MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU JOI 13 AUGUST 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE
B. Decese; Sărbători
Decese
· 117 - A murit, la Selinus, în Asia Mică (Cilicia), împătratul Traian (Marcus Ulpius Nerva Traianus). Urna de aur cu cenuşa împăratului a fost depusă într - o încăpere din soclul Columnei din Roma, care a devenit astfel şi mormântul cuceritorului Daciei. În timpul domniei lui Traian (98 - 117 d. Hr.), Imperiul Roman a atins apogeul expansiunii sale (n.18.09.53 d. Hr.).
· 612: A murit imparateasa bizantina Evdochia sau Evdochia (n.cca. 580). Numita inițial Fabia, a fost prima consoarta a imparatului Heraclius de la 610pana la decesul ei, in urma unei crize de epilepsie.
· 1745: Ernst Frederic al II-lea, Duce de Saxa-Hildburghausen (17 decembrie 1707 – 13 august 1745), a fost Duce de Saxa-Hildburghausen.
A fost al treilea fiu, însă doar primul fiu care a atins vârsta adultă, al lui Ernest Frederick I, Duce de Saxa-Hildburghausen și a Contesei Sofia Albertine de Erbach-Erbach. În 1724, la vârsta de 17 ani, i-a succedat tatălui său ca Duce de Saxa-Hildburghausen. Din cauza vârstei, mama sa a acționat ca regentă până când el a devenit major, patru ani mai târziu.
La Fürstenau, la 19 iunie 1726, Ernst Frederic s-a căsătorit cu Caroline de Erbach-Fürstenau (d. iulie 1745). Ei au avut patru copii:
- Ernst Frederic al III-lea Karl, Duce de Saxa-Hildburghausen (n. 10 iunie 1727, Königsberg – d. 23 septembrie 1780, Seidingstadt).
- Frederic August Albrecht (n. 8 august 1728, Hildburghausen – d. 14 iunie 1735, Hildburghausen).
- Frederic Wilhelm Eugen (n. 8 octombrie 1730, Hildburghausen – d. 4 decembrie 1795, Öhringen); s-a căsătorit la 13 martie 1778 cu nepoata sa Caroline de Saxa-Hildburghausen (fiica lui Ernst Frederic al III-lea). Nu au avut copii.
- Sofia Amalia Caroline (n. 21 iulie 1732, Hildburghausen – d. 19 iunie 1799, Öhringen); s-a căsătorit în 1749 cu Ludwig de Hohenlohe-Neuenstein-Öhringen.
| Ernest Frederic al II-lea | |
| Duce de Saxa-Hildburghausen | |
 |
· 1863: Ferdinand Victor Eugène Delacroix (n. 26 aprilie 1798 - d. 13 august1863) a fost un important pictor francez din perioada romantismului.
S-a născut în localitatea Charenton Saint-Maurice, de lângă Paris.
În 1805 moare tatăl artistului, Charles Delacroix, prefect de Bordeaux. Familia se mută la Paris. Micul Eugène începe studiile la Liceul Imperial. Primește o aleasă educație în spirit clasic – Homer, Dante, Byron, Diderot, Montesquieu, Montaigne- face scrimă și continuă studiile muzicale.
În anul 1814, Eugène își pierde și mama - moartea ei duce la destrămarea rapidă a familiei Delacroix. La cei 16 ani ai săi, Eugène se mută în casa surorii și a cumnatului său.
Se îndrăgostește de camerista Elisabeth Salter, de origine engleză. Pentru a-i putea scrie, pictorul învață limba engleză, lucru care-i va permite mai târziu să-i citească pe Shakespeare și pe Byron în original. Delacroix este, cu siguranță, nestatornic în sentimente. În anul 1822, o cunoaște pe iubita prietenului său apropiat, Soulier.
Cel mai adesea, modelele pe care le are îi devin și iubite. Fermecător și sclipitor, Delacroix place femeilor.
Grație prietenilor săi Charles Nodier (1780-1844) și Victor Hugo (1802-1885), leagă prietenii cu scriitorii: Stendhal (1783-1862), Alexandre Dumas (1802-1870), Théophile Gautier (1811-1872) și Alphonse de Lamartine (1790-1869); îi cunoaște pe pictorul Achille Deveria (1802-1869) și pe compozitorul Hector Berlioz (1803-1869).
În 1822 expune la Salon primul său tablou: Dante și Vergiliu în Infern.
Între anii 1833-1861, pictorul lucrează la decorarea bibliotecii din Palatul Bourbonilor, a galeriei Apolline din Louvre, a Salonului Păcii din primaria Parisului. Pictează și biserici pariziene: Saint-Denis du Saint-Sacrement, Saint-Sulpice. În ianuarie 1857 a fost acceptat printre membrii Academiei de Arte Frumoase.
Natura a avut pentru Delacroix o mare însemnătate; adesea își vizitează prietenii care locuiau la sat. Îndeosebi, îi apreciază pe scriitoarea George Sand (1804-1876) și pe Frederic Chopin (1810-1849), pe care îi vizitează la Nohant, în Franța centrală. Acolo lucrează la studii portretistice și florale. Începând cu anul 1844, Delacroix închiriază o casa în Champrosay, la sud de Paris. Acolo îl așteaptă Jenny Le Guillou, "slujnica lui cu inimă mare", care îl va însoți pe pictor până la moarte.
În primăvara anului 1863, o febră mare îl țintuiește pe artist la pat. Moare pe 13 august iar funeraliile au avut loc pe 17 august, în biserica Saint-Germain-des-Près.
Picturi:
- Dante și Vergiliu în Infern (1822)
- Macelul din Chios (1824)
- Moartea lui Sardanapal (1827)
- Libertatea conducând poporul (1830)
- Femei din Alger (1834)
- Intrarea cruciaților în Constantinopol (1841)
- Luptă de cai arabi într-un grajd (1860)
- Lupta lui Iacob cu Îngerul (1855-1861)
- Autoportret cu vestă verde (cca. 1837)
- Răpirea Rebecăi (1858)
| Eugène Delacroix | |
 |
· 1865: Ignaz Semmelweis, medic ungur (n. 1818)
* 1865: Infantele Francisco de Paula al Spaniei (Francisco de Paula de Borbón; 10 martie 1794 - 13 august 1865) a fost cel mai mic fiu al regelui Carol al IV-lea al Spaniei și a soției sale, Maria Luisa de Parma.
* 1896: John Everett Millais (n. 8 iunie 1829, Southampton - d. 13 august1896, Londra) a fost un pictor englez aparținând cercului prerafaeliților.
John Everett Millais s-a născut la 8 iunie 1829 la Southampton. Provine dintr-o familie înstărită din Jersey. Talentul său în domeniul desenului și al picturii se manifestă foarte timpuriu și, în anul 1840, tânărul, în vârstă de 11 ani, este admis la Royal Academy of Arts din Londra, pe care a absolvă în anul 1847. Un an mai târziu, împreună cu Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, înființează confreria prerafaelită. În 1849 expune primul său tablou în stil prerafaelit, Lorenzo și Isabella, inspirat după un poem de John Keats. Tabloul întitulat Christos în casa părintească, expus în anul 1850, stârnește o furtună de proteste. Reacții la fel de furioase provoacă și lucrările expuse în anul următor. Când Millais expune în 1852 tabloul Ofelia, totul se schimbă însă după intervenția celebrului critic de artă John Ruskin în favoarea operelor pictorilor prerafaeliți. Millais repurtează un succes imens. Se împrietenește cu Ruskin, în 1853 petrec împreună vacanța în Scoția. Ruskin este însoțit de soția sa, Effie, de care Millais se îndrăgostește. Effie se desparte de John Ruskin, după un divorț scandalos, și - în 1855- se căsătorește cu Millais.
* 1865: Infantele Francisco de Paula al Spaniei (Francisco de Paula de Borbón; 10 martie 1794 - 13 august 1865) a fost cel mai mic fiu al regelui Carol al IV-lea al Spaniei și a soției sale, Maria Luisa de Parma.
* 1896: John Everett Millais (n. 8 iunie 1829, Southampton - d. 13 august1896, Londra) a fost un pictor englez aparținând cercului prerafaeliților.
John Everett Millais s-a născut la 8 iunie 1829 la Southampton. Provine dintr-o familie înstărită din Jersey. Talentul său în domeniul desenului și al picturii se manifestă foarte timpuriu și, în anul 1840, tânărul, în vârstă de 11 ani, este admis la Royal Academy of Arts din Londra, pe care a absolvă în anul 1847. Un an mai târziu, împreună cu Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, înființează confreria prerafaelită. În 1849 expune primul său tablou în stil prerafaelit, Lorenzo și Isabella, inspirat după un poem de John Keats. Tabloul întitulat Christos în casa părintească, expus în anul 1850, stârnește o furtună de proteste. Reacții la fel de furioase provoacă și lucrările expuse în anul următor. Când Millais expune în 1852 tabloul Ofelia, totul se schimbă însă după intervenția celebrului critic de artă John Ruskin în favoarea operelor pictorilor prerafaeliți. Millais repurtează un succes imens. Se împrietenește cu Ruskin, în 1853 petrec împreună vacanța în Scoția. Ruskin este însoțit de soția sa, Effie, de care Millais se îndrăgostește. Effie se desparte de John Ruskin, după un divorț scandalos, și - în 1855- se căsătorește cu Millais.
În tabloul Christos în casa părinților săi, Millais zugrăvește o temă biblică, prezentând oameni simpli într-un atelier de dulgherie, ale cărui detalii le redă cu acurateță. Millais atrage astfel atenția asupra originii simple a Sfintei Familii. Acest realism descriptiv aplicat la o temă religioasă trecea în Anglia victoriană drept o adevărată blasfemie.
Ofelia a fost prezentată la Royal Academy în 1852, când John Ruskin s-a ridicat în apărarea prerafaeliților. Lucrarea cucerește aprecieri elogioase din partea criticilor și a publicului. Pentru obținerea luminozității nuanțelor, Millais folosește metoda pictării pe fond încă umed.
Fata oarbă și Frunziș de toamnă sunt printre cele mai reușite tablouri pictate de Millais. Sunt exemple caracteristice pentru noua metodă pe care artistul o aplică începând din a doua jumătate a anilor cincizeci. Este perioada în care pictorul schimbă tematica lucrărilor sale, ca și stilul său. Renunță la temele literare, narative, își schimbă metoda foarte minuțioasă și riguros realistă și își simplifică tablourile, îmbogățind în aceleși timp efectele lor cromatice.
Tablourile Jefta, Tinerețea lui Raleigh și Portretul lui Effie Millais sunt exemple pentru trecerea lui Millais la academism.
| John Everett Millais | |
 |
· 1906: Ioan Axente, supranumit Sever, (n. 15 aprilie 1821, Frâua – d. 13 august 1906, Brașov)[3] a fost un revoluționar român, unul dintre conducătorii mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvaniaîn Revoluția de la 1848.
Fiu de țăran, născut în Transilvania, a studiat teologia și filozofia la Blaj, după care s-a mutat la București
La izbucnirea revoluției era profesor de latină și română, la Colegiul Sf. Sava din București.[3]
A luat parte la revoluția de la 1848 din București și împrejurimi, unde a avut rolul de a face cunoscute idealurile revoluționare printre țărani. În august 1848 s-a întors în Transilvania, unde a participat la a treia adunare de la Blaj din septembrie. A participat alături de Avram Iancu la rezistența din Munții Apuseni.[3]
La 8 ianuarie 1849 țăranii români răsculați au incendiat orașul Aiud. Populația nu credea că românii, pe atunci pașnici, ar putea s-o atace. În seara de 8 ianuarie — Crăciunul după calendarul iulian — a început măcelul ce a durat până în data de 17 ianuarie, fiind uciși cca 600 de etnici maghiari.[4] Un numar mare de oameni a încercat să se ascundă în munții din apropiere, dar din cauza gerului au murit înghețați. Morții au fost aruncați în șanțurile cetății, iar altă parte în varnița de lângă cetate, unde se află și monumentul acestora.
Indus în eroare de promisiunile mincinoase ale Curții de la Viena, precum și datorită poziției nejuste a guvernului revoluționar maghiar în problema națională și în cea a abolirii iobăgiei, Ioan Axente a adoptat o atitudine pro-habsburgică, lucru care a contribuit la dezbinarea forțelor revoluționare ale românilor și ungurilor.
Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat fiind că ar fi participat la masacru, dar a fost găsit nevinovat la proces.[3]
După înfrângerea revoluției, a continuat să aibă un rol de frunte în viața politică și culturală a românilor din Transilvania. Astfel, a făcut parte din conducerea ASTREI, adică Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român.
A murit în spitalul săsesc din Brașov, foarte sărac și uitat de lume în vara anului 1906.
| Ioan Axente Sever | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 15 aprilie 1821 Frâua,  Imperiul Austriac, (astăzi România) |
| Decedat | (85 de ani) Brașov  Austro-Ungaria, (astăzi România) |
| Părinți | Iacob, Ana, n. Maxim[1][2] |
| Frați și surori | Gheorghe, Ariton, Iacob, Anica[1] |
| Naționalitate |  română |
| Cetățenie | Imperiul Austriac, Austro-Ungaria |
| Religie | greco-catolică |
| Ocupație | profesor |
| Activitate | |
| Cunoscut pentru | prefect al Legiunii Prima Blasiana în Revoluția de la 1848 |
| Premii |
|
.svg){kind=small}
· 1910: A murit Florence Nightingale, infirmieră britanică; (n. 1820). A organizat spitale militare in timpul razboiului Crimeei si razboiului franco-prusac. A fondat in anul 1860 la spitalul Saint-Thomas din Londra prima scoala pentru infirmiere.
· 1912: A încetat din viaţă compozitorul, pedagogul şi dirijorul francez Jules Emile Frédéric Massenet (n. 12 mai 1842).
· 1917: A încetat din viaţă Eduard Buchner, chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1907, pentru lucrările sale privind fermentaţia (n. 20 mai 1860).
· 1946: A încetat din viaţă Herbert George Wells, prozator, istoric şi sociolog englez: “Omul invizibil”, “Dragostea şi dl. Lewisham”, “Utopia modernă”; (n. 21 septembrie 1866).
· 1954: A murit la Cluj Gáal Gabor, critic literar, publicist, estetician şi sociolog de naţionalitate maghiară din România, membru titular al Academiei Române din 1948 si teoretician al „realismului socialist”; (n. 8 martie 1891, Budapesta). A absolvit Universitatea din Budapesta şi a participat la revoluţia comunisră din Ungaria. După un scurt exil la Viena, a revenit în Ungaria, unde a fost arestat, apoi a evadat şi s-a refugiat în România. A condus revistele „Korunk” (1926-1940) şi „Utunk” (1946-1954). A fost profesor de filosofie şi istoria literaturii maghiare la Universitatea din Cluj, membru titular al Academiei Române din 1948.
· 1969: A decedat George Oprescu, istoric, critic si colectionar de arta membru al Academiei Române. Lui i se datorează înfiinţarea, la Bucureşti, a Institutului de Istoria Artei al Academiei Române, căruia, alături de reviste de specialitate (“Analecta”), de Galeria de artă universală a Muzeului Naţional, le-a consacrat ultimii ani de viaţă; (n. 27.11.1881).
· 1999: A încetat din viaţă la Bucuresti pictorul Ion Pacea, membru de onoare al Academiei Române; (n. 7 septembrie 1924, la Hortopani, Grecia). A fost distins cu mai multe premii importante naționale și internaționale, ca premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1963), Premiul pentru pictură (1965) și Marele Premiu al UAP (1967)
* 1999: Dumitrașcu Lăcătușu (n. 22 martie 1891, județul Covurlui — d. 13 august 1999, București[1]), la 108 ani, a fost ultimul veteran român al Primului Război Mondial.
În 1997 a fost decorat de Consiliul General al Municipiului București la vârsta de 106 ani.[2]
Dumitrașcu Lăcătușu a fost inclus în albumul „La Grande Guerre”, publicat în 1998 în Franța. În acest album el era prezentat drept cel mai bătrân militar în viață dintre cei 21 de supraviețuitori ai celor Două Războaie Mondiale. Dumitrașcu Lăcătușu deține și un un alt record semnificativ: este veteran a trei războaie (războiul balcanic și cele două războaie mondiale)[3] și ultimul cavalerist român.
| Dumitrașcu Lăcătușu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 22 martie 1891 județul Covurlui |
| Decedat | (108 ani) București |
| Naționalitate | România |
| Ocupație | cavalerist, veteran de război al Primului Război Mondial |
· 2009: A decedat la varsta de 94 de ani chitaristul american Les Paul, inventatorul chitarei electrice.
* 2010: Lance Cade (n. 2 martie 1981 – d. 13 august 2010) a fost un wrestleramerican ce evolua în divizia RAW a promoției World Wrestling Entertainment (WWE).
* 2010: Lance Cade (n. 2 martie 1981 – d. 13 august 2010) a fost un wrestleramerican ce evolua în divizia RAW a promoției World Wrestling Entertainment (WWE).
· 2013: A decedat profesorul doctor Ion Gherman, specialist în parazitologia clinică, fost preşedinte al Societăţii Culturale „Ţinutul Herţa”; (n. 1920). A desfăşurat o bogată activitate editorială, mai ales în direcţia stabilirii adevărului istoric privind soarta românilor din Bucovina, Basarabia şi Ţinutul Herţa, teritorii cotropite de Urss in 1940.
Sărbători
- În calendarul ortodox: Odovania Praznicului Schimbării la Față a Domnului; Mutarea moaștelor Sf Cuv Maxim Mărturisitorul; Sf Cuv Dorotei și Dositei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu