MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 12 OCTOMBRIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE
ARTE 12 Octombrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 12 Octombrie
Cu Luciano Pavaroti
Rigoletto - G Verdi:
Tosca - Puccini:
MUZICĂ 12 Octombrie
Best of Baroque Music - Dodici sonate per violino e basso continuo Op.2
Romantic Saxophone Love Songs | Beautiful Relaxing Music | Best English Love Songs Collection
POEZIE 12 Octombrie
De Adrian Păunescu
Încerc, pe parcursul mai multor zile să prezint, în ordine alfabetică, lucrări ale marelui nostru poet național. Alegerea îmi aparține!
Lume, lume
De la mine pân' la tine
Numai fluturi si albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rau si nici un bine.
De la mine pân' la ea,
Numai lant si numai za,
Unde-i ea si unde-s eu,
Numai piese de muzeu.
De la noi pâna la lume,
Numai fiare fara nume,
De la lume pân' acasa,
Numai vreme friguroasa.
De la mine pân' la ei,
Numai lupte si scântei,
Ei acolo, eu aici,
Si-ntre noi e-un fel de bici.
De la voi la oarecine,
Numai gusteri si ruine,
Din neant la dumneavoastra,
Numai gratii la fereastra.
De la noi pâna la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de razboi.
De la toate pân' la toate,
Numai tu, singuratate,
Numai tu si eu si plânsu-mi,
De la eu pâna la însumi.
Numai fluturi si albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rau si nici un bine.
De la mine pân' la ea,
Numai lant si numai za,
Unde-i ea si unde-s eu,
Numai piese de muzeu.
De la noi pâna la lume,
Numai fiare fara nume,
De la lume pân' acasa,
Numai vreme friguroasa.
De la mine pân' la ei,
Numai lupte si scântei,
Ei acolo, eu aici,
Si-ntre noi e-un fel de bici.
De la voi la oarecine,
Numai gusteri si ruine,
Din neant la dumneavoastra,
Numai gratii la fereastra.
De la noi pâna la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de razboi.
De la toate pân' la toate,
Numai tu, singuratate,
Numai tu si eu si plânsu-mi,
De la eu pâna la însumi.
Mamă Țară
Cu lacrimi ți-aș scrie, bătrâna mea țară,
Un cântec făcut dintr-un lut absolut,
Copii să-ți crească, dușmanii să-ți piară
Să fii viitor și prezent și trecut.
La tine eu vin înainte de luptă,
Și stau în genunchi și iertare îți cer
Și lancea îți jur să-mi rămână neruptă
Și dacă-mi ceri, pentru tine să pier.
Ce ochi de lumină, ce ochi ai tu MAMĂ,
Pe noi în lumină și milă ne crești,
Și vorbele tale curate ne cheamă,
Din toate străvechile Țări Românești.
Eu MAMĂ îți zic, dar aud că-ți spun ȚARĂ,
Cu lacrimă-ți scriu neștirbit jurământ:
Lumina din ochii tăi buni să mă doară
Oricât s-o-ntâmpla să trăiesc pe pământ.
Și cum să te dau pentru alta pe lume?
Comerț cum să fac cu un deal de strămoși?
Al tău sunt eu ȚARĂ, cu fapte și nume
Ca-n colț de batistă pe steag să mă coși.
Dă-mi pietre să car, dă-mi pe limbă țărână,
În oase răstoarnă-mi fiertura de stea,
Acoperă-mi ochii și taie-mi o mână,
Al tău sunt de-a pururi, tu, MAMĂ a mea.
C-a fost adevăr sau vis sau reclamă
De mic am aflat un cuvânt, Dumnezeu.
Al LUI feminin îi ești tu, ȚARĂ MAMĂ,
Puterea supremă a tot ce-i mai bun.
Iubire deplină și fără condiții
Nu-ți dau dacă-mi dai, ci-s al tău fiindcă sunt,
Prin mine datori îți sunt încă sciții,
MAMĂ, tu, ȚARĂ, CUVÂNTULE SFÂNT !
Un cântec făcut dintr-un lut absolut,
Copii să-ți crească, dușmanii să-ți piară
Să fii viitor și prezent și trecut.
La tine eu vin înainte de luptă,
Și stau în genunchi și iertare îți cer
Și lancea îți jur să-mi rămână neruptă
Și dacă-mi ceri, pentru tine să pier.
Ce ochi de lumină, ce ochi ai tu MAMĂ,
Pe noi în lumină și milă ne crești,
Și vorbele tale curate ne cheamă,
Din toate străvechile Țări Românești.
Eu MAMĂ îți zic, dar aud că-ți spun ȚARĂ,
Cu lacrimă-ți scriu neștirbit jurământ:
Lumina din ochii tăi buni să mă doară
Oricât s-o-ntâmpla să trăiesc pe pământ.
Și cum să te dau pentru alta pe lume?
Comerț cum să fac cu un deal de strămoși?
Al tău sunt eu ȚARĂ, cu fapte și nume
Ca-n colț de batistă pe steag să mă coși.
Dă-mi pietre să car, dă-mi pe limbă țărână,
În oase răstoarnă-mi fiertura de stea,
Acoperă-mi ochii și taie-mi o mână,
Al tău sunt de-a pururi, tu, MAMĂ a mea.
C-a fost adevăr sau vis sau reclamă
De mic am aflat un cuvânt, Dumnezeu.
Al LUI feminin îi ești tu, ȚARĂ MAMĂ,
Puterea supremă a tot ce-i mai bun.
Iubire deplină și fără condiții
Nu-ți dau dacă-mi dai, ci-s al tău fiindcă sunt,
Prin mine datori îți sunt încă sciții,
MAMĂ, tu, ȚARĂ, CUVÂNTULE SFÂNT !
Nașterea lui Eminescu
Ciudata noapte simt ca o sa fie
si-o sa trazneasca în dictionar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naste Eminescul nostru iar.
A fost sortit sa vina-n cea mai dulce
si-n cea mai sfâsiata dintre tari,
pleca-vor toti ai zilei sa se culce
si-l vor primi stramosii lui calari.
Asa firesc se-ntâmpla nefirescul,
pamântul nostru sufera adânc,
la Ipotesti se naste Eminescu
si-n toata România mame plâng.
La noapte, dintr-un pântec si o slova,
se naste steaua celor ce-au tacut,
îngenunchez, în fata ta, Moldova,
si mâna mult lovita ti-o sarut.
De-atâtea ori, în vremuri, sfâsiata
ai fost, Moldova, cum sa spun nu pot,
dar Eminescu ce se naste, iata,
în Doina lui, o sa cuprinda tot.
Ciudata noapte, noaptea noastra mare,
o noapte cum a fost la început,
si, de la Cernauti si pân’ la Mare,
pâraiele se-aud plângând în Prut.
În el tresare trist Moldova toata,
toti fratii-nstrainati se regasesc,
în el o inima va sti sa bata
acum si vesnic, dorul românesc.
În Voronet s-a rasculat albastrul,
ca dintr-un cer frematator de frati,
la noapte-n tara va urca un astru,
se naste El, Români, va închinati!
si-o sa trazneasca în dictionar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naste Eminescul nostru iar.
A fost sortit sa vina-n cea mai dulce
si-n cea mai sfâsiata dintre tari,
pleca-vor toti ai zilei sa se culce
si-l vor primi stramosii lui calari.
Asa firesc se-ntâmpla nefirescul,
pamântul nostru sufera adânc,
la Ipotesti se naste Eminescu
si-n toata România mame plâng.
La noapte, dintr-un pântec si o slova,
se naste steaua celor ce-au tacut,
îngenunchez, în fata ta, Moldova,
si mâna mult lovita ti-o sarut.
De-atâtea ori, în vremuri, sfâsiata
ai fost, Moldova, cum sa spun nu pot,
dar Eminescu ce se naste, iata,
în Doina lui, o sa cuprinda tot.
Ciudata noapte, noaptea noastra mare,
o noapte cum a fost la început,
si, de la Cernauti si pân’ la Mare,
pâraiele se-aud plângând în Prut.
În el tresare trist Moldova toata,
toti fratii-nstrainati se regasesc,
în el o inima va sti sa bata
acum si vesnic, dorul românesc.
În Voronet s-a rasculat albastrul,
ca dintr-un cer frematator de frati,
la noapte-n tara va urca un astru,
se naste El, Români, va închinati!
Andrei Mureșanu, poet
Biografie
Nastere: 16 noiembrie 1816, Bistrița
Deces: 12 octombrie 1863, Brașov
Andrei Mureșanu s-a nascut la 16 noiembrie 1816, in orașul Bistrița. Parinții poetului erau oameni simpli. Tatal, Teodor, ținea in arenda, la Bistrița, o moara de argasit scoarța, care abia asigura existența familiei relativ numeroase: soția și trei copii.
Poetul si luptatorul ardelean de la 1848, autor al Rasunetului, s-a bucurat de o larga popularitate in amindoua calitatile sale, mai cu seama datorita patriotismului ardent care l-a insufletit in toate imprejurarile vietii. Eminescu il pretuia mult „nu pentru meritul intern al operelor sale, adica nu pentru valoarea estetica, ci pentru cea etica, si caracterizarea pe care i-o face in Epigonii ramine o excelenta metafora a poetului-profet, cu atribute orfice, legat de lumea naturi» naive in sens schillerian.
Este institutor, profesor la Brasov, functionar de stat la Sibiu. Se manifesta in publicistica si face traduceri, indeosebi din literatura romantica germana si engleza.
Andrei Mureșanu a fost un poet și revoluționar roman din Transilvania. Nascut intr-o familie de țarani, a studiat filozofia și teologia la Blaj, lucrand apoi ca profesor la Brașov, incepand cu 1838. A inceput sa publice poezie in revista Foaia pentru minte, inima și literatura. A fost printre conducatorii Revoluției din 1848, participand in delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj din mai 1848. Poemul sau Un rasunet, scris la Brașov pe melodia anonima a unui vechi imn religios (Din sanul maicii mele) și denumit ulterior Deșteapta-te, romane!, a devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Balcescu Marseilleza romanilor. Din 1990, acesta a devenit imnul Romaniei. Dupa revoluția din 1848, Mureșanu a muncit ca traducator la Sibiu și a publicat in revista Telegraful Roman, operele sale avand tenta patriotica și de protest social. In 1862, poeziile sale au fost adunate intr-un volum. Avand sanatatea precara, a murit in 1863 la Brașov.
Poezia sa e din ce in ce mai combativa, mai legata de framantarile sociale ale poporului. La 1848 e printre fruntasii revolutiei. Cu acest prilej scrie Rasunetul, care devine marsul revolutionarilor romani din Transilvania. In 1849, dupa infrangerea revolutiei, poetul trece in Muntenia, impreuna cu Baritiu. Aici e luat prizonier de armata tarista si dus pana in nordul Moldovei. La intoarcere se stabileste ca functionar la Sibiu : concepist guvernial si translator de limba romana la Buletinul oficial al guvernului. Aici colaboreaza la ziarul local Telegraful roman, cu poezii si cu un ciclu de articole, nesemnate (Artile sau maiestriile cele frumoase, Romanul si poezia lui, Romanul in privinta muzicei, Romanul in privinta picturei, Maiestria tiparului), care urmareau initierea publicului cititor in diferite ramuri ale artei. Poetul suporta greu munca de contopist.Cativa ani el inchina ode magulitoare imparatului austro-ungar si guvernatorului Transilvaniei.
Neevoluand dincolo de orizonturile cunoscute si cuminti ale poeziei epocii, exersandu-si mai mult talentul de versificator, Andrei Muresanu ramane, in timp si in constiinta literara, creatorul unei singure poezii mari. A scris „multe versuri dar o singura poezie", care a putut sa concentreze in momentul potrivit constiinta, aspiratiile si nadejdile unei natii.
Astazi, Desteapta-te Romane! a devenit imnul Romaniei. Dupa revolutia din 1848, Muresanu a fost traducator la Sibiu, a publicat in revista Telegraful Roman, operele sale avand tenta patriotica si de protest social. In 1862, poeziile sale au fost adunate intr-un volum. Avand sanatatea precara a murit in Brasov in 1863.
S-a stins din viata la Brasov, in 24 octombrie 1863
Opera poetica si-a publicat-o intr-un singur volum de versuri, Din poesiele lui Andrei Muresanu, Brasov, 1862.
Un rasunet - „Marseilleza romaneasca" (Nicolae Balcescu) -, marsul revolutionarilor transilvaneni la 1848, a aparut in „Foaie pentru minte, inima si literatura" nr. 25, din 21 iunie 1848, sub titlul Rasunet.
Deces: 12 octombrie 1863, Brașov
Andrei Mureșanu s-a nascut la 16 noiembrie 1816, in orașul Bistrița. Parinții poetului erau oameni simpli. Tatal, Teodor, ținea in arenda, la Bistrița, o moara de argasit scoarța, care abia asigura existența familiei relativ numeroase: soția și trei copii.
Poetul si luptatorul ardelean de la 1848, autor al Rasunetului, s-a bucurat de o larga popularitate in amindoua calitatile sale, mai cu seama datorita patriotismului ardent care l-a insufletit in toate imprejurarile vietii. Eminescu il pretuia mult „nu pentru meritul intern al operelor sale, adica nu pentru valoarea estetica, ci pentru cea etica, si caracterizarea pe care i-o face in Epigonii ramine o excelenta metafora a poetului-profet, cu atribute orfice, legat de lumea naturi» naive in sens schillerian.
Este institutor, profesor la Brasov, functionar de stat la Sibiu. Se manifesta in publicistica si face traduceri, indeosebi din literatura romantica germana si engleza.
Andrei Mureșanu a fost un poet și revoluționar roman din Transilvania. Nascut intr-o familie de țarani, a studiat filozofia și teologia la Blaj, lucrand apoi ca profesor la Brașov, incepand cu 1838. A inceput sa publice poezie in revista Foaia pentru minte, inima și literatura. A fost printre conducatorii Revoluției din 1848, participand in delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj din mai 1848. Poemul sau Un rasunet, scris la Brașov pe melodia anonima a unui vechi imn religios (Din sanul maicii mele) și denumit ulterior Deșteapta-te, romane!, a devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Balcescu Marseilleza romanilor. Din 1990, acesta a devenit imnul Romaniei. Dupa revoluția din 1848, Mureșanu a muncit ca traducator la Sibiu și a publicat in revista Telegraful Roman, operele sale avand tenta patriotica și de protest social. In 1862, poeziile sale au fost adunate intr-un volum. Avand sanatatea precara, a murit in 1863 la Brașov.
Poezia sa e din ce in ce mai combativa, mai legata de framantarile sociale ale poporului. La 1848 e printre fruntasii revolutiei. Cu acest prilej scrie Rasunetul, care devine marsul revolutionarilor romani din Transilvania. In 1849, dupa infrangerea revolutiei, poetul trece in Muntenia, impreuna cu Baritiu. Aici e luat prizonier de armata tarista si dus pana in nordul Moldovei. La intoarcere se stabileste ca functionar la Sibiu : concepist guvernial si translator de limba romana la Buletinul oficial al guvernului. Aici colaboreaza la ziarul local Telegraful roman, cu poezii si cu un ciclu de articole, nesemnate (Artile sau maiestriile cele frumoase, Romanul si poezia lui, Romanul in privinta muzicei, Romanul in privinta picturei, Maiestria tiparului), care urmareau initierea publicului cititor in diferite ramuri ale artei. Poetul suporta greu munca de contopist.Cativa ani el inchina ode magulitoare imparatului austro-ungar si guvernatorului Transilvaniei.
Neevoluand dincolo de orizonturile cunoscute si cuminti ale poeziei epocii, exersandu-si mai mult talentul de versificator, Andrei Muresanu ramane, in timp si in constiinta literara, creatorul unei singure poezii mari. A scris „multe versuri dar o singura poezie", care a putut sa concentreze in momentul potrivit constiinta, aspiratiile si nadejdile unei natii.
Astazi, Desteapta-te Romane! a devenit imnul Romaniei. Dupa revolutia din 1848, Muresanu a fost traducator la Sibiu, a publicat in revista Telegraful Roman, operele sale avand tenta patriotica si de protest social. In 1862, poeziile sale au fost adunate intr-un volum. Avand sanatatea precara a murit in Brasov in 1863.
S-a stins din viata la Brasov, in 24 octombrie 1863
Opera poetica si-a publicat-o intr-un singur volum de versuri, Din poesiele lui Andrei Muresanu, Brasov, 1862.
Un rasunet - „Marseilleza romaneasca" (Nicolae Balcescu) -, marsul revolutionarilor transilvaneni la 1848, a aparut in „Foaie pentru minte, inima si literatura" nr. 25, din 21 iunie 1848, sub titlul Rasunet.
Deşteaptă-te, române!
Imnul de stat al României
Imnul de stat al României
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!
Simpatie la Viena
Spune-mi, mamă, ce să fie,
Ce mă trage-aşa cumplit,
Cât abea aştept să vie,
Ceasul care e menit,
Ca să-mi treacă pe-nainte
În pas bine regulat
Cavalerul cel cuminte
De ostaşi încunjurat.
Ah, mamă, sunt vulnerată
D-o săgeată care-n veac
Va sta-n inimă vibrată,
Şi s-o vindec nu am leac.
Mă usc, mamă, pe picioare,
De mă culc, de stau sau şed,
Nicăiri n-aflu răcoare
Ceas bun, sau minut nu văd.
Ce te prinde dar mirare,
Măiculiţă, când mă vezi,
Că mă scol de la mâncare
Numai ca să mă aşez
Vizavi cu-a lui şedere
Ochii mei în ochii lui,
Să-l descriu după plăcere,
Când altă scăpare nu-i.
De mă duc la promenadă,
Ochii-mi zboară-n sus şi-n jos,
La surori fac semn să şadă,
Şi-ntorcându-mă dau dos,
Fac pasuri înduplecate
Cu scop ca să-l întâlnesc,
De-aş merge chiar şi-n cetate
P-acela care-l doresc.
Bate ora, una, două,
Bate, c-încă n-a sosit;
Bate două peste nouă
Aud marşul, a venit!
Să gătim în ceea casă,
Azi e marţi, azi vine el
Pune-ţi lucrul tău pe masă,
Azi vine cel tinerel.
1839
O privire peste lume
Deşert e tot ce vede semeţul ochi supt soare
Şi nu e fericire deplină pre pământ;
Un vis e ce-amăgeşte fiinţa muritoare
Din oara când se naşte şi până la mormânt!
Văzutu-s-a om cândva să zică l-a sa moarte:
“Mă duc cu bucurie, c-am fost şi-s fericit”?
Un rege-a stat în lume, a cărui rară soarte
La altul în natură cu greu a mai zâmbit;
Şi iată că el singur a scris cu-amărăciune,
Târât de-a lumei valuri, ce turbă ne-ncetat:
“Nimic supt cer statornic, ci tot deşărtăciune,
Deplină fericire supt soare n-am aflat!”
Un tată se sileşte s-adune-averi în lume
Încungiură oceanuri cu mii nefericiri,
Când fiu-i se răsfaţă văzând că are sume
Ce pot să corespundă la oarbele-i simţiri!
Un jude calcă legea, cu scop să mulţămească
Desfrâul unei patimi de care-i subjugat;
În urmă dă prinoase, cu scop să amuţească
Simţirea conştiinţei ce-l mustră ne-ncetat.
Un trântor suge mierea ce crudele albine,
Zburând în armonie mai multe zeci de mii,
Adună dimineaţa, în oarele senine,
Când soarele străluce pe verzile câmpii.
Făţarnicul să-nchină cu buzele pătate,
Iar inima-i vicleană goneşte mijiociri
Să guste-n răsfăţare-şi ce altor nu-s iertate,
Să-ncarce pe săracul cu mii de asupriri.
În gura-i pângărită de false jurăminte,
Bucată neiertată de lege n-a întrat,
Iar vorbe necurate, ocări de lucruri sânte,
Ca ploaia primăverei din rostu-i au zburat.
Deşert e dar ce vede semeţul ochi sub soare,
Şi nu e fericire deplină pre pământ;
Un vis e ce-amăgeşte fiinţa muritoare
Din oara când se naşte şi până la mormânt!
1845
Eugenio Montale
Biografie
Eugenio Montale (n. 12 octombrie 1896, Genova – d. 12 septembrie 1981, Milano) a fost poet, prozator, editor și translator italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1975.
Montale s-a făcut cunoscut ca unul dintre principalii arhitecți ai poeziei italiene moderne a anilor 1920. Este inițiatorul și reprezentantul poeziei ermetice italiene; un liric meditativ abordând motivele simple: peisajul uneori "halucinant", evaziunea, iubirea, timpul mitic, copilăria, aspirația spre libertate dar și dialogul cu istoria recentă. Este considerat unul dintre cei mai importanți poeți italieni moderni alături de Giuseppe Ungaretti și Umberto Saba.
Eugenio Montale s-a născut în 1896 la Genova. A urmat studii superioare de muzicologie și muzică teatrală în orașul natal. Aceste studii au fost întrerupte de încorporarea ca ofițer de infanterie în timpul primului război mondial. La sfârșitul primului război mondial, Montale și-a împărțit activitatea între poezie și cronica muzicală, colaborând la diverse reviste și publicând în 1925 prima carte de versuri, Ossi de sepia.
În 1928 se stabilește la Florența unde va rămâne până în 1943. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost în Elveția la Lugano, iar din 1948 la Milano, unde ține ani în șir cronica muzicală a ziarului "Corriere della sera".
Moare la 12 septembrie 1981 lăsând în urmă o operă restrânsă cantitativ, doar cinci volume de versuri și două de eseuri, dar impunătoare prin valoarea și particularităților artistice.
OperaOssi di seppia (Oase de sepie) (1925)
Le occasioni (Prilejurile) (1939)
Finisterre (Finister) (1943)
Quaderno di traduzioni (1948)
La bufera e altro (Furtuna și altele) (1956)
Farfalla di Dinard(1956)
Xenia (1966)
Auto da fè (1966)
Fuori di casa (1969)
Satura (1971)
Diario del '71 e del '72 (1973)
Sulla poesia (1976)
Quaderno di quattro anni (1977)
Montale s-a făcut cunoscut ca unul dintre principalii arhitecți ai poeziei italiene moderne a anilor 1920. Este inițiatorul și reprezentantul poeziei ermetice italiene; un liric meditativ abordând motivele simple: peisajul uneori "halucinant", evaziunea, iubirea, timpul mitic, copilăria, aspirația spre libertate dar și dialogul cu istoria recentă. Este considerat unul dintre cei mai importanți poeți italieni moderni alături de Giuseppe Ungaretti și Umberto Saba.
Eugenio Montale s-a născut în 1896 la Genova. A urmat studii superioare de muzicologie și muzică teatrală în orașul natal. Aceste studii au fost întrerupte de încorporarea ca ofițer de infanterie în timpul primului război mondial. La sfârșitul primului război mondial, Montale și-a împărțit activitatea între poezie și cronica muzicală, colaborând la diverse reviste și publicând în 1925 prima carte de versuri, Ossi de sepia.
În 1928 se stabilește la Florența unde va rămâne până în 1943. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost în Elveția la Lugano, iar din 1948 la Milano, unde ține ani în șir cronica muzicală a ziarului "Corriere della sera".
Moare la 12 septembrie 1981 lăsând în urmă o operă restrânsă cantitativ, doar cinci volume de versuri și două de eseuri, dar impunătoare prin valoarea și particularităților artistice.
OperaOssi di seppia (Oase de sepie) (1925)
Le occasioni (Prilejurile) (1939)
Finisterre (Finister) (1943)
Quaderno di traduzioni (1948)
La bufera e altro (Furtuna și altele) (1956)
Farfalla di Dinard(1956)
Xenia (1966)
Auto da fè (1966)
Fuori di casa (1969)
Satura (1971)
Diario del '71 e del '72 (1973)
Sulla poesia (1976)
Quaderno di quattro anni (1977)
Celălalt
Nu ştiu cine îşi dă seama
dar comerţul nostru cu Celălalt
a fost o lungă înşelătorie. A o denunţa
va fi, mai mult decât un act de respect, un fel de a cerşi îndurare.
Nu suntem respunzători că nu suntem el
şi nici nu poartă el vina, sau meritul, înfăţişării noastre.
Nu e nici măcar teamă. Isteţ, flamingoul îşi ascunde
capul sub aripă şi crede că vânătorul
nu-l vede.
Calul troian
Nu era aşa de uşor să locuieşti
în calul troian.
Era înăuntru aşa de strâmt
încât păream sardele în saramură.
Apoi ceilalţi au ieşit, eu am rămas înăuntru,
nesigur asupra regulilor de luptă.
Dar asta o ştiu acum, nu atunci
când am ţinut în rezervă pentru ultimul act,
hotărâtor, cea mai bună parte a forţelor mele.
A fost un act nemărginit, aproape mişcarea
sacramentală a laşilor în pielea unui
patruped care n-a fost construit niciodată.
în calul troian.
Era înăuntru aşa de strâmt
încât păream sardele în saramură.
Apoi ceilalţi au ieşit, eu am rămas înăuntru,
nesigur asupra regulilor de luptă.
Dar asta o ştiu acum, nu atunci
când am ţinut în rezervă pentru ultimul act,
hotărâtor, cea mai bună parte a forţelor mele.
A fost un act nemărginit, aproape mişcarea
sacramentală a laşilor în pielea unui
patruped care n-a fost construit niciodată.
Lauda timpului nostru
din Caiet pe patru ani
din Caiet pe patru ani
Nu se poate exagera destul
importanţa lumii
(noastre, vreau să spun)
probabil singura
în care se poate ucide
cu artă şi deasemenea crea
opere de artă destinate să trăiască
o întreagă dimineaţă, chiar făcută
din milenii sau mai mult. Nu, nu se poate
preamări îndestul. Numai că
trebuie să ne grăbim căci s-ar putea
să nu fie departe
ceasul în care să se fi umflat
ca-n fabula aceea prea mult broasca.
(traducere de Florin Chiriţescu)
Haralambie Ţugui
Biografie Haralambie Ţugui
TUGUI Haralambie (prenumele la nastere: Haralamb), se naste la 10 febr. 1916, Dorohoi, judetul Botosani - moare in 12 oct 1996, Iasi.
Poet.
Fiul lui Teodor Tugui, gradinar, si al Nataliei (n. Turcu). 'Scoala primara'(1924-l928) si gimnaziul'(1928-l931) la Dorohoi.
Urmeaza Liceul militar „Stefan cel Mare" din Cernauti (193l-l934) si Liceul militar „General Macarovici" din Iasi (1934-l936), unde-l are prof. de limba romana pe D. Popovici. Absolvent al Scolii pregatitoare de ofiteri din Bucuresti (1936-l937) si al Acad. Militare de infanterie din Sibiu (1937-l939). Ofiter activ in garnizoanele Cahul, Braila si Panciu (1939-l941); mobilizat pe front (194l-l943). Instructor la Scoala de subofiteri Radna (1943-l944), remobilizat si luat prizonier de armata sovietica. Trecut in rezerva (1948), e tehnician la santierul Roman pentru delaborarea munitiilor si armamentului. Normator (1949-l953) la intreprinderi si trusturi de constructii din Roman, Baia Mare, Resita, Beius si Timisoara (in 1951 termina Scoala de Normare Tehnica din Arad). Metodist la Biblioteca Regionala Banat (1963-l968). Pensionar din 1968, cind se stabileste la Iasi.
Debuteaza in revista scolara Mugurasi (1933), cu poezia Nocturna. Debut editorial cu volum de poezii Liane crude (1935). Editeaza, impreuna cu G. Rincu, revista insemnari, aparuta cu intreruperi (1933-l944), la Dorohoi. Colaboreaza la Flamuri, Lanuri, Familia, Pagini basarabene. Curentul literar. Ateneu, lasul literar, Astra, Cronica etc.
Publica volum de poezii (Prohod pentru zi, 1939; Poezii, 1966; Contrapunct, in toamna, 1969; Sub cerul Mioritei, 1971; inalt prin stema, 1972; Luminile zilei, 1972; Linga vetrele sacre, 1974; Sunetul bronzului, 1974; Tarm de legenda, 1975; Poemele triumfului, 1978; Confesiunile pamintului, 1979; Al soarelui si-al umbrei, 1980; Pe o apa visind, 1982, Ochii copiilor, 1984); memorialistica (Memoria timpului, 1977) si versuri pentru copii (Miinile de lumina, 1979). Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi pentru volum Confesiunile pamintului (1979).
T. este autorul unei poezii puternic marcate de perioada razboiului (Poezii, 1966; Contrapunct, in toamna, 1969; Sunetul bronzului, 1974; Confesiunile pamintului, 1979). Prin autenticitatea tonului si acuitatea senzatiilor ea aminteste poemele lui Camil Petrescu din Ciclul mortii. Viziunea dominata de „pasarea mortii" lipseste din volumele anterioare (Liane crude, 1935 si Prohod pentru zi, 1939), care afirmau, dimpotriva, un poet delicat, cu mari disponibilitati peisagistice in maniera lui Ion Pillat sau Lucian Blaga . in primele decenii de dupa 1944, in creatia lui Haralambie Tugui apar elanurile constructive („minerii in drum spre sut", „vuietul plin al uzinei", „bobul de beton nou al etajelor"), motivele civice si sociale, exprimate in versuri fara personalitate. Poeziile de inspiratie patriotica (Sub cerul Mioritei, 1971; Inalt prin stema, 1972; Linga vetrele sacre, 1974; Sunetul bronzului, 1974; Tarm de legenda, 1975) elogiaza munca plina de abnegatie, pamintul strabun si tara, vesnicia neamului, ideea de libertate si unitate nationala, mari evenimente din istoria poporului, locuri si figuri eroice, personalitati ale culturii romane. Lirica de dragoste reprezinta partea cea mai rezistenta a creatiei lui Haralambie Tugui
Fire structural romantica, autorul e un eminescian prin evocarea unui cadru natural, luxuriant, de preferinta nocturn (paduri, „oftatul plopilor", „litania apelor", luna si stelele etc). Incepind cu Luminile zilei (1972) apar tot mai frecvent notele reflexive, elegiace, accentele dramatice si interogative, provocate de trecerea timpului („Mi-s pasii tot mai grabnici si reci spre Noaptea Mare"), de singuratate sau de intrebarile ultime ale existentei. Antologia de autor, Al soarelui si-al umbrei (1980), structurata in cicluri tematice, reflecta principalele directii ale liricii lui Haralambie Tugui: evocarea nostalgica a virstei de aur, razboiul si captivitatea, sentimentul civico-patriotic, elanurile erotice si temele maturitatii (solitudinea, melancolia, desertaciunea). in volumul memorialistic (Memoria timpului, 1977) amintirile personale despre Otilia Cazimir , D. Popovici , Ion Pillat , Magda Isanos , Eusebiu Camilar s. a. sint completate cu pagini documentare (scrisori, fragmente de jurnal etc).
Poet.
Fiul lui Teodor Tugui, gradinar, si al Nataliei (n. Turcu). 'Scoala primara'(1924-l928) si gimnaziul'(1928-l931) la Dorohoi.
Urmeaza Liceul militar „Stefan cel Mare" din Cernauti (193l-l934) si Liceul militar „General Macarovici" din Iasi (1934-l936), unde-l are prof. de limba romana pe D. Popovici. Absolvent al Scolii pregatitoare de ofiteri din Bucuresti (1936-l937) si al Acad. Militare de infanterie din Sibiu (1937-l939). Ofiter activ in garnizoanele Cahul, Braila si Panciu (1939-l941); mobilizat pe front (194l-l943). Instructor la Scoala de subofiteri Radna (1943-l944), remobilizat si luat prizonier de armata sovietica. Trecut in rezerva (1948), e tehnician la santierul Roman pentru delaborarea munitiilor si armamentului. Normator (1949-l953) la intreprinderi si trusturi de constructii din Roman, Baia Mare, Resita, Beius si Timisoara (in 1951 termina Scoala de Normare Tehnica din Arad). Metodist la Biblioteca Regionala Banat (1963-l968). Pensionar din 1968, cind se stabileste la Iasi.
Debuteaza in revista scolara Mugurasi (1933), cu poezia Nocturna. Debut editorial cu volum de poezii Liane crude (1935). Editeaza, impreuna cu G. Rincu, revista insemnari, aparuta cu intreruperi (1933-l944), la Dorohoi. Colaboreaza la Flamuri, Lanuri, Familia, Pagini basarabene. Curentul literar. Ateneu, lasul literar, Astra, Cronica etc.
Publica volum de poezii (Prohod pentru zi, 1939; Poezii, 1966; Contrapunct, in toamna, 1969; Sub cerul Mioritei, 1971; inalt prin stema, 1972; Luminile zilei, 1972; Linga vetrele sacre, 1974; Sunetul bronzului, 1974; Tarm de legenda, 1975; Poemele triumfului, 1978; Confesiunile pamintului, 1979; Al soarelui si-al umbrei, 1980; Pe o apa visind, 1982, Ochii copiilor, 1984); memorialistica (Memoria timpului, 1977) si versuri pentru copii (Miinile de lumina, 1979). Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi pentru volum Confesiunile pamintului (1979).
T. este autorul unei poezii puternic marcate de perioada razboiului (Poezii, 1966; Contrapunct, in toamna, 1969; Sunetul bronzului, 1974; Confesiunile pamintului, 1979). Prin autenticitatea tonului si acuitatea senzatiilor ea aminteste poemele lui Camil Petrescu din Ciclul mortii. Viziunea dominata de „pasarea mortii" lipseste din volumele anterioare (Liane crude, 1935 si Prohod pentru zi, 1939), care afirmau, dimpotriva, un poet delicat, cu mari disponibilitati peisagistice in maniera lui Ion Pillat sau Lucian Blaga . in primele decenii de dupa 1944, in creatia lui Haralambie Tugui apar elanurile constructive („minerii in drum spre sut", „vuietul plin al uzinei", „bobul de beton nou al etajelor"), motivele civice si sociale, exprimate in versuri fara personalitate. Poeziile de inspiratie patriotica (Sub cerul Mioritei, 1971; Inalt prin stema, 1972; Linga vetrele sacre, 1974; Sunetul bronzului, 1974; Tarm de legenda, 1975) elogiaza munca plina de abnegatie, pamintul strabun si tara, vesnicia neamului, ideea de libertate si unitate nationala, mari evenimente din istoria poporului, locuri si figuri eroice, personalitati ale culturii romane. Lirica de dragoste reprezinta partea cea mai rezistenta a creatiei lui Haralambie Tugui
Fire structural romantica, autorul e un eminescian prin evocarea unui cadru natural, luxuriant, de preferinta nocturn (paduri, „oftatul plopilor", „litania apelor", luna si stelele etc). Incepind cu Luminile zilei (1972) apar tot mai frecvent notele reflexive, elegiace, accentele dramatice si interogative, provocate de trecerea timpului („Mi-s pasii tot mai grabnici si reci spre Noaptea Mare"), de singuratate sau de intrebarile ultime ale existentei. Antologia de autor, Al soarelui si-al umbrei (1980), structurata in cicluri tematice, reflecta principalele directii ale liricii lui Haralambie Tugui: evocarea nostalgica a virstei de aur, razboiul si captivitatea, sentimentul civico-patriotic, elanurile erotice si temele maturitatii (solitudinea, melancolia, desertaciunea). in volumul memorialistic (Memoria timpului, 1977) amintirile personale despre Otilia Cazimir , D. Popovici , Ion Pillat , Magda Isanos , Eusebiu Camilar s. a. sint completate cu pagini documentare (scrisori, fragmente de jurnal etc).
OPERA: Liane crude, poeme, cu „un cuvint" de D. Furtuna Dorohoi, 1935; Prohod pentru zi, poeme. Bucuresti, 1939; Din activitatea Bibliotecii comunale Obreja-Caransebes, Timisoara, 1964; Poezii, cuvint inainte de Eusebiu Camilar, Bucuresti, 1966; Contrapunct, in toamna, poezii, Bucuresti, 1969; Sub cerul Mioritei, poeme, Iasi, 1971; inalt prin stema, poezii, Bucuresti, 1972; Luminile zilei, poeme, Bucuresti, 1972; Linga vetrele sacre, poeme, Iasi, 1974; Sunetul bronzului, poeme. Bucuresti, 1974; Tarm de legenda, poeme. Bucuresti, 1975; Memoria timpului. Marturii si evocari literare, Timisoara, 1977; Poemele triumfului, versuri, Bucuresti, 1978; Miinile de lumina, versuri. Bucuresti, 1979; Confesiunile pamintului, poeme, Bucuresti, 1979; Al soarelui si-al umbrei, poeme (1935-l979), Iasi, 1980; Pe o apa visind, poeme. Bucuresti, 1982; Ochii copiilor, versuri, Iasi, 1984. |
REFERINTE CRITICE: L. Fulga, in Flamuri, dec, 1935; S. Foarta, in Orizont, nr. 11, 1966; N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 48, 1966; Marian Popa, in Gazeta literara, nr. 1, 1967; L. Leonte, in Cronica, nr. 52, 1969; D. Micu, in Romania literara, nr. 45, 1969; H. Badescu, in Steaua, nr. 4, 1971; C. Ciopraga, in Cronica, nr. 19, 1971; C. Baltazar, in Viata Romaneasca, nr. 9, 1971; D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 13, 1972; Al. Raicu, in Romania literara, nr. 42, 1972; D. Verona, in Romania literara, nr. 27, 1972; C. Ungureanu, in Orizont, nr. 9, 1972; D. Mutascu, in Scinteia, nr. 9317, 1972; L. Alexiu, in Orizont, nr. 49, 1973; Al. Andriescu, Disocieri, 1973; A. Martin, Pro patria, 1974; F. Bailesteanu, in Romania literara, nr. 19, 1975; Al. Piru, Poezia, I; Marian Popa, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1978; V. Cutitaru, in Cronica, nr. 50, 1978; Al. Calinescu, in Convorbiri literare, nr. 9, 1980; P. Dugneanu, in Luceafarul, nr. 13, 1980; N. Barbu, in Cronica, nr. 12, 1981; R. Cameci, in Contemporanul, nr. 49, 1981; A. Martin, in Contemporanul, ni. 42, 1982; V. Cutitaru, in Cronica, nr. 12,1983; E. Manu, in Convorbiri literare, nr. 6, 1983; V. Tascu, Poezia poeziei de azi, 1985. |
TEATRU/FILM 12 Octombrie
Regizorul Manole Marcus (Viaţa nu iartă", "Actorul şi sălbaticii", "Mitică Popescu")
Biografie Manole Marcus
Manole Marcus a fost un regizor român de etnie evreiască. El a trăit din 8.01.1928 până în 12.10.1994. S-a născut la București, a absolvit Academia de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1955. Primele sale filme au fost: "La Mere", "Viața nu iartă", "Într-o Dimineață", în colaborare cu Iulian Mihu. În 1969 regizează "Canarul și Viscolul", adaptare a nuvelei scriitorului Ioan Grigorescu despre pretul libertatii unui ilegalist urmărit de autoritatile burghezo-mosieresti. Filmul este interzis la începutul anilor 1970 întrucât în prima secvență trupa Phoenix interpreteaza cântecul "Canarul". În 1974, realizează un film de excepție, "Actorul și Sălbaticii", cu o distribuție strălucită: Toma Caragiu în rolul titular (Constantin Caratase), inspirat de actorul Constantin Tanase, Mircea Albulescu (Ionel Friedman), Ion Besoiu, Margareta Pogonat, Marin Moraru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Diaconu. Își continuă activitatea cu pelicula "Operațiunea Monstrul", în 1976, o comedie, tot cu Toma Caragiu si ceilalti, ca protagonisti. Până în anul morții, mai regizează nouă filme.
· Actorul și sălbaticii (1975) - Painter
· Marea sfidare (1989)
· Vîltoarea (1989)
· Mitica Popescu (1984)
· Ca-n filme (1983)
· Non Stop (1981)
· Orgolii (1981)
· Punga cu libelule (1980)
· Omul care ne trebuie (1979)
· Cianura și picătura de ploaie (1978)
· Operațiunea Monstrul (1976)
· Actorul și sălbaticii (1975)
· Capcana (1974)
· Departe de Tipperary (1973)
· Conspirația (1972)
· Puterea și adevărul (1971)
· Canarul și viscolul (1969)
· Singur (1968)
· Zodia Fecioarei (1966)
· Cartierul veseliei (1964)
· Nu vreau să mă-nsor (1960)
· Într-o dimineață (1959)
· Viața nu iartă (1957)
· La mere (1953)
Filmografie - scenarist
· Cianura și picătura de ploaie (1978)
GÂNDURI PESTE TIMP 12 Octombrie
SFATURI UTILE 12 Octombrie
10 sfaturi ale lui GIACOMO CASANOVA despre seductia unei femei
Orice barbat doreste sa seduca femeia care-l atrage.
Unii au succes, altii sunt timizi, unii sunt aroganti, altora le este teama, altii sunt nerabdatori.
Celebrul Casanova in 73 de ani de viata el a facut dragoste cu 132 de femei, printre care aristocrate, actrite, dansatoare, servitoare, sclave grecoaice, cinci surori plus mama lor, un travestit, o cocosata, o nimfomana, cateva calugarite! Spre deosebire de fictivul Don Juan, Giacomo Casanova nu a fost un pradator sexual. El se indragostea de-a binelea de multe dintre femeile pe care le-a avut si scopul lui, atunci cand le ademenea in iatac, era sa le satisfaca pe ele (deseori se mandrea cu orgasmele multiple pe care iubitele lui le “culegeau” de pe urma priceperii lui).
Daca n-ai timp sa citesti cele 12 volume autobiografice ale lui Casanova, trebuie sa afli macar cele 10 porunci care au facut ca nimeni sa nu-i egaleze talentul de vrajitor sexual de mai bine de 200 de ani!
1. Ca sa faci o femeie sa se simta speciala, fa ceva special
Atunci cand vrei sa impresionezi o femeie, niciodata sa nu spui: “Deci… ce-ai vrea sa facem acum?” Un Casanova adevarat are intotdeauna un plan, nu sovaie si stie ce pas urmeaza. Astfel femeia capata incredere in el si se lasa dominata cu placere. Ca sa subjugi o femeie, zice batranul cuceritor, imagineaza-ti ca trebuie s-o ceri de nevasta si organizeaza seara cum crezi mai bine (in afara de inel si cazutul in genunchi).
Atunci cand vrei sa impresionezi o femeie, niciodata sa nu spui: “Deci… ce-ai vrea sa facem acum?” Un Casanova adevarat are intotdeauna un plan, nu sovaie si stie ce pas urmeaza. Astfel femeia capata incredere in el si se lasa dominata cu placere. Ca sa subjugi o femeie, zice batranul cuceritor, imagineaza-ti ca trebuie s-o ceri de nevasta si organizeaza seara cum crezi mai bine (in afara de inel si cazutul in genunchi).
2. Intimitatea e sexy
O femeie magulita e trei sferturi cucerita! Si nimic nu maguleste mai tare o femeie ca atunci cand simte ca a captat intreaga atentie a unui barbat. Daca o inviti in oras, n-are rost sa imparti seara cu alti prieteni. Du-o departe de galagie, de alte amorperechi curioase de ochi, de orice v-ar putea distrage atentia. Numai in intimitate o femeie este ea insasi.
O femeie magulita e trei sferturi cucerita! Si nimic nu maguleste mai tare o femeie ca atunci cand simte ca a captat intreaga atentie a unui barbat. Daca o inviti in oras, n-are rost sa imparti seara cu alti prieteni. Du-o departe de galagie, de alte amorperechi curioase de ochi, de orice v-ar putea distrage atentia. Numai in intimitate o femeie este ea insasi.
3. Las-o sa se simta fascinata de faptul ca… esti fascinat de ea
Casanova invita femeile in camere pline de lumina si oglinzi pentru ca ele sa se bucure de imaginea lor din toate unghiurile posibile. De asemenea, femeia se simte mai sexy atunci cand se priveste in oglinda. Daca nu exista oglinzi, atunci trebuie sa devii tu insuti o oglinda in care ea sa se admire. Cum adica? Adica arata-i ce efect are asupra ta: din cand in cand zambeste-i admirativ, ramai cu ochii la ea si nu-i raspunde la ce te intreaba (semn ca nici nu mai auzi de fermecat ce esti). Daca fata e draguta, nu-i spune asta, pentru ca toata lumea i-o spune. Tu spune-i ca e inteligenta si ai castigat un punct in plus.
Casanova invita femeile in camere pline de lumina si oglinzi pentru ca ele sa se bucure de imaginea lor din toate unghiurile posibile. De asemenea, femeia se simte mai sexy atunci cand se priveste in oglinda. Daca nu exista oglinzi, atunci trebuie sa devii tu insuti o oglinda in care ea sa se admire. Cum adica? Adica arata-i ce efect are asupra ta: din cand in cand zambeste-i admirativ, ramai cu ochii la ea si nu-i raspunde la ce te intreaba (semn ca nici nu mai auzi de fermecat ce esti). Daca fata e draguta, nu-i spune asta, pentru ca toata lumea i-o spune. Tu spune-i ca e inteligenta si ai castigat un punct in plus.
4. Intreab-o la ce se gandeste
Arata-i ca interesul tau pentru ea e mai profund decat pielea. Ca nu e doar o piesa decorativa. Atunci cand privesti femeia ca pe un simplu obiect, ai tendinta sa te concentrezi mai mult asupra ta si atunci nu esti un Casanova. Seducerea unei femei dura la Casanova ore intregi, in care el stia ce sa intrebe si cum sa asculte. Motivul pentru care femeile il gaseau pe Casanova fascinant era acela ca el le gasea pe ele fascinante! E usor sa faci o femeie sa vorbeasca despre sine. N-ai decat sa pui intrebari cu final deschis si apoi sa inchizi gura. Batranul cuceritor atingea mai intai sufletul unei femei inainte sa indrazneasca sa atinga orice altceva.
Arata-i ca interesul tau pentru ea e mai profund decat pielea. Ca nu e doar o piesa decorativa. Atunci cand privesti femeia ca pe un simplu obiect, ai tendinta sa te concentrezi mai mult asupra ta si atunci nu esti un Casanova. Seducerea unei femei dura la Casanova ore intregi, in care el stia ce sa intrebe si cum sa asculte. Motivul pentru care femeile il gaseau pe Casanova fascinant era acela ca el le gasea pe ele fascinante! E usor sa faci o femeie sa vorbeasca despre sine. N-ai decat sa pui intrebari cu final deschis si apoi sa inchizi gura. Batranul cuceritor atingea mai intai sufletul unei femei inainte sa indrazneasca sa atinga orice altceva.
5. Nu te zgarci tocmai acum!
Daca a acceptat sa iasa cu tine, nu-ti numara in fata ei banutii. Exagereaza cu galanteriile. Aceste exagerari sunt mici desfrauri (caviar, un cadou costisitor de la prima intalnire, sampania cea mai scumpa din meniu). O data ce le-a acceptat pe acestea, le va accepta si pe cele care urmeaza (in dormitor). E de-ajuns, deci, s-o faci sa pacatuiasca putin (lacomindu-se, de exemplu, la o cina copioasa), ca va pacatui din nou.
Daca a acceptat sa iasa cu tine, nu-ti numara in fata ei banutii. Exagereaza cu galanteriile. Aceste exagerari sunt mici desfrauri (caviar, un cadou costisitor de la prima intalnire, sampania cea mai scumpa din meniu). O data ce le-a acceptat pe acestea, le va accepta si pe cele care urmeaza (in dormitor). E de-ajuns, deci, s-o faci sa pacatuiasca putin (lacomindu-se, de exemplu, la o cina copioasa), ca va pacatui din nou.
6. Da importanta simturilor ei
Casanova folosea afrodiziace. Parfuma camera cu tuberoze pentru ca se credea ca stimuleaza apetitul sexual si servea stridii la sampanie pentru ca un singur lucru se simte mai placut pe limba decat stridiile… O facea sa vorbeasca – nu uita ca oricarei femei ii place muzica propriei voci – si din cand in cand o atingea usor ca sa-i aduca aminte de ce se afla acolo…
Asadar, acorda atentie celor cinci simturi ale femeii de langa tine. Fiecare din ele e un motoras pe care trebuie sa-l incalzesti.
Casanova folosea afrodiziace. Parfuma camera cu tuberoze pentru ca se credea ca stimuleaza apetitul sexual si servea stridii la sampanie pentru ca un singur lucru se simte mai placut pe limba decat stridiile… O facea sa vorbeasca – nu uita ca oricarei femei ii place muzica propriei voci – si din cand in cand o atingea usor ca sa-i aduca aminte de ce se afla acolo…
Asadar, acorda atentie celor cinci simturi ale femeii de langa tine. Fiecare din ele e un motoras pe care trebuie sa-l incalzesti.
7. Ai rabdare!
Desi Casanova se infierbanta atunci cand observa ca o femeie nu poarta corset, ci doar o camasa de dantela, nu se arunca asupra ei. El credea ca daca gusti placerea prea repede, nu apuci s-o gusti pe toata. Deci trebuie sa stii ca preludiul nu incepe cu 60 de secunde inaintea actului sexual si nici macar nu incepe in dormitor. El incepe o data cu momentul intalnirii…
Desi Casanova se infierbanta atunci cand observa ca o femeie nu poarta corset, ci doar o camasa de dantela, nu se arunca asupra ei. El credea ca daca gusti placerea prea repede, nu apuci s-o gusti pe toata. Deci trebuie sa stii ca preludiul nu incepe cu 60 de secunde inaintea actului sexual si nici macar nu incepe in dormitor. El incepe o data cu momentul intalnirii…
8. Joaca-te!
Mancarea si bautura pe care le comanda Casanova erau in mare parte aluzii sexuale: stridii, branzeturi moi, fructe coapte, suculente, vinuri spumoase. Un motiv era acela ca ii placea sa vada femeia bagand in gura toate aceste lucruri. Un alt motiv era ca ii placea sa se joace. Cand o stridie lunecoasa ii cadea ei in decolteu, se oferea imediat sa o soarba de acolo. De asemenea, o incuraja sa-si balaceasca mainile in recipientele cu ulei si otet. Casanova era constient ca sexul nu e un lucru serios, ci o joaca de adulti. Asadar, cand o inviti sa mancati undeva, aminteste-ti ca preludiul deja a inceput. Mancati unul din mana celuilalt, beti amandoi din aceeasi cupa etc.
Mancarea si bautura pe care le comanda Casanova erau in mare parte aluzii sexuale: stridii, branzeturi moi, fructe coapte, suculente, vinuri spumoase. Un motiv era acela ca ii placea sa vada femeia bagand in gura toate aceste lucruri. Un alt motiv era ca ii placea sa se joace. Cand o stridie lunecoasa ii cadea ei in decolteu, se oferea imediat sa o soarba de acolo. De asemenea, o incuraja sa-si balaceasca mainile in recipientele cu ulei si otet. Casanova era constient ca sexul nu e un lucru serios, ci o joaca de adulti. Asadar, cand o inviti sa mancati undeva, aminteste-ti ca preludiul deja a inceput. Mancati unul din mana celuilalt, beti amandoi din aceeasi cupa etc.
9. Fii spontan
Casanova era un tip rabdator, dar niciodata nu lasa sa-i scape o ocazie daca se ivea singura. Cand o femeie ti se ofera din proprie initiativa, uita de toate celelalte porunci si bucura-te de norocul pe care l-ai avut.
Casanova era un tip rabdator, dar niciodata nu lasa sa-i scape o ocazie daca se ivea singura. Cand o femeie ti se ofera din proprie initiativa, uita de toate celelalte porunci si bucura-te de norocul pe care l-ai avut.
10. Fa-i cadouri sexy
Casanova cumpara femeilor desuuri si le dadea motiv sa le probeze. Astfel, joaca incepea. Nu oferi femeii cadouri foarte serioase din prima: carti, haine de blana. E de-ajuns ceva vaporos, o esarfa de matase, un “neglige” in care sa alunece cand ajungeti in dormitor. Trimite-o sa se imbrace singura in baie si las-o sa-si faca aparitia triumfatoare. Va fi deja excitata.
Casanova cumpara femeilor desuuri si le dadea motiv sa le probeze. Astfel, joaca incepea. Nu oferi femeii cadouri foarte serioase din prima: carti, haine de blana. E de-ajuns ceva vaporos, o esarfa de matase, un “neglige” in care sa alunece cand ajungeti in dormitor. Trimite-o sa se imbrace singura in baie si las-o sa-si faca aparitia triumfatoare. Va fi deja excitata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu