MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 25 IULIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (A. Evenimente, Nașteri); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI 

ISTORIE PE ZILE 25 Iulie

A. 

Evenimente

·         306: Constantin cel Mare a fost proclamat împărat roman de către trupele sale, după moartea lui Constantius Chlorus. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 272 – d. 22 mai 337), cunoscut sub numele Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost Împărat Roman între 306 și 337. Numele sale de referință sunt: Imperator Caesar Flauius Valerius Aurelius Constantinus Pius Felix Inuictus Augustus, Germanicus Maximus, Sarmaticus Maximus, Gothicus Maximus, Medicus Maximus, Britannicus Maximus, Arabicus Maximus, Adiabenicus Maximus, Persicus Maximus, Armeniacus Maximus, Carpicus Maximus. Este considerat în ortodoxie ca având statut echivalent apostolilor („întocmai cu apostolii”). Aclamat ca împărat de către armata la Eboracum (astazi York), Constantin, care era de origine de origine traco-iliră, a iesit victorios într-o serie de războaie civile împotriva împăraților Maxențiu și Licinius, devenind conducător unic al Imperiului Roman, atât la vest și la est in 324 AD.

·         315:  La Roma este finalizata constructia Arcului lui Constantin, in apropiere de  Colosseum, pentru a comemora victoria de la Podul Milvian  a lui Constantin I asupra lui Maxentius. Arcul măsoară 35,70 metri lungime, 7,40 metri lățime și 31,10 metri înălțime. El este străpuns de trei deschideri boltite, din care cea din mijloc este mai înaltă. Are 11,50 metri înălțime și 6,50 metri lărgime. Deschiderile laterale măsoară numai 7,40 metri înălțime și 4,40 metri lățime. A fost amplasat pe traseul Viei Triumphalis, pe porțiunea dintre Circus Maximus spre Forum Romanum, între Colosseum și Palatin. Această cale triumfală începea în Câmpul lui Marte, trecea pe la Circus Maximus și ocolea Palatinul până la Arcul lui Constantin. Imediat după acesta cotea la stânga pe Via Sacra, trecea pe sub arcul de triumf al lui Titus și pe sub cel al lui Septimius Severus și urca pe Capitoliu urmând panta Clivus Capitolinus. Este ultimul din seria arcurilor de triumf construite la Roma  si la constructia sa au fost utilizat sistematic elemente preluate  de la monumente ridicate anterior.

·         1261 - Sub conducerea lui Alexios Strategopoulos, grecii au recucerit Constantinopolul, moment care a marcat sfîrşitul Imperiului latin de Constantinopol

·         1476: Stefan cel Mare, domnul Moldovei, a atacat o avangarda turceasca, condusa de Suleiman-pasa, pe care a infrant-o si a determinat-o sa se retraga.

·         1536: Sebastian de Belalcazar, in cercetarea sa de la El Dorado, a descoperit orasul Santiago de Cali. 

·         1547: Henric al II-lea este încoronat rege al Franței la Catedrala din Reims. Henric al II-lea (31 martie 1519 – 10 iulie 1559) din dinastia Valois a fost rege al Franței între 1547 – 1559.

·         1554: Maria I a Angliei se căsătorește cu Filip al II-lea al Spaniei la Catedrala Winchester. Maria I (engleză Mary I) (n. 18 februarie 1516 – d. 17 noiembrie 1558), cunoscută şi sub numele de Maria Tudor, a fost regina Angliei şi regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558. Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor, după regina neîncoronată Lady Jane Grey şi predecesoare a reginei Elisabeta I. Este în principal cunoscută pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului. Până la sfârşitul domniei, Maria I a executat aproximativ trei sute de opozanţi religioşi; drept urmare a primit porecla de Bloody Mary (Maria Sângeroasa). Filip al II-lea (spaniolă Felipe II de Habsburgo; portugheză Filipe I; n. 21 mai 1527 – d. 13 septembrie 1598) a fost rege al Spaniei în perioada 1556 – 1598, rege al Neapolelui și al Siciliei în perioada 1554 – 1598, rege al Angliei și Irlandei (co-regent cu Maria I) în perioada 1554 – 1558, rege al Portugaliei și al Algarvelor (ca Filip I) în perioada 1580 – 1598 și rege al Capitanatului general Chile (Regatul Chile) în perioada 1554 – 1556. A fost prinț suveran al Celor Șaptesprezece Provincii din 1556 până în 1581 și a deținut numeroase titluri de duce și conte pentru anumite teritorii. Cunoscut sub numele Filip cel Prudent, a domnit asupra unuia dintre cele mai mari imperii, care deținea teritorii pe toate continentele cunoscute atunci de europeni.

·         1564: Maximilian al II-lea devine împărat al Sfântului Imperiu Roman după moartea tatălui său, Ferdinand I. Maximilian al II-lea (n. 31 iulie 1527, Viena — d. 12 octombrie 1576, Regensburg) a fost un împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1564–1576. El a fost încoronat la 14 mai 1562 în Praga ca rege al Boemiei și în același an, la 24 noiembrie, ales la Frankfurt am Main ca rege romano-german. La 16 iulie 1563 va fi încoronat la Preßburg ca rege al Ungariei, iar după moartea tatălui său Ferdinand I va urca pe tronul Sfântului Imperiu Roman.

·         1587: In Japonia este interzis crestinismul, iezuitii sunt obligati sa paraseasca tara in 20 de zile.

·         1593: Henric al IV-lea al Franței se convertește public de la protestantism la romano catolicism, pentru a accede la tronul Frantei. El adoptă în mod formal religia catolică la 25 iulie, la Catedrala Saint-Denis, Mecca monarhiei franceze. Henric de Bourbon (franceză Henri IV; denumit și Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baștină, Gasconia, unde era iubit, era numit și „regele nostru Henric” (13 decembrie 1553 – 14 mai 1610), a fost rege al Navarei (1572-1610) și rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon. Unul dintre meritele lui este dezvoltarea economică a Franței, după un război religios ce a dezbinat țara. Prin Edictul din Nantes asigură libertatea religiei protestante hughenote în Franța.

·         1603: Iacob al VI-lea al Scotiei este încoronat rege al Angliei (Iacob I al Angliei), iar regatul Angliei și regatul Scoției devin o uniune personală. Uniunea politică definitiva a celor doua state, va avea loc în anul 1707.  Iacob al VI-lea și I (engleză James VI and I; 19 iunie 1566 – 27 martie 1625) a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 și rege al Angliei și Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa. A domnit în Scoția ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567, pe când avea doar un an, urmându-i la tron mamei sale, Maria I a Scoției. Cât timp a fost minor, a guvernat o regență în numele său, care s-a încheiat oficial în 1578, deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în 1581. Pe 24 martie 1603, ca Iacob I, a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor, Elisabeta I, care murise fără moștenitori. Avea să conducă Anglia, Scoția și Irlanda timp de 22 de ani, până la moartea sa la 58 de ani.

·         1772 - A fost încheiată Convenţia de la Petersburg dintre Prusia şi Rusia privind împărţirea Poloniei

·         1788: Genialul compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart, a terminat Simfonia nr. 40 în sol minor (K550).

·         1797: Horatio Nelson pierde mai mult de 300 de oameni și brațul drept în încercarea eșuată de cucerire din Tenerife (Spania). Horatio Nelson (n.29 septembrie 1758 – d.21 octombrie 1805), amiral britanic este cunoscut în istorie, înainte de toate, ca învingător al flotei franco-spaniole la Trafalgar. A fost un conducător exemplar, cu o personalitate puternică. Curajul său a fost la limita nebuniei, iar pasiunea vieții sale a fost riscul. O altă pasiune a lui Nelson, tot la fel de riscantă, a fost legătura pe care acesta a avut-o cu Emma Hamilton, soția ambasadorului britanic la Neapole. Numeroasele victorii, aduse în slujba Marinei Regale Britanice, au făcut din Nelson un idol pentru cadrele militare și pentru populația britanică.

·         1799: La Abu Qir în Egipt, Napoleon I al Franței învinge armata de 10.000 de otomani sub conducerea lui Mustafa Pașa.

·         1848 - Guvernul revoluţionar provizoriu de la Bucureşti este nevoit să demisioneze sub presiunea reacţiunii interne sprijinite de Poartă şi de Rusia

·         1872 - A fost dat publicităţii Regulamentul organizării Arhivelor Statului

·         1892 - A fost încheiat un nou Tratat de alianţă între România şi Austro-Ungaria

·         1909: Pionierul francez al aviației Louis Blériot a realizat prima traversare în avion a canalului Mânecii (37 de minute). Louis Blériot (1 iulie 1872 – 2 august 1936) a fost un aviator francez, inventator și inginer. În 1909, el a efectuat primul zbor complet deasupra unei întinderi mari de apă într-un aparat mai greu decât aerul, când a traversat Canalul Mânecii. Pentru această realizare el a primit un premiu de 1000 lire (5.000 dolari; SUA 1910). El este considerat prima persoană care a construit un monoplan funcțional. Blériot a fost un pionier al acrobațiilor aeriene.

·         1917: Margaretha Geertruida Zelle, cunoscută sub numele de Mata Hari (n. 7 august 1876), o dansatoare, curtezană și spioana în serviciul Germaniei în timpul primului razboi mondial,a fost găsită de un tribunal francez vinovată de spionaj si a fost condamnată la moarte. A fost acuzata ca prin actiunile sale, a provocat moartea a cel puțin 50.000 de soldați si a fost executată la 15 octombrie 1917, lângă şanţurile castelului francez Vincennes. Mata Hari (Margaretha Geertruida Zelle) (* 7 august 1876 – †15 octombrie 1917), născută în Leeuwarden, căsătorită cu un ofițer olandez de origine engleză, Campbell MacLeord, la vârsta de 18 ani. După divorțul celor doi s-a făcut cunoscută în Europa fiind o dansatoare, curtezană și spioană în serviciul Germaniei în timpul primului război mondial. A fost condamnată și executată de către un pluton de execuție francez, în 15 octombrie 1917, pentru spionaj. Plutonul era alcătuit din 12 soldați. Mata Hari și-a dat haina de piele jos de pe ea în fata plutonului înainte să fie executată. A spionat pentru Franța, iar după aceea pentru Germania.

·         1919: S-a infiintat, la Timisoara, Asociatia Vanatorilor. 

·         La 25 iulie 1921 a intrat în vigoare Tratatul de la Trianon, Versaille, Franţa. Aplicarea Tratatului de la Trianon a consfinţit existenţa unui stat maghiar independent, trecerea către statele succesoare a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) şi a 63% din populatie, aceasta din urmă în majoritatea ei alcătuită din etnici ne-maghiari. Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important în conştiinţa populaţiei statelor succesoare; în principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfinţit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania şi a consfinţit o realitate existenta pe teren (majoritatea teritoriilor fusesera deja ocupate de către forţele armate ale României, Cehoslovaciei, Statului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor). Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise în tratat au fost delimitate în anii imediat următori. Singura excepţie a fost oraşul Sopron (în limba germana Odenburg) din Burgenland care, în urma unui plebiscit ţinut la data de 14 decembrie 1921, a decis să rămînă parte a Ungariei. Dispoziţiile tratatului referitoare la minorităţile din Ungaria au fost aplicate parţial, astfel ca procesul de asimilare a acestora a continuat, Ungaria fiind în prezent unul din statele cele mai omogene etnic din Europa. Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Franţa la Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România) pe de o parte şi de Ungaria de altă parte. Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele între statele succesoare ale Austro-Ungariei: Austria, Ungaria, Regatul Sîrbilor Croaţilor şi Slovenilor (stat redenumit ulterior Iugoslavia), Cehoslovacia, precum şi între România şi Ungaria. Tratatul este divizat în patru părţi.

• Prima parte include Pactul Ligii Naţiunilor (parte comuna pentru toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial).
• Partea a doua (articolele 27-35) defineşte frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei. Frontiera româno-ungară este descrisă în sectiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România şi Ungaria). În principiu, Tratatul consfinţea includerea teritoriului Croaţiei, Sloveniei şi Voivodinei în cadrul Regatului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor, a Slovaciei şi Ruteniei în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului în cadrul României şi a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei.
• Partea a treia (articolele 36-78) intitulata "Clauze politice pentru Europa", conţinea o serie de clauze privind, pe de o parte cadrul bilateral al relatiilor dintre Ungaria şi statele vecine, recunoaşterea unor clauze politice privind anumite state din Europa, dispoziţii referitoare la cetăţenie, protecţia minorităţilor naţionale.
• Partea a patra (articolele 79-101), intitulată "Interesele Ungariei în afara Europei" conţinea prevederi referitoare la renunţarea de către Ungaria la tratatele încheiate de către Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) şi China.

·         1925: Este infiintata Agentia telegrafica sovietica de stiri (TASS).

·         1941: Au fost eliberate Basarabia si Bucovina, armata romana pierzand pe frontul de lupta 24.396 de militari.

·         1942: A inceput batalia pentru Caucaz, incheiata prin victoria armatelor sovietice la 9.10.1943.

·         1943: Victor Emanuel al III-lea, regele Italiei, îl destituie pe dictatorul fascist Benito Mussolini. Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como) a fost conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943. A creat un stat fascist utilizând propaganda și teroarea de stat. Folosindu-și carisma, controlul total al mediei și intimidarea rivalilor politici, a ruinat sistemul democratic de guvernare existent. Intrarea sa în cel de-al Doilea Război Mondial alături de Germania lui Adolf Hitler a făcut din Italia o țintă pentru atacurile Aliaților, ceea ce a dus în final la căderea dictaturii fasciste mussoliniene și moartea lui. În noiembrie 2004 a fost votat al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV.

·         1944: Al doilea război mondial: Cucerirea Normandiei de către trupele aliate.

·         1946: Statele Unite au testat prima bombă atomică subacvatică în apropierea atolului Bikini, Oceanul Pacific.

·         1953: Au inceput la Bucuresti, lucrarile celui de-al III-lea Congres mondial al tineretului, patronat de miscarea comunista si de tarile socialiste (25 iulie – 16 august).

·         1957 - Tunisia a devenit republică, iar Habib Bourguiba a devenit preşedinte. (1957-1987)

·         1958: Liderul comunist roman Gheorghe Gheorghiu-Dej, tine unul dintre cele mai lingusitoare discursuri la adresa Uniunii Sovietice, cu ocazia receptiei date cu prilejul plecarii ultimului esalon al trupelor sovietice din Romania. Pe 24 mai 1958, la Moscova, se semnase Acordul intre Ministerul Fortelor Armate ale Republicii Populare Romane si Ministerul Apararii al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind retragerea trupelor sovietice din Romania.

·         1961: Într-un discurs, presedintele american John F. Kennedy subliniază că orice atac asupra Berlinului de vest este un atac asupra NATO.

·         1963 - A fost încheiat Tratatul cu privire la interzicerea experienţelor cu arma nucleară în atmosferă, în spaţiul cosmic şi sub apă. (intrat în vigoare la 10 octombrie 1963)

·         1965: La Festivalul Folk de la Newport, Bob Dylan cântă, pentru prima dată, cu o chitară electrică, acompaniat de Paul Butterfield Blues Band, starnind nemulţumirea vehementă a fanilor lui.

·         1968: Într–un interviu, Nixon declara că, în cazul unor viitoare conflicte în Asia, asiaticii, mai mult decât americanii, trebuie sa aiba responsabilitati mai mari. Acest punct de vedere este denumit "doctrina Nixon".

·         1978: În Anglia se naște primul copil conceput prin fecundare artificială, fetița Louise Brown. Fecundarea a fost realizată de profesorii Roger Edwards și Patrick Steptoe.

·         1979:  In conditiile gravei crize de energie, CPEx-ul a aprobat o serie de masuri pentru rationalizarea consumului de carburanti si gospodarirea economicoasa a parcului de autoturisme (inclusiv scumpirea benzinei), precum si masuri privind reducerea cantitatii de produse alimentare si bunuri de consum ce pot fi scoase din tara de cetateni romani si straini.

·         1984: Cosmonautul sovietic Svetlana Savitskaya a devenit prima femeie din lume care a ajuns în cosmos.

·         1992: A avut loc la Arad, Forumul monarhist, o întrunire pregătitoare a Congresului tuturor formaţiunilor monarhiste din România.

·         2000: Un avion Concorde s-a prăbușit imediat după ce decolase din Paris; în accident au murit toți cei 109 oameni din avion și 5 aflați la sol.

·         2004: Ciclistul american Lance Armstrong câștigă Turul Franței pentru a șasea oară consecutiv.

·         2004: Pugilistul român Leonard Doroftei a fost învins prin KO în repriza a doua, de canadianul Arturo Gatti, într-un meci contând pentru centura de campion mondial al categoriei superuşoare, versiunea WBC, disputat la Atlantic City, New York.

·         2007: Pratibha Patil devine prima femeie care a deținut funcția de președinte al Indiei.

·         2010: Organizatia WikiLeaks publica documente secrete despre razboiul din Afganistan, declansand unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria militară si politica a SUA. WikiLeaks este o organizație internațională fondata la 4 octombrie 2006 in Islanda de Julian Assange, care publică documente secrete, provenite din scurgeri de informații în general din surse anonime. Situl său web, lansat în 2006, aparținea The Sunshine Press.

Nașteri

* 1016: Cazimir Restauratorul (poloneză: Kazimierz I Odnowiciel; n. Cracovia, 25 iulie 1016 - d. Poznań, 28 noiembrie 1058) a fost un Duce al Polonieidin dinastia Piast și monarhul de facto al întregii țări din 1034 până la moartea sa.

El a fost singurul fiu al lui Mieszko al II-lea Lambert și al prințesei Richeza, fiica contelui Palatin Ezzo de Lotharingia (Ezzonen) și nepoata împăratului Otto al II-lea.

Cazimir este cunoscut sub numele de Restauratorul, deoarece a reușit să reunească toate părțile Regatului polonez, după o perioadă de mari frământări. El a recuperat Mazovia, Silezia și Pomerania. Cu toate acestea, nu a reușit să se încoroneze ca rege al Poloniei, în principal din cauza amenințărilor interne și externe față de domnia sa.

Se cunosc puține detalii despre primii ani ai lui Cazimir. E posibil să-și fi petrecut copilăria la curtea regală a Poloniei, în Gniezno. În scopul de a dobândi o educație corespunzătoare, el a fost trimis la una dintre mănăstirile poloneze în 1026. Potrivit unor surse mai vechi, el a vrut inițial să aibă o carieră în Biserică și chiar a cerut o dispensă de a deveni călugăr. El a părăsit biserica în 1031.

Tatăl lui Cazmir, Mieszko al II-lea, a fost încoronat rege al Poloniei în 1025, după moartea tatălui său, Boleslav I cel Viteaz. Magnații țării s-au temut că noul guvern nu va fi la fel de puternic precum cel de sub conducerea lui Bolislau I. Acest lucru a dus la neînțelegeri între rege și nobilime.

Profitând de situația precară a regelui, frații lui Mieszko al II-lea, Bezprym și Otto, s-au întors împotriva lui și s-au aliat cu Împăratul Conrad al II-lea, ale cărui forțe au atacat țara, recâștigând Lusatia. Au durat ani de haos și conflicte, în care Mieszko a murit (1034) în condiții suspecte, după ce a fost forțat să abdice.

La momentul morții tatălui său, Cazimir se afla în Germania, la curtea unchiului său Hermann al II-lea, Arhiepiscop de Koln. În 1037, atât tânărul prinț cât și mama sa s-au întors în Polonia și au încercat să preia tronul. Acest lucru a dus la o rebeliune a baronilor locali, care împreună cu așa-numita Reacție Păgână a oamenilor de rând, l-au forțat pe Cazimir și pe mama sa să fugă în Saxonia.

Cu toate acestea, Cazimir s-a reîntors curând în Polonia și în 1038, a încercat încă o dată să-și recâștige puterea cu ajutorul influenței mamei sale. A eșuat din nou și a trebuit să fugă, de data asta spre Regatul Ungariei, unde a fost închis de Ștefan I. Regina văduvă a rămas în Germania, unde a devenit călugăriță, până la moartea sa, în 1063.

Părțile centrale ale Poloniei erau controlate de Bezprym. Districtul central din Wielkopolska s-a revoltat împotriva nobilimii și clerului catolic. Districtul Mazovia s-a separat, iar un lord local, Miecław, a format un stat pentru el. O situație similară a avut loc și în Pomerania. Profitând de haosul și slăbiciunea lui Bezprym, ducele Bratislaus I al Boemiei a invadat și devastat țara: Polonia Mică și Mare au fost grav jefuite, Poznań a fost capturat și Bretislaus a demis Gniezno, luând moaștele Sfântului Adalbert, Redim Gaudentius și a altor cinci eremiți. În drumul său de întoarcere, acesta a cucerit o parte din Silezia, inclusiv Wrocław, a jefuit mormântul lui Mieszko I și a distrus clădirile religioase, care au fost construite de Mieszko I, în timpul sărbătoririi de convertire a Poloniei.

Întoarcerea lui Cazimir Restauratorul în Polonia, de Wojciech Gerson. Pictura a fost făcută în momentul când Polonia a fost împărţită şi şi-a pierdut independenţa.

După ce a reușit să scape din Ungaria, Cazimir a plecat în Germania, unde în 1039, ruda sa, Împăratul Henric al III-lea (care se temea de puterea crescută a domnitorului din Boemia), l-a sprijinit militar și financiar. Cazimir a primit o forță de 1.000 de pedestrași și o cantitate semnificantă de aur pentru a-și restabili puterea în Polonia. Cazimir a semnat, de asemenea, o alianță cu Iaroslav I cel Înțelept, Prințul Rusiei, care se lega prin căsătorie cu sora lui Iaroslav, Maria Dobronega. Cu acest sprijin, Cazimir s-a întors în Polonia și a reușit să preia multe din domeniile sale. În 1041, Bretislaus a învins a doua invazie a sa asupra Împăratul Henric al III-lea și a semnat un tratat la Regensburg, în care a renunțat la toate pretențiile sale pentru toate teritoriile din Polonia, cu excepția regiunii Silezia, care făcea parte din Împărăția Boemiei. Cazimir a reușit cu succes să întărească puterea regală și să termine trupele interne, aducându-i numele de Restauratorul.

Tratatul i-a adus lui Cazimir o perioadă de pace de la granița de sud, iar capitala Poloniei a fost mutată la Cracovia, singurul oraș polonez important, neatins de războaie. Împăratul Romano-German a fost mulțumit de echilibrul de putere restaurată în regiune și l-a forțat pe Cazimir să nu se încoroneze rege al Poloniei. În 1046, Împăratul Henric al III-lea deținea terenuri regale și imperiale la Merseburg și Meissen, care a dus la încheierea certurilor între Ducele Bretislaus de Boemia și Cazimir I.

În 1047, Cazimir, ajutat de cumnatul său rus, a început un război împotriva Mazoviei și a confiscat pământul. Acest lucru i-a securizat puterea în Polonia centrală. Trei ani mai târziu, împotriva voinței împăratului, Cazimir a confiscat Silezia, preluând astfel cea mai mare parte din domeniile tatălui său. În 1054, în Quedlinburg, Împăratul a decis ca Silezia să rămână în Polonia, în schimbul unui tribut anual de 117 kg de argint și 7 kg de aur.

Cazimir s-a concentrat pe problemele interne. Pentru a întări domnia sa, a recreat episcopia din Cracovia și Wrocław și a ridicat o nouă catedrală, Catedrala Wawel. Una dintre reformele sale a fost introducerea în Polonia, a unui element cheie al feudalismului: acordarea de fiefuri pentru suita sa de războinici, transformându-i treptat în cavaleri medievali.

Cazimir s-a căsătorit cu Maria Dobroniega, fiica Marelui Duce Vladimir I al Kievului. Cei doi au avut împreuna cinci copii:

• Boleslav al II-lea cel Generos (1043 - 2/3 aprilie 1081/1082)
• Vladislav I Herman (1044 - 4 iunie 1102)
• Mieszko (16 aprilie 1045 - 28 ianuarie 1065)
• Otto (1046-1048)
• Swietoslawa (1048 - 1 septembrie 1126), s-a căsătorit cu Ducele Vratislaus al II-lea al Boemiei  

  Cazimir
  Duce al Poloniei
  Date personale
  Născut	25 iulie 1016 Cracovia, Polonia
  Decedat	28 noiembrie 1058 (42 ani, 126 zile) Poznań, Polonia
  Înmormântat	Catedrala din Poznań
  Părinți	Mieszko al II-lea Lambert Richeza of Lotharingia[*]
  Frați și surori	Richeza of Poland, Queen of Hungary[*] Gertrude of Poland[*]
  Căsătorit cu	Maria Dobroniega of Kiev[*]
  Copii	Boleslav al II-lea Vladislav I Mieszko Otto Swietoslawa, prima regină a Boemiei
  Ocupație	politician
  Apartenență nobiliară
  Titluri	duce
  Familie nobiliară	Dinastia Piast
  Domnie
  Domnie	1040–1058
  Predecesor	Mieszko al II-lea Lambert
  Succesor	Boleslav al II-lea al Poloniei

·         1109: S-a nascut  regele Afonso I al Portugaliei fiul lui Henric al Burgundiei, conte de Portugalia și a Teresei de León, fiica ilegitimă a regelui Alfonso al VI-lea al Castiliei si Leonului   (d.06.12.1185). A fost primul rege al Portugaliei, declarându-și independența față de Regatul Leonului si  proclamat pe 26 iulie 1139 imediat după batalia de la Ourique in care fortele maurilor conduse de califul  Ali ibn Iusuf au fost infrante.

Afonso I a fost fiul lui Henric al Burgundiei, Conte de Portugalia, și a Teresei de León, fiica ilegitimă a regelui Alfonso al VI-lea al Castiliei și Leonului. A fost proclamat rege pe 26 iulie 1139, imediat după Bătălia de la Ourique, și a murit pe 6 decembrie 1185în Coimbra.

La sfârșitul secolului XI, primul loc în agenda politică a Peninsulei Iberice îl ocupa Reconquista, eliminarea statelor musulmane succesoare ale Califatului de Cordoba. În timp ce aristocrațiile militare europene se concentrau asupra cruciadelor, Alfonso al VI-lea a cerut ajutorul nobilimii franceze pentru a lupta contra maurilor. În schimb, trebuia să-și căsătorească fiicele cu liderii acelei expediții, iar ceilalți să primească privilegii regale. Astfel, moștenitoarea regală Urraca de Castilia s-a căsătorit cu Raimond al Burgundiei, fiul cel mic al Contelui de Burgundia, iar sora sa vitregă, prințesa Teresa de León, s-a căsătorit cu vărul lui, un alt cruciat francez, Henric al Burgundiei, fratele cel mic al Ducelui de Burgundia, a cărui mamă a fost fiica Contelui de Barcelona. Henric a fost numit Conte al Portugaliei, un comitat la sud de Galicia, greu de condus din cauza incursiunilor și atacurilor frecvente ale maurilor. Împreună cu soția sa Teresa, coregentă a Portugaliei, a ținut piept atacurilor, în numele socrului său.

Din acea căsătorie au rezultat mulți copii, dar numai unul, Afonso Henriques (înseamnă „Afonso, fiul lui Henric”), a prosperat. Băiatul, născut probabil în jurul anului 1109, și-a urmat tatăl în calitate de Conte de Portugalia, în 1112, sub tutela mamei sale. Relația între Afonso și mama sa a fost una dificilă. La numai unsprezece ani, Afonso avea deja idei politice proprii, foarte diferite de cele ale mamei sale. În 1120, tânărul prinț a trecut de partea arhiepiscopului de Braga, un inamic politic al Teresei, și amândoi au fost trimiși în exil din ordinul ei. Afonso și-a petrecut următorii ani în afara țării sale, sub supravegherea episcopului. În 1122 Afonso a împlinit paisprezece ani, vârsta majoratului în secolul XII. S-a proclamat singur cavaler, în Catedrala din Zamora, Spania, a organizat o armată, și a pornit să obțină controlul asupra teritoriilor sale. Aproape de Guimarães, în cadrul Bătăliei de la São Mamede (1128), a învins trupele comandate de amantul și contul aliat al mamei sale, Fernando Peres de Trava din Galicia, ea devenind prizoniera sa, și fiind exilată pe viață la o mânăstire din León. Astfel, posibilitatea de a încorpora Portugalia într-un Regat al Galiciei a fost eliminată, iar Afonso a devenit unicul conducător, Duce de Portugalia, după ce poporul, Biserica și nobilimea i-au cerut independența țării. L-a biruit de asemenea pe Alfonso al VII-lea al Castiliei și Leonului, alt aliat al mamei sale, și astfel a eliberat țara de dependența politică de Regatul Castiliei și Regatul Leonului. Pe 6 aprilie 1129, Afonso Henriques a dictat documentul în care s-a proclamat Prinț al Portugaliei.

Afonso I al Portugaliei

* 1473: Maria Maddalena Romola de' Medici (25 iulie 1473 - 2 decembrie 1528) a fost fiica lui Lorenzo de' Medici și a soției sale, Clarice Orsini.

Născută în Florența, a fost educată împreună cu frații ei de către Agnolo Poliziano. La data de 25 februarie 1487 s-a căsătorit cu Franceschetto Cybo, fiul Papei Inocențiu al VIII-lea. Maddalena a trăit în Roma însă după moartea tatălui ei (1492) a locuit în Liguria.

Maddalena s-a reîntors în Roma atunci când fratele său Giovanni a fost ales Papă sub numele de Leon al X-lea. A murit în anul 1528 și a fost îngropată în Bazilica Sfântul Petru din Roma la ordinul verișorului ei, Papa Clement al VII-lea.

Franceschetto și Maddalena au avut șapte copii:

• Lucrezia Cybo (1489–1492)
• Clarice Cybo (1490–1492) născut deformat
• Innocenzo Cybo (1491–1550), Cardinal
• Lorenzo Cybo (1500–1549) Duce de Ferentillo, căsătorit cu Ricciarda Malaspina și au fondat familia Cybo Malaspina
• Caterina Cybo (1501–1557), s-a căsătorit cu Ducele de Camerino
• Ippolita Cybo (1503–1503)
• Giovanni Battista Cybo (1505–1550)

Magdalena de' Medici

Date personale Nume la naștere Maria Maddalena Romola de' Medici Născută 25 iulie 1473 Florența, Republica Florenței Decedată 2 decembrie 1528 (55 ani, 130 zile) Roma Înmormântată Bazilica Sfântul Petru din Roma Părinți Lorenzo de' Medici Clarice Orsini  Frați și surori Lucrezia de' Medici[*] Giuliano de' Medici Papa Leon al X-lea Piero de' Medici Contessina de' Medici[*]  Căsătorită cu Franceschetto Cybo Copii Lucrezia Cybo Clarice Cybo Innocenzo Cybo Lorenzo Cybo Caterina Cybo Ippolita Cybo Giovanni Battista Cybo Etnie italiană  Apartenență nobiliară Familie nobiliară Casa Medici

·         1797: Prințesa Augusta de Hesse (germană Auguste Wilhelmine Louise von Hessen; n. 25 iulie 1797 – d. 6 aprilie 1889) a fost soția Prințului Adolphus, Duce de Cambridge. Soțul ei a fost al 20-lea copil născut și al 17-lea fiu al regelui George al III-lea al Regatului Unit și al reginei Charlotte de Mecklenburg-Strelitz. Prințesa Augusta a fost bunica maternă a viitoarei regine Mary de Teck, soția regelui George al V-lea al Regatului Unit.

Prințesa Augusta a fost a treia fiică a Landgrafului Frederic de Hesse-Kassel și a soției acestuia, Prințesa Caroline de Nassau-Usingen. S-a născut la castelul Rumpenheim, în 1797. Prin tatăl ei a fost strănepoata regelui George al II-lea al Marii Britanii, bunicul ei fusese căsătorit cu fiica lui George al II-lea, Mary. Fratele mai mare al tatălui ei a fost Landgraf de Hesse-Kassel. În 1803, titlul unchiului ei a fost ridicat la rang de Elector de Hesse.

La 7 mai, la Kassel, și apoi din nou, la 1 iunie 1818 la Palatul Buckingham, Prințesa Augusta s-a căsătorit cu vărul ei primar, Ducele de Cambridge, când ea avea 20 iar el 44 de ani. Ducele și Ducesa de Cambridge au avut trei copii.

Din 1818 până la urcarea pe tron a reginei Victoria și separarea coroanei britanice și a celei din Hanovra în 1837, Ducesa de Cambridge a locuit în Hanovra, unde Ducele a servit drept vicerege în numele fraților săi, George al IV-lea și William al IV-lea. Apoi, ducele și ducesa de Cambridge s-au întors în Marea Britanie, unde au locuit la Cambridge Cottage, Kew și mai târziu la Palatul St. James. Ducesa de Cambridge a supraviețuit soțului ei cu treizeci și nouă de ani, ea a murit la vârsta de nouăzeci și unu de ani. Regina Victoria a scris despre moartea ei: "Foarte trist, deși nu pentru ea. Dar este ultima din generația ei și nu mai am pe nimeni mai în vârstă decât mine".

Prințesa Augusta a fost înmormântată la biserica Sf.Ana din Kew, însă rămășițele au fost transferate mai târziu la Capela St George de la Castelul Windsor

Prințesa Augusta de Hesse-Cassel

Ducesă de Cambridge

Portret al Ducesei de Cambridge de William Beechey, 1818 Date personale Nume la naștere Augusta Wilhelmina Louisa Născută 25 iulie 1797 Castelul Rumpenheim, Kassel Decedată 6 aprilie 1889 (91 de ani) Palatul St. James, Pall Mall, Londra Înmormântată Capela Sfântul Gheoghe, Castelul Windsor  Părinți Prințul Frederic de Hesse Caroline de Nassau-Usingen  Frați și surori Landgraful Wilhelm de Hesse-Cassel Prințesa Marie de Hesse-Cassel  Căsătorită cu Prințul Adolphus, Duce de Cambridge Copii George, Duce de Cambridge Augusta, Mare Ducesă de Mecklenburg Mary Adelaide, Ducesă de Teck Cetățenie  Germania  Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei  Ocupație aristocrat[*]  Apartenență nobiliară Titluri prințesă ducesă[*] Familie nobiliară Casa de Hanovra Casa de Hesse-Kassel

* 1797: Nicholas Marcellus Hentz (n. 25 iulie 1797, Versailles, Franța – d. 4 noiembrie 1856, Marianna, statul Florida) a fost un american de origine franceză, educator și arahnolog.

Hentz s-a născut în Versailles, a studiat medicina și arta portretisticii miniaturale la Paris. Imigrat în Statele Unite în 1816 a început prin a preda franceza și pictura miniaturală în Boston, Philadelphia, dar și în alte orașe. În anii 1824 - 1825 a fost asociat al educatorului american George Bancroft, la școala Round Hill School din Northampton, statulMassachusetts. Între anii 1826 și 1830, a fost profesor de limbi moderne și belles lettres la Universitatea statului Carolina de Nord.

S-a căsătorit cu Caroline Lee Whiting în 1824, iar în 1831 s-au mutat în Covington, Kentucky. În anul următor, cei doi soți au preluat în management un colegiu de tip seminar pentru femei în apropiere de Cincinnati, Ohio. Ulterior, cuplul a condus alte școli din stateleAlabama și Georgia. În 1851, din motive de sănătate ale lui Hentz, cei doi s-au mutat în localitatea Marianna, Florida, unde entomologul a și murit în 1856.

* 1818: Ignatius Paoli, de fapt Feliciano Paoli, (n. 25 iulie 1818, Florența - d. 27 februarie 1885, Viena) a fost ctitorul Catedralei Sfântul Iosif și primul episcop, apoi arhiepiscop al Arhidiecezei de București.

Ignatius Paoli

·         1848: S-a născut filosoful şi omul politic britanic Arthur James Balfour; (m. 19 martie 1930). A fost prim-ministru al Marii Britanii, ramas in istorie pentru faimoasa Declarație Balfour, care stabilea Palestina drept camin national al evreilor.
* 1852: Prințesa Pauline de Saxa-Weimar-Eisenach (Pauline Ida Marie Olga Henriette Katherine; 25 iulie 1852, Stuttgart – 17 mai 1904, Orte) a fost soția lui Karl Augustus, Mare Duce Ereditar de Saxa-Weimar-Eisenach.^[1]

A fost fiica Prințului Hermann de Saxa-Weimar-Eisenach și a Prințesei Augusta de Württemberg.

La 26 august 1873 la Friedrichshafen, Baden-Württemburg, Pauline s-a căsătorit cu Karl Augustus, Mare Duce Ereditar de Saxa-Weimar-Eisenach.^[1][2] Ei erau verișori de gradul doi, ea fiind nepoata pe linie paternă a Prințului Bernhard, fratele mai mic al lui Karl Friedrich, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach - bunicul lui Karl Augustus.

Pauline și Karl Augustus au avut doi fii:

Karl Augustus a murit la 22 noiembrie 1894 de o inflamație a plămânilor, la vârsta de 50 de ani.^[3] El nu a devenit niciodată Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach. Fiu lor cel mare, Wilhelm Ernest, a succedat ca Mare Duce  În ultimii ani, Pauline a petrecut mult timp în Italia, și a fost un frecvent vizitator al curții italiene.^[4] Au fost zvonuri potrivit cărăra a intrat într-o căsătorie morganatică cu șambelanul ei.^[5] Această căsătorie nu apare în Almanahul de la Gotha și nu a fost aprobată de fiul ei, Marele Duce. Prin urmare, căsătoria nu a fost sancționată de guvernul Saxa-Weimar.^[5]

Deși în timpul văduviei a trăit mult timp departe de curtea Saxa-Weimar, Pauline "a contribuit chiar și de la distanță pentru a crea dificultăți poziției nurorii sale, făcând astfel extrem de dificili primele luni ale mariajului."^[5] A fost descrisă ca fiind "extraordinar de grasă, și una dintre cele mai simple prințese ale Germaniei, simplitate ei fiind de ordinul arțăgos și acru, mai degrabă decât de o natură genială". ^[5]

La 17 mai 1904, Pauline a murit brusc de boli de inimă în timp ce era pe drum de la Roma la Florența.^[2][4][6] Corpul ei a fost dus la Florența.

Pauline de Saxa-Weimar-Eisenach

Mare Ducesă Ereditară de Saxa-Weimar-Eisenach

Date personale Nume la naștere Pauline Ida Marie Olga Henriette Katherine Născută 25 iulie 1852 Stuttgart Decedată 17 mai 1904 (51 de ani) Orte Înmormântată Weimar  Cauza decesului boală  Părinți Prințul Hermann de Saxa-Weimar-Eisenach (1825–1901) Princess Augusta of Württemberg[*]  Frați și surori Prince Wilhelm of Saxe-Weimar-Eisenach[*]  Căsătorită cu Karl Augustus, Mare Duce Ereditar de Saxa-Weimar-Eisenach Copii Wilhelm Ernest, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach Prințul Bernhard Cetățenie  Germania  Ocupație aristocrat[*]  Apartenență nobiliară Titluri duce prințesă Familie nobiliară Casa de Wettin

·         1858: Lovis Corinth, pictor german (d. 1925)

·         1860: Prințesa Luise Margarete a Prusiei (Luise Margarete Alexandra Viktoria Agnes; mai târziu Ducesă de Connaught și Strathearn; 25 iulie1860 – 14 iulie 1917) a fost prințesă germană, mai târziu membru al familiei regale britanice, soția Prințului Arthur, Duce de Connaught și Strathearn.
Prințesa Luise Margarete s-a născut la Marmorpalais în apropiere de Potsdam, Prusia. Tatăl ei a fost Prințul Friedrich Karl al Prusiei, fiul Prințului Carol al Prusiei și al soției lui, Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach. Mama ei a fost Prințesa Maria Anna de Anhalt-Dessau, fiica lui Leopold al IV-lea de Anhalt-Dessau. Tatăl ei, nepot de frate al împăratului Wilhelm I al Germaniei, s-a distins pe câmpul de luptă în bătălia de la Metz și în campaniile din 1870-71 în timpul războiului franco-prusac.

Ducesa de Connaught împreună cu familia, 1890.

La 13 martie 1879, Prințesa Luise Margarete s-a căsătorit cu Prințul Arthur, Duce de Connaught și Strathearn la Castelul Windsor.^[1]Prințul Arthur era al șaptelea copil și al treilea fiu reginei Victoria și al Prințului Albert de Saxa-Coburg și Gotha. După căsătorie, numele Luisei Margarete a fost anglicizat ca Louise Margaret.

Ducesa de Connaught și-a petrecut primii douăzeci de ani de căsătorie însoțindu-și soțul în tot imperiul britanic. Ducele și Ducesa de Connaught au cumpărat Bagshot Park în Surrey ca reședința lor de la țară iar după 1900 au utilizat Casa Clarence ca reședința din Londra. Și-a însoțit soțul în Canada în 1911 când Prințul Arthur și-a început mandatul de guvernator general.

Ducesa de Connaught a murit de gripă și bronșită la Casa Clarence. A devenit primul membru al familiei regale britanice care a fost incinerat. Procedura de îngropare a cenușii într-o urnă era încă necunoscut la acea vreme; urnă ei a fost transportată într-un sicriu obișnuit în timpul ceremoniei de înmormântare. Cenușa a fost îngropată în cele din urmă la cimitirul regal Frogmore. Ducele de Connaught i-a supraviețuit aproape douăzeci și cinci de ani. 

Prințesa Luise Margarete
Ducesă de Connaught și Strathearn
Date personale
Nume la naștere	Luise Margarete Alexandra Viktoria Agnes
Născută	25 iulie 1860 Potsdam, Prusia
Decedată	14 iulie 1917 (56 de ani) Casa Clarence, Londra
Înmormântată	Frogmore, Windsor
Cauza decesului	cauze naturale[*] (gripă)
Părinți	Prințul Friedrich Karl al Prusiei Prințesa Maria Anna de Anhalt-Dessau
Frați și surori	Prințul Friedrich Leopold al Prusiei Prințesa Elisabeta Anna a Prusiei Prințesa Maria a Prusiei
Căsătorită cu	Arthur, Duce de Connaught și Strathearn
Copii	Margaret, Prințesă a Suediei Prințul Arthur de Connaught Lady Patricia Ramsay
Cetățenie	Germania
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	ducesă[*] prințesă
Familie nobiliară	Casa de Saxa-Coburg și Gotha

·         1864: S-a nascut Ioan Bogdan, istoric şi filolog român, membru şi vicepreşedinte al Academiei Române; (d. 01.06.1919). A fost autorul unor studii referitoare la limba documentelor slavo-române și creator al filologiei slavo-române.

·         1867: Max Dauthendey, scriitor și pictor impresionist german (d. 1918)
* 1869: Prințul Ferdinand Pius (Ferdinando Pio Maria), Duce de Calabria (25 iulie 1869, Roma – 7 ianuarie 1960, Lindau), a fost șeful Casei de Bourbon-Două Sicilii și pretendent la tronul Regatului celor Două Sicilii din 1934 până în 1960.
Ferdinand a fost primul copil al Prințului Alfonso, Conte de Caserta și a soției acestuia, Prințesa Antonietta a celor Două Sicilii. Prin mama sa a fost nepot al regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii. A fost fratele mai mare pentru Prințul Carlos de Bourbon-Două Sicilii, Maria Immaculata de Bourbon-Două Sicilii, Prințesa Maria Cristina a celor Două Sicilii și Prințesa Maria di Grazia a celor Două Sicilii.

La 31 mai 1897 Ferdinand s-a căsătorit cu Prințesa Maria Ludwiga Theresia de Bavaria, fiica regelui Ludwig al III-lea al Bavariei. Ei au avut șase copii: ^[1] [2]

• Prințesa Maria Antonietta (1898–1957)
• Prințesa Maria Cristina (1899–1985), căsătorită în 1948 cu Manuel Sotomayor-Luna
• Prințul Ruggiero Maria, Duce de Noto (1901–1914)
• Prințesa Barbara Maria Antonietta Luitpolda (1902–1927), căsătorită în 1922 cu contele Franz Xaver zu Stolberg-Wernigerode
• Prințesa Lucia Maria Raniera (1908–2001), căsătorită în 1938 cu Prințul Eugenio, Duce de Ancona
• Prințesa Urraca Maria Isabella Carolina Aldegonda (1913–1999)   

  Ferdinand Pius
  Duce de Calabria
  Date personale
  Nume la naștere	italiană Ferdinando Pio Maria
  Născut	25 iulie 1869 Roma, Italia
  Decedat	7 ianuarie 1960 (90 de ani) Lindau, Bavaria, Germania
  Înmormântat	Filialkirche St. Peter und Paul, Germania
  Părinți	Prințul Alfonso, Conte de Caserta Prințesa Antonietta a celor Două Sicilii
  Frați și surori	Maria Immaculata de Bourbon-Două Sicilii Prințesa Maria di Grazia a celor Două Sicilii Prințesa Maria Cristina a celor Două Sicilii Prince Ranieri, Duke of Castro[*] Prince Philip of Bourbon-Two Sicilies[*] Prince Gabriel of Bourbon-Two Sicilies[*] Prințul Carlos de Bourbon-Două Sicilii Princess Maria Giusepinna of Bourbon-Two Sicilies[*] Prince Januarius Maria of Bourbon-Two-Sicilies[*] Prince Francis of Assisi of Bourbon-Two Sicilies[*]
  Căsătorit cu	Prințesa Maria Ludwiga Theresia de Bavaria
  Copii	Prințesa Maria Antonietta Prințesa Maria Cristina Prințul Ruggiero Maria, Duce de Noto Prințesa Barbara Maria Prințesa Lucia, Ducesă de Genoa Prințesa Urraca Maria
  Cetățenie	Italia  Regatul Italiei
  Religie	Biserica Catolică
  Ocupație	aristocrat[*]
  Apartenență nobiliară
  Titluri	prinț duce
  Familie nobiliară	Casa de Bourbon-Două Sicilii
  Șeful Casei de Bourbon-Două Sicilii
  Domnie	26 mai 1934 – 7 ianuarie 1960
  Predecesor	Prințul Alfonso
  Succesor	Disputat: Prințul Ranieri (frate) Infantele Alfonso (nepot)

* 1872: Contele Serghei Sergheevici Tatișcev (în rusă Сергей Сергеевич Татищев; n. 1872 – d. 1915) a fost un om de stat rus, viceguvernator al guberniilor Basarabia și Kovno, ulterior, guvernator al guberniilor Vilen (interimar) și Saratov.

Tatișcev a absolvit Corpul Pajesk^⁠(ru) (1891). În august 1895 a fost promovat la gradul de locotenent. Șase luni mai târziu, în mai 1896, a devenit adjutant la Kiev, Podolsk și în Volânia. În martie 1898 a fost numit adjutant al comandantului regiunii militare Vilen (în prezent Vilnius) cu inscriere în Regimentul de infanterie nr.169 „Novo-Troksk”. În 1900 a fost trimis în efectivul armatei de rezervă.

În același an a fost ales mareșalul al nobilimii din ținutul Oșmianî^⁠(be)(1900) și președinte al Congresului conciliatorilor locali (1900), ulterior, magistrat onorific (1901) și mareșalul al nobilimii din Vilen (1903).

Cronologic, a îndeplinit rangurile de: evaluator colegial (1900), kammerjunker (1902), consilier de instanță (1903), consilier colegial (1906), șambelan (1906), consilier de stat (1908) și consilier de stat real (1913).

A fost viceguvernator al guberniilor Kovno (în prezent Kaunas; 1904–1905) și Basarabia (1905). În decembrie 1905 a fost numit guvernator interimar de Vilen, iar din 13 mai 1906 al Saratovului. În decembrie 1908 a fost numit oficial guvernator al guberniei Saratov.

Activitatea administrației contelui Tatișcev a fost îndelung criticată de preotul Iliodor^⁠(ru), fapt pentru care a părăsit postul în decembrie 1910. În 1911 s-a întors la Sankt Petersburg, unde a fost numit șef al Consiliului principal al treburilor presei al Ministerului Afacerilor Interne (1912–1915).

A murit în 1915 din cauza unei septicemii.

Serghei Tatișcev

·         1874: S-a nascut Serghei Lebedev, chimist rus, intemeietorul metodei industriale de obtinere a cauciucului sintetic. 

·         1876: Elisabeta a Bavariei (25 iulie 1876 – 23 noiembrie 1965), a fost soția regelui Albert I al Belgiei și mama regelui Leopold al III-lea al Belgiei.

Elisabeta a fost numită în onoarea surorii tatălui său, împărăteasa Elisabeta a Austriei, mai bine cunoscută sub numele de Sisi. Mama sa era Maria Josepha a Portugaliei, fiica regelui exilat Miguel I al Portugaliei.
Prin surorile mamei sale, Elisabeta era rudă cu multe familii regale:

• mătușa sa, Maria Ana a Portugaliei, a fost căsătorită cu William al IV-lea, Mare Duce de Luxembourg
• mătușa sa, Maria Teresa a Portugaliei, a fost a treia soție a Arhiducelui Carl al Austriei și mama vitregă a lui Carol I al Austriei,
• mătușa sa, Maria Antonia a Portugaliei, a fost a doua soție a lui Robert I, Duce de Parma și mama Zita de Bourbon-Parma, soția lui Carol I al Austriei.

Albert I și Elisabeta de Bavaria

În momentul în care Albert și Elisabeta s-au întâlnit, Prințul Albert era moștenitorul unchiului său Leopold al II-lea al Belgiei. Albert era al doilea fiu al Prințului Filip, Conte de Flandra și al Prințesei Marie de Hohenzollerncare era sora regelui Carol I al României.

La naștere, Albert ocupa locul trei în linia de succesiune în urma tatălui său și a fratelui său mai mare, Prințul Baudouin al Belgiei. După moartea neașteptată a lui Baudouin în ianuarie 1891, Albert a ocupat locul doi în linia de succesiune. Studios și liniștit, Albert n-a fost alegerea pe care regele Leopold al II-lea și-ar fi dorit-o.

La München la 2 octombrie 1900, Elisabeta s-a căsătorit cu Prințul Albert. În 1909, când soțul ei a devenit rege al Belgiei, Elisabeta a devenit regină. În timpul Primului Război Mondial, ea și soțul ei au locuit în De Panne. Regina s-a făcut iubită vizitând frontul și sponsorizând unitățile de asistență medicală. În ciuda trecutului ei german, a fost o regină populară iar ea și-a sprijinit țara de adopție. În 1934, Albert I a murit într-un accident de alpinism la Marche-les-Dames, în regiunea Ardennes.

Regina Elisabeta a murit la Bruxelles la vârsta de 89 de ani la 23 noiembrie 1965.

Elisabeta de Bavaria

Regină a Belgiei

Date personale Nume la naștere Elisabeth Gabriele Valérie Marie Născută 25 iulie 1876 Castelul Possenhofen, Bavaria Decedată 23 noiembrie 1965 (89 de ani) Bruxelles Înmormântată Church of Our Lady of Laeken[*]  Cauza decesului boli cardiovasculare  Părinți Karl Theodor, Duce de Bavaria Maria Josepha a Portugaliei  Frați și surori Maria Gabriela de Bavaria Duchess Amalie in Bavaria[*] Duchess Sophie Adelheid in Bavaria[*] Duke Franz Joseph in Bavaria[*] Duke Ludwig Wilhelm in Bavaria[*]  Căsătorită cu Albert I al Belgiei Copii Leopold al III-lea al Belgiei Prințul Carol, Conte de Flandra Marie-José, regină a Italiei Cetățenie  Belgia  Ocupație suveran[*]  Apartenență nobiliară Titluri queen dowager[*] Queen consort of Belgium[*] ducesă[*] Familie nobiliară Casa de Saxa-Coburg și Gotha Casa de Wittelsbach Domnie Domnie 17 decembrie 1909 – 17 februarie 1934

·         1876: Mihai Codreanu (n. 25 iulie 1876, Iași, România – d. 23 octombrie1957, Iași, România) a fost un poet, dramaturg, avocat și traducătorromân, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român^[2] și părintele sonetului românesc
Mihai Codreanu s-a născut în Iași, fiind fiul magistratului Mihail Costache Codreanu și al Nataliei Codreanu. Tatăl său, originar din Târgu Ocna, a fost judecător și profesor de latină la Colegiul Național. A murit, când Mihai avea 1 an si 7 luni. Mama, Natalia Codreanu (1843-1916), a fost fiica preotului Dimitrie Mânzariu, care și-a schimbat numele în Mârzescu, și sora politicianului Gheorghe Mârzescu^[4]. Mihai Codreanu a urmat cursurile liceale la Iași, Bacău și București, manifestind de tânăr interes pentru literatură. Pentru a rezista financiar în urma decesului tatălui său, Mihai Codreanu dădea lecții de limba română și era corector la ziarul „Evenimentul”. Dorința sa a fost aceea de a deveni actor, însă, vederea îi slăbește după vârsta de 30 de ani și renunță la acest vis. În ciuda problemelor de vedere, continuă să scrie sonete, dictându-le prietenilor apropiați. A murit în 1957, în Iași, la vârsta de 81 de ani, în vila sa (Vila Sonet) de pe Strada Rece.
Opera:

• "Diafane" (1901), sonete
• "Din când în când" (1903)
• "Statui" (1914), sonete (99 sonete)
• "Cântecul deșertăciunii" (1921), sonete și poezii
• "Turnul din fildeș" (1929), sonete
• "Statui. Sonete și evadări din sonet" (1939)  

  Membru corespondent al Academiei Române

  Mihai Codreanu
  Poetul Mihai Codreanu
  Date personale
  Născut	25 iulie 1876  Iași, România
  Decedat	23 octombrie 1957 (81 de ani)  Iași, România
  Înmormântat	Cimitirul „Eternitatea” din Iași
  Părinți	Mihail Codreanu și Natalia (n. Mârzescu)[1]
  Cetățenie	România
  Ocupație	poet traducător
  Limbi	limba română
  Studii	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
  Pregătire	Alexandru Grigore Suțu
  Profesor pentru	Moni Ghelerter
  Activitatea literară
  Activ ca scriitor	1891 - 1957
  Specie literară	poem, sonet
  Operă de debut	1891 - cu poeziile „Sonet” și „Glossă” în revista "Lumea ilustrată"
  Opere semnificative	1. Volumul de sonete „Statui” 2. Cea mai bună traducere în limba română a piesei de teatru Cyrano de Bergerac de Edmund Rostand 3. Volumul de sonete „Cantecul deșertăciunii”
  A influențat pe[ascunde] Magda Isanos
  Note
  Ordinul Național al Legiunii de Onoare

·         1883: S-a nascut Alfredo Casella, compozitor italian, reprezentant al neoclasicismului.

·         1893: Imre Nagy, pictor român de etnie maghiară (d. 1976)

·         1893: Hans Fallada, scriitor german (d. 1947)

·         1894: Andrei Oțetea, istoric român, membru al Academiei Române (d. 1977)

* 1894. Walter Brennan (n. 25 iulie 1894, Swampscott, Massachusetts^[2] – d. 21 septembrie 1974) a fost un actor american de teatru și film, care a câștigat trei Premii Oscar.

A început să studieze la Massachusetts Institute of Technology din Cambridge, MA, dar a preferat cariera cinematografică, având prima apariție pe ecran în filmul Regele jazzului (1930). Datorita fizicului particular si a maliției cordiale, Brennan se va instala destul de repede în eșalonul marilor interpreți ai Hollywoodului. „Actor de puternica vocație dramatică, Walter Brennan și-a însoțit expresivitatea jocului cu simpatia personajului său decorativ, integrat inseparabil filmului western din deceniul patru și cinci” (Oscar pentru Kentucky-1938, The Westerner-1940] menționează criticul Napoleon Toma Iancu

Walter Brennan
Brennan in Meet John Doe (1941)
Date personale
Nume la naștere	Walter Andrew Brennan
Născut	25 iulie 1894 Lynn, Massachusetts, US
Decedat	21 septembrie 1974 (80 de ani) Oxnard, California, US
Înmormântat	San Fernando Mission Cemetery[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (Emfizem pulmonar)
Căsătorit cu	Ruth Wells (m. 1920–1974; his death)
Număr de copii	3
Copii	Andrew Brennan, Ruth Brennan, Arthur Brennan
Cetățenie	SUA
Ocupație	Actor
Alma mater	Cambridge Rindge and Latin School[*]
Ani de activitate	1925–1974
Premii Oscar
Cel mai bun actor în rol secundar (1936) pentru Come and Get It[*] Cel mai bun actor în rol secundar (1938) pentru Kentucky[*] Cel mai bun actor în rol secundar (1940) pentru The Westerner[

·         1905: Elias Canetti (n. 25 iulie 1905, Ruse, Bulgaria – d. 14 august 1994, Zürich) a fost un scriitor de limbă germană, evreu sefard originar din Bulgaria, laureat în 1981 al Premiului Nobel pentru Literatură. El a trăit și activat mai ales în Austria, Anglia și Elveția.

Elias Canetti a fost fiul unui comerciant evreu din Rusciuc (astăzi Ruse). Strămoșii săi, evrei sefarzi, au fost expulzați din Spania în 1492. Inițial, numele familiei fusese Cañete, după numele unui sat din Spania. Elias și-a petrecut anii copilăriei, între 1905 și 1911, în Rusciuk până când familia s-a strămutat în Anglia. În 1912, tatăl său a murit subit și, în același an, mama sa s-a mutat cu copiii la Viena.

Canetti a învățat germana la insistențele mamei sale. Ea însăși i-a predat lecții de germană. Până atunci, Canetti vorbise ladino (limba maternă a mamei), bulgara, engleza și puțină franceză (pe ultimele două le studiase în anul petrecut în Anglia). Ulterior, familia s-a mutat întâi la Zürich (1916-1921) și apoi din 1924 în Germania, unde Canetti a absolvit liceul.

Canetti s-a întors la Viena în 1924 ca să studieze chimia. În anii petrecuți în Viena a devenit interesat de filozofie si literatură. A început să scrie sub influența cercurilor literare ale primei republici. Având o orientare politică de stânga, a participat la revolta din iulie 1927. Și-a luat diploma în chimie de la Universitatea din Viena în 1929, însă nu a practicat niciodată profesia sa de chimist.

Elias Canetti s-a căsătorit în 1934 cu scriitoarea Veza (Venetiana) Taubner-Calderon (1897 – 1963), și, în 1971, cu specialista în restaurarea operelor de artă Hera Buschor (1933 – 1988), de la care a avut singurul lui copil, Johanna, în 1972.

Și-a câștigat faima internațională în principal prin romanul Orbirea, scris în 1935. A mai scris piese de teatru și eseuri.

Elias Canetti

* 1910: Kim Yong-Sik (25 iulie 1910 - 8 martie 1985) a fost un fotbalist japonez.
* 1920: Rosalind Elsie Franklin (n. 25 iulie 1920,^[Notting Hill, Londra, Regatul Unit– d. 16 aprilie 1958, Londra, Regatul Unit a fost un biofizician britanic și cristalograf care a adus contribuții importante la înțelegerea structurilor fine moleculare ale ADN-ului, ARN-ului, virusurilor, cărbunelui și grafitului. Munca ei privind ADN-ul i-a adus cea mai mare notorietate, deoarece ADN-ul (acid dezoxiribonucleic) joacă un rol esențial în metabolismul celular și genetică, precum și descoperirea structurii sale i-a ajutat pe colaboratorii săi să înțeleagă modul în care informația genetică este trecută de la părinti la copii.

Rosalind Franklin

·         1926: S-a nascut Theodor Grigoriu, compozitor roman 

·         1929 - S–a născut scriitorul şi cineastul rus (actor şi regizor) Vasili Şukşin („Există un asemenea flăcău”, „Oameni ciudaţi”) (m.02.10.1974).
* 1931. Vladimir Beșleagă (n. 25 iulie 1931, Mălăiești, raionul Grigoriopol, Transnistria, URSS) este un eseist, jurnalist, prozator, scriitor, traducător din Republica Moldova, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 și 1994. 

Vladimir Beșleagă

S-a născut la 25 iulie 1931 în satul Mălăiești, raionul Grigoriopol, Transnistria, Uniunea Sovietică. După studiile universitare, încearcă să îmbrățișeze știința literară, lucrând asupra unei teze despre proza lui Liviu Rebreanu. ^[4] Abandonează însă proiectul din cauza asprei cenzuri comuniste. După câțiva ani de gazetărie,^[5] se consacră muncii literare. Debutează in 1963 cu culegerea de nuvele La fîntîna Leahului,^[6] după care au urmat alte cărți de proză.  

Literatură pentru copii[modificare | modificare sursă]

• 1956: Zbânțuilă
• 1959: Vacanța mea
• 1962: Buftea
• 1963: Gălușca lui Ilușca

 La fîntîna Leahului

• 1964: Vrei să zbori la lună?

Romane[modificare | modificare sursă]

• 1966: Zbor frînt
• 1976: Acasă

 Isai

• 1979: Ignat și Ana

 Durere

• 1981: Durere frîntă
• 1985: Sînge pe zăpadă (primul roman din trilogia despre Miron Costin)
• 1990: Cumplite vremi (volumul al doilea al aceleiași trilogii)
• 1988: Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine (poem tragic scris în 1969-1970)
• 1993: Nepotul
• 2017: Cumplite vremi^[7]

Alte cărți[modificare | modificare sursă]

• 1971: Patria sovietică
• 1981: Suflul vremii
• 1985: Sânge pe zăpadă
• 1988: Povară sau tezaur sfânt?
• 1990: Cumplite vremi...
• 1992: Pădurea albastră. Cel de-al treilea dacă ar fi fost acolo ...

Traduceri[modificare | modificare sursă]

• 1967: D. Mamed-Kuli-Zade, Cutia poștală
• 1970: K. Fedin, Orașe și ani

 Longos, Dafnis și Hloe

• 1972: Harriet Beecher Stowe, Coliba unchiului Tom
• 1976: Erasmus, Lauda prostiei  

  Vladimir Beșleagă
  Date personale
  Născut	25 iulie 1931 (88 de ani) Mălăiești, Grigoriopol
  Cetățenie	Moldova
  Religie	Ortodox
  Ocupație	politician jurnalist scriitor traducător
  Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
  În funcție 1990 – 1994
  Premii	Ordinul Republicii
  Partid politic	Frontul Popular din Moldova
  Alma mater	Universitatea de Stat din Moldova

·         1932: S-a nascut Mihai Vasile Boghita, actor roman 

·         1935: Monique Wittig, romancieră și eseistă franceză (d. 2003)
* 1937: Magdalena Cononovici (n. 25 iulie 1937, Hangu, Neamț, România) este o soprană română.

A studiat la Conservatorul din București sub îndrumarea profesorilor Ana Tălmăceanu-Dinescu, Iolanda Mărculescu și Arta Florescu, după care pleacă la perfecționare la Milano, unde studiază alături de Gina Cigna.^[1]

Debutează cu rolul titular în opera Tosca de Puccini la Opera Românădin Cluj-Napoca. A evoluat pe scene importante ale lumii precum London Royal Opera House^⁠(d), Opéra de Paris, Opéra de Walonie din Liège, Opéra du Rhin de Strasbourg, Berliner Deutsche Oper, München Bayerische Staatsoper, Gran Teatro La Fenice din Veneția.

A cântat în:

• Les Indies Galantes de Rameau
• Adriano în Siria de Pergolese
• Die Zauberflötte (Erste Dame)
• La Clemenza di Tito, Idomeneo(Elettra)
• Don Giovanni (Donna Anna) de Mozart
• Norma (Adalgisa) de Bellini
• Nabucco
• Ernani
• Macbeth
• Il Trovatore
• La forza del destino
• Don Carlo
• Aida
• Otello de Verdi
• La Gioconda de Ponchielli
• Lohengrin
• Tannhäuser
• Der Fliegende Holländer
• Das Rheingold, Die Walküre
• Siegfried
• Götterdämmerung
• Tristan und Isolde (fragmente în concert)
• Parsifal (fragmente în concert) de Wagner
• Edgar
• La Bohème
• Manon Lescaut
• Tosca
• Turandot de Puccini
• Mefistofele de Boito
• Țarska Nevesta de Rimski-Korsakov
• Cavalleria rusticana de Mascagni
• L’Amore dei tre Re de Montemezzi
• Romolo de Salvatore Allegra
• Ion Vodă cel Cumplit de Gheorghe Dumitrescu  

  Magdalena Cononovici
  Date personale
  Născută	25 iulie 1937 (82 de ani)  Hangu, Neamț, România
  Cetățenie	România
  Ocupație	cântăreață de operă

* 1937: Paul Helmut Niedermaier (n. 25 iulie 1937, Sibiu) este un istoric, arhitect, membru titular^[1] al Academiei Române.

Principalele volume^[2]:

• Dezvoltarea centrelor istorice ale orașelor medievale din Transilvania până la sfârșitul secolului al XVI-lea, teza de doctorat, 1975
• Siebenbürgische Städte. Forschungen zur städtebaulichen und architektonischen Entwicklung von Handwerksorten zwischen dem 12. und 16. Jahrhundert, București, Editura Kriterion, 1979, 320 p. Köln-Wien, Editura Böhlau, 1979, 316 p.
• Atlas istoric al orașelor din România. Sighișoara / Städtegeschichteatlas Rumäniens. Schäβburg; fascicol C1, în Editura Enciclopedică, București 2000, 24 p. format mare (autor al textului, echivalent 200 p. standard).
• Der mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen, im Banat und Kreischgebiet. Partea. I-a, 1996, Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde Heidelberg, 324 p.
• Städtebau im Mittelalter. Siebenbürgen, Banat, Kreischgebiet. 1242-1347 (Partea a II-a, Köln-Weimar-Wien, Editura Böhlau, 2002, 296 p.
• Städtebau im Spätmittelalter. Siebenbürgen, Banat und Kreischgebiet. 1348-1542 (Partea a III-a, Köln - Weimar - Wien, Editura Böhlau, 2004, 306 p.
• Städte, Dörfer, Baudenkmäler. Studien zur Siedlungs- und Baugeschichte Siebenbürgens, Editura Böhlau, 2008, 159 p., ISBN 978-3-412-20047-3

* 1938: Claus Stephani (n. 25 iulie 1938, Brașov), scriitor de limba germană, istoric de artă, etnolog și folclorist originar din România.

Scrieri:

Publicate în România

• Frage der Concha. Gedichte. Editura Tineretului, București, 1968
• Oben im Wassertal. Eine Zipser Chronik. Editura Kriterion, București, 1970
• Das Saurierfest. Kurze Prosa. Editura Kriterion, București, 1970
• Befragung heute. Junge deutsche Lyrik in Rumänien. Editura Kriterion, București, 1974
• Erfragte Wege. Zipser Texte aus der Südbukowina. Editura Kriterion, București, 1975
• Ruf ins offene Land. Lyrische Texte. Editura Kriterion, București, 1975
• Manchmal im Ostwind. Prosa. Editura Kriterion, București, 1977
• Die steinernen Blumen. Burzenländer sächsische Sagen und Ortsgeschichten. Editura Ion Creangă, București, 1977
• Tal der stummen Geigen. Volkserzählungen. Editura Ion Creangă, București, 1979
• Zipser Volkserzählungen aus der Maramuresch, der Südbukowina und dem Nösner Land. Editura Kriterion, București, 1981
• Eichen am Weg. Volkserzählungen der Deutschen aus Rumänien. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982
• Das goldene Horn. Sächsische Sagen und Ortsgeschichten aus dem Nörner Land. Editura Ion Creangă, București, 1982
• Die Sonnenpferde. Volkserzählungen aus dem Zekescher Land. Editura Ion Creangă, București, 1983
• Das Mädchen aus dem Wald. Märchen, Sagen und Ortsgeschichten aus dem Radautzer Ländchen. Editura Ion Creangă, București, 1985
• Draussen singt Dorkia. Lyrische Marginalien. Editura Kriterion, București, 1985
• Wie das Wiesengras im Wind. Frauenschicksale. Protokolle. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986
• Basme evreiești culese pe meleagurile Carpaților. Traducere din limba germană de Ruxandra Georgeta Hosu. Editura Hasefer, București, 2004. ISBN 973-630-054-4
• A fost un ștetl în Carpați. Convorbiri despre viața evreilor din Vișeu. Traducere din limba germană de Ruxandra Georgeta Hosu. Editura Hasefer, București, 2005. ISBN 973-630-089-7.
• Imaginea evreului în pictura modernă. Studiu introductiv / Das Bild des Juden in der modernen Malerei. Eine Einführung - ediție bilingvă, Editura Hasefer, București, 2006. ISBN 973-630-091-9
• Aaron cel curajos / Vom mutigen Aaron. Povestiri și basme evreiești. Ediție bilingvă, Editura Hasefer, București, 2008. ISBN 978-973-630-171-1 ^[18]
• Copil din flori. Roman. Traducere din limba germană de Ruxandra Hosu. Editura Hasefer, București, 2011. ISBN 978-973-630-240-4

Claus Stephani

·         1941: Mircea Druc (n. 25 iulie 1941, Pociumbăuți, raionul Rîșcani, Moldova) este un om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova în perioada 25 mai 1990 - 28 mai 1991.

Mircea Druc este adept al reunificării Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța cu România.  Mircea Druc s-a născut la data de 25 iulie 1941, în satul Pociumbăuți, comuna Zăicani din județul Bălți (astăzi în raionul Rîșcani), într-o familie de țărani, părinții săi fiind Gheorghe Druc și Ileana Ciubară.^[1]

După absolvirea studiilor elementare și medii la Pociumbăuți, Zăicani și Zăbriceni (Edineț), a lucrat o scurtă perioadă ca tractorist în Kazahstan. A studiat la Facultatea de istorie și filologie a Universității de Stat din Chișinău (1957-1960), apoi la Facultatea de Filologie, secția limbi romanice (limba și literatura spaniolă, limba franceză și limba portugheză) din cadrul Universității de Stat din Leningrad (1960-1964).

După absolvirea Facultății în anul 1964, a lucrat ca referent, translator și dispecer la Aeroportul Internațional "Șeremetievo" din Moscova. Urmează apoi studii de doctorat în economie la Institutul Americii Latine al Academiei de Științe din URSS de la Moscova (1967-1970), cu teza de doctorat: "Rolul infrastructurii (mijloacele de transport) în procesele de integrare economică a țărilor latinoamericane". În anul 1970 a urmat un curs post-doctorat de "Bazele științifice ale conducerii în sfera producției" la Facultatea de Economie de la Universitatea de Stat "Lomonosov" din Moscova.

În anul 1970, revine în RSS Moldovenească, unde este numit ca profesor de științe administrative la Institutul Politehnic din Chișinău. Citat ca martor în procesul politic Șoltoianu-Usatiuc, a refuzat să colaboreze cu autoritățile sovietice. Alexandru Usatiuc-Bulgar (n. 1915) era un cetățean sovietic din RSSM, fost combatant al Armatei Române în cel de-al doilea război mondial. El s-a prezentat la 12 iunie 1970 la Consiliul de Stat al R.S. România, cerând să fie primit în audiență de Nicolae Ceaușescu. Nereușind să fie primit, a lăsat un plic cu o scrisoare de 6 pagini adresată lui Ceaușescu în care îi prezenta amănunte despre metodele folosite de KGB pentru deznaționalizarea românilor și despre încercările de organizare a unei rezistențe românești, cerând un ajutor din partea autorităților de la București pentru a evita pierderea identității românești a basarabenilor. Arestat de KGB, împreună cu alți patru colaboratori, ca urmare a unei scrisori trimise de Ion Stănescu (președintele Consiliului Securității de Stat al RSR) lui Iuri Andropov (președintele Comitetului Securității de Stat al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S.), Usatiuc a fost condamnat 12 ani de închisoare și exilat în Siberia ^[2].

În anul 1972, Comitetul raional Lenin din Chișinău al Partidului Comunist al Moldovei decide excluderea lui Druc din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) cu următoarea justificare "pentru tolerarea opiniilor naționaliste, a eșecului de a le opri și a pierderii de vigilență" ^[3]. Cu această ocazie, este concediat automat de la Institut și numit pe postul de cercetător științific și specialist principal al Centrului de Organizare Științifică a Muncii și Conducerea Producției al Ministerului Industriei Alimentare din RSS Moldovenească.

Pleacă din nou la Moscova în 1975, lucrând ca lector la Centrul pentru probleme administrative al Universității de Stat "Lomonosov" și cercetător științific la secția Institutului Unional de Cercetare Tehnico-economică și Informație în Electrotehnică - "Informelectro" (1975-1977), apoi ca șef al sectorului cercetare al Centralei Economice "Mosstroiplastmass" din Moscova și redactor științific la Institutul Central de Cercetare Tehnico-economică și Informație pentru Industria Alimentară din Moscova (1977-1981). În paralel, între anii 1975-1980, urmează studii serale la Facultatea de Psihologie a Universității de Stat "Lomonosov" din Moscova.

În anul 1981, Mircea Druc este transferat la Cernăuți (în RSS Ucraineană) ca secretar științific al ramurii locale a Institutului de Automatică din Kiev. Este numit apoi în funcțiile de șef al departamentului de standardizare și management al calității în cadrul Combinatului de mobilă și prelucrarea lemnului din Cernăuți (1983-1985) și apoi translator la Editura pentru Literatură și Artă, lector la Universitatea de Stat din Cernăuți și cercetător științific la Institutul de Stat de Medicină din Cernăuți (1985-1989).

În anul 1988, este fondator al Societății Culturale Române "Mihai Eminescu" din Cernăuți, fiind ales în funcția de vicepreședinte al acesteia. În această calitate, el a contribuit la înființarea primei clase cu predare în limba română din Cernăuți (inițial cu 16 elevi, apoi în 1991 numărul elevilor a crescut la 60)   În anul 1990, Mircea Druc este ales ca deputat al Frontului Popular (FPM) în Sovietul Suprem al RSS Moldova. La data de 25 mai 1990, este ales prim-ministru al RSS Moldova de către Sovietul Suprem al RSSM. În această calitate, el cumula și funcția de membru în guvernul sovietic, participând de două ori pe săptămână la ședințele executivului de la Moscova.

Guvernul condus de Mircea Druc a promovat un amplu program de reforme politice, economice și sociale care urmăreau desprinderea RSS Moldova de URSS și reducerea dependenței RSSM de instituțiile de la Moscova, în scopul obținerii independenței RSSM:

• a înființat primele structuri ale Armatei Naționale, Poliției Naționale, Trupelor de Carabineri (după modelul italian) și a serviciilor speciale de informații;
• a introdus limba română ca limbă de predare în școli, licee și universități;
• a fondat Academia de Studii Economice și Academia Națională de Poliție, cu sediul la Chișinău;
• a contribuit la deschiderea la Chișinău a liceelor bilingve român-francez, român-spaniol, român-englez, român-italian, român-german;
• a contribuit la trimiterea la studii în România și în alte țări a peste 3.000 de studenți, doctoranzi și elevi;
• a eliminat Partidul Comunist din viața socială.

Mircea Druc a condus delegații guvernamentale în Rusia, Ucraina, Lituania, Letonia, Estonia, Georgia, Italia, SUA, Iugoslavia și România. În perioada cât a fost prim-ministru, a fost inaugurată tradiția podurilor de flori peste Prut.

Mircea Druc a refuzat să înceapă procesul de privatizare din Republica Moldova, așteptând adoptarea Legii Băncii Naționale (pentru emiterea monedei naționale) și Legea despre cetățenie, cu scopul de a evita vinderea activelor întreprinderilor din RSS Moldova către cetățenii din alte țări.

Mirce Druc a fost destituit din funcția de prim-ministru la 28 mai 1991 de către președintele Mircea Snegur, după ce a primit un vot de neîncredere din partea Parlamentului unicameral al RSSM   Mircea Druc vorbește foarte bine limbile spaniolă, portugheză, rusă, italiană și franceză și la nivel satisfăcător engleza și ucraineana. Este căsătorit cu Mariana Druc (n. 1946) și are două fete: Anamaria Cezara (n. 1969) și Corina (n. 1970)  

Mircea Druc
Date personale
Născut	25 iulie 1941 (78 de ani)  Pociumbăuți, raionul Rîșcani, Moldova
Căsătorit cu	Mariana Druc
Număr de copii	2
Cetățenie	România  Moldova
Religie	Ortodox
Ocupație	politician
Prim-ministru al Republicii Moldova
În funcție 26 mai 1990 – 28 mai 1991
Deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești
În funcție 1990 – 1990
Premii	Medalia „Meritul Civic” (1996) Ordinul național „Steaua României” Ordinul Republicii Medal "For the Development of Virgin Lands"[*]
Partid politic	Frontul Național Patriotic PD PUNR Frontul Popular din Moldova
Alma mater	Universitatea de Stat din Sankt Petersburg Universitatea din Moscova Universitatea de Stat din Moldova

·         1941 - S-a născut Manuel Charlton, chitarist britanic (Nazareth).
* 1941: Mihail Vronschih (n. 25 iulie 1941, Palanca, raionul Olănești, RSSM, URSS) este un specialist moldovean în domeniul protecției plantelor, care a fost ales ca membru corespondent al Academiei de Științe Agricole a URSS.  

Studii

• 1959—1964 — Institutul Agricol din Chișinău (în prezent Universitatea Agrară de Stat din Moldova).
• 1968—1971 — doctorantura la Institutul de Protecție a Plantelor din Leningrad, URSS (în prezent Sankt Petersburg, Rusia)
• 1997 — studii la Școala internațională de agribusiness pe lângă Universitatea din Kansas, SUA;  

  Cariera profesională

  • 1964 — agronom principal în colhozul Suvorov din raionul Ceadîr-Lunga.
  • 1965—1968 — cadru didactic la catedra de protecție a plantelor, Institutul Agricol din Chișinău
  • din 1971 — șef al Secției de protecție plantelor la ICCC Selecția, Bălți;
  • 1976—1993 — director-adjunct la ICCC Selecția, Bălți;
  • 1993—1999 — director al ICCC Selecția, Bălți;
  • 1996—2007 — profesor la Institutul Nistrean de Economie și Drept din Bălți;
  • 1999—2000 — prefect al județului Bălți;
  • 1999 — vicepreședinte al asociației republicane „Uniagroproiect”;
  • 2000—2004 — director-coordonator al programul de dezvoltare a complexului agroindustrial din județul Bălți;
  • 2001 года — director executiv al asociației a producătorilor agricoli din regiunea de nord a Republicii Moldova;
  • 2008—2009 — profesor la Facultatea de Științe al Naturii și Agroecologie, USARB, Bălți.  

    Mihail Vronschih
    Date personale
    Născut	25 iulie 1941 (78 de ani)  Palanca, raionul Ștefan Vodă, Moldova
    Cetățenie	Moldova  URSS
    Ocupație	om de știință agronom biolog
    Activitate
    Alma mater	Universitatea Agrară de Stat din Moldova
    Organizație	ICCC „Selecția” Universitatea de Stat Alecu Russo
    Premii	Ordinul Republicii Ordinul Insigna de Onoare[

·         1942 - S-a născut Bruce Woodley, chitarist australian (Seekers).

·         1943 - S-a născut Jim McCarty, baterist britanic (Yardbirds).

·         1944 - S-a născut Tom Dawes, basist american (Cyrkle).
* 1945: Joseph Delaney (n. 25 iulie 1945, Preston, Regatul Unit) este un autor de fantasy și science-fiction, autor al Cronicilor Wardstone.

Joseph Henry Delaney

Delaney la Salon du livre 2008 (Paris, Franța)

* 1946. Ion Alexe (n. 25 iulie 1946, Cornu, județul Prahova) este un pugilist român, laureat cu argint la München 1972.

·         1950 - S-a născut Mark Clarke, basist britanic (Colosseum, Uriah Heep, Tempest, Rainbow).

·         1951 - S-a născut Verdine White, basist şi percuţionist american (Earth, Wind & Fire).

·         1953 - S-a născut Gary Shaughnessy, chitarist britanic (Sweet Sensation).
* 1954: Gheorghe-Vlad Nistor (n. 25 iulie 1954) este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Național Liberal. 

Gheorghe-Vlad Nistor
Date personale
Născut	25 iulie 1954 (65 de ani)
Ocupație	politician
deputat
Deținător actual
Funcție asumată 19 decembrie 2012
Circumscripția	42 București, colegiul uninominal nr.1
Partid politic	Partidul Național Liberal

* 1956: Valeriu Găină (n. 25 iulie 1956, Căzănești, RSS Moldovenească) este un chitarist, compozitor, aranjor de muzică și conducător de formație ruso-american originar din Republica Moldova. Valeriu Găină s-a născut pe 25 iulie 1956 în Căzănești, raionul Telenești, RSS Moldovenească, URSS în familia lui Boris Alexandru Găină și a Ecaterinei Tudor Găină. A absolvit școala medie la Telenești, unde a strălucit pe estrada locală. A absolvit școala de muzică la Soroca. A activat în formațiile "Cordial" (Tiraspol), "Magistrali"(Blagoveșcensk), "Molodye golosa" (Tambov), iar recunoașterea binemeritată i-a venit în anul 1981, când a prezentat spectacole de mare audiență în cele mai mari săli din Rusia în cadrul formației de muzică hard-rock "Cruiz" (Croaziera), unde s-a afirmat și ca compozitor. În anii 1985-1989 unele topuri unionale și republicane l-au clasificat ca cel mai bun chitarist rock din fosta U.R.S.S. A practicat stilurile hard rock, thrash-metal, heavy metal, heavy. Din 1988 locuiește în Germania, la München, unde a produs două discuri cu trioul "Kruiz", iar din 1991 în S.U.A, Los-Angeles, Hollywood unde a mai produs alte câteva discuri. În urma turneului din Rusia din ultimii ani a mai lansat discul "Din nou cu tine" (2006).  

Valeriu Găină
Date personale
Nume la naștere	Valeriu Găină
Născut	25 iulie 1956 (63 de ani) Căzănești, RSS Moldovenească Căzănești, raionul Telenești, Moldova
Cetățenie	SUA  Moldova  URSS  Rusia
Ocupație	Muzician, chitarist, compozitor,
Activitate
Gen muzical	Hard rock, Heavy Metal, speed Metal
Instrument(e)	Chitară
Case de discuri	Мелодия, WEA, Polygram, Frozen Hound Records, ZYX Music, CD-Maximum, Metalism Records
Interpretare cu	Kruiz Karma iNSULATED GAiNA

·         1958: S-a nascut la Craiova, Varujan Vosganian, om politic liberal roman, fost ministru.
* 1963: Vasile Cîtea (n. 25 iulie 1963) este un deputat român, ales în 2016.  

Vasile Cîtea
Date personale
Născut	25 iulie 1963 (56 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Deputat
Deținător actual
Funcție asumată 21 decembrie 2016
Partid politic	PSD

* 1966: Corneliu Onilă (n. 25 iulie 1966, satul Corni-Albești, comuna Albești, județul Vaslui) a fost un episcop ortodox român, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și fost titular al scaunului episcopal al Episcopiei Hușilor. A fost ales ca episcop prin vot secret (43:3 voturi favorabile / contracandidat: Gurie Gorjeanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Craiovei) la data de 18 iunie 2009 de către membrii Sfântului Sinod, fiind cel de-al 51-lea episcop al Hușilor.^[1] La 29 iunie2009, în ziua de prăznuire a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, de hramul Catedralei Episcopale din Huși, a fost înscăunat în această demnitate. La slujba de întronizare oficiată de către Înaltpreasfințitul părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a participat și președintele României, Traian Băsescu.Corneliu Onilă,acuzat de diverse practice neortodoxe,majoritatea dovedite,s-a retras din demnitatea de episcop în urma scandalului de proporții care a fost subiect de știri toată vara.Episcopul actual al Hușilor este Ignatie Trif
Funcții:

1. 1997-1998 - Consilier cultural la Centrul Eparhial al Episcopiei Hușilor.
2. 1998 - numit de către părintele episcop Ioachim al Hușilor vicar administrativ al Eparhiei Hușilor.
3. 27/10/1999-17/06/2009 - Arhiereu Vicar al Episcopiei Hușilor cu titlul de „Bârlădeanul”, recunoscut prin decretul prezidențial (nr.415 din 7 decembrie 1999) semnat de Emil Constantinescu.
4. 18/06/2009 - 18/08/2017 - Episcop al Hușilor.

La data de 18 August 2017, se retrage din demnitatea de Episcop titular de Huși, decizie luată după ce a apărut o caseta video în care se pare a întreține relații homosexuale cu un elev minor, căruia îi era profesor la Seminarul Teologic din Huși. Această decizie a fost luată pentru pacea și binele Bisericii, hotărând să se retragă din slujirea de Episcop al Hușilor și să rămână în ascultare deplină față de Sfântul Sinod

Corneliu Onilă

Date personale Născut 25 iulie 1966 (53 de ani)  Religie creștinism ortodox[*]  Funcția episcopală Sediul Huși Titlul Fost Episcop al Episcopiei Hușilor Perioada 18 iunie 2009 - 18 august 2017 Predecesor Ioachim Mareș Succesor Ignatie Trif

·         1967: S-a nascut Matt LeBlanc, pe numele complet Matthew Steven LeBlanc, actor american. 
S-a nascut in Newton, Massachusetts. Dupa ce si-a finalizat studiile, s-a inscris la cursuri de actorie in New York, iar inparalel a aparut in diverse reclame televizate. Pana sa ajunga celebru la Hollywood, a acceptat diverse roluri marunte in seriale de televiziune. Succesul a venit cu rolul Joey Tribbiani din serialul „Friends” („Prietenii tai”), a carui premiera a avut loc in 1994. A aparut apoi in diverse productii cinematografice, dar fara trecere prea mare la public. S-a casatorit in mai 2003 cu Melissa, cei doi avand impreuna o fetita, care s-a nascut in anul urmator nuntii – in luna februarie. Actorul are ca pasiune fotografia.
La sfârșitul anilor '80 Matt LeBlanc a apărut în mai multe reclame - Heinz, Levi's, 7 Up sau Coca-Cola. În anul 1988 a jucat primul său rol într-un serial TV, 1010, în care a fost distribuit un singur sezon. În 1991 a jucat în videoclipul pentru piesa "Walk Away" interpretată de Alanis Morissette. A urmat videoclipul piesei "Into the Great Wide Open" interpretată de Tom Petty. A avut și câteva apariții episodice în Familia Bundy, în rolul lui Vinnie Verducci.

Matt LeBlanc

Matt LeBlanc în 2013

* 1969: Costin Maleș (n. 25 iulie 1969 în Galați) este un fost mijlocaș român de fotbal. A debutat în Liga I pe 14 mai 1988 în meciul Victoria București - Oțelul Galați 4-1.S-a retras în 2003 împreună cu Cătălin Tofan, după barajul de promovare dintre FC Bihor Oradea și Oțelul Galați.
* 1972: Masayuki Okano (n. 25 iulie 1972) este un fost fotbalist japonez.

·         1973: Kevin Phillips, fotbalist englez
* 1973: Yoichi Doi (n. 25 iulie 1973) este un fost fotbalist japonez.
* 1973: José Marcelo Ferreira (născut pe 25 iulie 1973, în Oeiras, Piauí, Brazilia), cunoscut mai mult ca Zé Maria, este un fost fotbalist și actual antrenor de fotbal brazilian.

A jucat la nivel profesionist în Brazilia, Spania și Italia pe postul de fundaș dreapta sau mijlocaș.

* 1973: Kevin Phillips (n. 25 iulie 1973 în Hitchin, Hertfordshire) este un celebru jucător de fotbal englez. A obținut Gheata de aur în sezonul 1999–2000.

* 1974: Kenzo Suzuki (鈴木 健想; n. 25 iulie 1974) este un wrestler profesionsit japonez, cunoscut pentru evoluțiile din New Japan Pro Wrestling și World Wrestling Entertainment (WWE), unde a câștigat un titlu de campion.

* 1977: Nicu Țărnă (n. 25 iulie 1977, Chișinău) este un cântăreț, actor de teatru și prezentator de televiziune^[1] din Republica Moldova. Este cunoscut mai ales ca solist vocal al trupei rock Gândul Mâței.

Începând cu toamna anului 2013, este unul din cei trei membri ai juriului concursului Moldova are talent, alături de cântăreața Tania Cergă și tenorul Mihai Muntean.^[2] A mai condus și showul „100 de moldoveni au zis” de pe Prime. Este absolvent al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, facultatea Teatru, Regie și Film.

Pe 20 iulie 2013 s-a căsătorit cu Cristina Cojocaru, expert al Centrului Național Anticorupțiedin Republica Moldova.^[3][4][5][6]

Nicu este fiul lui Tudor și Zinaida Țărnă^[7] și are un frate mai mare, Mihai Țărnă, care este regizor

Nicu Țărnă

Date personale Nume la naștere Nicu Țărnă Născut 25 iulie 1977 (42 de ani) Chișinău, Republica Moldova Chișinău, URSS  Cetățenie  Moldova  Ocupație Cântăreț, actor, regizor, prezentator TV Activitate Gen muzical Rock Instrument(e) Voce Interpretare cu Gândul Mâței

·         1978 - În Anglia se naşte primul copil conceput prin fecundare artificială, fetiţa Louise Brown. Fecundarea a fost realizată de profesorii Roger Edwards şi Patrick Steptoe
* 1979: Ali Carter (n. 25 iulie 1979, Colchester, Regatul Unit^[2]) este un jucător englez de snooker.
* 1981: Fergal Devitt (n. 25 iulie din 1981) este un wrestler profesionistirlandez care în prezent lucrează în WWE sub numele Finn Bálor în marca SmackDown. Este mai cunoscut sub numele de Prince Devitt, nume cu care a devenit popular pentru aproape un deceniu în circuite independente, și New Japan Pro Wrestling (NJPW).
* 1981: Yūichi Komano (25 iunie 1981) este un jucător de fotbal japonez, care joacă pentru Júbilo Iwata și pentru Echipa națională de fotbal a Japoniei.
* 1982: Božidar Ćosić (n. 25 iulie 1982) este un jucător de fotbal sârb care evoluează în Liga 2-a la clubul Universitatea Craiova. Și-a făcut debutul în Liga II în anul 2009. A fost transferat de la campioana Ungariei, Debreceni VSC.
* 1983: Irina Sârbu (n. 25 iulie 1983, București, RS România) este o cântăreațăde jazz și actriță română. Studiind pianul încă din copilărie și urmând cursurile unui liceu de muzică, activează pe scenele de jazz în paralel cu studiile universitare de actorie, fiind considerată cea mai expresivă tânără solistă de jazz.^[1] Colaborează cu mai mulți artiști cunoscuți din lumea jazz-ului, între care Andrei Tudor, Puiu Pascu și Marius Mihalache, și face parte din grupul Ethnotic Project cu care realizează albumul Șapte scări în 2015.
Prima întâlnire cu muzica are loc la vârsta de cinci ani, când Irina Sârbu începe să studieze pianul. În anii ce urmează continuă studiul acestui instrument, în paralel cu școala. Când este în clasa a șasea la Școala Generală de Muzică nr. 5 din București, intră în corul de fete „Voces Primavera”, înființat și condus de maestrul Claudiu Negulescu.^[2]Ulterior, este admisă la Colegiul Național de Muzică „George Enescu”, unde aprofundează studiul pianului la clasa profesoarei Gabriela Enăsescu, până în 2002, anul absolvirii liceului. Începând cu toamna lui 2002, urmează cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (UNATC), clasa de actorie. Irina încheie studiile universitare la clasa profesorilor coordonatori George Ivașcu și Doru Ana, în iunie 2006, când are loc spectacolul de absolvire Cele două orfeline, musical ce obține premiul pentru Cel mai bun spectacol la Gala UNATC 2006. Participarea Irinei în acest spectacol este încununată cu Premiul special al juriului și Premiul pentru debut într-un rol principal. Pentru Irina urmează cursurile masterale, realizate în cadrul aceleiași universități, iar ulterior se înscrie la școala doctorală de teatru pentru copi

Irina se îndrăgostește de jazz în timpul liceului, când colegul ei de clasă Andrei Tudor, cel care a devenit ulterior un cunoscut pianist și compozitor, îi deschide apetitul pentru acest gen muzical. În 2002 începe să cânte jazz, formând împreună cu Andrei Tudor un duo (voce și pian). În același an, în luna decembrie, debutează ca interpretă de jazz, în cadrul emisiunii Povestiri din Studioul Artelor a Radiodifuziunii Române.^[4] Urmează o serie de concerte atât în București, cât și în țară. În vara anului 2003 o întâlnește pe Anca Parghel, care îi devine profesoară de canto și improvizație și care aduce astfel o contribuție foarte importantă în modelarea și dezvoltarea artistică a Irinei.^[5] Prima confirmare a activității pe scena românească de jazz se produce în 2004, când Irina obține Premiul pentru debut la Gala Premiilor Jazz pentru anul 2003.^[6] Intră în atenția câtorva muzicieni consacrați de jazz, astfel că începe să colaboreze cu instrumentiști și compozitori cunoscuți precum Puiu Pascu, Marius Mihalache, Marius Popp, Sorin Romanescu, Alex Man, Mircea Tiberian, Alin Constanțiu, Marius Vernescu, Sorin Terinte, Virgil Popescu, Pedro Negrescu, Sorin Zlat, Adrian Naidin, Petrică Andrei, Eugen Nichiteanu, Arthur Balogh, Ovidiu Lipan Țăndărică, Lucian Maxim, Ciprian Parghel, Tudor Parghel și alții.^[7] Alături de aceștia susține recitaluri și participă la festivaluri naționale și internaționale de jazz, cântă pe scena Festivalului Internațional „George Enescu”, dar și în străinătate, pe scene din Viena, Paris, New York, Washington, Madrid, Praga, Lisabona, Stockholm, Ierusalim, Atena, Bruxelles, Veneția.^[8]

În 2011 obține Premiul pentru tinerețe în jazz, Irina fiind considerată una dintre cele mai expresive și talentate cântărețe de jazz din România.^[1][6] Stilul interpretativ al solistei, timbrul special al vocii și bogăția imaginației improvizatorice au atras atenția încă de la început. Referitor la acestea, criticul Daniela Caraman Fotea spunea: „Irina a învățat jazz ascultând pe discuri marile voci ale genului. Notabil este faptul că nu imită. Pasiunea ei pentru jazz s-a născut spontan, ca necesitate a comunicării. Este o apariție «fină». Vocea asemenea: cu delicate evoluții, cântă de preferință «pe aer», evită virtuozitatea ca scop în sine, nu caută improvizațiile spectaculoase. Ele îi sunt accesibile, se derulează însă doar când travaliul este permis de temă și expresivitate.” (3 august 2004)^[9]

De-a lungul timpului, Irina își perfecționează tehnica vocală, repertoriul său alăturând jazz-ului genuri adiacente precum bossa-nova și samba, dar și muzică tradițională românească, muzică franceză și rusească, tango argentinian, flamenco, muzică românească interbelică

Mama Irinei, Cristina Bohaciu Sârbu, absolventă a Conservatorului din Cluj, profesoară de vioară, muzicolog și jurnalist de radio, este cea care a îndreptat-o pe Irina către muzică de la o vârstă fragedă.^[20] Irina Sârbu a avut o relație cu Ciprian Parghel (fiul Ancăi Parghel), cu care are o fată, Ana, născută pe 15 iulie 2015.^[21]

Referitor la pasiuni și activități care îi fac plăcere, Irina declara: „Îmi place să călătoresc, să plec în vacanță și să vizitez locuri noi. O altă plăcere este descoperirea de restaurante și cofetării, sunt o gurmandă incurabilă. (...) Și-mi mai place să merg la shopping, dar... cui nu-i place? Sunt femeie, nu?”^[1]

Din același interviu, apărut în revista Tango în martie 2012: „Dacă te referi la bărbați, au fost câteva tentative de a mă invita în oraș. Recunosc, însă, că sunt pretențioasă și nu prea mă las «agățată»... cu mine trebuie să duci muncă de convingere! Bineînțeles că orice cucerire te flatează, dar pentru mine nu este de ajuns. Dacă te referi în general, categoric cunosc din ce în ce mai multă lume, primesc mail-uri și mesaje pe rețelele de socializare și pe e-mail. Nu-ți ascund că asta mă bucură. Ce poate fi mai frumos decât faptul că cineva îți apreciază munca, îți mulțumește și că mai vrea să te asculte. Sunt o fire sociabilă și îmi place să mă împrietenesc cu oamenii, fără prejudecăți, fără filtre. (...) Cele mai frumoase femei din lume cred că sunt femeile cărora nu le este frică să fie naturale, femeile care poartă rochii, femeile îngrijite cărora nu le este teamă să iasă nemachiate din casă, care sunt tinere în interior și nu își arată vârsta, femeile care au curajul să iubească tot ce le înconjoară și care respiră prospețime prin toți porii. Iar cei mai sexy bărbați mi se par... bărbații siguri pe ei.

Irina Sârbu

Irina Sârbu în concert cu Ethnotic Project Date personale Nume la naștere Irina Sârbu Născută  25 iulie 1983, București București, RS România  Cetățenie  România  Ocupație muzician · cântăreață · actriță Activitate Gen muzical jazz · etno-jazz · jazz fusion · muzică clasică · muzică tradițională Instrument(e) solistă vocală · pian · claviaturi Ani de activitate 2002 – prezent Case de discuri Intercont Music · Soft Records Interpretare cu Irina Sârbu Band · Ethnotic Project · Marius Mihalache · Puiu Pascu · Andrei Tudor · Big Band Radio · Party Collective

* 1984: Alexandru Onică^[1] (n. 25 iulie, 1984) este un fotbalist moldovean care în prezent evoluează la clubul Neftchi Farg'ona în Prima Ligă Uzbecă. Anterior a mai jucat la câteva cluburi din Republica Moldova, Rusia și Ucraina. Alexandru Onică a jucat 6 meciuri pentru echipa națională de fotbal a Republicii Moldova și fost desemnat cel mai bun mijlocaș al campionatului Republicii Moldova în anul 2009.
* 1985: Stelios Parpas (n. 25 iulie 1985, Limassol, Cipru) este un fotbalistcipriot care a evoluat la echipa Steaua București pe postul de fundaș, fiind împrumutat de la AEL Limassol până în vara anului 2010
* 1985: Nelson Ângelo Tamsma Piquet Souto Maior, cunoscut ca Nelson Piquet Jr. (născut la data de 25 iulie 1985, în Heidelberg, Germania) este un pilot de curse brazilian care a concurat în Campionatul Mondial de Formula 1 între anii 2008 - 2009. Nelson Jr. este fiul lui Nelson Piquet, cel care a câștigat de 3 ori Campionatul Mondial de Formula 1.

În anul 2009, Nelson Piquet Jr. a recunoscut că a provocat un accident în timpul unei etape de Formula 1. Cel care i-a cerut acest lucru a fost Flavio Briatore care era șeful echipei de la Renault. Coechipierul lui Nelson, Fernando Alonso a avut de câștigat în timpul cursei în urma accidentului provocat. După acest incident, Flavio Briatore a fost suspendat pe o perioada determinată din Formula 1.

* 1986: Alexandru Onică^[1] (n. 25 iulie, 1984) este un fotbalist moldovean care în prezent evoluează la clubul Neftchi Farg'ona în Prima Ligă Uzbecă. Anterior a mai jucat la câteva cluburi din Republica Moldova, Rusia și Ucraina. Alexandru Onică a jucat 6 meciuri pentru echipa națională de fotbal a Republicii Moldova și fost desemnat cel mai bun mijlocaș al campionatului Republicii Moldova în anul 2009

·         1985 - În această zi în Germania s-a născut Nelson Piquet Jr., un tână care poartă un nume cu greutate în lumea motorsportului. Fiu al triplului campion în Formula 1 Nelson Piquet, Nelsinho era văzut la rândul său ca o mare speranţă. Din păcate confirmarea în Formula 1 nu a venit pentru el şi Nelsinho a rămas în istoria competiţiei pentru unul dintre cele mai mari scandaluri, dezvoltat în jurul unui accident făcut pentru a îi ceda locul colegului său Alonso, în Singapore în 2008. Acest incident a dus la excluderea din Formula 1 a lui Flavio Briatore şi a lui Pat Symonds. Nelson Piquet Jr. a părăsit echipa după acel scandal, ajungând în NASCAR. Deşi acest episod i-a marcat cariera lui Piquet, este încă tânăr şi mai are destul timp pentru a confirma. De asemenea, bilanţul său în Formula 1 nu este atât de slan, în 28 de curse strângând 19 puncte, apogeul fiind locul al doilea în Germania în 2008.
* 1986: Givanildo Vieira de Souza (n. 25 iulie 1986), cunoscut ca Hulk, este un fotbalist internațional brazilian care în prezent evoluează la echipa Shanghai SIPG în Prima Ligă Chineză. De obicei joacă pe postul de extremă și de cele mai multe ori pe dreapta, dar poate juca și ca atacant secund.
* 1986: Kyla La Grange (n. 25 iulie 1986) este o cântăreață din Watford, Anglia.^[2] Ea a lansat două albume: în 2012 Ashes (Kyla La Grange album) și în 2014 Cut Your Teeth.

Kyla La Grange

Kyla La Grange (stânga) cântând live

·         1987: S-a nascut Michael Welch, actor american.
* 1987: Fernando Francisco Reges, (Alto Paraiso de Goias, 25 iulie,din 1987), este un fotbalist brazilian-portughez, care joacă ca mijlocaș la Galatasaray SK din Süper Lig.
* 1987: Gor Sudjian este un cântăreț de rock din Armenia ce a reprezentat țarala Concursul Muzical Eurovision 2013 din Suedia. Melodia a fost selectată într-o finală națională ce a avut loc pe 2 martie 2013.^[1][2]. în 2010 a fost încoronat ca cea mai bună voce bărbătească într-un festival armean anual.

Gor Sudjian (Armeană: Գոռ Սուջյան)

* 1988: José Paulo Bezerra Maciel Júnior, cunoscut sub numele de Paulinho (n. 25 iulie 1988,^[3] São Paulo, Brazilia) este un fotbalist brazilian care joacă ca mijlocaș la clubul chinez Guangzhou Evergrande FC, precum și la echipa națională de fotbal a Braziliei. Paulinho este un mijlocaș puternic.
* 1987: Luigi Samele (n. 25 iulie 1987, Foggia, Italia) este un scrimer italian specializat pe sabie.
* 1989. Bartosz Brenes (pronunție în poloneză: [ˈbartɔʂ], n. 25 iulie 1989 in San José, Costa Rica) este un DJ, producător muzical, compozitor și remixer din Costa Rica.

Jump to navigationJump to search

Bartosz Brenes

Date personale Nume la naștere Bartosz Brenes Născut 25 iulie 1989 (30 de ani) San José, Costa Rica Cetățenie  Costa Rica  Ocupație DJ, producător muzical, compozitor, remixer Activitate Alte nume BETABOM, Bartouze Origine Brussels, Belgia Gen muzical House, EDM Ani de activitate 2006–prezent Case de discuri 17:44 Records Colaborare cu Barjo, BOOTIK

* 1991: Amanda Kurtović (născută pe 25 iulie 1991, în Karlskrona) este o handbalistă norvegiană care joacă pentru clubul românesc CSM Bucureștiși, din 2011, pentru echipa națională a Norvegiei

* 1994: Luca Curatoli (n. 25 iulie 1994, Napoli, Italia) este un scrimer italian specializat pe sabie, laureat cu aur pe echipe la Campionatul Mondial de Scrimă din 2015 și cu argint pe echipe la Campionatul European din același an.
* 1997: Lorena Gabriela Ostase (n. 25 iulie 1997, în Vaslui) este o handbalistă română care joacă la CSM Slatina pe postul de pivot. Ostase a început să joace handbal la LPS Vaslui,^[1] sub îndrumarea profesorului Constantin Crăciun.^[6] Începând din 13 septembrie 2010, ea a făcut parte din echipa Centrului Național de Excelență Râmnicu Vâlcea,^[7] având-o ca profesoară pe Victorina Bora.

În 2014, Lorena Ostase a fost componentă a echipei de junioare a României care a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial din Macedonia^[8]. Ostase a fost votată în echipa ideală a turneului ca cel mai bun pivot al competiției.^[9][10] În 2016, Lorena Ostase a fost componentă a echipei de tineret a României care a câștigat medalia de bronz la Campionatul Mondial din Rusia

* 1997: Sonia-Mariana Seraficeanu (n. 25 iulie 1997, în Hunedoara)^[3][4] este o handbalistă română care joacă pentru echipa CS Minaur Baia Mare^[5] pe postul de extremă dreapta. Seraficeanu este și componentă a echipei naționale a României, alături de care a luat parte la Campionatul Mondial din 2019.  Sonia Seraficeanu a început să joace handbal la Clubul Sportiv Școlar din Hunedoara, de unde s-a transferat în 2014 la Clubul Sportiv Școlar Mediaș, iar în același an a fost convocată la echipa națională de junioare I a României.^[7][8] În paralel, beneficiind de dublă legitimare, Seraficeanu a jucat și pentru SC Mureșul Târgu Mureș^[9], în Liga Națională. În acea perioadă, handbalista a evoluat pe posturile de extremă dreapta și intermediar dreapta.^[8]

Între 23 iulie și 2 august 2015 a fost componentă a echipei de tineret a României care a evoluat la Campionatul European U19 din Spania, unde s-a clasat pe locul al 10-lea.^[10][11]

Tot în vara anului 2015, handbalista s-a transferat la CSM Cetate Deva^[9], unde a rămas până în ianuarie 2017, când echipa s-a desființat din motive financiare. În aceeași lună, Seraficeanu a semnat un contract cu Universitatea Cluj.^[12][13][14]

În luna iunie 2017 a plecat la CSM Slatina^[15], iar în luna iulie a fost selectată să facă parte din selecționata națională B de senioare a României care a susținut două jocuri amicale cu reprezentativa similară a Spaniei.^[16][17]

Din vara anului 2018, Seraficeanu joacă la CS Minaur Baia Mare.^[18][19] În luna martie 2019, ea a fost inclusă în echipa națională la turneului amical Golden League^[20][21] iar între 31 mai și 2 iunie 2019 a participat împreună cu selecționata A de senioare a României la Trofeul Carpați ediția a 51-a.^[22][23] Pe 7 noiembrie 2019 a fost anunțată selecționarea ei la echipa națională a României, în vederea Campionatului Mondial din Japonia

* 2005: Pierce Gagnon (n. 2005) este un actor american.
Gagnon s-a născut în Atlanta, Georgia.^[2] Are doi frați mai mici, inclusiv actorul Steele Gagnon, și o soră mai mică.^[3] Gagnon și familia sa sunt mormoni.

Pierce Gagnon

Gagnon În 2009 Date personale Născut 25 iulie 2005 (14 ani) Atlanta, Georgia, U.S.[1] Cetățenie  SUA  Ocupație Actor Activitate Domiciliu Los Angeles   Alte nume Pierce Ganon Ani de activitate 2010–prezent

VA URMA