PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
ARTE 3 Iulie
MUZICĂ 3 Iulie
Happy Guitar Music - Beautiful Romantic Guitar Love Songs Collection - Relaxing Guitar Instrumental
Liszt: Études d’Exécution Transcendante, S. 139
Нереально красивый Шансон года 2020💖Обалденные красивые песни для души💖!Все Хиты!
Baroque Music from The Netherlands - Baroque Music for Studying & Brain Power YouTube
POEZIE 3 Iulie
Edward Young
Poet englez preromantic.(1683 – 1765)
Lucrarea sa Ipoteze asupra compoziției originale este o operă de principii estetice preromantice, în care Young face elogiul originalității, opunând tipul de creator genial artistului călăuzit de reguli.
Lucrarea sa Ipoteze asupra compoziției originale este o operă de principii estetice preromantice, în care Young face elogiul originalității, opunând tipul de creator genial artistului călăuzit de reguli.
JELUIREA SAU CUGETĂRI NOCTURNE
DESPRE VIAȚĂ, MOARTE ȘI
NEMURIRE
(The Complaint, or Nights Thoughts on
Life, Death and Immortality)
(1742 - 1745)
Este un poem amplu, opera sa de căpetenie, cunoscută sub titlul Nopțile lui Young .
Poemul cuprinde meditații cu accente lirice pe tema neantului și a spaimei de moarte.
Într-o structură de poezie clasică, Young manifestă și exprimă, cu o sensibilitate excesiv subiectivă, descătușarea vieții interioare a eului poetic.
Cadrul apt unei astfel de stări este noaptea, când meditația asupra destinului și morții amplifică izbucnirea eului poetic, cu rezonanțe spre absolut.
Versul este alb, amintind de Milton și Shakespeare.
Motivul nopții, cultivat de romantici, are un precursor de seamă în Young.
DESPRE VIAȚĂ, MOARTE ȘI
NEMURIRE
(The Complaint, or Nights Thoughts on
Life, Death and Immortality)
(1742 - 1745)
Este un poem amplu, opera sa de căpetenie, cunoscută sub titlul Nopțile lui Young .
Poemul cuprinde meditații cu accente lirice pe tema neantului și a spaimei de moarte.
Într-o structură de poezie clasică, Young manifestă și exprimă, cu o sensibilitate excesiv subiectivă, descătușarea vieții interioare a eului poetic.
Cadrul apt unei astfel de stări este noaptea, când meditația asupra destinului și morții amplifică izbucnirea eului poetic, cu rezonanțe spre absolut.
Versul este alb, amintind de Milton și Shakespeare.
Motivul nopții, cultivat de romantici, are un precursor de seamă în Young.
ÎNTÂIA NOAPTE
Gânduri de noapte
Cartea I
Întremător al firii, somn - balsam !
Ca luna, el se-abate doar spre locul
Unde zâmbește soarta, ocolind
Nefericiții, grabnic se azvârle
Pe perina de puf și se oprește
Pe ochii ce nu-s umeziți de plâns.
Mă scol din somnul scurt și zbuciumat.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Tăcere ! Beznă ! Gemene surori !
Solemne fiice-ale străvechii nopți !
Voi ce-alăptați firavul gând și-l creșteți
Și-l faceți rațiune și pe-această
Coloană-a maiestății omenești
Durați ce-ați hotărât, mă sprijiniți !
Eu vă voi mulțumi-n mormânt; mormântul
E-mpărăția voastră; e altarul
Pe care trupul meu vi-l voi jertfi
Dar cine sunteți voi ?
O, tu cel care
Ai izgonit tăcerile dintâi
Când stelele-aurorei preamăreau
Nou răsăritul astru: glasul căruia
În bezna grea a scăpărat scânteia
Ce este soare, scapără-mi în suflet
Înțelepciunea ! Sufletul meu zboară
Spre Tine, oaza lui, precum avarul
Către lăcrița sa, când alții dorm.
Prin zidu-acest de îndoită beznă,
A firii și a inimii, trimite
O singură mult milostivă rază
Spre-a lumina și-mbărbăta. Îndrumă
Un cuget doborât de ispitiri
Prin multe-a vieții și a morții scene;
Insufkă-mi adevărurile mari
Ce-au să-mi adape gândul și cântarea;
Strunește-mi rațiunea avântată;
Călăuzește-mi cea mai sacră vrere
Și dârza hotărâre mi-o cunună
Cu-nțelepciunea. Nu îngădui
Că vasul răzbunării Tale-n darn
Să potopească fruntea mea plecată.
Se bate ceasul unu. Doar pierzându-l
Băgăm în seamă timpul. Și atunci
E înțelept ca omul să-i dea grai.
Aud solemnul sunet-glas de înger;
Prohodul ceasurilor irosite.
Plecate sunt, ca anii, peste hău.
E un îndemn. Cât se mai poate face ?
Speranțele și temerile mele
Tresar spăimate și privesc în jos
Peste îngustul vieții prag. Spre ce ?
Spre o genune fără fund, grozavă
Ca veșnicia. E a mea, firește !
Să-mi aparțină veșnicia mie,
Întreținut al milei unui ceas ?
Cât de sărac, bogat, infam, august,
Neînțeles și minunat e omul !
Cât de-nțelept Acel ce l-a zidit,
Unind în el asemenea extreme !
Amestec straniu de ciocniri, pivot
Al unor lumi răzlețe și verigă
În lanțul nesfârșit al ființării !
La jumătate cale-ntre nimic...
Și Dumnezeu ! O rază de eter
Mânjită, suptă, pângârită, totuși
Divină ! Palidă miniatură
A absolutei măreții ! Moștenitor
Al gloriei ! Firav copil de lut !
Nemuritor bicisnic ! Gâză vastă !
Un vierme ! Un zeu ! Ființa mea mă face
Să tremur; și printr-însa sunt pierdut.
Străin în propria sa casă, gândul
Cutreieră în sus și-n jos, uimit
Din ce-i al său; și mintea se smintește
O, ce minune-i omul pentru om !
Zbor și cădere ! Groază și triumf !
Extaziat și-nfricoșat ! (.....)
Suntem ai firii muguri doar,
Amurg și zori ai zilei noastre prag;
Închis e teatrul vieții; numai moartea
E-n stare să urnească stăvilarul
De lut greoi, ca germenii să plece.
Un embrion de mâine, azi ascuns,
În tatăl său privirilor luminii,
Nu e decât mai depărtat de viață.
Și suntem embrioane până când
Vom sparge coaja, răzbătând spre viață,
Spre viața ce-o trăiește-un Zeu și-un Om.
Ci, iată, omul nebunește
Își înmormântă gândurile-aici !
O dată cu speranțele cerești;
Întemnițat în lutul sublunar,
Aici dorințele își ancorează,
Când are aripi ce-ar putea să-l poarte
Spre infinit.
Gânduri de noapte
Cartea I
Întremător al firii, somn - balsam !
Ca luna, el se-abate doar spre locul
Unde zâmbește soarta, ocolind
Nefericiții, grabnic se azvârle
Pe perina de puf și se oprește
Pe ochii ce nu-s umeziți de plâns.
Mă scol din somnul scurt și zbuciumat.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Tăcere ! Beznă ! Gemene surori !
Solemne fiice-ale străvechii nopți !
Voi ce-alăptați firavul gând și-l creșteți
Și-l faceți rațiune și pe-această
Coloană-a maiestății omenești
Durați ce-ați hotărât, mă sprijiniți !
Eu vă voi mulțumi-n mormânt; mormântul
E-mpărăția voastră; e altarul
Pe care trupul meu vi-l voi jertfi
Dar cine sunteți voi ?
O, tu cel care
Ai izgonit tăcerile dintâi
Când stelele-aurorei preamăreau
Nou răsăritul astru: glasul căruia
În bezna grea a scăpărat scânteia
Ce este soare, scapără-mi în suflet
Înțelepciunea ! Sufletul meu zboară
Spre Tine, oaza lui, precum avarul
Către lăcrița sa, când alții dorm.
Prin zidu-acest de îndoită beznă,
A firii și a inimii, trimite
O singură mult milostivă rază
Spre-a lumina și-mbărbăta. Îndrumă
Un cuget doborât de ispitiri
Prin multe-a vieții și a morții scene;
Insufkă-mi adevărurile mari
Ce-au să-mi adape gândul și cântarea;
Strunește-mi rațiunea avântată;
Călăuzește-mi cea mai sacră vrere
Și dârza hotărâre mi-o cunună
Cu-nțelepciunea. Nu îngădui
Că vasul răzbunării Tale-n darn
Să potopească fruntea mea plecată.
Se bate ceasul unu. Doar pierzându-l
Băgăm în seamă timpul. Și atunci
E înțelept ca omul să-i dea grai.
Aud solemnul sunet-glas de înger;
Prohodul ceasurilor irosite.
Plecate sunt, ca anii, peste hău.
E un îndemn. Cât se mai poate face ?
Speranțele și temerile mele
Tresar spăimate și privesc în jos
Peste îngustul vieții prag. Spre ce ?
Spre o genune fără fund, grozavă
Ca veșnicia. E a mea, firește !
Să-mi aparțină veșnicia mie,
Întreținut al milei unui ceas ?
Cât de sărac, bogat, infam, august,
Neînțeles și minunat e omul !
Cât de-nțelept Acel ce l-a zidit,
Unind în el asemenea extreme !
Amestec straniu de ciocniri, pivot
Al unor lumi răzlețe și verigă
În lanțul nesfârșit al ființării !
La jumătate cale-ntre nimic...
Și Dumnezeu ! O rază de eter
Mânjită, suptă, pângârită, totuși
Divină ! Palidă miniatură
A absolutei măreții ! Moștenitor
Al gloriei ! Firav copil de lut !
Nemuritor bicisnic ! Gâză vastă !
Un vierme ! Un zeu ! Ființa mea mă face
Să tremur; și printr-însa sunt pierdut.
Străin în propria sa casă, gândul
Cutreieră în sus și-n jos, uimit
Din ce-i al său; și mintea se smintește
O, ce minune-i omul pentru om !
Zbor și cădere ! Groază și triumf !
Extaziat și-nfricoșat ! (.....)
Suntem ai firii muguri doar,
Amurg și zori ai zilei noastre prag;
Închis e teatrul vieții; numai moartea
E-n stare să urnească stăvilarul
De lut greoi, ca germenii să plece.
Un embrion de mâine, azi ascuns,
În tatăl său privirilor luminii,
Nu e decât mai depărtat de viață.
Și suntem embrioane până când
Vom sparge coaja, răzbătând spre viață,
Spre viața ce-o trăiește-un Zeu și-un Om.
Ci, iată, omul nebunește
Își înmormântă gândurile-aici !
O dată cu speranțele cerești;
Întemnițat în lutul sublunar,
Aici dorințele își ancorează,
Când are aripi ce-ar putea să-l poarte
Spre infinit.
TEATRU/FILM 3 Iulie
Cu Coca Andronescu
Biografie Coca Andronescu
S-a nascut pe 3 iulie 1932 in Patarlagele, Buzau, si a murit in Bucuresti pe 05 august 1998. A absolvit Facultatea de Teatru la Cluj, în 1953, devenind apoi actriță a Teatrului Național din București. Se remarca prin rolul episodic (O elevă) în „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, montare de referință a lui Sică Alexandrescu, din 1956.
În 1957 interpretează rolul Pyrrhei din „Ovidiu” de V. Alecsandri. La sfârșitul anului 1958 joacă în „Minunata pantofăreasă” de Federico García Lorca făcând din rolul Pantofăresei o creație memorabilă, în compania lui Mihai Fotino, pentru ca în 1959 Sică Alexandrescu, să-i încredințeze rolul Mirandolinei din „Hangița” de Goldoni, creație de asemenea excepțională a actriței.
Aceste creații au impus-o ca actriță de comedie cu un simț special al construcției și al efectului artistic, temperamentală, seducătoare, spontană, uneori imprevizibilă.
Coca Andronescu are o bogată filmografie, începând cu varianta TV a celebrului spectacol al lui Sică Alexandrescu, „Bădăranii” de Carlo Goldoni (1960), în care îi avea ca parteneri pe Marcel Anghelescu, Radu Beligan, George Calboreanu, Alexandru Giugaru, Constantin Rauțchi, Carmen Stănescu, Vasilica Tastaman și Grigore Vasiliu-Birlic, continuând cu „Titanic Vals” (în care interpreta rolul Sarmisegetuzei), „Balul de sâmbătă seara” (1968), „Zile de vară” (1968), „Așteptarea” (1970), „Comedie fantastică” (1975), „Singurătatea florilor” (1975), „Serenadă pentru etajul XII” (1976), „Eu, tu și Ovidiu” (1977), „Tufă de Veneția” (1977), „Expresul de Buftea” (1978), „Alo, aterizează străbunica!” (1981), „Cine iubește și lasă” (1982), „Hangița” (1983, teatru TV), „Mușchetarii în vacanță” (1984), „Masca de argint” (1985), „Cuibul de viespi” (după „Gaițele de Al. Kirițescu, 1986), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987), „Recital în grădina cu pitici” (1987), „Moartea unui artist” (1989).
Aurel Storin afirma: "Ea contamina atmosfera din jur, stârnea parcă o stare specială de veselie și de mișcare euforică a moleculelor de aer care-i înveleau cuvintele și mișcarea... Totul în jurul ei slujea într-un fel clipa de tainică minune a râsului spontan când noi toți – oameni serioși, cu mustăți și cu probleme – ne aflam, în întregime și necondiționat, la dispoziția unei mari actrițe de comedie."
În 1957 interpretează rolul Pyrrhei din „Ovidiu” de V. Alecsandri. La sfârșitul anului 1958 joacă în „Minunata pantofăreasă” de Federico García Lorca făcând din rolul Pantofăresei o creație memorabilă, în compania lui Mihai Fotino, pentru ca în 1959 Sică Alexandrescu, să-i încredințeze rolul Mirandolinei din „Hangița” de Goldoni, creație de asemenea excepțională a actriței.
Aceste creații au impus-o ca actriță de comedie cu un simț special al construcției și al efectului artistic, temperamentală, seducătoare, spontană, uneori imprevizibilă.
Coca Andronescu are o bogată filmografie, începând cu varianta TV a celebrului spectacol al lui Sică Alexandrescu, „Bădăranii” de Carlo Goldoni (1960), în care îi avea ca parteneri pe Marcel Anghelescu, Radu Beligan, George Calboreanu, Alexandru Giugaru, Constantin Rauțchi, Carmen Stănescu, Vasilica Tastaman și Grigore Vasiliu-Birlic, continuând cu „Titanic Vals” (în care interpreta rolul Sarmisegetuzei), „Balul de sâmbătă seara” (1968), „Zile de vară” (1968), „Așteptarea” (1970), „Comedie fantastică” (1975), „Singurătatea florilor” (1975), „Serenadă pentru etajul XII” (1976), „Eu, tu și Ovidiu” (1977), „Tufă de Veneția” (1977), „Expresul de Buftea” (1978), „Alo, aterizează străbunica!” (1981), „Cine iubește și lasă” (1982), „Hangița” (1983, teatru TV), „Mușchetarii în vacanță” (1984), „Masca de argint” (1985), „Cuibul de viespi” (după „Gaițele de Al. Kirițescu, 1986), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987), „Recital în grădina cu pitici” (1987), „Moartea unui artist” (1989).
Aurel Storin afirma: "Ea contamina atmosfera din jur, stârnea parcă o stare specială de veselie și de mișcare euforică a moleculelor de aer care-i înveleau cuvintele și mișcarea... Totul în jurul ei slujea într-un fel clipa de tainică minune a râsului spontan când noi toți – oameni serioși, cu mustăți și cu probleme – ne aflam, în întregime și necondiționat, la dispoziția unei mari actrițe de comedie."
· Moartea unui artist (1991) - batrana Domnica
· Cuibul de viespi (1987) - Zoia, sora Anetei Duduleanu
· În fiecare zi mi-e dor de tine (1987)
· Recital in gradina cu pitici (1987)
· Masca de argint (1985)
· Mușchetarii în vacanță (1984)
· Hangita (1983)
· Cine iubește și lasă (1982)
· Alo, aterizează străbunica! (1981)
· Expresul de Buftea (1978) - femeia care tricoteaza
· Eu, tu și Ovidiu (1977)
· Tufă de Veneția (1977)
· Serenada pentru etajul XII (1976) - Amelia
· Singurătatea florilor (1975) - Melania
· Asteptarea (1970)
· Balul de sâmbătă seara (1968) Trailer
· Zile de vara (1968) - Tanta
· Titanic Vals / Titanic vals (1965) - Sarmisegetuza - Miza
· Dragoste la zero grade (1964)
· Tanta si Costel - Iubirea e un lucru foarte mare (1962) - Tanta
· Post restant (1961)
· Bădăranii (1960) - bucatareasa
· Nu vreau să mă-nsor (1960)
· Momente "Caragiale" - Tren de placere / (1958) - vanzatoarea de floricele
Cuibul cotofenelor (teatru radiofonic) – comedie:
Analfabetul (teatru radiofonic) comedie:
Alo, aterizeaza strabunica:
Cu actorul Val Săndulescu
Biografie Val Săndulescu
Data nașterii: 10-11-1920
Data decesului: 03-07-1987
Data decesului: 03-07-1987
A fost un actor de teatru și film.
Studii la Institutul de teatru din București (1949).
A jucat pe scena Teatrului Notara.
Filmografie:
Speranţa (1979)
Iarba verde de acasă (1977)
Războiul Domniţelor (1969)
Amprenta (1967)
Vremea zăpezilo(1966)
Răscoala (1965)
Casa neterminată (1964)
Celebrul 702 (1962)
Pe răspunderea mea (1956)
Studii la Institutul de teatru din București (1949).
A jucat pe scena Teatrului Notara.
Filmografie:
Speranţa (1979)
Iarba verde de acasă (1977)
Războiul Domniţelor (1969)
Amprenta (1967)
Vremea zăpezilo(1966)
Răscoala (1965)
Casa neterminată (1964)
Celebrul 702 (1962)
Pe răspunderea mea (1956)
Celebrul 702 (1962)
Războiul Domniţelor (1969)
Cu actorul Vistrian Roman: "Pistruiatul"
Biografie Vistrian Roman
Celebrul tata din serialul Pistruiatul, Vistrian Roman s-a nascut la data de 15 mai 1941 in Dej. Provine dintr-o familie numeroasa cu multi fii si fiice unde tatal sau era preot ortodox. A jucat pe scenele teatrelor “Alexandru Davila” din Pitesti, “Teatrul Mic” din Bucuresti si “Teatrul National” din Cluj. A jucat in multe piese TV, filme si spectacole. Dupa Revolutia din Decembrie 1989, in urma unui conflict cu noul director al Teatrului, Alexa Visarion, s-a mutat la Cluj-Napoca, avand doua locuri de munca: ca actor la Teatrul National local si, ca o drama, profesor la Universitatea Babes-Boylai.
Nu a fost niciodata casatorit, dar are doi copii pe Alexandru si Diana. De asemenea, el a jucat in multe piese TV, filme si spectacole. A plecat din lumea noastra spre a gasi o lume mai buna, o lume spirituala la data de 03 iulie 1994 in Cluj.
Nu a fost niciodata casatorit, dar are doi copii pe Alexandru si Diana. De asemenea, el a jucat in multe piese TV, filme si spectacole. A plecat din lumea noastra spre a gasi o lume mai buna, o lume spirituala la data de 03 iulie 1994 in Cluj.
· Neînvinsă-i dragostea (1994) - Procuror Belizarie Ispas
· Pistruiatul 1 - Evadatul (1986) - tatal lui Pistriatul
· Pistruiatul 2 - Ascunzișuri (1986) - tatal lui Pistriatul
· Pistruiatul 3 - Insurectia (1986) - tatal lui Pistriatul
· Miezul fierbinte al painii (1983)
· Pădurea nebună (1982)
· Trandafirul galben (1981) - Lt. Corlatescu
· Al treilea salt mortal (1980)
· Reteaua "S" (1980)
· Acțiunea Autobuzul (1978) - Antena
· Pentru patrie (1978)
· Pistruiatul (1973) - tatăl lui Pistriatul
· Anotimpul mireselor (1970)
· Apoi s-a născut 'Legenda' (1969)
· Varstele omului (1969)
· Peripetiile unui om de afaceri / - Doctorul
Filmografie - el însuşi / ea însăşi
· Mitul lui Mitica (1982) - Dumitru al lui Dinca
GÂNDURI PESTE TIMP 3 Iulie
Edward Young - Citate:
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 3 Iulie
Psihiatrii zic ca una dintre patru persoane are o deficienta mintala.
Daca esti cu inca trei amici si nu ai observat nimic ciudat, atunci nu te gandi la chestia asta!
Daca esti in stare sa zimbesti cand ceva merge rau, este pentru ca ai
gasit un tampit pe care sa arunci vina.
Ca sa-ti realizezi obiectivele, trebuie sa fii un visator... Asa ca nu
mai pierde vremea, lasa totul balta si du-te sa te culci!
Daca inca n-ai gasit persoana ideala, distreaza-te cu cea care o ai la indemana!.
Nevasta e persoana ce-i mereu langa noi sa ne ajute in rezolvarea
marilor probleme, pe care nu le-am fi avut, daca n-ar fi fost langa noi.
Daca intr-o zi femeia pe care-o iubesti ti-e infidela si iti trece
prin cap sa te arunci din balcon, adu-ti aminte ca ai doar coarne, nu si aripi!
Femeile sunt ca traducerile: cele mai bune nu-s fidele, si cele fidele nu-s bune.
Daca intr-o zi simti un gol mare in stomac... mananca, caci sigur ti-e foame!
Daca esti cu inca trei amici si nu ai observat nimic ciudat, atunci nu te gandi la chestia asta!
Daca esti in stare sa zimbesti cand ceva merge rau, este pentru ca ai
gasit un tampit pe care sa arunci vina.
Ca sa-ti realizezi obiectivele, trebuie sa fii un visator... Asa ca nu
mai pierde vremea, lasa totul balta si du-te sa te culci!
Daca inca n-ai gasit persoana ideala, distreaza-te cu cea care o ai la indemana!.
Nevasta e persoana ce-i mereu langa noi sa ne ajute in rezolvarea
marilor probleme, pe care nu le-am fi avut, daca n-ar fi fost langa noi.
Daca intr-o zi femeia pe care-o iubesti ti-e infidela si iti trece
prin cap sa te arunci din balcon, adu-ti aminte ca ai doar coarne, nu si aripi!
Femeile sunt ca traducerile: cele mai bune nu-s fidele, si cele fidele nu-s bune.
Daca intr-o zi simti un gol mare in stomac... mananca, caci sigur ti-e foame!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu