REVISTA MEA DIN 1 SEPTEMBRIE/ 3

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MARȚI 1 SEPTEMBRIE 2020

PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE

ARTE 1 Septembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 1 Septembrie

Engelbert Humperdinck: Hansel Und Gretel -

MUZICĂ 1 Septembrie

ЛУЧШИХ ПЕСЕН 2020 ГОДА

Top 100 Saxophone Love Songs - Most Beautiful Love Songs Collection - Relaxing Smooth Jazz Music

Baroque Adagios - Studying & Learning - Paganini Complete Violin Concertos

POEZIE 1 Septembrie

Ion Mircea

Biografie

Fiul lui loan Mircea, maistru gaz metan, si al Susanei (n. Muresean), născut la 1 septembrie 1947. 

Scoala generala la Sarmas (1954-1961); liceul (1961-1965) in aceeasi localitate. Licential al Facultatii de Litere a Univ. din Cluj, Sectia romana-italiana (1965-1971). indrumator la Muzeul "O. Goga" din Ciucea (1971-1972); redactor la rev. Transilvania din Sibiu (din 1973).

Colab. la Echinox, Steaua, Amfiteatru, Transilvania, Luceafarul, Romania literara, Viata Romaneasca, Ramuri, Tomis etc. Debuteaza in Transilvania, cu poezia Pescuitorul de perle (1966). Debut editorial cu voi. de versuri Istm (1971), urmat de alte trei culegeri lirice: Tobele fragede (1978), Copacul cu 10 000 de imagini (1984) si Piramida impadurita (1989). A publicat o antologie in lb. germana (Die Wiirde der Rose I Demnitatea trandafirului, 1989), in trad. lui Reimar Alfred Ungar. Premiul intai de poezie la Colocviul National Studentesc de Literatura (1969); Premiul Asoc. Scriitorilor din Sibiu pe 1978, pentru voi. Tobele fragede; Premiul special de poezie al rev. Luceafarul, titlul de "cel mai popular poet roman al anului" acordat de rev. Amfiteatru si Viata studenteasca, si Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1984, pentru voi. Copacul cu 10 000 de imagini.

Debutand la inceputul anilor 70, cand in poezia multora dintre tinerii autori se faceau inca simtite din plin ecourile modelului blagian, MIRCEA le capteaza si el, dar nu le prelungeste mimetic, ci pare a le asculta ca pe un reper menit sa-i orienteze propriile cautari lirice. De aceea, dincolo de unele reminiscente evidente, precum motivul somnului sau ivirea cate unei metafore de felul: "zapada fapturii", influenta lui Blaga se vadeste mai cu seama la nivelul atitudinii generale care este si la MIRCEA de ordin metafizic. Poetul nu percepe lumea in concretetea ei vie si conflictuala, ci, deocamdata, doar in formele ei simbolice, chiar arhetipale, a caror vibratie incearca sa o prinda in imagini diafane. Asa se face ca in versurile din primul volum (Istm, 1971) revin mereu si mereu cateva simboluri ale transeenderii, ale candorii si puritatii: zborul, pasarea, floarea, albul, cristalinul, oglinda, roua. Toate acestea dau o tonalitate aurorala unui lirism inca nu foarte consistent, dar care, traind din "Mirarea fiintei in zori spre cuvant" si dintr-o profunda dorinta de transfigurare ("Cerul, asa numesc eu atatea, / imi este vestmant"), isi precizeaza deja destul de bine orizontul. Este un orizont pe care poetul nu-1 va trada nici in cartile urmatoare, desi creatia sa va cunoaste metamorfoze deloc neglijabile. Astfel, in Tobele fragede (1978) poate fi detectata atat o continuitate de adancime, cat si o remarcabila incercare de innoire stilistica, aceasta urmand sa fie dusa mai departe ulterior. La fel ca in prima carte, precumpanitoare este si aici aspiratia spre originar, nazuinta de a regasi o puritate si o plenitudine initiala, evocata adesea printr-un metaforism al luminii indeajuns de elaborat si de sugestiv. Versurile vorbesc acum de o "lumina pura, neindoliata", de o "fiinta luminiscenta", de "aceasta palpaire ca viata prima oara". In acelasi timp, insa, trairea poetica devine mai tensionata si mai complexa, imaginatia se desfasoara mai amplu, aproape arborescent, asa cum o arata cateva poeme incantatorii (Iata ce canta un get, Poemul barbatului schiop, Vantul din senin) sau de-a dreptul vizionare (Okeanos, Ta twam asi, Cimpoiul). Ca ele nu constituie un simplu experiment pasager, ci sunt semnul unei noi faze de creatie, o dovedesc cu prisosinta urmatoarele doua volume, Copacul cu 10 000 de imagini (1984) si Piramida impadurita (1989), unde lirismul lui MIRCEA castiga si mai mult in amplitudine, in forta vizonara, dar si in concretete, realul insusi, cu toate armoniile si dizarmoniile lui, fiind acela care starneste meditatia si alimenteaza imaginatia poetului. Uneori, acestea se misca pe spatiii mici, ca de pilda in gratios-nostalgicul poem intitulat Ceas de taina: "«Desi ai sase fete / si esti cum esti: poros si orbitor, / ce-amara ar fi viata mea fara tine», / se confeseaza ceaiul verde / cubului de zahar. / Eu il aud / pentru ca sunt singur: / minereu din insule." De cele mai multe ori insa intuitiile depasesc pragul unor asemenea fulguratii si se dezvolta simfonic, ramificandu-se reflexiv si dand permanent poemelor un aer filosofic. Ceea ce impresioneaza este tocmai staruinta cu care MIRCEA face din propria lirica un mod de cunoastere la limita dintre real si imaginar, o cunoastere cand abrupt interogativa (Hamlet), cand invaluitor metaforica si atingand teme esentiale precum nasterea (Acestea nu sunt amintiri) si moartea (Din Egiptul unei fotografii) si erosul initiatic (Cuplul, Ars amandi, Osmoza). Chiar daca se mai intampla ca stilul sa alunece intr-o anume discursivitate, dand frau liber unei imagistici cam eterogene, de tip manierist, explorarea marilor teme, ca si a propriei fiinte, cu biografia si memoria ei (Amintirea, Eu am copilarit, Vizita, Scrisori catre Mircea Ivanescu), nu-si pierde niciodata profunzimea. O profunzime pe care, prin bataia lor mai lunga sau mai scurta, numeroasele trimiteri livresti, religioase, mitologice ezoterice nu fac decat sa o sporeasca. Ele nu tintesc o intelectualizare, ci opunere in abis a trairii si meditatiei poetului, cel ce crede ca "nu vietuiesc secunde in care sa nu existe o fata secreta a lucrurilor" si ca aceasta se cuvine scrutata si exprimata in asa fel incat sa-si pastreze intreaga aura de mister. E ceea ce, in buna masura, poezia lui MIRCEA reuseste sa si faca in mod convingator, ca de exmplu in admirabilul autoportret numit Dublul, pe cat de definitoriu, pe atat de concludent in ce priveste vocatia lirica intr-adevar deosebita a autorului sau: "E inca departe de-a se lumina de ziua si inca mai departe / de-a ne lamuri in toate privintele, impartasesc destinul / unui batran de doua ori incovoiat de mijloc / din Adoratia magilor / cea pictata pe panza concava. Probabil ca beatitudinea nu mi s-a sters cu totul de pe fata schimonosita. / intreaga mea infatisare vorbeste despre o coborare / si, intr-adevar, / imbatranind la munte, eu am copilarit in cer. / Privirea mi-o inalt tot mai rar din tarana cea alba. / Putin adus de spate, / las impresia vie ca am dezhumat / un glob urias, dar invizibil / Stau in noapte garbovit, / cu bratele ca niste nori leganandu-mi-se pe langa corp / si amintin-du-mi, sunt mantuit si mut".

OPERA

Istm, versuri, Cluj, 1971; Tobele fragede, versuri, Cluj, 1978; Copacul cu 10 000 de imagini, versuri. Bucuresti, 1984; Piramida impadurita, versuri, Bucuresti, 1989; Die Wiirde der Rose I Demnitatea trandafirului, versuri, trad. de Reimar Alfred Ungar, Cluj-Napoca, 1989.

REFERINTE CRITICE
I. Pop, in Echinox, nr. 3, 1971; V. Felea, in Tribuna, nr. 1, 1972; D. Flamand, in Luceafarul, nr. 5, 1972; N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 5, 1972; MIRCEA Iorgulescu, in Convorbiri literare, nr. 8, 1973; P. Poanta, Modalitati; MIRCEA Mincu, Poezie si generatie, 1975; MIRCEA Ivanescu, in Transilvania, nr. 9, 1975; G. Alboiu, in Luceafarul, nr. 28, 1977; C. Reg-man, Explorari in actualitatea imediata, 1978; P. Poanta, Radiografii, 1978; Gh. Grigurcu, Poeti; V. Felea, Aspecte ale poeziei de azi, 1980; E. Simion, in Romania literara, nr. 16, 1984; L. Ulici, in Romania literara, nr. 12 si 13, 1984; C. Ungureanu, in Orizont, nr. 36, 1984; L. Ursu, in Luceafarul, nr. 20, 1984;Grete Tartler, Melopoetica, 1984; Const. MIRCEA Popa, in Luceafarul, nr. 7, 1987; Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 23, 1997.

Cu vremea si ochii tai

Cu vremea si ochii tai vor ajunge
doua mari întunecate papadii.
Mai usor aluneci întru nemiscare
daca adormi cu fata catre cer
auzind
si golurile dintre lumi.
Dar ulmi cu pielita subtire
ca în ureche la miei
mestecenii de sticla gri
când se întinde-n somnul tau Etherul
si nu-l mai poti opri.
Cu vremea si ochii tai vor ajunge
doua mari întunecate papadii. 

La Marienbad, anul acesta 


În veranda ospiciului din Marienbad 
doi bătrâni se joacă de-a acul şi aţa 
încercând să treacă unul prin celălalt. 
un nasture imens de lavă străbate lumina 
şi totuşi lumina străpunsă de el 
nu are patru găuri în trup 

în schimb se înserează de patru ori mai repede 
anul acesta, la Marienbad, în noiembrie. 
stăm fiecare-n picioare ca lumânările 
şi pe creştetul fiecăruia un altul stă în picioare 
gândindu-ne noi că astfel vom vedea mai departe 

dar, o, 
se înserează de patru ori mai repede 
în noiembrie, anul acesta, la Marienbad. 
nici în Veneţia lucrurile nu stau pe roze 
am rotit robinetele-n baia de la hotel 
şi apa lagunei a dispărut 
cât ai bate din palme 

trosnind din toate încheieturile oraşul s-a înălţat în văzduh 
un cadavru-mpietrit cu tălpile perforate de lacrimi. 
nici în Veneţia lucrurile nu stau pe roze. 

mi-au bătut ca disperaţii în uşă m-au implorat 
să închid robinetele 
dar eu neclintit din fotoliu 
ţinându-mi ziarul probabil cu streaşina-n jos 
atent să nu-mi ude vesta 
le-am spus printre pleoape: 

se înserează de patru ori mai repede 
la Marienbad, în noiembrie, anul acesta. 

Bicicleta lui Socrate 

E-atâta linişte încât 
deodată-l auzi pe Socrate adultul 
mângâindu-şi pisica de Angora 
şi lăcrimând în pupila ei verde şi cadrilată 
din care se-apropie, lent ca istoria, 
Platon pigmeul. 


Platon se-arată în uşă 
şi stă acolo-n lumină 
ca un orb bătut de-o rafală de grindină. 
Socrate se vede copil 
alergând prin lanul de rapiţă 
ia bicicleta 
rezemată de o păpădie cât un salcâm 
şi dispare ca într-un nor de praf 
în Socrate cel de acum. 

e-atâta linişte încât 
îl auzi pe Socrate adultul 
mângâindu-şi pisica de Angora. 
Platon se-arată în uşă 
ţinând de ghidon bicicleta 
şi stă acolo-n lumină 
bătut de-o rafală de grindină - 
un orb străveziu 
mut, anodin şi absurd 
ca o Grecie fără piatră, 
ca un dumnezeu fără fiu. 

Adrian Dohotaru

Biografie

Adrian Dohotaru (2 aprilie 1939, Oradea - 1 septembrie 1995, Munchen, Germania) - poet, jurnalist, eseist, dramaturg şi diplomat de carieră. Născut într-o familie de intelectuali şi era om fin, agreabil, comunicativ. Am scris era căci numai este. S-a stins din viaţă în urma unui neelucidat accident de maşină, în Rusia în drum spre Odessa. Acolo mergea să depună o coroană de flori la bustul lui Mihai Eminescu. N-a mai ajuns. A fost înmormântat la Belu. La catafalcul marelui scriitor au venit scriitorii cu o Floare din lacrimă. A fost gazetar la revistele „Amfiteatru” şi „Viaţa studenţească”. Între scrierile sale amintim: Apoteoză a liniştii (1976), Frezii rebele (1977), Privire liberă (1983). Poezia sa e sinceră, confesivă, diafană, cu adâncimi filosofice.

Dohotaru este, ca şi vărul său, Alexandru Andriţoiu, un poet al iubirii. Pentru el, iubita este un „înger diafan şi pur” - cum i s-a întâmplat şi lui şi altora ca noi. „Viaţa mea - scrie poetul este oglinda / prin care se vedea / grădina cu vişinii în floare / chipul meu e un nor de polen” (Autoportret în stilul lui Van Gogh). „Puritatea mea sperie / pentru că e învăluită / în câteva straturi /ale Firii / de care nu sunt vinovat”. Veşnic neliniştit, peregrin prin bibliotecile lumii, poetul nu se împacă cu sine.

Polemic şi melancolic, trist şi mâhnit faţă cu o lume convulsivă, neaşezată, poetul preferă să se retragă adesea „În lumea lui lăuntrică / şi visează că-n va fi cald, / va fi somn / va fi linişte”. Desluşim, aici, tragic şi grav un presentiment al morţii apropiate, decantat în ritmuri melancolice, prelungit, ca un suspin, în faţa femeii care a plecat precum nevasta şefului de gară, dintr-o poemă celebră, clasică. Aceea s-a dus cu un călător. Acesta este înţelesul cărţii Privire liberă.

Peste haos şi tristeţi, peste mizeriile, lumii şi ale vieţii, poezia rezistă, respiră: „Nu mai pot dovedi că exist, decât respirând” -scrie Dohotaru, în vreme ce femeia sa, peregrină, „dresează tigrii şi lei / într-un peisaj de fum”. Prin versurile lor, cu suflet şi cuget ales, Marii poeţi nu mai mor. Iată sugestia unei despărţiri nedorite de tânărul poet înamorat: „Am vrut să te l-au de mână / să umblăm pe jos / pe toate drumurile pământului, / dar mi-e fost teamă” (Noi doi). Cea care refuză plimbarea în doi este o iubită rea, o logodnică perfidă, cu părul roşu ca de vulpe...

Poetul, ca om, este un incomod pentru o lume stupidă, mizeră, cu suflet pitic. E puternic moral, dar e singur: „Vă promit că nu voi uita pe nimeni nicicând, / pentru fărădelegi şi abuzuri, / pentru teama de a nu greşi / pentru teama ambiguă, delimitată / dictatorilor de profesie / şi de buzunar, care ne fură cuvintele ...” (Proprietarii de cuvinte). Cenzorii erau hoţii de cuvinte, profitorii de profesie, cu diplome cumpărate. Ei se mişcau în maşini de lux. Poeţii, pictorii, actorii mergeam pe jos, sau înghesuiţi în tramvaie învechite. Cultura unui popor se susţine prin corifeii acestei „Da, domnilor ambasadori, / Da, domnul ministru de Finanţe / Lăsaţi-l pe Eminescu să moară în mizerie...”.

Dohotaru a scris şi teatru. I s-au şi jucat câteva texte dramatice la Oradea, Bucureşti, Bârlad şi Budapesta. Teatrul său, oarecum poetic, ca expresie se constituie într-o dezbatere gravă, intransigentă asupra condiţiei omului într-o societate postindustrială. Insomnie şi Îndrăgostiţii de la nouă, seara, cele mai bune piese ale scriitorului au în centrul lor figuri de oameni drepţi, cumpătaţi, cât şi de lichele strecurate în ierarhia politică şi socială pe scara de serviciu. Un tânăr, cu suflet curat, viitor inginer - încă student, Pop Sabin este aspru muştruluit de un decan, recidivist mărunt şi penibil, ajuns decan al acelei facultăţi fără a-şi fi luat măcar diploma de bacalaureat.

Îndrăgostiţii de la nouă seara este o frumoasă poveste de dragoste, scrisă au o mână sigură de acest adevăr, pe care l-au iubit ca pe un frate. „Cineva trebuie tras la răspundere, cineva trebuie să pună degetul pe ramă, căci acum spune poetul - dramaturg, trebui repede curăţată pădurea (românească) de uscături”. La premierele bucureştene ale celor două piese, cea din 1982 - de la Nottara, s-a râs şi s-a tăcut amar. În rolurile principale i-am admirat pe iluştrii actori: Alexandru Repan, Cristina Tacoi, Petrică Popa şi, mai ales, pe marele George Constantin. Prin dispariţia lui Dohotaru cultura română şi cea europeană au pierdut un scriitor de elită, subtilitate şi rigoare.

Opera literară

• Apoteoza liniştii, 1976;

• Frezii verbale, 1977;

• Ora 24, Bucureşti, 1978;

• Privire liberă, Bucureşti, 1980;

• Insomnie. Îndrăgostiţii de la ora nouă seara, Bucureşti, 1985;

• Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic, Bucureşti, 1993.

TEATRU/FILM 1 Septembrie

Ion de Liviu Rebreanu

Biografie Liviu Rebreanu

1885 La 27 noiembrie, in satul Tarlisua (din fostul comitat Solnoc Dabaca - azi judetul Bistrita-Nasaud), s-a nascut Liviu Rebreanu, fiind primul din cei 14 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si al Ludovicai. In tinerete, mama sa era pasionata de teatru, fiind considerata "prima diletanta" pe scena Becleanului de bastina. Ambii parinti constituie modelele familiei Herdelea care apare in "Ion", "Rascoala", "Gorila", etc.

1889 Familia Rebreanu s-a mutat in comuna Maieru, pe valea Somesului. Potrivit afirmatiei scriitorului: „In Maieru am trait cele mai frumoase si mai fericite zile ale vietii mele. Pana ce, cand sa implinesc zece ani, a trebuit sa merg la Nasaud, la liceu”. In scrierile sale de sertar, la inceput in limba maghiara, si apoi in limba romana, multe amintiri din copilarie aduc pe oamenii acestor locuri in prim-plan. Desi localizate in imaginarul "Pripas" (identificat de cercetatori cu Prislopul in care Rebreanu a locuit mai tarziu), unele episoade din "Ion", au pastrat cadrul toponimic si onomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat intr-una din povestirile publicate de scriitor).

1891 A inceput cursurile scolii primare. Autorul va rememora aceasta epoca: "Cele dintai placeri ale slovei tiparite si ale stiintei de carte tot in Maieru le-am avut, in forma primelor lecturi care m-au pasionat, povestile ardelenesti ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume".

1895 A urmat doua clase la gimnaziul graniceresc din Nasaud.

1897 S-a transferat la Scoala de baieti din Bistrita ("Polgari fiu iskola"), unde a urmat inca trei clase.

1898 Indragostit fiind, liceanul de clasa a IV-a, scrie "intaia si ultima poezie". Fascinat de o tanara acrita dintr-o trupa ambulanta ungureasca ("ingenua trupei, de care m-am indragostit nebuneste"), scrie un vodevil dupa modelul celui vazut. Mai tarziu, aflat in Budapesta, a cultivat, fara succes, acelasi gen dramatic.

1900 A inceput sa urmeze Scoala Reala Superioara de Honvezi din Sopron (Odenburg, in nord-vestul Ungariei, langa granita cu Austria). La sfarsitul anului I, a obtinut calificativul "eminent". Ca si la Bistrita, a manifestat o inclinatie deosebita pentru studiul limbilor straine. La Brasov, a aparut povestea "Armeanul negutator si fiul sau Gherghel", folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (intr-o colectie pentru copii).

1902 Dupa abateri de la regulamentul scolii, a fost retrogradat din functia de chestor. La sfarsitul celui de-al doilea an de scoala reala, a primit doar distinctia simpla. In cel de-al treilea an a pierdut si distinctia simpla, din cauza mediei scazute la "purtare".

1903-1906 A urmat Academia militara "Ludoviceum" din Budapesta. Din nou, in primul an, a primit distinctia de "eminent".

1906 La 1 septembrie, a fost repartizat ca sublocotenent la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula, in sud-estul Ungariei. Aici, pe langa indeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupari literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice.

1907 A conspectat numeroase opere din literatura universala, specificand, uneori, data lecturilor. Printre scriitorii excerptati au fost clasici francezi, rusi, germani, italieni, englezi, unguri. Li s-au adaugat cateva proiecte: "Vetelytarsak - Orveny" (Rivalii - Valtoarea); "Valko fohadnagy" (Locotenentul Valko); "Gigi" (Ghighi), ultimul cu personaje inspirate din viata "intelighentei" nasaudene.

La Budapesta si Gyula a scris si transcris cinci povestiri, in limba maghiara, din ciclul "Szamarletra" (Scara magarilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). Sub presiunea unor incurcaturi banesti, a fost fortat sa demisioneze din armata; in prealabil, scriind in "arest la domiciliu", s-a hotarat sa se dedice literaturii.

A revenit in Prislop, spre disperarea parintilor, care l-au stiut domn: "Aici am luat contact cu taranul roman, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferintele si visurile lui - lucruri care aveau sa treaca mai tarziu in literatura mea ..."

1910 Era functionar la primaria din Vararea. In luna ianuarie 1910, pe baza conventiei cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan cere autoritatilor romanesti extradarea gazetarului. In februarie Rebreanu a fost arestat si detinut la Vacaresti. Intr-un memoriu adresat autoritatilor romanesti in luna mai, tanarul scriitor a mentionat ca adevarata pricina a cererii de extradare consta in activitatea sa publicistica pe care, anterior, a desfasurat-o in slujba romanilor de peste munti. In inchisoarea Vacaresti, a terminat nuvela "Culcusul".

Publicand in "Convorbiri critice" nuvela Culcusul, criticul Mihail Dragomirescu a tinut sa o prefateze astfel: "Desi nu admitem cruditatile de termeni pe care autorul e nevoit sa le puna in gura eroilor sai, totusi, publicam aceasta novela, si inca la acest loc de onoare, fiindca pe langa o adancime de conceptie putin comuna, e remarcabila prin pitorescul lumii zugravite, prin spiritul de observatie, prin energia deceptiei si mai cu seama prin originalitatea limbii".

Dupa o lunga detentie la inchisoarea Vacaresti, este intemnitat la Gyula. Aici scrie "Golanii" si incepe sa traduca volumul de povestiri "Lelki kalandok" (Aventuri spirituale, Budapesta, 1908) al scriitorului maghiar Szini Gyula. Autorul ii era prieten si – dupa marturisiri datand din acele zile (epistola lui Rebreanu catre Mihail Dragomirescu, la 7 august 1910) – impreuna ar fi scris mai multe lucrari ("pe cand eram la Pesta"). Cateva titluri din volum, indeosebi din ciclul "Biedermeier kepek" (Tablouri Biedermeier) vor fi publicate, peste ani, la Bucuresti, in paginile "Universului literar" (1913) si in almanahul "Adevarul" (1914). A intocmit un proiect sumar al romanului "Zestrea", datat in inchisoarea din Gyula. La 16 august, eliberat din inchisoare, Curtea tribunalului de Apel considera ca delictul a fost ispasit dupa cele sase luni de temnita.

S-a angajat ca ajutor de notar in Magura Ilvei, apoi in Nimigea. Din Bucuresti a primit vestea ca piesa "Osanda" va fi pusa in citire, ulterior, insa, a fost respinsa.

1910 Se afla intr-o situatie materiala precara. A avut convingerea ca nu stapaneste cum se cuvine limba literara romaneasca: "a trebuit sa-mi dau seama ca, daca vreau sa realizez ceva trebuie sa nimicesc in prealabil, in sufletul meu si in mintea mea, tot ce mi-au imprumutat atatia ani de mediu strain, tocmai la varsta cea mai accesibila tuturor influentelor, si ca aceasta nu se poate implini cu adevarat decat acolo unde voi respira o atmosfera romaneasca, absolut pura si ferita de miasmele de pana ieri, adica in tara si mai ales in Bucuresti. Intaiul meu contact cu literatii romani s-a efectuat cu prilejul unui congres al Astrei la Sibiu, unde am fost trimis ca gazetar roman. Profitand de aceasta unica ocazie, am si trecut dincoace, la Bucuresti". La Bucuresti a intampinat greutati financiare: "Am sosit cu 300 de lei in buzunar... Si aici... aici... aici incepe un capitol intunecat al vietii mele, o epoca grea, de lupta darza cu mizeria si pasiunea de scriitor. [...] Am venit in contact cu toti corifeii literaturii de atunci. Garleanu mai ales era marele prozator al epocii. In vremea aceea, am incercat acest gen nou de nuvele, care nu prea era inteles de gingasii povestitori din jurul meu. Pana atunci, nuvela era un fel de anecdota, scrisa viu, curgator, cu inflorituri de stil, dar fara nici o preocupare a fondului sau a conflictului psihologic".

A fost angajat la "Ordinea" unde redactor-sef era Stefan Antim, in "Rascoala" apare ca personajul Antimiu.

1911 Este anul care si l-a dedicat teatrului. Pana in 1912, a avut indeletniciri diverse: de la intocmirea repertoriului la reclama publicitara; de la traducerea unor piese ("Hotii de Schiller" si "Ofiterul", de Franz Molnar) la pregatirea revistei bilunare "Teatrul". O luna mai tarziu la teatrul din Craiova a sosit si Stefana (Fanny) Radulescu (viitoarea sotie a scriitorului); ca artista, va debuta pe scena teatrului din localitate, in spectacolul cu piesa "Rapsozii", de Victor Eftimiu (9 octombrie).

1912 In data de 15 ianuarie, presat de acute nevoi materiale, incepe sa publice in revista craioveana "Ramuri", condusa de Constantin Saban-Fagetel, elocventa pentru starea tinerilor casatoriti: "Neavand la cine apela la Craiova, sunt nevoit sa ma dedau la cersetorie si, cum n-am la altcineva aici afara de tine, sunt nevoit sa ma cersetoresc la tine, cu toate ca mi-e nespus de penibil". "Dezangajarea" sotiei de la Teatrul National din Craiova pe data de 1 mai 1912 (cf. Registrul de procese-verbale, 25 aprilie 1912) l-au determinat sa paraseasca localitatea, stabilindu-se la Bucuresti. Artista a fost angajata la Teatrul National, la interventia lui Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti. In capitala a avut colaborari sporadice la ziare si reviste, fiind coplest de greutati materiale. Familia ramasa in Prislop ii cere ajutorul cu disperare ("acasa suntem 9 oameni"), desi invatatorul Vasile Rebreanu mai lucreaza "ca cancelarist" la avocatul Tudor Moisil.

1913 Din luna iulie, dupa intrarea Romaniei in cel de-al doilea razboi balcanic (10 iulie), s-a angajat ca reporter la "Adevarul" (la sfarsitul razboiului a fost concediat).

1916 In data de 27 august,  Romania a declarat razboi Austro-Ungariei. Fost ofiter s-a oferit voluntar in armata romana, dar nu i s-a aprobat cererea. La 6 decembrie, armatele germane ocupa Bucurestiul. "Fugarul" se afla intr-o situatie dificila. Inchis in casa, continua sa scrie la romanul "Ion".

1917 Intre 12/13 mai, fratele sau Emil Rebreanu, ofiter in armata austro-ungara, este acuzat de dezertare si spionaj, fiind condamnat la moarte (ecouri in lumea romanului "Padurea spanzuratilor").

1918 In primavara anului, a fost arestat si anchetat de autoritatile de ocupatie, dar Liviu a reusit in cele din urma sa fuga. In luna mai, ajutat de socialisti, a trecut in Moldova si a locuit o vreme la Iasi. In luna noiembrie a revenit in Bucuresti. In vacanta din vara anului 1918 a calatorit cu sotia in Transilvania, Rebreanu documentandu-se atent in legatura cu sfarsitul tragic al lui Emil. Reintors la Bucuresti, prozatorul a incercat sa scrie la "Padurea spanzuratilor", fara sa reuseasca sa finalizeze romanul.

1929 In decembrie,  a fost numit director al Teatrului National din Bucuresti, functie pe care a detinut-o timp de un an. Tot in 1929, la insarcinarea primului ministru, a lucrat la proiectele de organizare a Directiei Educatiei Poporului, al carei conducator a devenit la inceputul anului urmator.

1930 Pe 19 noiembrie, in urma unor cumplite dezamagiri inregistrate in conducerea treburilor publice, Rebreanu a demisionat din conducerea Directiei Educatiei Poporului. A cumparat o casa si o vie la Valea Mare, langa Pitesti, unde par a fi scrise majoritatea cartilor sale de acum incolo.

1941 A fost numit din nou director al Teatrului National. A acceptat numirea de director al cotidianului "Viata" (fara o participare esentiala).

1942 In luna ianuarie, a luat parte la un turneu de conferinte despre cultura romaneasca la Berlin, Munchen, Stuttgart, Leipzig, Dresda, Gorlitz, Breslau, Viena. In luna martie a calatorit la Zagreb si Weimar, calatorii prilejuite de constituirea societatii culturale pan-europene. Aici a sustinut ca "nu vrem nici un fel de politica, ci numai literatura".

1944 La 4 aprilie fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fara sa mai revada vreodata Bucurestiul (un control radiologic a semnalat, inca din ianuarie, opacitate suspecta la plamanul drept). La 7 iulie, Rebreanu scria in "Jurnal": "Perspective putine de salvare, data fiind varsta mea, chistul din plamanul drept, emfizemul vechi si bronsita cronica".

1944 La 1 septembrie, la Valea Mare, a incetat din viata, la varsta de 59 de ani, Liviu Rebreanu. Peste cateva luni a fost deshumat si reinhumat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.

I

Cu Sorin Gheorghiu

Biografie Sorin Gheorghiu

Locul naşterii: România · Data naşterii: 28.09.1939 · Data decesului: 01.09.2008 · Ocupaţie: Actor

Sorin Gheorghiu a fost un actor român care a trăit din 1939 până în 2008. A jucat la Teatrul de Stat Ioan Slavici din Arad din 1961 până în 1965, apoi la Teatrul Alexandru Davilla din Pitești, din 1966 până în 1969, la Teatrul Valah Giurgiu din 1969 până în 1972, La Teatrul de Comedie din București din 1972 până în 1993. A avut prestații în filme, ca: Examen, Secretul lui Nemesis, Roșia de un kilogram. 

Filme cu Sorin Gheorghiu

·         Examen (2003) - criminalistul Ceacanica

·         Secretul lui Nemesis (1985) Trailer

·         Sfântul Mitică Blajinul (1982) - Adrian Mateescu

·         Urcusul / (1980)

·         Rosia de un kilogram (1979)

·         Acțiunea Autobuzul (1978) - sofer

Cu Luminița Gheorghiu, actriță româncă

Biografie Luminița Gheorghiu

Cunoscuta actrita de teatru si film s-a născut la 1 septembrie 1949. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1972, clasa prof. Ion Cojar. Debuteaza in teatru cu rolul Marioara in regia lui Alexandru Tocilescu in 1971 pe scena Studioului Casandra, dupa absolvire este repartizata la Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoșani. 

Este din ce in ce mai remarcata si apreciata de publicul de teatru pentru seriozitatea si trairile ei interioare in multe roluri ce i se distribuie, anul 1975 o gaseste in trupa Teatrul Tineretului din Piatra Neamț iar din 1976 pana-n 2003 este actrita a Teatrului Bulandra din Bucuresti.

Actrita si-a inceput cariera cinematografica acum 24 de ani, cu rolul "Catrina" din "Morometii", dar a fost premiata la nivel international douazeci de ani mai tarziu, dupa aparitia in "Moarta domnului Lazarescu", cand devine cunoscuta de cinefili cu rolul asistentei medicale ce-si plimba pacientul dintr-un spital in altul si pentru care in 2007 primeste Premiul pentru cel mai bun rol secundar feminin la Los Angeles, la gala premiilor Asociatiei Criticilor de Film din 14 ianuarie 2007.

In 1985, cand actrita se pregatea pentru intaiul ei rol cinematografic pentru "Morometii", pierde pe fiica cea mare Iuliana la numai 6 ani, fapt ce produce o drama cumplita in familie. Teatrul si filmul o mentin in viata.

Ea interpreteaza rolul principal in filmul "Sunt o baba comunista", ecranizare a romanului omonim scris de Dan Lungu si regizat de Stere Gulea care a ales-o pentru ca avea nevoie de "cineva care sa poata interpreta un personaj tipic, din clasa medie, din perioada comunista, inteligent, cu simtul umorului, cu autoironie".

Alaturi de sot, se bucura azi de alte doua fiice, Maria, care are 23 de ani si Alexandra, de 21 ani. Daca fiica cea mare a ales medicina, fata cea mica a decis sa faca regie si chiar vrea sa isi distribuie mama in prima sa productie

Filme cu Luminița Gheorghiu

Ascunde

·         Aferim! (2015) - soția meșteșugarului Trailer

·         Deschide ochii (2015) Trailer

·         Cuscrii (2014) - Suzana Vrânceanu Trailer

·         Poziția copilului (2013) - Cornelia Trailer

·         Sunt o babă comunistă (2013) - Emilia Trailer

·         The Matriarch (2013)

·         Brave / Neînfricată (2012) - vrăjitoarea (versiune română) Trailer

·         După dealuri (2012) - diriginta Trailer

·         Aurora (2010) - Mioara Avram Trailer

·         Despărțire (2010)

·         Fotografia (2010)

·         Francesca (2009) - Ana Trailer

·         Nunta mută (2008) - Fira Trailer

·         The Yellow Smiley Face / Fața galbenă care râde (2008) - Mia Popescu

·         4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007) - Doamna Radu Trailer

·         Interior. Scară de bloc (2007) - doamna Pascale

·         A fost sau n-a fost? (2006) - doamna Jderescu Trailer

·         Lombarzilor 8 (2006) - Ilinca Matei

·         Bucuresti - Berlin / București - Berlin (2005) - Mama

·         Moartea domnului Lăzărescu (2005) - Mioara Trailer

·         Sex Traffic (2004)

·         Le temps du loup / Vreme de restriște (2003) - Dna. Homolka

·         Maria (2003) - Maia

·         Conserve de familie (2001)

·         Detectiv fara voie (2001)

·         Marfa și banii (2001) - Mama lui Ovidiu

·         Code inconnu: Recit incomplet de divers voyages / Cod necunoscut (2000) - Maria

·         Train de vie / Trenul vieții (1998) - Rivka

·         Prea târziu (1996)

·         Stare de fapt (1996)

·         Privește înainte cu mânie (1993) - Lucretia, sotia lui Stefan Ciugudean Trailer

·         Trahir (1993) - Silvia

·         Rămânerea (1992)

·         Drumul câinilor (1991)

·         Campioana (1990)

·         Moromeții (1988) - Catrina Moromete

·         Fapt divers (1984)

·         Secvențe (1982)

·         Labirintul (1980)

Luigi Pirandello - Fiecare cum vede | Teatru radiofonic

GÂNDURI PESTE TIMP 1 Septembrie

Henriette Yvonne Stahl - Citate:

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 1 Septembrie

* Ion:
- Măi Văsălie, dă-mi împrumut un chil de pălincă până ce-oi face-o pe-a me.
Văsălie:
- Ia, măi Ioane, că doar suntem pretini.
Ion, după două zile:
- Măi Văsălie, mai dă-mi un chil de pălincă, mă, ca n-am reuşit s-o fac pe-a me.
Văsălie:
- Ia, mă Ioane, c-o s-o faci azi, mâne şi tu.
Ion după o săptamână venea spre poarta lui Văsălie care era la masă cu Măria lui.
Văsălie îi zice lu' nevasta-sa:
- Tu, Mărie, dacă vine la noi, zi-i că nu-s acasă (şi se bagă sub pat).
Vine Ion şi zice:
- Ziua bună, Mărie !
- Ziua bună, Ioane.
- Apăi, Văsălie une-i ?
- Nu-i acasă, zice ea.
- No, eu am vinit cu ale două chile de pălincă şi cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre pretini din pălinca nouă.
Dacă Văsalie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat şi s-apucă de treabă.

Văsălie de sub pat aude, simte oarece şi cugetă adânc:
"Tu-i mama ei de treabă ! Ce să fac ?! Puşcă am, cartuşe am......, dar nu-s acasă..........!!!!!!"

·       Într-o cofetărie intră Bulişor, un băieţel de vreo 8-9 ani, cu o hârtie în mână.
- Tanti, aş vrea 300 g. caramele a 25 lei kilogramul, 500 g. biscuiţi a 9 lei kilogramul…
- Atât ? întrebă vânzătoarea.
- Ar mai trebui 280 g. bomboane fondante a 35 lei kilogramul şi 400 g. fursecuri a 31 lei kilogramul.
Vânzătoarea cântăreşte atent cele spuse de băieţel şi-i spune suma ce-o are de plătit.
- Ei, ţi-a dat mămica ta destui bani ca să cumperi toate astea?
- Tanti, mama nu mi-a dat nici un leu dar am venit la matale pentru că nu ştiam să-mi fac problema la aritmetică.

·       O tipă vine acasă foarte supărată! Soţul său o întreabă:
- Ce s-a întîmplat, dragă?
- Doctorul mi-a zis că sufăr de o boală.
- Ce boală, draga mea?
- Ceva cu S!
- SIDA?
- Nu, parcă nu!
- Sifilis?
- Cred că da!
Înnebunit, tipul dă telefon la secretara directorului său, acesta îl sună pe director, care îşi sună prietena...
A doua zi, la policlinică se prezintă 100 de persoane pentru analize.
Inainte de a intra, soţia îi zice:
- Dragă, mi-am adus aminte de ce anume sufăr.
- De ce anume, draga mea?
- Scleroză!

·       -Domnule doctor, ieri mi-am ţinut răsuflarea timp de cinci minute.
-Extraordinar, zice doctorul, erai sub apă?
-Nu, în dulap...

·       - Nevastă-mea mă sărută de fiecare dată când mă întorc acasă la o oră mai târzie.
- Asta da, iubire!
- Aş, iubire! Se numeşte investigaţie.

·       Profitînd de înghesuială, în autobuz, un tip o pipăie insistent pe femeia din faţa lui. Aceasta întoarce capul şi-i spune enervată:
- Domnule, te rog...
- Nu-i cazul să mă rugaţi, o fac cu plăcere…

·       Un tip şi o tipă se întâlnesc într-un bar. Se privesc, se plac... şi ajung la tipă acasă. După câteva pahare tipul îşi dă jos cămaşa şi se spală pe mâini, după care îşi dă jos pantalonii şi se spală din nou pe mâini.
- În mod sigur eşti stomatolog!
- Cum ţi-ai dat seama?
- După cum te-ai dezbrăcat şi te-ai spălat pe mâini de fiecare dată.
După ce fac sex, ea spune:
- Nu numai că eşti stomatolog, dar sunt sigură că eşti un mare stomatolog!
- Extraordinar, într-adevăr sunt un dentist de succes, spune tipul impresionat de perspicacitatea fetei, dar de asta cum ai reuşit să-ţi dai seama?
- N-am simţit nimic!!!!!!!!!!!!

·       - Cum se numeşte penitenciarul de maximă securitate din Craiova?
- AlcaPraz...

·       Culmi:

- Culmea agronomiei: Sa faci sa infloreasca un boboc de rata... 
- Culmea pescarului: Sa pui scrum de tigara in ac, si sa prinzi peste afumat.. 
- Culmea zgarceniei: Sa pui ceasul sa sune cu 3 ore mai in urma sa faci economie de somn... 
- Culmea culmilor: mutul sa-i spuna surdului ca orbul se uita la ei... 
- Culmea zborului: Sa zbori pe cerul guri... 
-Culmea justitiei: Sa condamni o prostituata la locul de munca.... 
- Culmea fizici: Sa pasti un cal putere pe campul unui camp magnetic... 
- Culmea ceasului desteptator: Sa sune "Ocupat"... 
- Culmea melancoliei: Sa cazi pe ganduri si sa-ti spargi capul... 
- Culmea somnului sa visezi ca adormi... 
- Culmea mizeriei: Sa ai pureci paduchii latii..AHAHAHAAAAA.. 
- CULMEA ORBULUI: sa-si vada moartea cu ochii...

* Una reală! Se spune ca s-a petrecut la Politehnica in Bucuresti. Studentii aveau examen, dar, nemergand la cursuri nici macar nu-si cunosteau profa. Un grup de studenti asteptau si ei...
Vine o tipa faina cu un sal in jurul gatului, iar unul din studenti zice:
- Iata vine un sol de pace c-o naframa-n varf de batz....
Si toti se prapadesc de ras. Se uita tipa atent la ei si intra in sala. Studentul in fapta:
- Waw! Am pus-o! E profa. Sigur ma pica. Dar isi incearca totusi norocul si intra in sala.
Cand sa traga biletu` cu subiectu`, profa intreaba:
- Tu esti Mircea?
- Eu sunt doamna. Dau acum sau vin la toamna?! 

* Un mos in carja se duce la sexolog. Intra in cabinet iar medicul se uita la el peste ochelari, stapanindu-si cu greu un izbucnit in ras.
- Buna tataie, ce vant te-aduce pe-aici? N-ai gresit cumva cabinetul?
- Auzi fiule, dumneata te ocupi cu problemele de sex?
- Da tataie!
- Atunci am nimerit bine. Uita care-i treaba. Io si baba me' ne-am iubit tare mult si inca ne iubim, dar n-am mai dragalit-o de vo' 30 de ani. Azi mane ne terminam treburile cu lumea asta si am mai vre' si noi odata sa ne dragalim. Da-ne rogu-te frumos niste pastile din alea de ne-ajuta!
Se gandeste medicul si-i spune:
- Uite tataie, aici ai doua pastile. Una albastra pentru tine si una galbena pentru baba ta. Le luati inainte de a va dragali. Dar nu-ti garantez ca va functiona. La varsta voastra e si periculos, dar treba ta.
Pleaca mosul fericit acasa. Dupa doua zile se intalneste mosul cu medicul prin oras iar medicul il recunoaste:
- Salut tataie! Cum a fost cu baba? Bine?
- Buna ziua domnu doctor, pai o fost bine numa ca io cred ca am inversat pastilele.
- De ce crezi asta? intreba medicul.
- Pai la baba mea i s-o intarit piciorul drept iar mie mi-o tremurat fundul toata noaptea.

·       ... - Sunt cazuri când soţul trebuie să-şi mintă soţia.
- Asta nu-i chiar atît de grav. Mai rău e când trebuie să spună adevărul!

·       - Cum păstraţi armonia conjugală ?
- Prin reciprocitate : Când soţia e nervoasă, eu tac. Şi invers : eu tac când soţia e nervoasă !

·       Cum să-l dezvăţ pe bărbatu-meu să vorbească în somn ?
- Lasă-l să vorbească un pic ziua !

·       - Doctore, aţi recomandat soţiei mele să se ducă la băi. E bolnavă ?
- Nu ! Dvs. aveţi nevoie de linişte !

·       Tineri casatoriti la masa.
Sotia:
- Ti-a placut felul doi, draga? L-am facut din cartea de bucate.
Sotul:
- Altadata, sa folosesti paginile. Coperta era cam tare.

·       Din cercetările urmaşilor lui Darwin:
În epoca ce va veni, omul va suferi o mutaţie împortantă: organele genitale vor fi mutate de la locul actual, în palmă!
Gândiţi-vă ce va însemna o strângere de mână!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

·       Î. Prin ce se deosebeste un om de o camila ?
R. Camila poate sa lucreze o saptamana fara sa bea, iar omul poate sa bea o saptamana fara sa lucreze ...

SFATURI UTILE 1 Septembrie

7 trucuri psihologice simple cu care vei stapani orice situatie | Eu stiu TV