MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 19 AUGUST 2020
* 1570: Salamone Rossi sau Salomone Rossi, zis L'Ebreo (în ebraică - Shlomo ben Moshè min Haadumim שלמה בן משה מן האדומים, n. în jurul anului 1570 - d.în jurul anului 1630) a fost un compozitor și violonist evreuitalian, care a trăit și activat în perioada de tranziție dintre Renaștereatârzie și Barocul timpuriu în Italia.
- pentru 3 voci:
- 1. קדיש Kadish
- 2. שיר המעלות אשרי כל ירא ה' (תהלים קכ"ח) O cântare a treptelor. Fericiți toți ce se tem de Domnul ...psalmul 128 [7]
- 3. ברכו Barkhu (Binecuvântați)
- 4. מזמור לאסף, אלהים נצב בעדת-אל (תהלים פ"ב) Un pslam al lui Asaf...Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare ..Psalmul 82 [8]
- 5. למנצח על השמינית מזמור (תהלים י"ב) Psalmul 12 Către mai marele cântăreților. De cântat pe harpa cu opt corzi [9]
- 6. אלה מועדי ה' (ויקרא כ"ג פסוק ד') Leviticul 23, 4 Iată sărbătorile Domnului...[10]
- pentru 4 voci:
- 7. (קדושה (כתר) Rugăciune Kedusha (Keter) (parțial echivalentă cu Sanctus)
- 8. אלהים השיבנו (תהלים פ' פסוק ד' תהלים ח' פסוק כ') Psalmul 80,4,..8..20 Dumnezeule, întoarce-ne pe noi,[11]
- 9. למנצח בנגינות מזמור שיר (תהלים ס"ז) Psalmul 68 Către mai marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu corzi. Un psalm. O cântare.) [12]
- 10. על נהרות בבל (תהלים קל"ז) La râul Babilonului, Psalmul 137 [13]
- 11. הללויה הללי נפשי את ה' (תהלים קמ"ו) Psalmul 146 Lăudați pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul! [14]
- pentru 5 voci
- 12. שיר המעלות אשרי כל ירא ה' (תהלים קכ"ח) Psalmul 128O cântare a treptelor. Fericiți toți ce se tem de Domnul ...psalmul 128 [15]
- 13. למנצח על הגתית מזמור לדוד (תהלים ח') Psalmul 8 Către mai marele cântăretilor. De cântat pe ghitit.
- 14. מזמור לתודה (תהלים ק') Psalmul 100 Un psalm de laudă.
- 15. השכיבנו rugăciunea Hashkivenu - Culcă -ne
- 16. קדיש Kadish
- 17. שיר המעלות בשוב ה' (תהלים קכ"ו) O cântare a treptelor, Psalmul 126 Când i-a întors Domnul din robie [16]
- 18. שיר למעלות אשא עיני (תהלים קכ"ב) O cântarea treptelor Spre Tine mi-am ridicat ochii, Psalmul 122[17]
- 19. ישושום מדבר (ישעיה ל"ה פסוק א',ב', ה', ו', י') Isaia 35, 1 Veselește-te, pustie însetată!,2,5.6. 10 [18]
- pentru 6 voci
- 20. שיר המעלות אשרי קול ירא ה' (תהלים קכ"ח) Cântarea scărilor Psalmul 128
- 21. שיר המעלות לדוד, לולא ה' (תהלים קכ"ד) Cântarea scărilor Psalmilor
- 22. אודך כי עניתני (תהלים קי"ח פסוקים כ"א-כ"ד) Psalmul 118 21-24
- 23. ברוך הבא בשם ה' (תהלים קי"ח פסוקים כ"ו-כ"ט) Psalmul 118,26-29
- 24. מזמור לדוד, הבו לה' בני אלים (תהלים כ"ט) Psalmul 29, Mizmor leDavid
- pentru 7 voci
- 25. אפתח נא שפתי Eftah na sfatay
- pentru 8 voci
- 26. אין כאלהינו Ein keloheynu (Nimeni nu e ca Dumnezeul nostru)
- 27. אפתח שיר בשפתי Eftah shir bisfatay
- 28. יגדל Igdal
- 29. אדון עולם Adon Olam
- 30. הללויה, אשרי איש ירא את ה' (תהלים קי"ב) Psalmul 112 Lăudați pe Domnul (Halleluya)! Ferice de omul care se teme de Domnul
John Flamsteed s-a născut la data de 19 august 1646 în Denby, Derbyshire, Anglia.El a fost singurul fiu al unui negustor .A învǎțat la Derby School și, împotriva voinței tatălui său, a studiat astronomia între 1662 și 1669. Acesta și-a ajutat tatăl la muncă, Flamsteed a învățat aritmetică.
John Flamsteed a calculat în mod precis eclipsele solare din 1666 și 1668. Acesta a observat planeta Uranus, confundând-o cu o stea și numind-o 34 Tauri.
| John Flamsteed | |
După moartea lui Ludovic al XV-lea, a fost exilată la biserica Pont-aux-Dames lângă Meaux-en-Brie
| Madame du Barry | |
Madame du Barry de Élisabeth Vigée Le Brun, 1781 |
* 1802: Stephan Schulzer von Müggenburg (n. 19 august 1802, Vidusevitz (Viduševac), Monarhia Habsburgică – d. 5 februarie 1892, Vinkovci, Austro-Ungaria) a fost un ofițer (maior), micolog, dar și desenatorprecum ilustrator austro-ungar. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Schulzer.
Stephan a fost descendentul unei familii din regiunea Magdeburg, emigrată în Austria în secolul al XVIII-lea. S-a născut în castelul din Winkowitz, la frontiera militară, unde tatăl lui a slujit ca ofițer habsburgic. După ce și-a pierdut mama deja scurt după naștere, a primit de la tatăl lui o educație atentă, dar foarte strictă, fără prezență școlară. La vârsta de 15 ani a pierdut și părintele.
În anul 1817, după moartea tatălui, a fost înscris la școala militară de cadeți din Olmütz, iar în 1821 a participat cu Regimentul Infanterie n. 39 la campania din Piemont, unde a fost rănit destul de grav. În 1831, cu rangul de locotenent-major, a fost profesor la școala militară din Oradea, iar în 1839 o obținut gradul de căpitan de prima clasă. În timpul stingerii unui incendiu la mijlocul iernii la -40° C, ambele brațe au fost paralizate (1841). De acea a trebuit să fie pensionat. Chiar atunci s-a căsătorit cu Katharina Kopasz care l-a îngrijit timp de un, fiind vindecat prin hidroterapii în astfel de măsură, că a fost în stare să-și reia datoria în 1842. Deși a servit ca maior în Garda Națională Maghiară în timpul Revoluției Maghiare din 1848, a fost reabilitat în anul următor, reintegrat în armată austriacă și însărcinat cu fundația unui spital militar cu cure pe baza hidroterapiei în Vinkovci. Acolo s-a infectat cu febră tifoidă, în consecința căreia capacitatea vizuală și auzul au suferit puternic. Începând din 1852, a devenit comandant al școlii Statului General de Graniță din Winkowitz, iar în 1858, numit maior, șef al centrului militar de educație superioară din Kamenitz, în apropiere de Novi Sad (astăzi Serbia). El a fost pensionat definitiv la propria cerere în anul 1859, dar a mai ajutat de bunăvoie la școala militară din Slavonski Brod
| Stephan Schulzer von Müggenburg | |
* 1848: Gustave Caillebotte (n. , Paris, Franța – d. , Gennevilliers, Franța) a fost un pictor francez, membru al mișcării impresioniste, deși stilul său era mai apropiat de realism decât a celorlalți impresioniști.
| Gustave Caillebotte | |
| 125 de ani de la moarte | |
Wilbur a început cel de-al patrulea și ultimul zbor la ora 12. Primele câteva sute de metri au fost în sus și în jos, ca și mai înainte, dar de când trei sute de metri au fost acoperite, mașina a fost sub un control mult mai bun. Cursul pentru următorii patru sau cinci sute de metri, dar a avut puțin ondulație. Cu toate acestea, atunci când aproximativ opt sute de metri mașina a început pitching din nou, și, într-una dintre cele darts în jos, a lovit la sol. Distanța față de sol a fost măsurată să fie 852 de metri, timpul de zbor a fost de 59 de secunde. Cadru susținerea față de carma s-a rupt, dar partea principală a mașinii nu a fost rănit, la toate. Am estimat că mașina ar putea fi pus în stare de zbor din nou în aproximativ o zi sau două.
| Lascăr L. Vorel | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 19 august 1879 Iași, România |
| Decedat | Februarie 1918, (38 de ani) München, Germania |
| Cauza decesului | boală la rinichi[*] |
| Părinți | Lascăr A. Vorel Julieta Suess |
| Frați și surori | Constantin Vorel Tudor Vorel |
| Naționalitate | |
| Cetățenie | |
| Ocupație | pictor diarist[*] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | Pictură |
| Studii | Școala de Arte Frumoase din Iași, Academia de Arte Frumoase München |
| Pregătire | Franz Stuck |
| Mișcare artistică | Secesiunea vieneză, Art Nouveau, postimpresionism, expresionism, Tinerimea artistică |
| Influențat de | Paul Cézanne |
Opere
- Oedip - tragedie lirică în patru acte pe un libret de Edmond Fleg, Op. 23 (1910-1931)
Simfonii
- Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, Op. 13 (1905)
- Simfonia nr. 2 în La major, Op. 17 (1912-1914)
- Simfonia nr. 3 în Do major pentru orchestră și cor, Op. 21 (1916-1918)
Alte lucrări orchestrale
- Poema română, suită simfonică pentru orchestră, Op. 1 (1897)
- Rapsodia română nr. 1 în La major, Op. 11 (1901)
- Rapsodia română nr. 2 în Re major, Op. 11 (1901)
- Suita orchestrală nr. 1 în Do major, Op. 9 (1903)
- Suita orchestrală nr. 2 în Do major, Op. 20 (1915)
- Suita orchestrală nr. 3 în Re major "Săteasca", Op. 27 (1937-1938)
Muzică de cameră
- Cvartete pentru coarde
- Cvartet pentru coarde nr. 1 în Mi bemol major, Op. 22, Nr. 1 (1920)
- Cvartet pentru coarde nr. 2 în Sol major, Op. 22, Nr. 2 (1950-1952)
- Sonate
- Sonata pentru vioară nr. 1 în Re major, Op. 2 (1897)
- Sonata pentru vioară nr. 2 în Fa minor, Op. 6 (1899)
- Sonata pentru vioară nr. 3 în La minor "în caracter popular românesc", Op. 25 (1926)
- Sonata pentru violoncel nr. 1 în Fa minor, Op. 26, Nr. 1 (1898)
- Sonata pentru violoncel nr. 2 în Do major, Op. 26, Nr. 2 (1935)
- Alte lucrări de cameră
- Octet pentru coarde în Do major, Op. 7 (1900)
- Cantabile și presto pentru flaut și pian (1904)
- Dixtuor în Re major pentru suflători, Op. 14 (1906)
- Concertstück pentru violă și pian (1906)
- Légende pentru trompetă și pian (1906)
- Cvartet pentru pian nr. 1 în Re major, Op. 16 (1909)
- Impressions d'Enfance (Impresii din copilărie) pentru vioară și pian, Op. 28 (1940)
- Cvintet pentru pian în La minor, Op. 29 (1940)
- Cvartet pentru pian nr. 2 în Re minor, Op. 30 (1943-1944)
- Simfonia de cameră pentru 12 instrumente, Op. 33 (1954)
- Muzică pentru pian
- Suita pentru pian nr. 1 în Sol minor "în stil vechi", Op. 3 (1897)
- Suita pentru pian nr. 2 în Re major, Op. 10 (1901-1903)
- Suita pentru pian nr. 3 (Pieces impromptues), Op. 13 (1913-1916)
- Sonata pentru pian nr. 1 în Fa diez minor, Op. 24, Nr. 1 (1924)
- Sonata pentru pian nr. 3 în Re major, Op. 24, Nr. 3 (1933-1935)
| George Enescu | |||
![]() George Enescu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5][6] George Enescu, George Enescu, Botoșani, România | ||
| Decedat | (73 de ani)[2][3][4][5][6] Paris, Franța[7] | ||
| Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise[8] | ||
| Cetățenie | |||
| Ocupație | compozitor violonist pianist dirijor muzician profesor de muzică[*] profesor universitar[*] politician | ||
| Activitate | |||
| Studii | Conservatorul din Paris, Universitatea de Muzică și Artă Dramatică din Viena | ||
| Gen muzical | operă simfonie | ||
| Instrument(e) | vioară pian | ||
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*] | ||
* 1883: Leonid Alekseievici Kulik (în rusă Леонид Алексеевич Кулик) (n. 19 august 1883, Tartu – d. 14 aprilie 1942) a fost un mineralog rus care s-a remarcat pentru cercetarea meteoriților.
| Leonid Kulik | |
| Augusta Victoria de Hohenzollern | |
A studiat pentru a deveni medic stomatolog, dar a abandonat profesia în 1931, când a debutat la revista literară avangardistă unu, condusă de Sașa Pană.
Între anii 1933 și 1935 a participat la Cercul de studii marxiste de pe lângă revista Cuvântul liber, devenind unul dintre reprezentanții dogmatismului proletcultist. Din cauza activității politice de stânga desfășurate i s-a fixat domiciliu forțat în 1940 și a fost deportat în 1942 în Transnistria.
Între anii 1944 și 1946 a fost redactor la ziarul Scînteia, între 1944 și 1949 a fost membru în comitetul redacțional al revistei Orizont, iar din 1948 până la moarte a fost redactor-șef adjunct și apoi redactor-șef al revistei Flacăra.
A colaborat și la revistele Gazeta literară, Contemporanul, Tribuna și Viața românească unde a scris o serie de articole pe tema „Pe drumul realismului socialist”.
Ion Vitner socotea că prin silință se poate deveni „un adevărat educator al maselor, un propagandist al ideilor socialismului, un agitator și un mobilizator al elanului eroilor muncii din viața noastră de fiecare zi”.[3]
În revista Contemporanul, nr. 40, 27 iulie 1947, Ion Vitner a publicat un articol, cu titlul „Poetul culorilor sumbre”, în care Mihai Eminescu era contestat, fiind declarat „nebun”[4] și l-a acuzat că este „exponent al marii boierimi și a tendințelor ei retrograde”, „un caz tipic de intelectual în derută, care în ura sa împotriva burgheziei, în loc să utilizeze armele claselor de jos, utilizează armele marii latifundii. [...] Mesajul său poetic... este mesajul unei clase decadente, agonice...”.
Volumele din 1949, Pasiunea lui Pavel Corceaghin și Critica criticii, în care a adunat articolele publicate în prealabil în presă, au fost primul ghid a dogmatismului proletcultist în România.[5]
După 1945, și mai ales în anii ’50, când lupta de clasă „se ascuțea din ce în ce”, rubrica de cinema de la Contemporanul, a lui Eugen Schileru, a fost uzurpată de un semnatar vigilent și corespunzător, numit Emil Suter, și de fratele său, Ion Vitner, aceștia având sarcina de partid să atace și așa destul de fragila cinematografie autohtonă.[6][7]
Între anii 1948 și 1960 a fost membru în Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Din 1948 a lucrat la Universitatea din București, înlocuindu-l pe George Călinescu, pentru a se putea impune o „nouă” intelectualitate, care să-i ia locul celei vechi.
Scrieri
- Octombrie, 1932 (publicat sub numele de Ion Wittner)
- Supremul adevăr, editura unu, București, 1933 (ediție hors-commerce cu un portret de M. Grünspan și cu un autoportret-colaj de autor; publicat sub numele de Ion Wittner)
- Critica criticii, Imprimeriile Scrisul Liber, 1949
- Pasiunea lui Pavel Corceaghin, 1949
- Fronturile de luptă ale lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1949
- Influența clasei muncitoare în opera lui Eminescu și Caragiale, 1949
- Poezia lui A. Toma, 1950
- Viața și opera lui D. Th. Neculuță, Editura pentru Literatură și Artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., București, 1950
- Problema moștenirii literare, 1952
- Pămîntul prieteniei, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1954
- Eminescu, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1955
- Un mare scriitor al Chinei de Azi: Go Mo-Jo, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1955
- Eminescu, Editura Allami Irodalmi es Meveszeti Kiado, Marosvasarhely, 1956
- Firul Ariadnei, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1957
- Meridiane literare, Editura de Stat pentru Literatură și artă, București, 1960
- Prozatori contemporani: Ion Vitner. Vol. I, Editura pentru Literatură, București, 1961
- Prozatori contemporani: Ion Vitner. Vol. II, Editura pentru Literatură, București, 1962
- Formarea conceputului de literatură socialistă. Literatura în publicațiile socialiste și muncitorești 1880-1900. Reviste literare, Editura pentru Literatură, București, 1966
- Albert Camus sau tragicul exilului, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968
- Semnele romanului, Editura Cartea Românească, București, 1971
- Reverii pe malurile Senei, Editura Cartea Românească, București, 1978
- Alexandru Ivasiuc: înfruntarea contrariilor, Colecția „Contemporanul nostru”, Editura Albatros, București, 1980
- Popas lîngă Notre-Dame, Editura Cartea Românească, București, 1981 (jurnal de călătorie)
Ion Vitner![]() | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | |
| Decedat | (76 de ani) București, România |
| Cetățenie | |
| Ocupație | istoric literar[*] critic literar[*] |
| Activitate | |
| Partid politic | Partidul Comunist Român |
| Studii | Universitatea din București |
* 1918: Zlata Mihailovna Potapova (în rusă Злата Михайловна Потапова) (n. 19 august 1918, Moscova — d. 1994, Moscova) a fost o filologă, critic literar și traducătoare sovietică și rusă. Ea era specialistă în limbile romanice, în special în limba italiană.
A absolvit cursurile Institutului de Filosofie, Literatură și Istorie „Nikolai Cernîșevski” din Moscova (1941). A obținut titlul științific de doctor în filologie. A lucrat în perioada 1952—1984 la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” din Moscova.[1] Activitatea ei pe plan literar i-a adus mai multe medalii. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS (1970).
* 1921: Eugene Wesley „Gene“ Roddenberry (n. , El Paso, Texas, SUA[9] – d. , Santa Monica, SUA[10]) a fost un regizor și producător de film american, creator al serialului de televiziune Star Trek. A fost una din primele persoane căreia i s-au organizat funeralii spațiale, după moarte cenușa fiindu-i expediată în spațiu[11]. Roddenberry a fost decorat cu Crucea pentru Distincție în Zbor (o medalie a Statelor Unite ale Americii) pentru acțiunile sale în cadrul corpului armat american în Teatrul Pacific din cel de-al Doilea Război Mondial.
Roddenberry a început să scrie scenarii înainte de Star Trek, încă din perioada în care lucra ca polițist în Los Angeles, sub pseudonimul Robert Wesley, datorită regulamentelor inflexibile ale poliției. Din această perioadă datează scenariile unor seriale populare ale anilor '60, cum ar fi Highway patrol, iar mai tîrziu Have Gun, Will Travel. Episodul din prima serie a serialului ,,Helen of Abajinian" a cîștigat un premiu al Ghildei Americane a Scriitorilor.
| Gene Roddenberry | |
| Willard Boyle | |
| Maxim Berghianu | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
S-a născut în satul Beșalma. A trăit în același sat și a avut aceeași vârstă cu omul de artă găgăuz Dmitri Karacioban. La vârsta de 15 ani, cei doi au mers la Harkov pentru a lucra la fabrică, dar în scurt timp s-au întors.
După ce a fost la armată, Kiosea a fost admis la Colegiul pedagogic din Cahul, unde a studiat în găgăuză. La studii fără frecvență, a absolvit Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău.
Cea mai mare parte a vieții a petrecut-o în satul natal. A fost secretarul organizației de partid din Beșalma.[2] A condus școala și muzeul din Beșalma.[3]
A fost ales deputat al Adunării Populare a UTA Găgăuzia.[3] În ultimii ani ai vieții, a fost șeful Departamentului de cultură al Găgăuziei și consilier prezidențial al lui Petru Lucinschi.[4]
În 2008, în cinstea sa a fost numit liceul teoretic din satul natal
În 1973[3] a fost publicată prima sa colecție de poezii „Fericirea”. Au urmat cărțile „Frăția”, „Mirosul pământului”, „Bătăile inimii pământului”, „Speranța”, „Am gustat viața” și altele. Poeziile sale sunt incluse în toate manualele de limbă și literatură găgăuză. Opera a fost tradusă în rusă, turcă, moldovenească (română) și alte limbi. În anii 1980, Mina Kiosea a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
A publicat în total 14 volume de poezii.
| Mina Kiosea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Beșalma, Găgăuzia, Moldova |
| Decedat | (66 de ani) |
| Ocupație | scriitor |
| Activitate | |
| Limbi | limba găgăuză |
Volume de proză
- Fuga - 1958
- Fata de la miazăzi - 1964
- Somnul pământului - 1965
- Dor (povestiri) - 1966
- Umbrela de soare - 1967
- Prea mic pentru un război așa de mare - 1969
- Duios Anastasia trecea - 1967
- Ploaia albă - 1971
- Căruța cu mere - 1974
- Leul albastru - 1981
- Galaxia Grama - [1984]
- Truman Capote și Nicolae Țic - 1995
- Complexul Ofeliei, (eseuri) - 1998
- Actori la curtea prințului Hamlet (publicistică) - 1999
- Dudul lui Shakespeare (publicistică) - 2000
- Pușca lui Caragiale - 2003
- Săptămâna cu 1001 de nopți - 2004
- Ștefan cel Mare - 2005
- Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen - 2007
- Diavolul aproximativ sau ora de metafizică - 2008
- Epistola către englezi - 2009
- Opere, I, ș. u. - 2010 ș. u.
- "Senin de august"
Romane
- Zilele săptămânii - 1959
- Vara oltenilor - 1964
- F - 1969
- Vânătoarea regală - 1973
- Cei doi din dreptul Țebei - 1973
- O bere pentru calul meu - 1974
- Ploile de dincolo de vreme - 1976
- Împăratul norilor – 1976
- Viața și opera lui Tiron B. I. Iepurele șchiop - 1980
- Viața și opera lui Tiron B. II. Podul de gheață - 1982
- Orașul îngerilor - 1985
- Dumnezeu în bucătărie - 1994
- Paolo și Francesca și al treisprezecelea apostol - 1998
- Săptămâna de miere - 1999
- Falca lui Cain - 2001
- Cucul de fier sau grădarea raiului - 2004
- Nopțile săptămânii - 2005
- Întoarcerea tatălui risipitor - 2008
- Pastorul sașilor - 2010
Piese de teatru
- Mama (debut ca damaturg) - 1960
- Vara imposibilei iubiri - 1966
- Vis - 1968
- Cezar, măscăriciul piraților - 1968
- Acești îngeri triști- 1969
- Pisica în noaptea Anului Nou - 1971
- Pasărea Shakespeare - 1973
- Muntele - 1977
- Studiu osteologic asupra scheletului unui cal dintr-un mormânt avar din Transilvania - 1979
- Rezervația de pelicani - 1983
- Paznicul de la depozitul de nisip - 1984
- Piticul din grădina de vară - 1973
- Moara de pulbere - 1988
- Dalbul pribeag
- Mormântul călărețului avar
- Moara de pulbere
- Mireasa cu gene false
- O batistă în Dunăre[4]
- Rugăciune pentru un disk-jockey
- Domnul Fluture și doamna Fluture sau Paradisul - 2006
Scenarii de film
- Un surâs în plină vară(1963), regia Geo Saizescu
- Prea mic pentru un război atât de mare (1969), regia Radu Gabrea
- Păcală (1974), regia Geo Saizescu
- Duios Anastasia trecea (1979), regia Alexandru Tatos
- Vânătoarea de vulpi (1980), regia Mircea Danieliuc
- Fructe de pădure (1983), regia Alexandru Tatos
- Nelu (1988)
- Rochia albă de dantelă (1989), regia Dan Pița
- Turnul din Pisa (2002), regia Șerban Marinescu
- „15” (2005), regia Sergiu Nicolaescu
Poeme
Eseuri
- Virgule (eseu) - 1978
| Dumitru Radu Popescu | |||
Dumitru Radu Popescu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 19 august, 1935, Păușa, România | ||
| Naționalitate | român | ||
| Cetățenie | |||
| Ocupație | scriitor, dramaturg, publicist | ||
| Partid politic | Partidul Comunist Român | ||
| Limbi | limba română[1] | ||
| Studii | Universitatea Babeș-Bolyai | ||
| Activitatea literară | |||
| Activ ca scriitor | literatura contemporană | ||
| Operă de debut | Fuga (1958) | ||
* 1943: Emanoil-Mihail Cernescu (n. 19 august 1943) este un fost senatorromân în legislatura 1990-1992 ales în județul Mehedinți pe listele partidului FSN. În cadrul activității sale parlamentare, Emanoil-Mihail Cernescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Italiană, Ungaria, Republica Argentina, URSS și Canada.
| Emanoil-Mihail Cernescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (76 de ani) |
| Cetățenie | |
| Ocupație | politician |
| Senator | |
* 1944: Jack Canfield (n. 19 august 1944, Fort Worth, Texas, SUA), cunoscut drept coach-ul nr. 1 al Americii, este un autor de bestselleruri, orator profesionist, trainer și antreprenor. Este fondatorul și președintele The Canfield Training Group („Grupul de Training Canfield”), care instruiește antreprenori, educatori, lideri de corporații, specialiști în vânzări și indivizi motivați, cum să-și extindă viziunea și să-și accelereze realizarea obiectivelor profesionale și personale.
| Jack Canfield | |
* 1946: Ioan Adam (n. 19 august 1946, Mediaș) este un critic și istoric literar român. Începând din 2001 este profesor universitar la Universitaea Româno-Canadiană din Brașov. În anul 2000 a obținut doctoratul în filologie la Universitatea din București cu teza Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu
- Introducere în opera lui Duiliu Zamfirescu, București, 1979 (ed. II, revăzută și adăugită, Focșani, 2002);
- Planetariu, eseuri, București, 1984;
- Bat clopotele pentru Basarabia, în colab. cu Georgeta Adam, București, 1995;
- Inelele lui Saturn, eseuri, București, 1998;
- Panteon regăsit. O galerie ilustră a oamenilor politici români, București, 2000;
- Oglinda și modelele. Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu, București, 2001;
- Proba exilului, în colab. cu Georgeta Adam, București, 2002;
- Parole in Balcania, eseuri, București, 2003.
- Traduceri
- G. Bayo, Revolta lui Arthur Rimbaud, în colab. cu R. Adam, București, 1998.
| Ioan Adam | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (73 de ani) Mediaș, România |
| Cetățenie | |
| Ocupație | critic literar[*] |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
| Studii | Facultatea de Litere a Universității din București |
* 1949: Roger Meddows-Taylor, cunoscut mai ales ca Roger Taylor (născut la 26 iulie 1949, King's Lynn, Norfolk, Regatul Unit) este un muzician englez polivalent, cu un ambitus vocal de tenor acoperind patru octave, cel mai bine cunoscut ca bateristul formației de muzică rock Queen.
| Roger Taylor | |
Roger Taylor în anul 2008 |
| John Deacon | |
John Deacon în 1977 |
- (inegalitatea lui Titu Andreescu)
- * 1957: Svetlana Guskova (în rusă Светлана Гуськова; n. , Tiraspol, URSS) este o atletă moldoveancă.
- * 1967: Leo Florian Grozavu (n. 19 august 1967) este un fost fotbalist român, în prezent antrenor
- * 1957: Cesare Claudio Prandelli (pronunție în italiană: /ˈtʃezare pranˈdɛlli/; n. 19 august 1957 în Orzinuovi, provincia Brescia) este un fost fotbalist și actual antrenor de fotbal italian.
- * 1963: Joey Tempest (n. Rolf Magnus Joakim Larsson; 19 august 1963) este un muzician suedez, vocalist și compozitor al formației rockEurope. El a scris hituri ca "The Final Countdown", "Rock the Night" și "Superstitious."
- În prezent Joey Tempest locuiește în Londra împreună cu soția sa Lisa Worthington și fiul lor James Joakim Larsson
Joey Tempest 
Tempest in 2013- * 1965:
* 1967: Leontin Florian Grozavu (n. ,[1] Ilișești, Suceava, România) este un fost fotbalist român, în prezent antrenor.Victor Șelin 
Date personale Născut (54 de ani) 
raionul Rîșcani, Moldova
Cetățenie
Moldova 
Religie creștinism ortodox[*] 
Ocupație politician 
Activitate Partid politic Partidul Social-Democrat din Moldova Alma mater Universitatea de Stat din Moldova Grozavu a devenit antrenor și a fost responsabil de Armătura Zalău (2003-2005), U Cluj (2005-2006), FC Baia Mare (2007), FC Botoșani (2007-2008) și FC Vaslui (2009) manager pentru Viorel Moldovan. De asemenea, a lucrat pentru Academia de Fotbal a lui Gheorghe Hagi împreună cu Doru Carali.
În 2018 a preluat echipa Petrolul Ploiești, în Liga a II-a, cu obiectivul de a obține promovarea. După 12 etape cu rezultate nesatisfăcătoare, în urma cărora echipa era pe locul 5, și unii jucători importanți fuseseră excluși din lot,[5] Grozavu a fost demis.[6]
În 2019 a preluat echipa Sepsi OSK, cu obiectivul de a obține calificarea in play-off in sezonul 2019-2020
- * 1967: Satya Narayana Nadella (/nəˈdɛlə/ ; n. ,[7] Hyderabad, India, India[8]) este un inginer și director executiv indiano-american. În prezent, ocupă funcția de director executiv (CEO) al Microsoft, urmând pe Steve Ballmer în 2014.
Victor Șelin (în rusă Виктор Шелин; n. 19 august 1965, Rîșcani) este un om de afaceri, politician și fost jurnalist din Republica Moldova, președinte al Partidului Social Democrat.[1]
El este patronul rețelei de cinematografe „Patria”, rețea care deține monopolul pe piața de cinema din Republica Moldova și care difuzează filmele exclusiv în limba rusă.[2] De asemenea, printre alte afaceri pe care le care, el este proprietarul parcul de distracții „Aventura Parc”, unul din cele mai mari și mai cunoscute parcuri de distracții din Chișinău și întreaga țară.[3][4] Conform VIP Magazin, Victor Șelin a fondat prima agenție de securitate particulară din Republica Moldova; și datorită acesteia, Moldova a fost prima țară din CSI care a avut o lege privind activitatea de detectiv.[5]
Victor Șelin este absolvent al Facultății de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova. A lucrat în calitate de redactor la „Teleradio-Moldova” până în 1989, când a părăsit jurnalismul, intrând în afaceri.
A rămas prezent în domeniul jurnalismului prin intermediul ziarului de limbă rusă „Vremea”, pe care îl patronează.
Între 2003 – 2009 nu a fost membrul nici unui partid.
La alegerile din 5 aprilie 2009, Victor Șelin a fost pe locul trei în lista Partidului Social Democrat, însă nu s-a regăsit în liste la alegerile repetate, la care PSD mergea deja în frunte cu ex-premierii Dumitru Braghiș și Vasile Tarlev.[5]
Anterior a mai făcut parte din formația „Plai Natal” și Alianța „Moldova Noastră”, pe care a părăsit-o în 2004 după o ceartă publică cu Serafim Urechean.[2]
Victor Șelin este căsătorit și are doi copii
Înainte de a deveni director executiv, el a fost vicepreședintele executiv al grupului Microsoft Cloud și Enterprise Group, responsabil de construirea și conducerea platformelor de calcul ale companiei.Satya Nadella 
Satya Nadella in 2017
Filmografie:
| Mette-Marit | |
| Prințesă Moștenitoare a Norvegiei | |
* 1982: Stipe Miocic (n. , Independence[*], SUA) este un luptător de arte marțiale mixte american care în prezent evoluează în UFC, fiind fostul campion la categoria grea.
* 1985: Andrei Petrescu (n. 19 august 1985, Buzău, România) este un fotbalistromân care evoluează în prezent la CS Buftea. De-a lungul carierei a evoluat la Gloria Buzău, FC Caracal, Rapid, Ceahlăul Piatra-Neamț, FC Săcele, Concordia Chiajna, FC Snagov și la CF Brăila.
* 1985: Daniela Laura Herrero (născută la 19 august 1985) este o cântăreață, actriță și compozitoare argentiniană. Este cunoscută pentru rolul personajului Mariana Pagliaro din Costumbres argentinas.
| Daniela Herrero | |
* 1991: Matyas Szabo (n. 19 august 1991, Brașov) este un scrimer german de origine română specializat pe sabie. A fost laureat cu aur pe echipe la Campionatul Mondial de Scrimă din 2014 de la Kazan și la Campionatul European de Scrimă din 2015 de la Montreux. Este fiul campionilor români la scrimă Vilmoș și Reka Szabo.
Matyas este fiul cel mare al lui Vilmoș Szabo, laureat cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1984 la sabie pe echipe, și Reka Szabo, laureată cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1992 și cu argint la cei din 1992 la floretă pe echipe. Sunt amândoi brașoveni și etnici maghiari. S-au mutat în Germania când Matyas era de doi ani, pentru a deveni antrenori de scrimă la clubul TSV Bayer Dormagen.
S-a apucat de scrimă la vârsta de patru ani: datorită profesiei părinților săi, era aproape mereu pe planșe.[1] Și-a ales sabia, urmându-l pe tatăl sau, pentru că singurii floretiști la TSV Dormagen erau fete.[1] A concurat mai întâi pentru România. Sub tricolorul național a câștigat medalia de argint la Campionatul European din 2008 pentru cadeți de la Rovigo, fiind învins în finală de maghiarul Nikolász Iliász.
Când a devenit major în anul 2009, Matyas Szabo a decis să ia cetățenia germană: vorbește germană, maghiară și engleză, dar nu și română.[1] După Abitur s-a alăturat secției de sport la Bundeswehr și a fost selectat în lotul Germaniei, antrenat de tatăl său.[2] Sub steagul Germaniei a cucerit medalia de aur pe echipe la Campionatul European pentru juniori din 2010 de la Lobnya și la Campionatul Mondial pentru juniori din 2010 de la Baku. În anul următor a devenit campion mondial junior la individual și pe echipe la Marea Moartă. Pentru acest rezultat a fost numit cel mai bun sportiv junior al anului 2011 de către Deutsche Sporthilfe.[2]
A concurat pentru prima dată cu lotul național de seniori la Campionatul European din 2012 de la Legnano. Germania a fost învinsă de România în semifinală, dar a câștigat „finala mică„ cu Italia, obținând medalia de bronz.[3] A cucerit prima medalie sa la o etapă de Cupa Mondială în 2012-2013 după ce l-a învins pe campionul olimpic Áron Szilágyi la Challenge Chicago.[4] La Campionatul European din 2013 s-a oprit în turul al doilea, după ce a pierdut în față francezul Vincent Anstett. La proba pe echipe Germania a fost învinsă de Ungaria în primul tur și s-a clasat pe locul 5. La prima participare la un Campionat Mondial Matyas Szabo nu l-a putut învinge italianul Luigi Samele. La proba pe echipe Germania a pierdut strâns cu Rusia în sferturile de finală și a terminat pe locul 5. Matyas Szabo a încheiat sezonul pe locul 17 în clasamentul mondial.
În sezonul 2012-2013 a câștigat o medalie de bronz la Cupa Mondială de la Moscova. A cedat în turul al doilea la Campionatul European din 2014 de la Strasbourg în fața maghiarului András Szatmári. La proba pe echipe, Germania a ratat la o singură tușă cu Italia prezența în finală. A învins Belarus în finala mică și s-a mulțumit cu bronzul. La Campionatul Mondial din 2014 de la Kazan Matyas Szabo a fost eliminat în tabloul de 32 de românul Tiberiu Dolniceanu. La proba pe echipe, Germania, capul de serie nr.4, a trecut ușor de China și Statele Unite, apoi de Rusia în semifinală, și a întâlnit în finala echipa campioană olimpică, Coreea de Sud. Max Hartung, Nicolas Limbach, Benedikt Wagner și Matyas Szabo s-au impus cu scorul de 45–41, câștigând titlul mondial la sabie masculin pentru prima dată din istoria scrimei germane.[5]
Începutul sezonului 2012-2013 a fost slab, dar Matyas Szabo și-a redobândit succesul în mai 2015 cu o medalia de argint la Grand Prix-ul de la Moscova, fiind învins în finală de Tiberiu Dolniceanu.[6] La Campionatul European de la Montreux, a ajuns în sferturile de finală, unde a pierdut cu rusul Nikolai Kovaliov și s-a clasat pe locul 8. La proba pe echipe, Germania s-a împuns în finală în față Germaniei, cucerind medalia de aur. La Campionatul Mondial de la Moscova, a fost bătut în turul al doilea de italianul Luca Curatoli. La proba pe echipe, Germania nu a putut să-și apere titlu, fiind învinsă de Rusia în semifinală. A trecut de Franța în finală mică și s-a mulțumit cu medalia de bronz.
Laura Tesoro s-a născut la 19 august 1996, în Flandra. Primul rol pe care l-a jucat a fost în drama polițistă „Witse”, interpretând rolul lui Evy Cuypers, în 2008, continuându-și aparițiile și în musical-urile „Annie” și „Domino”. În 2012, a apărut în telenovela „Familie”. În 2014, a participat la cel de-al treilea sezon al competiției muzicale Vocea Flandrei, făcând parte din echipa Koen. În același an, Laura a scos single-ul „Outta Here”, atingând locul 23 în topurile din Flandra.
În 2015, a oferit publicului „Funky Love”. În noiembrie 2015, Laura a fost anunțată că este unul din cei cinci participanți la selecția Belgiei.[2] În primul show, a realizat un cover al melodiei „Düm Tek Tek”, melodie ce a reprezentat Turcia la Concursul Muzical Eurovision 2009.[3] În cel de-al doilea show, a prezentat melodia „What's the pressure”, obținând cel mai mare punctaj din partea publicului.[4] Pe 17 ianuarie 2016, a fost declarată câștigătoare, obținând atât victoria din partea publicului, cât și din partea juriilor internaționale
| Laura Tesoro | |
Laura pe scenă, în 2014 |












Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu