REVISTA MEA DIN 21 OCTOMBRIE/ 1. B.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 21 OCTOMBRIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE

B. Decese; Sărbători

Decese

·         310: Papa Eusebiu

·         1125: A murit ecleziastul, cronicar, scriitor si istoric ceh, Cosmas de Praga; (n.cca.1045). A studiat intre anii 1075-1081 la Liege si este autorul Chronica Boemorum (Cronica Boemienilor), principala sursa istorica privitoare la venirea slavilor in Boemia.

·         1422: Carol al VI-lea (3 decembrie 1368 – 21 octombrie 1422), a fost rege al Franței din 1380 până în 1422 și membru al Casei de Valois. A fost cunoscut sub numele de Carol cel Mult-Iubit (franceză le Bien-Aimé) și mai târziu drept Carol Nebunul (franceză le Fol sau le Fou). Crizele lui de nebunie au început în 1392 și au dus la certuri în familia regală franceză, lucru exploatat de puterile vecine Anglia și Burgundia. Până la sfârșitul domniei sale o mare parte din Franța, a fost sub ocupație străină.

S-a născut la Paris ca fiu al lui Carol al V-lea al Franței și al Ioanei de Bourbon. La vârsta de 11 ani a fost încoronat ca rege al Franței în 1380 la Catedrala de la Reims. Mama lui murise la 6 februarie 1378, așa că regența trebuia încredințată unuia dintre unchii săi. În cele din urmă a avut loc guvernarea "seniorilor florii de crin", adică a celor trei unchi din partea tatălui: Ducele de Anjou, Ducele de Burgundia și Ducele de Berry, precum și a unchiului din partea mamei, Ducele de Bourbon.

Răscoale izbucnesc în întreaga Franță dintre care cea mai gravă a fost cea a Ciocănarilor (les Maillotins) din Paris, în martie 1382. Unchii regelui se îngrijesc mai mult de interese personale decât de treburile regatului. Comunele flamande se revoltă împotriva contelui care nu este altul decât socrul unuia dintre regenții Franței, Filip cel Îndrăzneț. În bătălia de la Roosebeke (27 noiembrie 1382) flamanzii sunt zdrobiți. În 1384 moare Ludovic de Anjou învins în Italia și de atunci adevăratul conducător al Franței a fost Filip cel Îndrăzneț.

Tot el negociază în 1385 căsătoria dintre Carol și Isabela de Bavaria.

Încoronarea lui Carol al VI-lea

La 3 noiembrie 1388, regele care era major de câțiva ani, mulțumește unchilor săi pentru îndrumare și declară că preia frâiele guvernării. Carol era un tânăr nevolnic, șovăitor, pentru care nimic nu era mai greu decât un act de voință. În fapt, pentru a-i îndepărta de la putere pe seniorii florii de crin, două forțe s-au unit: pe de o parte foștii consilieri ai lui Carol al V-lea, porecliți "Caraghioșii" (les Marmousets), pe de altă parte, fratele regelui, Ludovic I, Duce de Orléans.

"Caraghioșii" iau excelente măsuri financiare și administrative în timp ce Ludovic cu cheltuielile lui nebunești ruinează statul. În august 1392, totul se întrerupe din cauza nebuniei regelui, care izbucnește pe când el conducea o expediție împotriva Ducelui de Bretania.

În 1389, regele Richard al II-lea al Angliei ia în căsătorie pe fiica regelui, Isabela de Franța. Cei doi suverani s-au întâlnit la Ardres și, la 28 martie 1397, Brestul a fost înapoiat Franței. Totuși, în septembrie 1399 Richard al II-lea este obligat să abdice.

Nebunia regelui a transferat puterea în mâna fratelui său, Ludovic de Orléans, Filip de Burgundia și Jean de Berry. În 1404 moare Filip de Burgundia iar tronul statului burgund este preluat de fiul său, Ioan fără Frică, care încearcă să intervină și în treburile Franței. La 23 noiembrie 1407, Ducele de Orléans este ucis de oamenii Ducelui de Burgundia. Crima nu a stârnit nici o reacție din cauza proastei reputații de care se bucura Ducele de Orléans.

După minuțioase pregătiri militare, la 12 august 1415, Henric al V-lea al Angliei își instalează tabăra pe podișul de la Sainte-Andresse; începe a doua parte a Războiului de O Sută de Ani. Franța este în plin război civil în timp ce Anglia este numai pândită de acest pericol.
La 22 septembrie, cetatea Harfleur capitulează în fața englezilor iar Henric se îndreaptă spre Calais. Are loc Bătălia de la Azincourt terminată cu victoria decisivă a englezilor. Henric se întoarce în Anglia și abia în 1417 revine în Franța pentru cucerirea regatului. În 1417 englezii cuceresc Normandia de jos aproape fără împotrivire. În iulie 1419 începe asediul orașului Rouen care, fără să primească ajutor, în cele din urmă a trebuit să se predea. În cursul anului 1419 cad ultimele citadele ale Normandiei.

Stema lui Carol al VI-lea al Franței

La 22 mai 1420 se semnează Tratatul de la Troyes. Fiica lui Carol al VI-lea, Caterina, urma să ia în căsătorie pe Henric al V-lea. La moartea regelui Carol al VI-lea, regele Angliei sau urmașul său avea să devină de drept regele Franței. "Cele două coroane, a Franței și a Angliei, veșnic și pentru totdeauna vor rămâne unite și vor aparține unei aceleiași persoane, și anume fiul nostru regele Henric atâta timp cât va trăi și după el mai departe urmașilor săi." Delfinul Franței, Carol, este dezmoștenit iar în așteptarea morții regelui Carol al VI-lea, Henric este regent al Franței.

Henric al V-lea moare la Vincennes înaintea lui Carol al VI-lea, la 31 august 1422. Două luni mai târziu moare și Carol al VI-lea nu înainte de a specifica că Tratatul de la Troyes rămâne integral în picioare, adică urmașul Franței este fiul lui Henric al V-lea care se născuse la sfârșitul anului 1421.

Atât nepotul de un an al regelui, Henric al VI-lea al Angliei, cât și fiul său, Carol al VII-lea, au fost proclamați rege al Franței dar acesta din urmă a devenit conducătorul real, cu sprijinul Ioanei d'Arc.

Cunoscut și ca Charles le Fou ("Carol cel Nebun"), regele avea probleme psihice serioase. Se pare că suferea de schizofrenie paranoidă. Una din cauze ar putea fi de natură genetică: mama sa, Jeanne de Bourbon, avusese, în 1373, timp de mai multe luni, un acces de nebunie.

Printre bizareriile sale de comportament se poate menționa faptul că avea iluzia că este din sticlă, motiv pentru care hainele sale aveau cusute bare metalice pentru a-l proteja în cazul unei eventuale căderi

Carol al VI-lea s-a căsătorit cu Isabeau de Bavaria (ca. 1371 – 24 septembrie 1435) la 17 iulie 1385. Ei au avut 12 copii:

• Carol (n./d. 1386), Delfin
• Jeanne (1388–1390)
• Isabela (1389–1409) căsătorită cu Richard al II-lea al Angliei (1367–1400)
• Jeanne (1391–1433) căsătorită cu Ioan al VI-lea de Bretania (1389–1442)
• Carol (1392–1401), Delfin;
• Maria (1393–1438), călugăriță la Poissy
• Michelle (1395–1422) căsătorită cu Filip cel Bun (1396–1467)
• Ludovic (1396–1415), Delfin, căsătorit cu Margareta de Burgundia
• Jean (1398–1417), Delfin, căsătorit cu Jacqueline, Contesă de Hainaut (1401–1436)
• Caterina (1401–1438), căsătorită cu Henric al V-lea al Angliei (1387–1422)
• Carol (1403–1461), rege al Franței, căsătorit cu Maria de Anjou (1404–1463)
• Philippe (n./d. 1407).

Cu metresa sa Odette de Champdivers a avut o fiică: Margareta bastardă a Franței (d. ca.1458).

Carol al VI-lea

Părinți Carol al V-lea al Franței Ioana de Bourbon  Frați și surori Catherine of Valois, Countess of Montpensier[*] Ludovic I, Duce de Orléans  Căsătorit cu Isabeau de Bavaria Copii Isabella,regină a Angliei Ioana, Ducesă de Bretania Ludovic, Delfin de Viennois Ioan, Delfin de Viennois Michelle, Ducesă de Burgundia Caterina, regină a Angliei Carol VII

·         1494: Gian Galeazzo Sforza, Duce de Milano (n. 1469)

·         1556: A încetat din viaţă scriitorul Pietro Aretino, din Arezzo, cunoscut pentru lucrările “Curtezana” – 1526, “Viaţa Fecioarei Maria”, “Potcovarul” – 1533, “Filosoful” – 1546 şi “Orazia” – 1546; (n. 20 aprilie 1492).

·         1805: Horatio Nelson, amiral britanic (n. 1758)

·         1886 - A murit, la Paris, istoricul şi arheologul francez Ernest Desjardins (n.1823).

·         1915: Virgil Onițiu, scriitor, publicist român, membru al Academiei Române (n. 1864)

·         1921: Tudor Pamfile, folclorist și scriitor român (n. 1883)

·         1926: Jean Chrissoveloni, bancher român (n. 1880)

·         1931: A încetat din viaţă scritorul austriac Arthur Schnitzler. A transpus principiile psihanalizei în literatură; este cunoscut pentru lucrările “Locotenentul Gustl” – 1901 şi “Domnişoara Else” – 1924; (n. 15 mai 1862).

·         1969 - A murit scriitorul american Jack Kerouac (n.13.03.1922).

·         1980: A încetat din viaţă ziaristul Pamfil Şeicaru, director, alături de Cezar Petrescu, al ziarului “Bucovina” (Cernăuţi), fondatorul ziarului “Curentul” , pe care l-a condus in anii 1928-1944; (n. 1894). Pamfil Șeicaru (n. 18 aprilie 1894, Buzău — d. 21 octombrie 1980, München, Germania), ziarist român, director al ziarului „Curentul„, cel mai combativ cotidian românesc în perioada dintre cele două războaie mondiale. Este considerat a fi cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale.

·         1984: A încetat din viaţă actorul roman Ion Finteşteanu, cunoscut pentru rolurile din spectacolul de teatru “Tache, Ianche şi Cadâr” şi filmele “Ţigăncuşa de la iatac” – 1923, “O scrisoare pierdută” – 1953 şi “Titanic-vals” – 1964; (n. 18 martie 1899). Ion Finteșteanu (n. 18 martie 1899, București – d. 21 octombrie 1984, București), celebru actor român de teatru și de film.

·         1982: Radka Toneff, cântăreață de muzică jazz norvegiană (n. 1952)

·         1984: François Truffaut (n. 6 februarie 1932, Paris - d. 21 octombrie 1984) a fost un critic de cinema, regizor de film, scenarist și actor francez. Este unul din inițiatorii mișcării denumite Noul val francez (cinematografie)Noul val francez.
Filmografie - parțial:

• 1955: O vizită (Une visite), film de scurtmetraj de 16 mm considerat dispărut
• 1957: Les mistons (Les mistons), scurtmetraj cu Gérard Blain und Bernadette Lafont
• 1958: O poveste cu apă (Une histoire d'eau), scurtmetraj co-regizor cu Jean-Luc Godard, cu Jean-Claude Brialy
• 1959 Cele 400 de lovituri (Les quatre cents coups), cu Jean-Pierre Léaud
• 1960 Trageți în pianist (Tirez sur le pianiste), cu Charles Aznavour, Marie Dubois
• 1962 Jules și Jim (Jules et Jim), cu Jeanne Moreau, Oskar Werner, Henri Serre
• 1962 Dragostea la 20 de ani (L'amour à vingt ans) [1]
• 1964 Pielea catifelată (La Peau douce), cu Jean Desailly, Françoise Dorléac
• 1966 Fahrenheit 451 cu Oskar Werner, Julie Christie
• 1968 Sărutări furate (Baisers volés), cu Jean-Pierre Léaud, Claude Jade
• 1968 Mireasa era în negru (La mariée était en noir), cu Jeanne Moreau
• 1969 Sirena de pe Mississipi (La Sirène du Mississipi), cu Catherine Deneuve
• 1970 Copilul sălbatic (L’enfant sauvage), cu Jean-Pierre Cargol, François Truffaut
• 1970 Domiciliul conjugal (Domicile conjugal), cu Jean-Pierre Léaud, Claude Jade
• 1971 Cele două englezoaice și continentul (Les deux anglaises et le continent), cu Jean-Pierre Léaud, Kika Markham
• 1972 O fată frumoasă ca mine (Une belle fille comme moi), cu Bernadette Lafont
• 1973 Noaptea americană (La nuit américaine), cu Jacqueline Bisset
• 1975 L’histoire d'Adèle H. (L’histoire d'Adèle H.), cu Isabelle Adjani
• 1976 Bani de buzunar (L'Argent de poche), cu Philippe Goldmann
• 1977 Bărbatul care iubea femeile (L’homme qui aimait les femmes), cu Charles Denner
• 1978 Camera verde (La chambre verte), cu François Truffaut, Nathalie Baye
• 1979 Dragoste pe fugă (L'Amour en fuite), cu Jean-Pierre Léaud, Claude Jade
• 1980 Ultimul metrou (Le Dernier métro), cu Catherine Deneuve, Gérard Depardieu
• 1981 Femeia de alături (La femme d'à côté), cu Gérard Depardieu, Fanny Ardant
• 1983 Vivement dimanche! (Vivement dimanche!), cu Fanny Ardant, Jean-Louis Trintignant

François Truffaut

Căsătorit cu Madeleine Morgenstern[*] (29 octombrie 1957–1965)  Copii Éva Truffaut[*]  François Truffaut

* 1984: Louis Herman De Koninck (n. 31 martie 1896 – d, 21 octombrie 1984) a fost un arhitect, designer și realizator de interioare belgian. Unul din arhitecții belgieni de frunte, respectiv unul dintre cei care a influențat semnificativ arhitectura secolului 20, De Koninck, care fusese la începuturile carierei un aderent al stilului Art Deco, a creat ulterior o formă originală de modernism și constructivism arhitectural. Un practician și în nici un caz un teoretician, L. H. De Koninck și-a bazat modalitatea sa de design pe baza înțelegerii profunde a arhitecturii populare creată de fermierii belgiani care locuiau de-a lungul coastei marine.
În 1929 devine membru al secției belgiene a CIAM, acronimul pentru Congrès International d'Architecture Moderne, organizație internațională a arhitecților mișcării moderniste, actualmente defunctă din 1958.

Louis Herman De Koninck

* 1993: Stefan Zoller (n. 27 august 1914, Sibiu – d. 21 octombrie, Sibiu)^[1] a fost un handbalist de etnie germană care a jucat pentru echipa națională a României. Zoller a fost unul din portarii selecționatei în 11 jucători a României care s-a clasat pe locul al șaselea la Olimpiada din 1936, găzduită de Germania.^[2][3] El a jucat în două din cele trei meciuri.^[1][3]

Stefan Zoller a fost component de bază al clubului Hermannstädter Turnverein^(de) (Societatea de Gimnastică Sibiu) din Sibiu.

·         1994 - A murit actorul american Burt Lancaster; a primit Premiul Oscar în 1960 (“Ghepardul”, “Profesioniştii”) (n.02.11.1913).

·         1996: A murit Oleg Danovski, balerin şi coregraf, unul dintre intemeietorii artei dansului modern în România. S-a nascut in ziua de 8 februarie 1917, la Voznesensk, Ucraina, într-o familie cu origini germane. Din 1920 a locuit la Cernăuți, unde mama sa se angajase ca maestră de balet. De altfel, Oleg Danovski a început baletul sub îndrumarea mamei sale, de la care a moștenit talentul pentru dans. A studiat vioara timp de șapte ani si în cele din urmă dedicându-se dansului. La vârsta de 14 ani a venit la București, unde, după o perioadă foarte dificilă, s-a angajat ca balerin la Teatrul Cărăbuș. Aici avea să devină, în scurt timp, prim solist, iar remarcabila sa evoluție avea să-i aducă supranumele de ”Sfinxul Slav”. A activat o vreme la Teatrul Evreiesc, unde a studiat regia cu Iacob Sternberg, apoi s-a angajat ca solist la Opera din București, unde a început să monteze spectacole remarcabile și și-a format un ansamblu de 150 de balerini. A colaborat cu mari artiști ai vremii precum Josephine Backer sau Boris Kneazev. Robert Helpmann l-a invitat să monteze la Londra ”Lacul lebedelor”, aceasta fiind printre cele mai bune montări cunoscute. În anul 1978 s-a întâlnit la Constanța cu directorul Teatrului de Revistă „Fantasio”, Aurel Manolache, care i-a propus o colaborare. Oleg Danovski l-a convins să înființeze o secție de balet a Teatrului Fantasio, ”Ansamblul de balet clasic și contemporan”,  alcătuit din tineri absolvenți ai liceelor de coregrafie din București și Cluj. Asa a întemeiat școala de balet modern și a pus, în 1979, bazele primului teatru de balet din România, iar sub conducerea sa baletul românesc s-a bucurat de un succes și o recunoaștere internaționale fără precedent. În 1989 a apărut la Editura Muzicală cartea ”Dirijorul de lebede. Întâlniri cu Oleg Danovski”, semnată de Marian Constantinescu, iar în 2012 a apărut volumul biografic „Oleg Danovski — omul, artistul, legenda” de Doina Jela, editat de Curtea Veche Publishing. Teatrul Național de Operă și Balet din Constanța îi poartă numele.

·         1998: Informaticianul Jonathan Postel, unul dintre principalii arhitecţi ai reţelei Internet, a încetat din viaţă, la Santa Monica, la vârsta de 55 de ani, după o operaţie pe inimă.

·         1999 - A murit inginerul Mihai M. Niţă, membru corespondent al Academiei Internaţionale de Astronautică din 1969 (n.07.01.1928). 

·         2002 - A murit cântăreţul francez François Soubeyran, unul dintre membrii trupei Fraţii Jacques (n.1918).

·         2011: Sultan bin Abdul-Aziz Al Saud, prințul moștenitor al Arabiei Saudite (n. 1928)
* 2016: Constantin Frățilă (n. 1 octombrie 1942 în București – d. 20 octombrie 2016^[3]) a fost un fotbalist român

• 2016: Vasile Andru, scriitor român (n. 1942)
• 2018: Ilie Balaci, fotbalist român (n. 1956)

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Cuv Mărturisitori: Visarion și Sofronie; Sf Mc Oprea; Sf Preoți Mărturisitori: Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel; Sf Cuv Ilarion cel Mare