MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 18 OCTOMBRIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE
B. Decese; Sărbători
Decese
· 96: Domițian, împărat roman
· 1417: A murit Papa Grigore al XII-lea; (n. 1335).
· 1541: Margareta Tudor (28 noiembrie 1489 – 18 octombrie 1541) a fost prima fiică a regelui Henric al VII-lea al Angliei și a Elisabetei de York și sora mai mare a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. În 1503 s-a căsătorit cu Iacob al IV-lea al Scoției. Fiul ei cu regele Scoției a devenit regele Iacob al V-lea iar fiica lui a devenit Maria, regină a Scoției.
În plus, Margareta prin cea de-a doua sa căsătorie, a fost bunica soțului Mariei Stuart, Lordul Darnley. Prin căsătoria sa cu Iacob se prefigura unirea coroanelor; strănepotul ei va deveni rege al Angliei și al Scoției. Născută la 28 noiembrie 1489, a fost botezată două zile mai târziu de ziua Sfântului Andrei.
| Margareta Tudor | |||||||||
| Regină a Scoției | |||||||||
 Pictură a reginei Margareta de Daniel Mytens.
| |||||||||
· 1569: Pieter Bruegel cel Bătrân, pictor flamand
· 1831: Vasile Cârlova, poet român
· 1865: Henry John Temple, Viconte Palmerston, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1784)
· 1871: A murit Charles Babbage, matematician si inginer mecanic englez. A fost cel dintâi care a imaginat o maşină de calculat programabilă, asemănătoare computerelor din ziua de azi. Din acest motiv este privit ca un „părinte” al informaticii;(n. 26.12.1781). Charles Babbage (n. 26 decembrie 1791 – d. 18 octombrie 1871), matematician și inginer mecanic englez. A fost cel dintâi care a imaginat o mașină de calculat programabilă, asemănătoare computerelor din ziua de azi. Din acest motiv este privit ca un „părinte” al informaticii. Babbage a început să-și proiecteze ” Masina analitica” in 1837, dar nu a reușit să o construiască până la moartea sa, din cauza limitărilor tehnologice ale vremii. Cu toate acestea, o mașină construită în 1991 după schițele sale s-a dovedit a funcționa perfect. Ideile lui Babbage erau atât de revoluționare pentru vremea sa încât n-au fost înțelese decât de o singură persoană dintre contemporanii săi. Aceasta era matematiciana Ada Lovelace, cea care a și scris primul program pentru Mașina analitică a lui Babbage, rămânând astfel în istorie ca primul programator.
· 1893: A murit marele compozitor francez Charles Gounod; (n. 1818). Charles Gounod (n. 17 iunie 1818, Paris – d. 18 octombrie 1893) compozitor francez, devenit celebru datorită operei sale Faust.
* 1903: Natalia Dadiani (n. – d. , Chișinău, Imperiul Rus) a fost o principesă și pedagogă din Gubernia Basarabia.
* 1903: Natalia Dadiani (n. – d. , Chișinău, Imperiul Rus) a fost o principesă și pedagogă din Gubernia Basarabia.
S-a născut în familia unui boier din părțile Tighinei.[1] După absolvirea cu medalia de aur a gimnaziului, a predat geografia la Gimnaziul particular al B. Narodostavskaia, preluând conducerea gimnaziului după moartea acesteia. Contribuția sa aici a fost atât de semnificativă, încât instituția a fost transformată în gimnaziu de opt clase, subordonat Ministerului Învățământului Public, și numită „Gimnaziul pentru fete nr. 2 din Chișinău, întemeiat de principesa Dadiani”.
În 1900, un nou edificiu a fost ridicat pentru gimnaziu, pe actuala str. 31 august 1989 din Chișinău. Construcția a fost finanțată de însăși Dadiani. Clădirea, executată în stil eclectic după un proiect de Alexandru Bernardazzi, este un monument de arhitectură și găzduiește în prezent Muzeul Național de Artă al Moldovei.[1] După 1918, instituția a fost redenumită în „Liceul de Fete «Principesa N. Dadiani»”.[2]
Principesa a fost înmormântată la Cimitirul Armenesc din Chișinău. Pe piatra sa funerară este scris: „Neobositei truditoare pe tărâmul învățământului feminin, neuitatei principese Natalia Dadiani, de la colaboratori și prieteni”. Un liceu din sectorul Buiucani îi poartă numele
· 1921: Regele Ludwig al III-lea al Bavariei (n. 1845)
* 1926: Ioan Ciorănescu (după alte surse Ion[1]) (n. 27 mai 1905, Moroeni, județul Dâmbovița - d. 18 octombrie 1926, Sibiu) a fost un poet și traducător român.
* 1926: Ioan Ciorănescu (după alte surse Ion[1]) (n. 27 mai 1905, Moroeni, județul Dâmbovița - d. 18 octombrie 1926, Sibiu) a fost un poet și traducător român.
Ioan Ciorănescu a fost al doilea copil al familiei învățătorului Ion C. Ciorănescu din Moroeni. A mai avut alți șapte frați și surori: Nicolae Ciorănescu (1903-1957), matematician, Constantin Ciorănescu (1907 - 1949), inginer, Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu (1909-2000), chimist, Alexandru Ciorănescu (1911-1999), lingvist, eseist, istoric și scriitor, Maria Ciorănescu (n. 1913), medic, Elena Ciorănescu (n. 1916) și George Ciorănescu (1918-1993), poet, traducător, prozator și jurnalist.[2]
Obține bacalaureatul la București și se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene. Moare la 21 de ani bolnav de tuberculoză
· 1931: A încetat din viaţă inventatorul american Thomas Edison. A inventat fonograful, becul cu incandescenţă, kinetoscopul, şi a pus în funcţiune prima centrală electrică care alimentează clădirile unui oraş. Thomas Alva Edison (n.11 februarie 1847 Milan, OH, SUA – d.18 octombrie 1931, West Orange, NJ, SUA) a fost un important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. A fost cunoscut și ca „Magicianul din Menlo Park”, fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1093 brevete). A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei. Ziua sa de naştere, 11 februarie, a fost proclamată în timpul administraţiei Carter , ”Ziua inventatorilor americani”; (n.11.02.1847).
· 1955: José Ortega y Gasset, filosof spaniol (n. 1883).
* 1964: Maria Antonescu (n. 3 noiembrie 1892, Calafat – d. 18 octombrie 1964, București) a fost fiica căpitanului Teodor Niculescu și a Anghelinei (Angela) Niculescu.
* 1964: Maria Antonescu (n. 3 noiembrie 1892, Calafat – d. 18 octombrie 1964, București) a fost fiica căpitanului Teodor Niculescu și a Anghelinei (Angela) Niculescu.
A fost căsătorită cu ofițerul de poliție Gheorghe Cimbru cu care a avut un fiu bolnav de poliomielită. După decesul soțului a plecat la Paris unde l-a cunoscut pe omul de afaceri Guillaume Auguste Joseph Pierre Fueller, cu care s-a căsătorit la 9 iulie 1919 și de care a divorțat la 26 februarie 1926. La 29 august 1927, s-a căsătorit, pentru a treia oară, cu colonelul Ion Antonescu.[1]
Șeful Serviciului Secret, Mihail Moruzov, i-a regizat un proces de bigamie[2] derulat în perioada 1935-1938 în care l-a avut ca avocat pe Mihai Antonescu.
În 1941 a fost numită președintă a Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale.
În seara arestării lui Ion Antonescu Radu Lecca s-a prezentat la președinție și i-a propus Mariei Antonescu să se refugieze la Legația germană, dar l-a refuzat. După ora 22 a plecat la Snagov însoțită de Veturia Goga și secretara ei, Domnica Negulescu-Chiriceanu.[3] La 2 septembrie, anunțându-se că trupele sovietice se apropie de București, la sugestia ofițerilor din cabinetul lui Ion Antonescu, au plecat cu automobilul spre Herculane, dar s-au oprit la Orșova din cauza luptelor dintre militarii români și germani.[4] În aceste condiții, s-au îndreptat către Târgu Jiu unde au fost găzduite de Natalia Iunian, văduva lui Grigore Iunian.
Tot în această perioadă și tot în Gorj se aflau regele și regina-mamă refugiați la vila de la Dobrița a colonelului Petre Petrescu. Maria Antonescu a trimis reginei o scrisoare prin care-i cerea protecție și să o informeze de soarta mareșalului, dar aceasta i-a răspuns cu brutalitate să nu îndrăznească să se apropie de locul de refugiu
După o săptămână, prefectul județului, col. Theodor Graur[6], i-a sugerat să părăsească orașul. Însoțită doar de Veturia Goga s-a îndreptat spre Negoiești unde, pe 14 septembrie 1944, în prezența prefectului, a fost arestată fără nicio explicație de doi ofițeri ruși din ordinul generalului Aurel Aldea.[7] Înainte de arestare i-a încredințat Veturiei Goga suma de un milion lei pentru a-i transmite mamei Mariei Antonescu, dar a pretins că banii i-au fost furați de ruși în trenul cu care se întorcea la București.[8]
A fost dusă la Târgu Jiu, apoi la Hațeg. A fost reținută 10 zile la Ștefănești, 2 zile la Dobrești și apoi adusă în București, unde a stat o săptămână în aleea Zoe (azi, str. Atena), două luni în str. Benito Mussolini (azi, str. Nicolae Iorga) și încă 4 luni în str. General Manu. În această perioadă a încercat să se sinucidă tăindu-și venele de la ambele mâini. A fost transportată de ruși la Spitalul Elias unde i s-au făcut transfuzii de sânge pentru a fi readusă la viață.
La 18 martie 1945[9] este trimisă la Moscova și ținută închisă la Lubianka în arest la secret. În acest timp, regina mamă a dat dispoziție doctorului Eduard Mezincescu să ancheteze modul cum au fost gestionate fondurile Consiliului de Patronaj în scopul acționării în justiție a Mariei Antonescu. Consilierul de la Curtea de conturi desemnat în acest scop a găsit gestiunea în perfectă ordine și cu un surplus de 2000 lei. Acesta a trimis Lucreției Barbul o scrisoare de felicitare pentru cele constatate.[10] Autoritățile sovietice și-au exprimat lipsa de interes față de ea, fiind anchetată o singură dată de un general.
Adusă în țară în aprilie 1946 cu al doilea lot Antonescu[11], a locuit o perioadă la fratele ei, generalul Mărculescu. I s-a permis o singură dată să-și vadă soțul, pe 1 iunie 1946, înaintea execuției acestuia [12]. După executarea mareșalului i s-a permis să fie internată la clinica doctorului Lupu din cadrul Spitalului Colentina. După tratamente îndelungate a părăsit spitalul având domiciliu obligatoriu la mama ei.
A fost ținută în beciurile Ministerului de Interne, apoi la Malmaison unde i s-a permis să-și vadă mama, la Văcărești, la închisoarea din str. Uranus, la Jilava și, într-un final, la Mislea. În 1950 a fost judecată și condamnată pentru crime economice în cadrul colaborării sale cu „Centrala Evreiască - CE”, condusă de Radu Lecca.
Din 1955 i-a fost impus domiciliu forțat la Lățești, lângă Bordușani[13]. În acest timp boala de inimă s-a agravat. A cerut permisiunea unui concediu medical pentru a fi internată într-un spital. La intervenția Lucreției Barbul, membră a grupului de direcție al Consiliului de Patronaj,[14], mama lui Gheorghe Barbul, a fost trimisă la spitalul doctorului Theodor Burghele unde a beneficiat de tratament alimentar deosebit și a primit îngrijiri dintre cele mai atente. După ieșirea din spital a mai cerut o prelungire a concediului medical, dar nu i s-a aprobat și s-a întors în Bărăgan.
Starea de sănătate s-a agravat, dar nu a mai avut permisiunea de a părăsi domiciliul obligatoriu. La începutul anului 1964 a fost transportată în stare de comă la Spitalul Fetești. Din cauza condițiilor sanitare precare a fost expediată cu aprobarea Miliției Fetești la Spitalul ASCAR din București. După o săptămână este transportată la Spitalul Colțea unde profesorul Basil Theodorescu a încercat să o salveze după cel de-al treilea infarct pe care îl făcuse.
A decedat la 18 octombrie 1964
| Maria Antonescu | |||
| |||
· 1980: A murit Teodor Mazilu, scriitor, unul din cei mai originali autori de comedie ai teatrului românesc postbelic. Piesele sale, jucate frecvent şi cu succes, dezvăluiau un univers al patologiei morale (“Proştii sub clar de lună”, “Ipocrizia răzbunării”); (n.11.08.1930).
· 1980: Katherine Anne Porter, scriitoare americană
* 1981: Alfred Gong (născut Alfred Liquornik, nume purtat oficial până în 1957) (n. 14 august 1920, Cernăuți, România - d. 18 octombrie 1981, New York, SUA) a fost un poet, scriitor, critic literar și jurnalist austriaco - american de limba germană, evreu originar din Bucovina
* 1982: Alexandru Boldur, născut pe 23 [sau 25] februarie 1886, la Chișinău, decedat pe 18 octombrie 1982, București a fost licențiat în drept, istorie și arheologie.
* 1981: Alfred Gong (născut Alfred Liquornik, nume purtat oficial până în 1957) (n. 14 august 1920, Cernăuți, România - d. 18 octombrie 1981, New York, SUA) a fost un poet, scriitor, critic literar și jurnalist austriaco - american de limba germană, evreu originar din Bucovina
| Alfred Gong | |
 |
A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău (bacalaureat, 1906); Universitatea din Petersburg (licențiat în drept, 1910); Institutul de Arheologie, cu brio; în 1911 — asistent la Facultatea de Drept a aceleiași universități, în 1916 — magistrat în drept public; în 1917 — conferențiar privat de istorie a dreptului; în 1921 — profesor la Universitatea din Crimeea, apoi la Facultatea Muncitorească din Moscova.
Dorul de Basarabia l-a adus acasă în 1927 — conferențiar de istorie a românilor la Facultatea Teologică din Chișinău a Universității din lași; în 1932 - profesor agregat; în 1937 - titular la aceeași catedră; în 1938 se transferă la Iași. În 1943 - ‘46 - director al Institutului de Istorie A.Xenopol din Iași.
A scris peste 100 de lucrări, inclusiv monografii, studii, tratate istorice. Are multe pagini dedicate Chișinăului.
Este considerat drept unul dintre cei mai importanți istorici basarabeni. Cunoștea șase limbi străine.
Operă:
- La Basarabie et Ies relations russo-roumaines, Paris, 1927;
- Istoria relațiunilor ruso-române politice, 1928;
- Unirea - analiza psihologică a evenimentelor 1918 — 1928, (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 2) Editura TIMPUL, Chișinău, 2016
- Imperialismul rusesc în Balcani;
- Statutul internațional al Basarabiei, 1938;
- Muzica în Basarabia, 1940
- Romanii si stramosii lor in Istoria Transnistriei, 1943;
- Istoria Basarabiei — București, Editura Victor Frunză, 1992;
- Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, Editura TIMPUL, Chișinău, 2015;
- Expediția de la Prut din 1711 (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 1), Editura TIMPUL, Chișinău, 2015;
- Basarabia Românească (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 2) , Editura TIMPUL, Chișinău, 2016.
| Alexandru Boldur | |
 |
· 1983: A murit la Targu Mures, Romulus Guga, poet, prozator şi dramaturg (n. la 2 iunie 1939, Oradea ). NOTĂ: unele surse menţionează ca dată a morţii sale 17 octombrie 1983.
· 1995 - A încetat din viaţă actorul italian Franco Fabrizi, cu peste 150 de roluri. Reputaţia sa se datorează colaborării cu Federico Fellini („Escrocii”, „Doamne şi domni”, „Ginger şi Fred”)
· 2001 - A murit Philippe Clevenot, actor francez de cinema si de teatru (n.1942).
· 2002: A murit lingvistul Iancu Fischer, profesor la Catedra de limbi clasice a Universităţii din Bucureşti. A fost membru fondator şi, ulterior, preşedinte al Societăţii de Studii Clasice din România; (n. 1923).
* 2008: Gheorghe Pavelescu (n. 18/31 martie 1915, Pianu, Alba - d. 17 octombrie 2008, Sibiu) a fost un etnolog și folclorist român, apropiat al lui Lucian Blaga, autor a peste 200 de studii despre arta tradițională, folclor, magie populară și etnomedicină. Elev deopotrivă al lui Lucian Blaga, al lui Dimitrie Gusti și al lui Romulus Vuia, Gheorghe Pavelescu a fost profesor universitar la Cluj și la Sibiu și Doctor Honoris Causa al universităților din Cluj, Sibiu și Alba Iulia.
Gheorghe Pavelescu s-a născut în satul Purcăreți din Pianu, Alba, o localitate cu veche tradiție păstorească, la 18/31 martie 1915. A urmat studiile primare în satul natal, studiile gimnaziale la Sebeș, liceale la Orăștie și universitare la Cluj și București. A fost licențiat în filozofie (specializarea Sociologie rurală, filozofie și estetică literară) al Universității din Cluj (1940). La nici 30 de ani devine doctor în trei domenii diferite, sub conducerea unor somități ale culturii românești: doctor în sociologie și estetică (1942), cu Dimitrie Gusti, doctor în filozofia culturii (1942), cu Lucian Blaga, și doctor în etnografie și folclor (1945), cu Romulus Vuia. Toate titlurile poartă calificativul "Magna cum laude".
A ocupat de timpuriu posturi universitare, a fost director al Secției de Artă Populară a Muzeului Național de Artă și Arheologie din București, apoi director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Urmează o perioadă de 20 de ani în care profesorul Pavelescu, din cauza condițiilor politice, își desfășoară activitatea în învățământul de cultură generală, predând la școlile din Sebeșul de Jos, Săliște și Cisnădie. Din 1972 revine în mediul universitar, fiind profesor la Facultatea de Filologie și Istorie din Sibiu. În 1980 se pensionează, dar în 1992 își reia activitatea didactică la Facultatea de Litere și Istorie din Sibiu. Activitatea profesorului Gheorghe Pavelescu este sintetizată astfel de etnologul Ion Taloș:
| “ | Cine vede azi cele aproximativ 200 de lucrări publicate de profesorul Gheorghe Pavelescu, fără a cunoaște biografia întortocheată a autorului lor, va crede că d-sa a fost permanent angajat în serviciul cercetărilor de cultură populară, fără hiatusuri și fără probleme. Dar oare n-a fost așa? Căci profesorul Gheorghe Pavelescu și-a exercitat meseria de cercetător și la școala elementară, ca la universitate. Mai mult, în acele condiții dificile, folclorul a reprezentat sprijinul moral și speranța specialistului că va recuceri cele pierdute. Acest om ales, generos, constituie un strălucit exemplu despre faptul că onoarea și munca pot învinge dificultățile vieții și pot aduce satisfacții care le fac mai mult sau mai puțin uitate. | ” | ||||||
Gheorghe Pavelescu a fost între puținii elevi ai lui Lucian Blaga care au atins secolul XXI. A avut o biografie extrem de strânsă de cea a filozofului născut la Lancrăm. Ca elev, învățase pe de rost versurile din cele cinci volume blagiene apărute până atunci, uimindu-și profesorii.[1] Ca student, a frecventat cursul de Filozofia culturii al lui Lucian Blaga, apoi a devenit doctorandul său. G: Pavelescu este și primul care a salutat într-un articol de ziar numirea lui Lucian Blaga la Universitatea din Cluj.[2] În calitatea sa de elev al lui Blaga, Gheorghe Pavelescu rememorează “discuțiile fără cuvinte” purtate cu marele filozof român, încheiate mereu cu urarea lui Blaga, "Toate cele bune!":
Asemenea discuții, în care Blaga pomenea despre Leo Frobenius, Ludwig Klages, Edgar Daqué, Mahatma Gandhi, Hugo Marti, Rainer Maria Rilke și alții, pe care i-a cunoscut personal sau numai prin intermediul unor conferințe, aruncă noi lumini asupra orizontului său cultural.[2] Având ca subiect de doctorat Mana în folclorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea magicului, Gheorghe Pavelescu atrage interesul lui Blaga, dar nu și sprijinul acestuia în redactarea tezei. „Cu Blaga nu m-am mai întâlnit decât la 31 octombrie 1942, ziua susținerii tezei. Toți colaboratorii lui Lucian Blaga mărturisesc faptul că filozoful le-a modificat traseul științific sau literar. Gheorghe Pavelescu stăruie asupra acestui aspect, arătând că Lucian Blaga a fost, în timpul activității sale didactice, “un model unic” Opera:
| ||||||||
* 2009: Ovidiu-Tiberiu Mușetescu (n. 15 septembrie 1955, București - d. 18 octombrie 2009, București) a fost un politician român, membru al Partidul Social Democrat și ministru al Privatizării în Guvernul Năstase, în perioada 2001-2003.
Tiberiu-Ovidiu Mușetescu a absolvit în 1981 Academia de Studii Economice, Facultatea de Economia Industriei, Construcțiilor și Transporturilor. Între 1974 și 1990 a parcurs toate treptele, de la muncitor la director adjunct la FAUR SA.
Ovidiu Mușetescu suferea de cancer, iar cu o săptămână înainte de a muri s-a întors de la Viena și s-a internat la Spitalul Elias pentru a fi împreună cu familia.
Tiberiu-Ovidiu Mușetescu a absolvit în 1981 Academia de Studii Economice, Facultatea de Economia Industriei, Construcțiilor și Transporturilor. Între 1974 și 1990 a parcurs toate treptele, de la muncitor la director adjunct la FAUR SA.
Ovidiu Mușetescu suferea de cancer, iar cu o săptămână înainte de a muri s-a întors de la Viena și s-a internat la Spitalul Elias pentru a fi împreună cu familia.
· 2009: A murit Ion Cojar, regizor, actor și profesor român; (n. 1931). Ion Cojar (n. 9 ianuarie 1931, Recaș, județul Timiș, d. 18 octombrie 2009, București), profesor român de actorie de metodă, cercetător, regizor de teatru și, ocazional, actor de film. El este fondatorul școlii românești de actorie de metodă.
Ion Cojar a schimbat vechiul mod de înțelegere a actoriei în România, când actorul era învățat cum să joace teatru, să se prefacă, să interpreteze, să imite sau să mimeze trăiri, emoții sau personaje, cu unul nou care obligă actorii, regizorii și profesorii să creeze circumstanțele în care se poate naște adevărul de viață, iar actorul/actrița să treacă pe scenă sau la filmări prin procese realist-psihologice autentice, la finalul cărora să fie schimbat(ă) în mod real și personal ca om, astfel încât spectatorii să poată urmări procesele vieții, să poată înțelege și crede ceea ce văd și aud, să poată empatiza cu actorii.[4]
Ion Cojar a argumentat că pentru a face un rol autentic, procesele psiho-emoționale ale actorului, odată cu vorbele sale, mișcările corpului și modificările fiziologice, care sunt rezultatele acelor procese, nu trebuie să fie anticipate, deoarece în acest fel ele ar fi ancorate în idei preconcepute și nu ar fi noi si autentice, și, de asemenea, nu trebuie să fie controlate în mod conștient, deoarece nu ne putem observa propriile procese în timp ce ele au loc fără a le întrerupe.[4]
În viața de zi cu zi niciodată nu știm ce urmează să se întâmple sau cum urmează să ne comportăm sau ce urmează să spunem în interacțiunea cu cineva, ci doar încercăm să schimbăm ceva în acea persoană pentru a ne atinge obiectivul. În același mod, actorul, într-o anumită situație de viață și cu o anumită psihologie care au fost asumate anterior, urmărește să schimbe ceva în mod real în partenerul său pentru a-și atinge obiectivul (obiectivul personajului său pe care și l-a asumat anterior), fără a anticipa vreun obstacol, avântându-se în necunoscut și oferindu-și libertatea de a greși. Iar toate lucrurile care i se vor întâmpla pe parcurs, de la emoții la mișcări ale corpului la vorbe, vor veni în mod organic, fără a fi controlate în mod conștient sau anticipate, și în acest fel vor fi autentice, așa ca în viața de zi cu zi, iar astfel spectatorii vor înțelege și vor crede ceea ce vor vedea și auzi și vor empatiza cu actorul.[4]
Ion Cojar a argumentat de asemenea că putem ști cu siguranță că actorul nu se preface sau că nu joacă teatru, ci trece printr-un proces autentic atunci când vedem schimbări organice instantanee în culoarea și textura feței sale, ca atunci când sângele îi inundă instantaneu vasele în momente importante, deoarece aceste transformări sunt imposibil de mimat.[4]
Ca profesor și cercetător la UNATC, călăuzit de principiul „procesul, nu succesul”, Ion Cojar a lucrat cu studenții săi astfel încât ei să-și dezvolte un mecanism psiho-emoțional specific care, odată cu utilizarea unei metode actoricești specifice, să le permită să transforme cu ușurință convențiile în adevăr de viață (convenții precum situații de viață fictive și imaginare, poveste, parcurs și replici date, personalitatea unui personaj și obiectivul său etc.), spre deosebire de veche școală de actorie în care studenții erau învățați cum să joace teatru.[4] Ion Cojar spus mereu că „arta actorului nu are nimic in comun cu teatrul” [5], afirmație ce a devenit marca sa.
Actorii profesioniști care au fost formați prin metoda pedagogică a lui Cojar tind să folosească în procesele lor de creație o metodă actoricească derivată din cea anterioară. Una dintre fostele lui studente, Luminița Gheorghiu, a câștigat premiul asociației criticilor de film din Los Angeles (Los Angeles Film Critics Association Award) pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar cu rolul din filmul Moartea domnului Lăzărescu (2005).[6] Profesorul Mircea Gheorghiu, un alt fost student al lui Ion Cojar, este considerat[de cine?] a fi principalul continuator al metodei sale pedagogice în arta actorului.[7][8]
În paralel cu dezvoltarea metodei sale, Ion Cojar a susținut un sistem de învățământ în care studentul să nu fie învățat sau modelat de către profesor, ci-n care mediul de studiu să fie unul de laborator de experimentare și autocunoaștere, de despecializare și de eliberare de preconcepțiile dobândite în familie, școală și societate, un mediu în care studentul să-și conștientizeze și să-și utilizeze întregul potențial creator nativ care-l face unic.[4]
La nivel teoretic, Ion Cojar și-a adunat toate cercetările și descoperirile în cartea sa intitulată „O poetică a artei actorului”, publicată la editura Unitext în 1996 și reeditată la editura Paideia în 1998.
Ca regizor de teatru, Ion Cojar a susținut de asemenea că spectatorii, pentru a empatiza la modul total cu ceea ve văd și aud, nu trebuie să aibă niciun indiciu sau impresia că asistă la un spectacol de teatru, ci la o situație autentică sau un eveniment autentic de viață. A urmărit să realizeze spectacole de teatru care, în mod paradoxal, să nu arate deloc a spectacole, la care spectatorii să nu găsească absolut niciun element care să le indice că asistă la un spectacol de teatru și nu la un eveniment de viață real
Ion Cojar a fost căsătorit cu actrița Raluca Zamfirescu. Actrița Irina Cojar este nepoata lor.
| Ion Cojar | |
 |
· 2011: A murit la Bucuresti, Paul Everac (pseudonimul lui Petre Constantinescu), dramaturg şi prozator, autor de scenarii radiofonice şi de televiziune, publicist; (n.23 august 1924, Bucuresti). A fost ales în mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii ș.a. A fost director general al Societăţii Române de Televiziune (ianuarie 1993 – ianuarie 1994) și al Institutului de Cultură din Veneția. A fost cel mai prolific dramaturg român, scriind peste 140 de piese de teatru si a fost un protejat al regimului comunist. Înainte de ’89, a fost unul dintre puţinii scriitori studiat în şcoală încă din timpul vieţii.
Sărbători
· În calendarul ortodox: Sf Ap și Evanghelist Luca; Sf Mc Marin cel Bătrân; Duminica a 20-a după Rusalii - Învierea fiului văduvei din Nain
·
· Ziua Europeană de Luptă Împotriva Traficului de Persoane. Din 2006, 18 Octombrie a fost declarată Ziua Europeană împotriva Traficului de Persoane și se observă în toate statele membre UE. Din cauza numărului mare de victime și a vulnerabilităților din România, ne dorim să luăm parte la această zi, concentrându-ne pe creșterea nivelului de conștientizare a problemei și pe crearea unui mesaj comun pentru a preveni acest tip de crimă organizată în țara noastră. Înțelegerea dimensiunii acestei probleme în România a dus la dorința de a crește implicarea societății civile. Cu ocazia Zilei Europene împotriva Traficului de Persoane, în afară de conștientizare, ne dorim să încurajăm pe toată lumea să se implice, oferind un cadru și resursele necesare pentru a face acest lucru. Fiecare sector al societății are acțiuni specifice pe care le poate face și va primi materialele necesare pentru acest lucru, prin dezvoltarea de parteneriate strategice în comunități locale și la nivel național. Noi te încurajăm și pe tine să faci ceva în privința asta. Alătură-te tuturor celor care pe 18 Octombrie vor fi o voce a celor oprimați și ajută la abolirea traficului de persoane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu