MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 22 IULIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
ARTE 22 Iulie
INVITAȚIE LA OPERĂ 22 Iulie
Turandot full opera Puccini festival Torre del Lago с русским переводом Tbilisi Opera
MUZICĂ 22 Iulie
Most Beautiful Love Songs Collection - Romantic Piano Love Songs Of All Time - Relaxing Piano Music
Antonio Vivaldi | Flute Classical Music
The Very Best Of Beautiful Romantic Saxophone Love Songs Collection - 24 /7 Relaxing Music
Grandes Exitos Instrumentales de oro - Las Mejores Melodias Instrumentales de Todos Los Tiempos
POEZIE 22 Iulie
Daniel Turcea
Biografie Daniel Turcea
Născut în Tîrgu-Jiu la 22 iulie 1945.
Absolvent al liceului Nicolae Balcescu din Piteşti (1963).
Licenţiat al Institutului de arhitectură Ion Mincu din Bucureşti (1968).
Moare la 28 martie 1979 la nici 34 de ani.
Debut în revista Amfiteatru (1968).
Bibliografia:
Entropia (Editura Cartea Românească, 1970)
Epifania(Editura Cartea Românească, 1978)
Epifania, colecţia Hyperion(Editura Cartea Românească, 1982)
Daniel Turcea este un mare poet creştin, despre care s-a scris mult prea puţin. El reprezintă un model de convertire, dar şi de trăire intensă a credinţei şi a spiritualităţii creştine la Mănăstirea Cernica, unde şi-a petrecut utimii ani din viaţă. Curajul şi demnitatea de care a dat dovadă în faţa unei crunte boli care l-a doborât în floarea vârstei arată întregii lumi un creştin care a înţeles în profunzime planul divin şi rostul omului pe acest pământ.
Creaţia poetică a lui Daniel Turcea, împletită cu destinul tragic, unic în felul său în literatura noastră, reflectă o perpetuă zbatere între trup şi suflet. Pornit din Târgu Jiu sub aripa ocrotitoare a visului brâncuşian, poetul ţinteşte spre culmile virtuţii şi ale devenirii.
Născut în Tîrgu-Jiu la 22 iulie 1945.
Absolvent al liceului Nicolae Balcescu din Piteşti (1963).
Licenţiat al Institutului de arhitectură Ion Mincu din Bucureşti (1968).
Moare la 28 martie 1979 la nici 34 de ani.
Debut în revista Amfiteatru (1968).
Bibliografia:
Entropia (Editura Cartea Românească, 1970)
Epifania(Editura Cartea Românească, 1978)
Epifania, colecţia Hyperion(Editura Cartea Românească, 1982)
Daniel Turcea este un mare poet creştin, despre care s-a scris mult prea puţin. El reprezintă un model de convertire, dar şi de trăire intensă a credinţei şi a spiritualităţii creştine la Mănăstirea Cernica, unde şi-a petrecut utimii ani din viaţă. Curajul şi demnitatea de care a dat dovadă în faţa unei crunte boli care l-a doborât în floarea vârstei arată întregii lumi un creştin care a înţeles în profunzime planul divin şi rostul omului pe acest pământ.
Creaţia poetică a lui Daniel Turcea, împletită cu destinul tragic, unic în felul său în literatura noastră, reflectă o perpetuă zbatere între trup şi suflet. Pornit din Târgu Jiu sub aripa ocrotitoare a visului brâncuşian, poetul ţinteşte spre culmile virtuţii şi ale devenirii.
Zid
de cel ce are
de tine
de cuvântul
de lumina
privirii
blânde sau
de hrana ta
mai multă lipsă
nu-ţi întoarce faţa
tu dăruind luminii te asemeni
zidind, din nou, prin duhul gurii tale
în oameni, suflete
ca alte ceruri
vrând miezul nopţii
să se spulbere
să-nceapă
căci mai cumplit decât
un cosmos negru
îţi va fi sufletul, acoperit de vină
şi-n locul unde lacrima se naşte
străin, acolo, tainic eşti, durerea
lui
te va urma ca umbra
fără să ştiu un zid cum te desparte
de tine însuţi
cel chemat
şi lumea nu-i decât acest prilej,
singurul, de a nu muri
de cel ce are
de tine
de cuvântul
de lumina
privirii
blânde sau
de hrana ta
mai multă lipsă
nu-ţi întoarce faţa
tu dăruind luminii te asemeni
zidind, din nou, prin duhul gurii tale
în oameni, suflete
ca alte ceruri
vrând miezul nopţii
să se spulbere
să-nceapă
căci mai cumplit decât
un cosmos negru
îţi va fi sufletul, acoperit de vină
şi-n locul unde lacrima se naşte
străin, acolo, tainic eşti, durerea
lui
te va urma ca umbra
fără să ştiu un zid cum te desparte
de tine însuţi
cel chemat
şi lumea nu-i decât acest prilej,
singurul, de a nu muri
Racla de lumină
viaţa-mi
puţină
trupul
îngândurat
îngroapă-le
vii
în lumină
de-ar muri
tot ce nu e
în mine
curat
ţărâna
şi gândul
preaiubind
le sfinţeşti
să nu mai ştiu
să nu mai ştiu
dacă mai sunt
sau doar Tu eşti
viaţa-mi
puţină
trupul
îngândurat
uşor
mi le-ngroapă
de vii
în lumină
viaţa-mi
puţină
trupul
îngândurat
îngroapă-le
vii
în lumină
de-ar muri
tot ce nu e
în mine
curat
ţărâna
şi gândul
preaiubind
le sfinţeşti
să nu mai ştiu
să nu mai ştiu
dacă mai sunt
sau doar Tu eşti
viaţa-mi
puţină
trupul
îngândurat
uşor
mi le-ngroapă
de vii
în lumină
Balada nunţii
vin vestitorii
ce la răscruce
sună din corn, dulcele corn
toată suflarea
Mirele cheamă
lasă-i, mai lasă-i
ca-n moarte dorm
iată-i
se-adună
au daruri multe
bogată-n durere
i-au pus cunună
lacrima, gândurile
să ni le-asculte
acel vin
i l-au adus
când va fi larmă
noapte cu stelele
să ni-l adoarmă
un pat de nuntă
din lin măslin
cu ţinte de-argint
sus, pe un munte
ce-l împlinim
numai în aur
ţesut curat
Mirele, Mirele
ne-a-ntâmpinat
pleoapele, lacrima
ne-a sărutat
vin vestitorii
ce la răscruce
sună din corn, dulcele corn
toată suflarea
Mirele cheamă
lasă-i, mai lasă-i
ca-n moarte dorm
iată-i
se-adună
au daruri multe
bogată-n durere
i-au pus cunună
lacrima, gândurile
să ni le-asculte
acel vin
i l-au adus
când va fi larmă
noapte cu stelele
să ni-l adoarmă
un pat de nuntă
din lin măslin
cu ţinte de-argint
sus, pe un munte
ce-l împlinim
numai în aur
ţesut curat
Mirele, Mirele
ne-a-ntâmpinat
pleoapele, lacrima
ne-a sărutat
TEATRU/ FILM 22 Iulie
Mikhail Bulgakov - Beregata de oţel | Teatru radiofonic
Ion Druta - Pasarile tineretii noastre | Teatru radiofonic
Agatha Christie - Misterul vasului de portelan | Teatru
Time for a Summer Holiday! | Full Episodes | Classic Mr Bean
GÂNDURI PESTE TIMP 22 Iulie
Viata Parintelui Ilie Lacatusu
Ilie Lacatusu s-a nascut intr-o familie cu sapte copii, el nascandu-se al doilea. Parintii lui, Marin si Maria s-au remarcat ca niste oameni simpli, gospodari, si cu mare credinta in Dumnezeu. Tatal sau era dascalul bisericii, premisa ce a dus si la apropierea tanarului Ilie de a sluji Sfanta Biserica.
Dupa terminarea claselor primare, tanarul Ilie va merge la Seminarul Teologic din Ramnicu-Valcea, unde va si studia intre anii 1923-1930. Aici, el va termina scoala cu o Diploma de Virtute, in fruntea careia statea scris: "Pentru aptitudini sufletesti care il disting intre colegii lui."
Terminand scoala in Valcea, el va merge la Bucuresti, unde, intre anii 1930-1934, va studia la Facultatea de Teologie. In timpul facultatii, Ilie Lacatusu se va casatori cu invatatoarea Ecaterina Popescu, Nunta fiind savarsita in data de de 5 iulie 1931. Parintele si sotia lui vor naste si creste cinci copilasi.
Ilie Lacatusu va fi hirotonit preot in data de 1 septembrie 1934, pe seama parohiei Osica de Jos, judetul Olt. El va sluji in aceasta biserica pana in luna noiembrie 1934, cand este trimis in satul Buicesti, tot din judetul Olt. Parintele slujea neincetat la biserica si in familie.
Incepand cu anul 1942, Parintele Ilie Lacatusu este trimis ca preot misionar peste Nistru, in Odessa si judetul Ribnita. In urmatorul an, parintele se va intoarce acasa, la sotie si copii.
Anul 1952 ii va pregati parintelui Ilie o mare incercare. In data de 19 iulie, parintele este arestat si inchis in colonia de munca silnica de la Canal. Din iulie si pana in octombrie, parintele va munci cot la cot cu ceilalti camarazi de suferinta, la Canalul Dunare-Marea Neagra. In octombrie, el este mutat intr-o colonie speciala, formata aproape numai din preoti.
Anul urmator il va gasi pe parintele Ilie Lacatusu in inchisoarea Targu Ocna, unde va fi mutat din pricina starii proaste de sanatate si incapacitatii de munca. Aici, parintele Ilie va petrece doi ani, fara nici cel mai mic temei legel, fara nici o condamnare scrisa, fara nici un act.
Parintele Ilie Lacatusu este pus in libertate in data de 26 aprilie 1954. Intors in biserica satului Buicesti, el va sluji sfintele slujbe si pe oameni, pana la urmatoarea arestare, care isi va face aparitia in patru ani - 1 iulie 1959. Parintele primeste o pedeapsa de cinci ani, fiind trimis la Periprava, in Delta Dunarii. Aici, el se va intalni cu parintele Iustin Parvu, abia in data de 6 mai 1964 el putand sa se intoarca acasa.
Chiar daca a fost eliberat, parintele nu a avut insa nici acum liniste. Necredinciosii i-au stabilit domiciliu fortat in Bolintinu, unde a fost silit sa lucreze ca zidar. Abia in data de 20 decembrie 1964, parintele Ilie Lacatusu a putut sa slujeasca din nou in Biserica, de asta data in judetul Teleorman, in parohia Gardesti. In anul 1970 parintele Ilie este mutat intr-un sat din comuna Rasuceni, judetul Giurgiu. Aici, el va sluji pana la pensionare, care va veni la 11 ianuarie 1978.
Parintele Ilie Lacatusu a ajuns in spital, din pricina multor suferinte si greutati intampinate pe parcursul vietii. Pe patul de spital, el a facut o profetie, ca un fel de testament. El a cerut ca sotia lui, daca va muri peste 15 ani, sa fie inmormantata in acelasi loc cu el.
Parintele a adormit in Domnul in data de 22 iulie 1983, in Spitalul Panduri, din Bucuresti.
Trupul parintelui Ilie Lacatusu a fost inmormantat in Cimitirul Adormirea Maicii Domnului, din Bucuresti. Aici, familia sa detinea o cripta. Trupul neinsufletit al parintelui nu a fost imbalsamat, canoanele Bisericii interzicand acest lucru, mai ales preotilor.
Parintele Ilie Lacatusu - deshumarea si pregatirile de canonizare
Profetia parintelui se va implini exact peste cinci ani. In luna septembrie a anului 1998, sotia lui va adormi si ea in Domnul. Urmasii au tinut minte dorinta parintelui, motiv pentru care ei au sapat in acelasi loc, spre a o inmormanta.
In ziua de 29 septembrie 1998, la exact 15 ani de la trecerea la Domnul a parintelui, trupul sau a fost gasit neschimbat, neputrezit si frumos mirositor. Trupul parintelui indeplineste conditiile sfintelor moaste: nestricacios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pastrandu-si dimensiunile si aspectul. Iar viata lui este si ea temei sfant.
Fiica parintelui Ilie Lacatusu, Maria Sabina Spirache, singurul urmas in viata, a inaintat la 5 octombrie 1998 un memoriu catre Arhiepiscopia Bucurestilor despre aceasta descoperire. In data de 16 iulie 1999, Biroul de Presa al Patriarhiei Romane si-a expus urmatoarea pozitie, cu privire la dosarul de canonizare al parintelui Ilie Lacatusu: "Biserica n-a stabilit termeni, nici precisi, nici aproximativi, pentru verificarea sfinteniei. (...) Este insa prea adevarat ca niciodata Biserica n-a pus vreo graba deosebita in actele de canonizare, decat atunci cand avalansa pietatii populare i-a impus aceasta. In cazul preotului Ilie Lacatusu, Arhiepiscopia a luat cunostinta despre descoperirea trupului neputrezit. Calea canonizarii impune insa multe etape si stradanii deosebite, asa cum s-a mai procedat."
Drept urmare, evlavia oamenilor si grija lui Dumnezeu va hotara sau nu canonizarea.
Urmasii parintelui au cerut preotilor, ierarhilor si manastirilor sa savarseasca slujbe de dezlegare, asupra trupului parintelui. Incepand din 1 mai 1999, la Manastirea Frasinei s-au facut 40 de slujbe de dezlegare, dupa Sfanta Liturghie. Slujbele de dezlegare au in vedere eventualele blesteme care ar fi putut impiedica trupul sa se descompuna.
In anul 2000, Patriarhia Romana i-a deschis parintelui Ilie Lacatusu un dosar de canonizare, dand binecuvantare pentru a se deschide cripta care adaposteste trupul acestuia. Prima icoana a Sfantului Ilie Lacatusu - Marturisitorul a fost pictata pe peretele exterior al bisericii Manastirii Petru Voda.
Trupul parintelui se afla in cripta Cimitirului Adormirea Maicii Domnului, cartierul Giulesti, Bucuresti.
Marturia Parintelui Iustin Parvu despre Parintele Ilie Lacatusu
Alaturi de Parintele Ilie Lacatusu am stat 4 ani la Periprava, in Delta. El s-a remarcat, in general, prin interiorizarea lui puternica si prin tacere; rar il auzeai vorbind ceva, si atunci cand o facea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne indemna sa ne rugam atunci cand eram in vreo primejdie.
Despre acest om pot sa spun ca avea cu adevarat darul smereniei. Cauta tot timpul sa nu iasa in evidenta cu ceva, facea pe neisemnatul. Imi amintesc de o intamplare minunata din Delta, cand Parintele Ilie a jucat un rol foarte important.
In data de 30 ianuarie, ne-au trimis in colonie, la Canal, la taiat de stuf. Va dati seama ce insemna lucrul acesta pe un frig de iarna? Moarte curata. Eram toti inspaimantati, mai ales ca ii vazusem si pe caraliii nostri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil asteptau sa ne execute, crezand ca vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apa, de vreo patruzeci de hectare si stuful era tocmai in adancime.
Toti am inceput sa murmuram si nu prea aveam de gand sa intram in apa. Ne-au ordonat sa intram si sa scoatem cate doi snopi. Pentru cine faceam noi astea? Nu avea niciun sens. Mai, si cum sa intri in apa? Calci te duci intr-o stioalna, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la inceput.
Dar Parintele Ilie a avut un cuvant foarte ferm si ne-a imbarbatat pe toti: „Mai, intram pentru ca astia is pusi pe gand rau; astia trag in noi. Sa intram in apa, ca Maica Domnului si Sfintii Trei Ierarhi ne vor scoate nevatamati.”
Mai, si am intrat. Am ajuns acolo, pana la barbie am intrat in apa. Am taiat frumos snopi. Si ne miram cu totii ca lucram ca pe uscat. Unii pana la piept, unii pana la gat, unii in sfarsit pana la jumatate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Si am scos. Am mers vreo trei ore in apa, si am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai asa ca-l tai cu frunze, trebuia frumos, curatat, masurat, pus la dimensiune si era un ger de -30° afara, gheata groasa de 20-25 cm, incat vedea nufarul galben inflorit sub gheata. Sus ne insoteau niste pasari, care ne-au urmarit in tot acest timp si dedesubt florile de sub gheata.
Ei bine, eram cu totii nevatamati si uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Ca dimineata, cand am intrat noi era ceata, nori si rece, asa te prindea la oase. Si dintr-odata a aparut soarele, mai baieti, s-a luminat de ziua. Era o caldura, de se minunau si caraliii. Ne-am dezbracat si s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte soba, asa aburi ieseau din toate. Ne-am incaltat, ne-am imbracat si hai la colonie.
Si asa Maica Domnului si Sfintii Trei Ierarhi au fost cu noi si ne-au ajutat, chiar in ziua de 30 ianuarie. Si va spun ca nu s-a intamplat sa fie nici un bolnav, nici un internat, n-o fost nimic. Si aceasta datorita rugaciunilor Parintelui Ilie, ca altfel cred ca eram cu totii morti.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Marturia Parintelui Iustin Parvu (Sursa: Agnos.ro)
Marturia Parintelui Iustin Parvu (Sursa: Agnos.ro)
SFATURI UTILE 22 Iulie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu