acum???
Benzinarul se abtine cu greu sa nu rada...
-Macar ati lasat gemul deschis de doua degete?" o intreaba pe blondina.
-Da, da, desigur... zice aceasta "
-Bine, spune benzinarul, atunci incercati sa trageti butonul de blocajul usi in sus cu acest lat de sarma.
-Sunteti o comoară, zice blonda iesind cu latzul de sarma.
Dupa 10 minute intra un client in benzinarie care nu se putea stapani de ras.
-Ce s-a intamplat? De ce razi asa? intreaba benzinarul.
-Ce va spun acum nu veti crede niciodata! zice omul. Afara, langa o masina, sta o blonda care incearca sa deblocheze usa cu un lat de sarma.
-Bine si ce-i de ras in asta? intreaba benzinarul. Asta i se poate intampla oricui!...
-Desigur, zice omul "dar in masina mai era o blonda care zicea: ,,mai la stanga, mai la dreapta, mai sus!"
-Va rog sa ma ajutati.. ! Mi-am inchis cheile masinii in masina.. ce ma fac acum???
Benzinarul se abtine cu greu sa nu rada...
-Macar ati lasat gemul deschis de doua degete?" o intreaba pe blondina.
-Da, da, desigur... zice aceasta "
-Bine, spune benzinarul, atunci incercati sa trageti butonul de blocajul usi in sus cu acest lat de sarma.
-Sunteti o comoară, zice blonda iesind cu latzul de sarma.
Dupa 10 minute intra un client in benzinarie care nu se putea stapani de ras.
-Ce s-a intamplat? De ce razi asa? intreaba benzinarul.
-Ce va spun acum nu veti crede niciodata! zice omul. Afara, langa o masina, sta o blonda care incearca sa deblocheze usa cu un lat de sarma.
-Bine si ce-i de ras in asta? intreaba benzinarul. Asta i se poate intampla oricui!...
-Desigur, zice omul "dar in masina mai era o blonda care zicea: ,,mai la stanga, mai la dreapta, mai sus!"
5. Intra iepurasul in bar si spune hotarat:
- Cine-i cel mai tare de-aici?
Dupa cateva secunde de liniste nedumerita se ridica leul:
– Eu!
– Vino aici langa mine! Si acum: cine-i al doilea cel mai tare de-aici?
Se ridica ursul:
– Eu!
– Vino aici langa mine!
Acestea fiind spuse, iepurasul, aflat intre leu si urs, se umfla si zice:
– Cine se pune cu noi trei?
Dupa cateva secunde de liniste nedumerita se ridica leul:
– Eu!
– Vino aici langa mine! Si acum: cine-i al doilea cel mai tare de-aici?
Se ridica ursul:
– Eu!
– Vino aici langa mine!
Acestea fiind spuse, iepurasul, aflat intre leu si urs, se umfla si zice:
– Cine se pune cu noi trei?
Summer Holiday with Mr Bean | Full Episodes | Classic Mr Bean
SFATURI UTILE 9 Iulie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu