REVISTA MEA DIN 22 OCTOMBRIE/ 3

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU JOI 22 OCTOMBRIE 2020

PARTEA A TREIA - ARTE

ARTE 22 Octombrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 22 Octombrie

Faust de Charles Gounod

Faust este o operă în cinci acte (7 tablouri). Muzica este compusă de Charles Gounodpe un libret de Jules Barbier și Michel Carre (după drama „Faust” a lui Johann Wolfgang von Goethe).

Premiera operei a avut loc la 19 martie 1859, la „Théâtre Lyrique” din Paris.

Durata operei: cca 3 ore.

Acțiunea

Acțiunea se petrece în Germania secolului al XVI-lea.

Actul I

Tabloul 1

Singur, în cabinetul său de lucru, doctorul Faust își recunoaște înfrângerea la sfârșitul unei vieți în care munca intensă în domeniul științei (filosofie, medicină, chiar și teologie) i-a impus renunțarea la toate bucuriile și plăcerile omenești. Cupa cu otravă i se oprește lângă buze, când, de afară răzbate până la el un cântec vesel ce slăveste natura și dragostea. Nefericitul Faust blestemă, invocându-l pe Satan (Spiritul Pământului). Acesta apare sub înfățișarea unui senior ce se pune în slujba lui, gata să-i împlinească orice dorință. Imaginea unei minunate fete pe care Mefisto i-o arată pentru o clipă, frânge ultimele forțe de rezistență ale lui Faust. Pactul între cei doi e semnat cu sânge. Mefisto îi va dărui lui Faust tinerețe și frumusețe, luându-i în schimb sufletul, care îl va sluji pe el pe tărâmul celălalt, de dincolo de viață. La un semn al lui Satan, bătrânul Faust se transformă într-un chipeș cavaler în floarea vârstei.

Actul II

Tabloul 2

În mijlocul unei mulțimi vesele și gălăgioase care petrece, tânărul ofițer Valentin (bariton) stă retras suferind la gândul că, nevoit să plece la război, o va lăsa singură pe sora lui, Margareta. Valentin imploră cerul s-o ocrotească. Tânărul student Wagner (bariton) începe un cântec vesel de pahar care este întrerupt brutal de Mefisto. Acesta îi uimește pe toți făcând să curgă în pahare vin venit de nu se știe unde, antrenându-i pe toți într-un cântec în care preaslăvește puterea aurului. Contrariat și revoltat de purtarea lui Mefisto, Valentin îl provoacă la duel, dar sabia îi cade sfărâmată. Speriați, oamenii se retrag, iar soldații îndreaptă spre necunoscut mânerul sabiei cu semnul crucii. Satan este nevoit să dea înapoi. După acest incident petrecerea reîncepe. Apare Margareta (soprană). Faust îi iese în cale și se oferă să o însoțească până acasă. Tânăra refuză cu modestie, dar ferm.

Tabloul 3

În grădina Margaretei, tânărul Siebel (soprană) vine cu un buchet de flori pe care-l lasă pe o bancă, semn al curatei sale iubiri. După plecarea sa, în grădină pătrund Faust și Mefisto. Impresionat de atmosfera de liniște și pace a aceștui lăcaș, Faust încearcă o puternică emoție. Mefisto așază o casetă cu bijuterii alături de florile lui Siebel, după care cei doi se ascund în spatele unor boschete. Sosește Margareta tulburată de imaginea frumosului cavaler necunoscut căruia îi refuzase brațul. Așezându-se la roata de tors, ea cântă vechea Baladă a regelui din Thule, cel rămas până la moarte credincios iubirii sale. Deodată zărește caseta pe care nu se poate stăpâni să n-o deschidă. Împodobită cu bijuteriile minunate, Margaretei i se pare ca seamănă cu o fiică de rege. Faust și Mefisto se apropie. O vecină mai vârstnică, Martha, extaziată în fața unor asemenea bogății este discret îndepărtată de către Mefisto care se preface că o curtează. Rămași singuri, Faust și Margareta sfârșesc prin a se îndrăgosti unul de celălalt. Odată cu căderea noptii Faust vrea să plece, dar, reținut de Mefisto, ascultă glasul Margaretei care de la fereastra camerei își cântă dragostea stelelor chemându-și iubitul. Faust răspunde la chemarea ei și cei doi se pierd într-o îmbrățișare pătimașă. Cu un zâmbet sarcastic Mefisto își admiră victoria.

Actul III

Tabloul 4

Părăsită de Faust, Margareta se refugiază în biserică. Dar chiar și în sfântul lăcaș, glasul lui Mefisto se face auzit, învinovățind-o.

Tabloul 5

Valentin se înapoiază acasă odată cu toti soldații, cântând gloria obținută în bătălii. La întrebările lui, puse în pripă, Siebel răspunde evaziv. Valentin aleargă spre casă, cuprins de bănuieli. Pradă mustrărilor de conștiință pentru fapta săvârșita, Faust nu are curajul să bată la poarta iubitei. Mefisto, care îl însoțește ca o umbră, cântă o serenadă, dar la fereastra ce se deschide nu apare Margareta, ci Valentin care vrea sa spele în sânge dezonoarea surorii sale. În duelul cu Faust, Valentin este rănit mortal de spada lui Mefisto și, înainte de a-și da sufletul, își blestemă sora.

Actul IV

Tabloul 6

„Noaptea Valpurgiei”. Vrând să-l facă să uite dragostea Margaretei, Mefisto l-a dus pe Faust în împărația sa unde, într-un dans fantastic, i se perindă prin față cele mai frumoase femei. Faust nici nu le vede. Gândurile sale sunt tot la blânda și curata Margareta. El îi cere lui Mefisto să îl ducă la ea, pentru a o salva.

Actul V

Tabloul 7

Faust și Mefisto pătrund în celula în care a fost întemnițată Margareta, cu mințile rătăcite, după ce și-a ucis copilul. Fericită la auzul glasului iubitului ei, Margareta se retrage îngrozită la vederea lui Mefisto, refuzând categoric sa părăsească celula. Cu ultimele puteri ea cheamă îngerii să-i salveze sufletul chinuit. În fața trupului ei lipsit de viată se aude glasul lui Mefisto: "E OSANDITA!!! HAI VINO VINO ", dar de sus, din înălțimile cerului, voci limpezi rostesc: "E MANTUITAAA... !!!". Sufletul Margaretei se înalță la cer. EPILOG (in traducerea lui LUCIAN BLAGA) : TOT CE ESTE VREMELNIC E NUMAI SIMBOL, CE ESTE CHIP INDOIELNIC AICI S-A IMPLINIT, NESPUSUL DEPLINUL IZBANDEI, ETERN FEMININUL NE INALȚĂ IN TĂRIE

FAUST Gounod 

Cu soprana Viorica Ursuleac:

Biografie

Viorica Ursuleac (n. 26 martie 1894, Cernăuți, Bucovina, Austro-Ungaria - d. 22 octombrie 1985, Ehrwald, Tirol) a fost o soprană română, fiica unui arhidiacon ortodox, născută la Cernăuți.

După ce și-a terminat studiile la Viena, Viorica Ursuleac a debutat în anul 1922 pe scena operei din Zagreb în rolul Charlotte din Werther de Massenet. Soprana a apărut apoi la Volksoper din Viena (1924-1926), Opera din Frankfurt (1926-1930), Berlin Staatsoper (1935-1937) și Opera din München (1937-1944). S-a căsătorit cu dirijorul austriac Clemens Krauss la Frankfurt, pe parcursul șederii sale acolo.

Viorica Ursuleac a fost soprana favorită a lui Richard Strauss, care a numit-o "die treueste aller Treuen" ("cea mai fidelă dintre fidele"). Ea a cântat în premierele a patru dintre operele sale: Arabella (1933), Friedenstag (pe care a dedicat-o ei și lui Krauss, 1938), Capriccio (1942) și repetiția publică cu costume la Die Liebe der Danae (1944).

A apărut la Festivalul de la Salzburg (1930-1934 și 1942-1943) și o stagiune la Covent Garden (1934), unde a cântat în prima reprezentație din Anglia a operei Schwanda the Bagpiper de Jaromír Weinberger și Arabella (rolul ei favorit). A apărut de asemenea în Desdemona din Otello de Giuseppe Verdi la Royal Opera, cu Lauritz Melchior în rolul titular și Sir Thomas Beecham dirijor.

Ursuleac a cântat la Teatro alla Scala în Die Frau ohne Schatten (rolul Împărătesei) și Elektra (rolul Chrysothemis) de Richard Strauss, Così fan tutte de Wolfgang Amadeus Mozart și Die Walküre (rolul Sieglinde) de Richard Wagner. Singura ei apariție din America a fost în 1948 la Teatro Colón din Buenos Aires, în rolul Brangäne din Tristan und Isolde de Richard Wagner, avându-l ca partener pe Kirsten Flagstad. În repertoriul ei s-au regăsit și rolurile: Contessa Almaviva (Nunta lui Figaro), Donna Elvira (Don Giovanni), Leonore (Fidelio), Senta (Olandezul zburător, cu Hans Hotter), Amelia Grimaldi (Simon Boccanegra), Amelia (Bal mascat), Leonora (Forța destinului), Élisabeth de Valois (Don Carlos), Tosca, Minnie (La fanciulla del West), Turandot (cu Erna Berger în rolul Liù), Der Rosenkavalier, Ariadne auf Naxos (prima dată în rolul Compozitorului, apoi ca Ariadne), Die ägyptische Helena etc.

Primadona a primit distincția austriacă Kammersängerin (1934) și distincția prusacă Kammersängerin (1935). Spectacolul de adio l-a susținut în 1953, la Wiesbaden, în Der Rosenkavalier. Ea a fost numită profesoară la Salzburg Mozarteum în 1964.

Vocea lui Ursuleac nu a fost de o frumusețe neobișnuită, după cum reiese din înregistrări, dar ea a fost apreciată ca o bună muziciană și actriță. Colega ei, soprana Hildegard Ranczak, spunea despre ea: "Cu toate că ea avea un acut seducător și facil, am fost uimită tot timpul de faptul că petrecea două ore de vocalize înaintea fiecărei apariții pe scenă. Ea a fost, în opinia mea, uimitor construită, fără o voce cu adevărat naturală, dar pe care a folosit-o cu o inteligență misterioasă."Ursuleac a murit la vârsta de 91 de ani, în satul Ehrwald din Tirol, unde s-a stabilit încă înainte de 1954, anul morții lui Krauss.

Discografie selectivă

·         Strauss: Ariadne auf Naxos [without Prologue] (Berger, Roswaenge; Krauss, 1935) [live]

·         Strauss: Friedenstag (Hotter; Krauss, 1939) [live]

·         Strauss: Arabella (Krauss, 1942) [live]

·         Strauss: Der Rosenkavalier (Kern, Milinkovič, Weber; Krauss, 1944) [live]

·         Wagner: Der fliegende Holländer (Hotter; Krauss, 1944) [live]

·         Wagner: Tristan und Isolde [as Brangäne] (Flagstad, Svanholm, Hotter; E.Kleiber, 1948) [live]

Tristan și Isolda (1948):

Răpirea din Serai – Mozart

Răpirea din serai (conform titlului original Die Entführung aus dem Serail) este o operă a cărei muzică a fost scrisă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret de Stephanie Gottlieb, care a revizuit libretul cu același titlu scris de Christoph Friedrich Bretzner.

Premiera absolută a operei a avut loc la 16 iulie 1782, la "Teatrul Național" din Viena.

Acțiunea

Acțiunea se petrece în Turcia.

Actul I

(În palatul lui Selim Pașa se găsesc închise Constanța și camerista ei Blonda. Curând apare Belmonte, un tânăr nobil spaniol, iubitul Constanței, sosit pentru a o elibera. Pedrillo, valetul său, prizonier și el, îi promite ajutorul......)Dar intrarea în palat îi este închisă de Osmin, căpetenia ienicerilor. Profitând de faptul că Pașa Selim este mare amator de arhitectură, Pedrillo ajuns grădinar îl recomandă pe Belmonte drept unul dintre cei mai renumiți arhitecți italieni ai timpului, reușind astfel să-i asigure accesul în serai. Inima lui Belmonte este plină de speranță. Constanța, dimpotrivă, singură și prizonieră în palat, își cântă dragostea pe care o crede pierdută.

Actul II

(În interiorul seraiului, Blonda își bate joc de caraghiosul Osmin. Deprimată și înspăimântată de amenințările lui Selim, Constanța își exprimă gândurile triste. ...)Dar iată că apare Pedrillo care anunță celor două femei sosirea lui Belmonte și planul lor de a fugi în aceeași noapte. Osmin va fi adormit cu un praf pe care Pedrillo i-l va turna în vin. Pentru moment cei patru îndrăgostiți se regăsesc fericiți.

Actul III

(La miezul nopții, Belmonte și Pedrillo pătrund în grădina palatului. Cu ajutorul unei scări, Constanța și Blonda coboară și cele două perechi se îndreaptă către o barcă acostată la țărm...) Osmin însă se trezește și îi surprinde. Selim Pașa sosește. Pe rând, Belmonte și Constanța iau vina asupra lor, fiecare dorind să-l salveze pe celălalt. Impresionat de puterea dragostei lor, Selim Pașa îi iartă și le redă tuturor libertatea.

Women In The Italian Opera - Verdi Bellini Puccini Donizetti

MUZICĂ 22 Octombrie

Beautiful Romantic Guitar Love Songs Collection || Best Guitar Instrumental Love Songs Playlist

Rainy Days Perfect Playlist | Soothing Classical Music

Antonio Vivaldi (1678-1741). Arie per Basso

POEZIE 22 Octombrie

Chira Iorgoveanu, poetă şi traducătoare

Biografie

Kira (Chiraţa, Chira) Iorgoveanu s-a născut la 22 septembrie 1948, în comuna Başkioi, azi Nicolae Bălcescu, din judeţul Tulcea.

Mama, Maria (născută Caracota) şi tatăl, Sima Iorgovan, funcţionar, erau aromâni originari din Curtova, localitate bulgărească în Munţii Rodopi. Bunicii erau orginari din Kavala, port grecesc la Marea Egee. Părinţii şi bunicii s-au stabilit în România în 1938.

K. I. studiază în satul natal şi apoi la Liceul „Matei Basarab" din Bucureşti (1962-1966). În capitală absolvă în 1971 Facultatea de Limba şi Literatura Română.

Este o cunoscătoare a tuturor graiurilor aromânei.

Lucrează ca redactor sau lector la Editura Minerva, unde activează în publicarea de literatură română.

În 1985 se stabileşte în Germania de vest, lucrând la compania Sëets Blackëell din Frankfurt.

K. I. este prima poetă aromână.

Colaborează cu poezii la revistele literare româneşti „Luceafărul", „Ramuri", „Flacăra", „Steaua" şi „Tribuna", precum şi la postul naţional de radio, cât şi la revistele aromâneşti „Zborlu a nostru", „Deşteptarea", „Frânza vlahă" şi „Dimândarea".

Volumul Steaua di dor (1983) are un titlu de rezonanţă eminesciană, fără a fi vorba de o înrudire structurală. În această carte au apărut poeziile Minduieri, Steaua pîpînilor, Grailu armânrscu, Pîpînil'i-a mei, Cînticu ti paplu-a meu, Moscopolea, Fumeal'ie, Aduţerea di-aminte, Fîntîna farăl'ei, Al Eminescu, V'is cu Alexandru Makedon, Cînticu di vreari, Luna nu-s priimnă, Maşi mîni di-arcoari, Distihurii şi Noaptea iara-ni tal'i, ca ună pîni.

Aceleaşi poezii, alături de Ali dadi şi Sîptămîna fîră dumînică, au apărut şi în antologia publicată de scriitoare împreună cu Hristu cândroveanu în 1985.

În acelaşi timp, în ''Luceafărul'' din 12 februarie 1983 apăreau  Minduieri, Cînticu ti paplu-a meu, Fîntîna farăl'ei, Al Eminescu, V'is cu Alexandru Makedon, Cînticu di vreari, Distihuri. În 1982 apăruse în ''Ramuri'' poezia Fumeal'ie.

În 1976 realizează cea mai cuprinzătoare antologie de lirică populară aromână, în prefaţa căreia subliniază unitatea aromânilor cu românii.

Poeta a transpus mult din Eminescu în aromână şi, la iniţiativa sa, împreună cu I. Cutova, C. Guli şi G. Perdichi (primul traducător al Luceafărului), a publicat volumul Poezii - Puizii (1981), semnat Chiraţa Iorgoveanu.

Saitul ''Crispedia'' îi caracterizează astfel creaţia: ''Versurile îi sunt înfiorate de nostalgii, regrete şi doruri pentru graiul „de-acasă", vorbit, cum spune poeta, de „părinţâli" ei. Autoarea vibrează la cântecele aromânilor, la frumuseţea rostirii lor, cu inflexiuni de cronică străveche. Adevărata măsură şi-o dă însă în lirica erotică (...) În Ramura de măslin (1985) simbolul păcii, ocrotitor al vieţii şi al armoniei, este proiectat în desfăşurări lirice care recuperează elogiul rădăcinilor, al străbunilor, bucuria existenţei bucolice, refuzul însingurării şi aspiraţia spre împlinire.''

Poeta a vizitat în mai multe rânduri locurile natale ale strămoşilor săi, mergând pe firul amintirilor părinţilor şi bunicilor. H. C. aprecia astfel impactul acestor călătorii asupra operei K. I.: ''Lecţia de suflet însă, a acestor contacte ale poetei cu universul concret şi cu spiritualitatea aromână balcanică, au ajutat-o pe Kira Iorgoiveanu să realizeze, surprinzător de fidel, atmosfera aromânesc, în specifica lui arhaitate, pe care ni-l şi restituie în poemele sale, copleşitor de autentic în pregnanţa lui, de învăluitor, în sonurile şi maginile ce îl circumscriu.'' Poemele sale''înfiorate de nostalgii, de regrete şi doruri pentru graiul de acasă, vorbit de pîpînnil'i (buniciii) poetei, ca şi faţă de locurile, meleagurile de departe, din sud, ale părinţilor, faţă de datinile lor străvechi, venind neapărat de la traci, din negura vremii''. Poezii ca Cînticu ti paplu-a meu, Moscopolea,V'is cu Alexandru Makedon, sînt ''străbătute de sentimentul istoriei şi încărcate de o profundă reflecţie''. De asemenea, poeta ''vibrează la cîntecele aromânilor, la frumuseţea, la euforia aspră-dulce a acestui grai romanic, cu inflexiuni de cronică moldavă''.  În ceea ce priveşte peozia de dragoste, H. C. este de acord cu ''Crispedia'': ''Excelenţa acordurilor erotice ale autoarei rămînînd preeminentă însă! Kira Iorgoveanu avînd, în cazul lor, în mod subliniat, şi ştiinţa şi darul coborîrii sentimentului iubirii într-însele atît de învăluitor, în toată plenitudinea lui, deşi mereu cu discreţia caracteristică poeziei aromâne de dragoste, şi folclorice şi srise. Îmbinînd tradiţia şi modernitatea sonurilor prozodice şi ale versului liiber, într-o spunere mereu metaforică şi de substanţă, aşa cum nu au făcut-o mulţi pînă acum, dintrte cei care au scris şi mai scriu în grai aromân.''

Poetul aromân Atanasie Nasta aprecia că poezia K.I. se remarcă prin ’’imaginaţie şi lirism profund’’, fiind o poezie ’’tradiţională şi intimistă rară’’, aşa cum se observă şi în volumul Steauă di Dor din 1983. A.N. o considera ’’reprezentativă’’ pentru poezia feminină cultă aromână. De aceea i-a inclus 10 poezii în antologia sa lirică publicată în 1985: Minduieri (Gânduri), Steaua chirută (Steaua pierdută), Cînticu ti paplu-a meu (Cântec pentru bunicul meu), Fumeal’ie (Familie), Zîrcada (Căprioara), Fîntîna farăl’ei (Fântâna neamului), Tahinima (Dimineaţa), Aduţirea di-aminti (Aducerea aminte) şi Picurarlu-a cupiilor di zboară (Păstorul turmelor de vorbe).

Opera

Antologie de poezie populară aromână, prefaţa editorului, Bucureşti, 1976;

Dacica, prefaţă de Paul Anghel, Bucureşti, 1978;

Mihai Eminescu, Poezii - Puizii, ediţia româno-aromână, Bucureşti, 1981 (în colaborare).

Vaja Pşavela, Cântăreţii naturii, Bucureşti, 1982. traducere în colaborare cu Zaira Samharadze

Steaua di dor, Bucureşti, 1983;

Un veac de poezie aromână, introducere de Hristu Cândroveanu, Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Hristu Cândroveanu).

Ahapsi lingvisticâ – Condamnare Lingvistică, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1997.

Steaua di doru, a doaua editsi, adâvgatâ, Editura Zborlu a Nostru, Freiburg, 2004.

YISU CU ALEXANDRU
Armatili-alu Alexandru
Îńi cutreairâ minduierili…
Batu vimturi fuviroasi şi-ańiľi
Ca seamchili-a gârnului azboairâ…
,,Machidunia!” ,,Machidunia!” Cari aurlâ
Noapti di noapti tu yisili-a meali?
Dişcľidu poarţili-a ocľiloru
Ş-tu-Antunearicu ţi mi-anvârligheadzâ
Vedu prosuplu-a lui ţi-alagâ:
Elu, Marili, Machiduneanlu,
Singurlu-a meu vrutu di daimâ,
Ţi va-lu hârneamu cathi dzuâ
Cu suflitlu-a meu,
Şi va-ľi lamu cathi dzuâ cicioarili
A calui a lui, pi cari
Ma multu ca pi mini va-lu hârsea!
Ma elu di multu easti alargu
Ş-câmeaşea lui di multu-i putridzâtâ!
Voiu s-mi facu-nveastâ dealihea
Ş-mi-nvescu cu Machidunia
Cameaşea-a mea albâ şi-ascurâ
Ş-imnu s-lu-andâmusescu pri elu
Machiduneanlu-anyiatu!
(Ditu cartea “Steaua di dor”, 1984)

PAPLU

Elu ştia tuti căľiurli tu munti ş-tu suflitu.
Elu azbura tuti limbili-a Balcańiloru…
Elu acâchisea boaţea di chipuri ş-di caľi…

Elu nu-avea chiro s-mutreascâ ţerlu:
Soarli-lu-avea-ancârfâsitâ
Tu intrata a cutarlui…
Luna eara tenda sumu cari durńia
Ş-cathi ńealâ şi-eara unâ steauâ.

Elu nu-avea chiro la bisearicâ s-ducâ
Şi s-ancľina la cruţea ditu framtea-ali maie…
Elu nu-avea chiro s-minduiascâ
Câ bana treaţi ayońia, multu-ayońia …
Şi câ nu-ľi pitricu canâoarâ ali maie
Bârţati di zboarâ di vreari,
Şi câ ńeľiľi-ľi hârsi cama multu
Di taifa-ľi-ţi u videa maşi tu somnu!

Elu nu-avu chiro s-minduiascâ la moarti …
Ş-cându s-andâmâsirâ
Elu s-teasi tu câmpu, cu ocľi-ndzeanâ,
Şi-atumţea vidzu ţerlu, cu luna, cu steali …
Şi, cu-aestâ muşuteaţâ-ntru-ocľi,
S-dusi, isihu, câtâ Amirâriľia Niştiutâ.

George Demetru Pan, poet, prozator și traducător

Biografie

DEMETRU PAN George (pseod. lui Gheorghe Dumitru), se naste la 21 oct. 1911, Piatra Neamt - moare in 22 oct. 1972, Bucuresti. 
Poet, prozator si traducator.

Fiul lui Vasile Dumitru, plutas, si al Ecaterinei (n. ?). Liceul „Petru Rares" din Piatra Neamt, intrerupt dupa doi ani din cauza unei maladii si abandonat.

Debuteaza in revista Petrodava din Piatra Neamt (1932). 

Redactor la Frontul plugarilor. Functioneaza multa vreme ca bibliotecar. Colaboreaza la Cuvintul liber. Asa, Azi, Santier, Lumea romaneasca etc. Pina sa se decida a fi in primul rind poet, Pan George Demetru a scris teatru {ingerul clin butoi, 1947; Mos Ion Roata, 1948), povestiri (Ion poarta pacea-n desaga, 1947; Mos Simion da binete tractoarelor, 1948; Ce surubarea Manolache, 1948; Bate vint de primavara, 1949; Ca sa traiasca padurea, 1949; Ciotul, 1950 etc), a cules folclor nou (Plugarii ctnta Republica Populara, 1948) si a tradus din Jorge Amado, Pablo Ne-ruda, M. Bedel, Lytton Strachery, Upton Sinclair s.a. Autor al unei poezii umanitariste (Umanitas, 1962; Iubirea iubirilor, 1964; Dincolo de mine insumi, 1967; Gingasul Ariei, 1968; Ultima Thule, 1970), Pan George Demetru a evoluat spre o poezie cerebrala, impinsa adesea pina la ermetism (Ultima Thule, 1970).

Colaborind la reviste de stinga ale perioadei interbelice cu versuri umanitariste si protestatare, de condamnare a asupririi sociale, a revizionismului si pericolului fascist, lui Pan George Demetru nu i-a fost greu sa se inscrie dupa 1944 printre „tobosarii timpurilor noi". Citeva povestiri ocazionale (Ion poarta pacea-n desaga, 1947; Mos Simion da binete tractoarelor, 1948; Ce surubarea Manolache, 1948; Bate vint de primavara, 1949) si piese de teatru fara valoare, scrise pentru uzul brigazilor artistice (ingerul din butoi, 1947; Mos Ion Roata, 1948), surprind schimbarile sociale si politice ale tarii si reflecta fidel teze din ideologia vremii. 

Aceeasi aderare la schimbarile timpului o evidentiaza si ampla culegere retrospectiva Umanitas (1962), elogios prefatata de Paul Georgescu, si Iubirea iubirilor (1964), volum inchinat amintirii lui Al. Sahia. Poezia este polarizata in jurul ideilor de om, patrie si partid, carora li se subsumeaza toate celelalte simboluri. O schimbare neasteptata a registrului liric se produce o data cu volumul Dincolo de mine insumi (1967), in care starile poetice se diversifica, iar expresia se decanteaza. Poetul este cuprins de neliniste si incertitudini, de teama si obsesii, care se vor potenta in Gingasul Ariei (1968). Desi se mai pastreaza ecouri ale vechilor teme (devotamentul fata de cauza omului, pledoaria pentru pace), tonul devine reflexiv si grav, grefat adesea pe sugestii livresti si mitologice, reflexe ale intelectualului pasionat de lectura. Dar treapta cea mai originala a poeziei lui Pan George Demetru o da Ultima Thule (1970), conturare a unui univers boreal, care devine spatiul spiritualizat, tarimul transcendent echivalind cu Mecca ma-cedonskiana. Pentru realizarea atmosferei nordice, poetul foloseste o recuzita adecvata (ghetari, reni, banchize, ger, viscol), un limbaj bizar si exotic (empuza, nidare, umiacele, floe, silu-rian) sau nume proprii stranii (Frigga, Gimli, Hofwarfnir, Iotunheim, Akka de la Kabnakaj-se), insasi versificatia bazindu-se citeodata pe unele silnicii ale limbii. 

Noua Uvedenrode nu ajunge insa la tensiunea poeziei barbiene, asemanarea impunindu- se mai mult sub aspect exterior. Daca poezia din primele volume esueaza adesea in prozaism si discursivitate, versurile sint pindite acum de ermetism si manierism. Opera lirica a lui Pan George Demetru oscileaza astfel intre tendinte poetice diametral opuse.

OPERA: ingerul din butoi, comedie intr-un act, Bucuresti, 1947; Ion poarta pacea-n desaga. Povestire, Bucuresti, 1947; MosSimion dabine[etractoarelor. Povestire, Bucuresti, 1948; Ce surubarea Manolache. Povestire, Bucuresti, 1948; Mos Ion Roata. Reconstituire istorica intr-un act, inspirata dupa I. Creanga, Bucuresti, 1948; Bate vint de primavara. Povestire, Bucuresti, 1949; Ca sa traiasca padurea, povestire, Bucuresti, 1949; Ciotul, povestire. Bucuresti, 1950; Umanitas. Poezii si poeme, cuvint inainte de P. Georgescu. Bucuresti, l%2; Iubirea iubirilor. Poezii si poeme, Bucuresti, 1964; Dincolo de mine insumi. Poeme, Bucuresti. 1967; Gingasul Ariei. Poezii si poeme. Bucuresti, 1968; Ultima Thule. Poeme, Bucuresti, . Traduceri: A. Ph. D' Ennery, Cele doua orfeline, prelucrare. Bucuresti, 1943; L. Strachery, Elisabeth si Essex, Bucuresti, 1942; M. Bedel, Logodnica norvegiana. Bucuresti, 1943; U. Sinclair, Mocirla (Abatoarele din Chicago), Bucuresti, 1945; J. Ama-do. Pamint fara lege, Bucuresti, 1948 (ed. II, 1949); idem. Prima zi de greva. Bucuresti, 1949; Charlotte Bronte, Mascarada, Bucuresti, 1949; P. Neruda, Sa se trezeasca padurarul. Bucuresti, 1949; Osman schiopul si alte povestiri ale scriitorilor turci, in colab. cu Ala Petrescu, Bucuresti, 1956; Ed. Wal-lace. Gentlemanul, Bucuresti, f.a.; idem, Misterul trenului de aur, Bucuresti, f.a.

REFERINTE CRITICE: D. Micu, in Contemporanul, nr. 27, 1963; Perpessicius, Alte mentiuni. II: A. Sasu, in Tribuna, nr. 39, 1970; C. Baitazar, in Viata Romaneasca, nr. 3, 1971; Al. Raicu, in Romania literara, nr. 4, 1972; *** in Contemporanul, nr.44, 1972.

TEATRU/FILM 22 Octombrie

Mircea Ştefănescu

Biografie

n. 11 apr. 1898, Bucuresti-m. 23 oct. 1982, Bucuresti.

Dramaturg si prozator. 

Fiul generalului Dumitru Stefanescu si al Vasikcai (n. Scarlates-cu). 

Absolva in 1917 Liceul "Gheorghe Lazar" din Bucuresti, facand apoi, o vreme, studii juridice, la care renunta pentru a se putea dedica teatrului si ziaristicii.

Debuteaza cu proza in rev. Cuvantul liber (1920). In 1924 i se joaca, la Braila, prima piesa, Roba alba, scrisa in colab. cu cronicarul teatral I. Lazaroneanu. Colaboreaza la Epoca, Vremea, indreptarea, Curentul etc. Primul succes important il obtine cu Comedia zorilor (1930), care cuprinde patru tablouri din "comedia adolescentei". Drama pasionala Veste buna (1936), apreciata in mod deosebit de E. Lovinescu, este distinsa cu Premiul Teatrului National. in 1939 i se reprezinta "romanul dramatic" Acolo, departe, axat pe problema artistului. Celelalte drame notabile ale lui STEFANESCU sunt Casa cu doua fete (1946) si Ave Maria (1947). Comedia Vis de secatura (1946) surprinde pitorescul mahalalei bucurestene, iar comedia Micul infern (1948) - adevarat "roman dramatic", caci actiunea se petrece de-a lungul a patruzeci de ani - urmareste tribulatiile triunghiului conjugal. Dupa 1948, STEFANESCU se consacra frescelor dramatice, al caror nucleu il formeaza teatralizarea biografiei unor personalitati: Barbu Lautaru in Rapsodia tiganilor (1948), Matei Millo si Mihail Pascaly in Caruta cu paiate (1953); aceleasi intentii le revela si piesele Ciprian Porumbescu (1952), Cuza Voda (1959, Procesul domnului Caragiale (1962), Eminescu (1964) s. a. In ultimii ani s-a dedicat memorialisticii: Un dramaturg isi aminteste (1980). Premiul "I. L. Caragiale" al Acad. (1949). Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1978).

Desi este posesorul unei remarcabile tehnici dramatice, avand simtul replicii si stiinta piesei bine facute, STEFANESCU ramane totusi numai un dramaturg agreabil. intre cele circa cincizeci de creatii dramatice ale sale, foarte scenice altfel, nu exista, din pacate, nici o piesa mare, cu un ecou mai profund, peren, asa cum este, de pilda, Patima rosie pentruMihail Sorbul sau Domnisoara Nastasia pentru G. M. Zamfirescu. Si in comedii, si in drame, mecanismul teatral, pus in functiune de abilitatea unui excelent profesionist al scenei, se deregleaza treptat, fie din cauza invaziei lirismului edulcorat si a efectelor melodramatice, fie, mai ales, din cauza precaritatii ideatiei problematice. Importanta in evolutia dramaturgului este Comedia zorilor, caci aici apare o prima schita a "secaturii" (poet mai curand in viata decat in arta) care reprezinta cel mai original personaj lansat de acest teatru. Cu mijloace specifice comediei se prefigureaza un portret al artistului tanar care isi modeleaza existenta intr-un mod estetic, folosind in mod sistematic visul ca un corectiv al realitatii si indepartand astfel "fiorul vulgar al vietii". O deplina materializare a temei vietii ca vis si, simultan, a visului ca viata se realizeaza in comedia Vis de secatura. Dudu Zamfirescu - "secatura" fara domiciliu stabil si care are ca imn personal Balada chiriasului grabit a lui G. Topirceanu - este un poet si un boier al mahalalei, ce-si poarta consecvent stindardul eroicomic al conditiei sale: "Secatura moare, dar nu se preda" (dramaturgul comite, in finalul comediei, eroarea de a diminua in eroul sau profilul pur de "artist" al vietii, banalizandu-1 prin transformarea intr-un simplu nedreptatit social). "Secatura" descinde din bufon in genere si din paradoxalul Sbilt in particular (cu observatia ca e doar copia edulcorata a acestuia): "De cand regii nu mai au bufoni, oamenii destepti, guralivi si veseli au trecut in slujba oamenilor incruntati si cu parale. Noi nu cerem nimic. Ni se cuvine. Pentru ca noi spargem monotonia vietii." Omul care aduce iluzia isi lasa "visul de secatura" in sufletul celorlalti si se reintoarce numai cand "victimele" lui au devenit apte sa treaca din viata banala in irealitatea modelata. Prin comediile sale sentimentale, imbibate de lirism, in care se face apologia reveriei, STEFANESCU este precursorul lui Mihail Sebastian, in Comedia zorilor existand in germene Steaua fara nume: "Ai vazut cum fug in departare liniile ferate una langa alta din ce in ce mai aproape una de alta de-ti pare ca se vor intalni undeva intr-un punct dincolo de vederea noastra Se vede ca exista si suflete la fel in stare sa mearga alaturi chiar si o viata intreaga fara sa se ciocneasca fara sa se patrunda vreodata suflete paralele Si, daca fug spre minciuna e ca le amageste in departare iluzia punctul mincinos in care nu se vor intalni niciodata". Acolo, departe -"roman dramatic" prin epicizarea timpului scenic ca in comedia Micul infern - reia si redefineste aceeasi problema a iluziei. Scriitorul din aceasta piesa, Silviu, crede ca, pentru completa sa dezvoltare artistica, trebuie sa plece "acolo, departe", intr-o metropola a artelor, dar, in momentul in care se implineste ca artist, nostalgia sa isi inverseaza obiectul, eroul facand elogiul provinciei ca forma de viata spirituala: " eu am venit cu burghezia mea in arta. Sunt un om legat de pamant si de oamenii mei. Spunea tata: «Aici, baiete aici!» Acolo, Le Per-nod! Acum, aici inseamna acolo dupa cum, pe vremuri, acolo insemna aici Iluzia, s-a intors in dor" Boemul Le Pernod, actorul "imbatabil in rolurile de ratati", dezvolta aici o teorie asupra iluziilor, pe care "le pierzi in momentul in care, poate, fara sa stii, le-ai realizat. Cele nerealizate nu se pierd niciodata. Eu, daca traiesc in iluzia sinuciderii, e ca n-am realizat inca sinuciderea" Daca ziua joaca pentru altii, noaptea, Le Pernod o face numai pentru sine, repetand si perfectionand, la modul fictional, gestul fatal, apropiindu-se pas cu pas de materializarea lui ce va coincide cu curatirea de zgura oricarei iluzii: "Mie daca nu-mi place sa figurez noaptea, e ca eu noaptea am alta treaba - ma sinucid. incerc mereu pana voi realiza gestul. Ma suprim in rate. De fiecare data omor ceva din mine, tot ce a fost izvor de iluzii" Cea mai puternica drama a lui STEFANESCU ramane Veste buna. Aici -ca si in comediile Pe urmele lui Demetrian si Micul infern sau in drama Casa cu doua fete - reapare "lupta sexelor", de sorginte strindbergiana, in amestecul inextricabil de iubire, ura si senzualitate violenta. Tudor, proprietarul unei mosii pe malul marii, un fel de Platonov al acestei lumi, cu "viata salbatic de plina", e o forta sti-hiala, de o "inconstienta uriasa", care supune totul in jurul sau, devenind un simbol al fertilitatii aproape mar-quezian: "Stie sa sece baltile, sa impadureasca malurile, sa creasca pe langa casa lui mii de animale si de oratanii, sa vaneze, sa pescuiasca, sa fie un om al campului si al marii!" Toti ceilalti (si in special sotia lui, Jeana), striviti de vigoarea acestui barbat, se refugiaza in "spectacolul fortei lui Tudor" ca in "visul ratat" al propriei lor existente. Eroul e surprins in momentul de criza, de intomnare vitala, cand in loc sa se vada de acum "umbland dupa dragoste pe patru labute, ca un catel dupa o aripa de gasca", prefera sa se sinucida, punand la cale, ca si personajul absent din Pe urmele lui Demetrian, o razbunare postuma. De aceea, exuberanta descatusarii celorlalti si speranta lor ca pot, in fine, sa-si realizeze "visul ratat" al vietii e doar o iluzie de o clipa. S-a spus despre aceasta piesa ca e o drama ibseniana; in realitate, unicul motiv ibsenian prezent aici e acela al "mortului viu" care retraieste in copilul sau, marcand "biruinta celor care supravietuiesc si mortii".

OPERA

Comedia zorilor, patru tablouri din "Comedia adolescentei", Bucuresti, 1930; Revelatia, Bucuresti, 1932; Acolo, departe, roman dramatic in doua parti, Bucuresti, 1939; Casa cu doua fete, drama in patru acte si epilog, Bucuresti, 1946; Vis de secatura, comedie in trei acte, Bucuresti, 1946; Secatura mahalalei, piesa in doua tablouri, si Ave Maria, drama in 5 acte, Bucuresti, 1947; Jos Tudorache! Sus Tudorache! , comedie intr-un act, Bucuresti, 1952; Matei Millo (Caruta cu paiate), piesa in trei acte, Bucuresti, 1953; Zestrea Ilenutei, piesa in doua acte. Bucuresti, 1953; Patriotica Romana, comedie in trei acte si un tablou, Bucuresti, 1956; Teatru, cu o pref. de M. Gafita, Bucuresti, 1959 ; Joc de noapte, joc de zi. 27 insomnii. Bucuresti, 1971; Teatru, cu un cuvant inainte de N. Carandino, Bucuresti, 1973; Caruta cu paiate, Bucuresti, 1976; Teatru, Bucuresti, 1979; Un dramaturg isi aminteste, I, Bucuresti, 1980; Amintirile unui dramaturg. Bucuresti, 1998. Traduceri: D. N. Mamin-Sibirjak, Milioanele lui Privalov, Bucuresti, 1952 (trad. in colab. cu Isabela Dumbrava).

REFERINTE CRITICE
Camil Petrescu, Teze si antiteze, 1936; E. Lovinescu, Istoria literaturii romanecontemporane 1900-1937, 1937; Perpessicius, Opere, IV; Val Condurache, in Convorbiri literare, nr. 10, 1973; N. Carandino, Autori, piese si spectacole, 1973; F. Faifer, in Cronica, nr. 9, 1974; M. Ghitulescu, in Tribuna, nr. 36, 1974; Ov. STEFANESCU Crohmalniceanu, in Literatura, III; M. Ghitulescu, in Steaua, nr. 5, 1978; N. Carandino, in Teatrul, nr. 1, 1979; idem, in Flacara, nr. 45, 1982; C. Isac, Permanente in dramaturgie, 1982; M. Mancas, in Luceafarul, nr. 45, 1982; I. Zamfirescu, in Rominia literara, nr. 44, 1982; F. Faifer, Dramaturgia intre clipa si durata, 1983; Alice Voinescu, intalniri cu eroi din literatura si teatru, 1983; V. Silvestru, in Romania literara, nr. 16, 1985; V. Bradateanu, in Teatrul, nr. 4, 1987; M. Ghitulescu, in Steaua, nr. 11, 1988; Al. Raicu, Descoperirea pasarii Sitela, 1989.

Micul Infern HQ: https://youtu.be/aLSDm9TRcaU;

Acolo, departe - Mircea Stefanescu: https://youtu.be/g2gkzhz38sA;

Mircea Stefanescu - Viata Ca O Iluzie: https://youtu.be/3q3VjML6R_Y;

Mircea Stefanescu - Procesul domnului Caragiale: https://youtu.be/HSh7nd004z0;

Mircea Ștefănescu - "Pachetul cu acțiuni" (cu: George Constantin, Virgil Ogășanu, Mitică Popescu): https://youtu.be/FNoCBUoB6YA;

Mircea Stefanescu – Romanta: https://youtu.be/TzoASZF9qY8;

GLUMEȘTE, FIIVESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 22 Octombrie

Cheers Mr Bean! | Mr Bean Full Episodes | Mr Bean Official

GÂNDURI PESTE TIMP 22 Octombrie

 Jean-Paul Sartre - Citate:

Theophile Gautier - Citate:

SFATURI UTILE 22 Octombrie

DESPRE CATARACTĂ

Ce reprezinta cataracta?
Cristalinul reprezinta o lentila transparenta. Insa se poate intampla ca acesta sa devina opac. Afectiunea care provoaca opacifierea cristalinului se numeste cataracta.

Modificarea transparentei cristalinului impiedica patrunderea razelor de lumina in interiorul ochiului si vederea omului se inrautateste. Cataracta poate afecta cristalinul in intregime sau doar o parte din acesta.

Exista o parere larg raspandita, si anume: cataracta reprezinta un val, care se extinde incontinuu si impaienjeneste ochiul. Aceasta parere nu corespunde realitatii. Aparitia cataractei contribuie la aparitia modificarilor ireversibile in insasi cristalin. Afectiunea poate aparea la unul sau la ambii ochi, insa nu trece de la un ochi la altul. Aparitia cataractei nu este legata de efortul vizual excesiv. Aparitia acesteia nu semnifica faptul, ca pe dumneavoastra va ameninta orbirea completa.

Se disting doua tipuri de cataracta: cataracta congenitala si cea dobindita. Cataracta dobindita (primitiva) poate aparea la un ochi sanatos – care nu a suferit nici o afectiune- sau in urma unui traumatism (cataracta traumatica).
Cauze
Cauzele aparitiei cataractei pot fi diferite: poate fi o trauma, o dereglare a alimentatiei tesutului ochiului, legata de varsta, actiunea radiatiei, diabet, unele afectiuni ale ochiului (de exemplu, glaucomul) sau particularitatile ereditare ale organismului dumneavoastra.
Simptomele cataractei
In functie de dimensiunile si amplasarea zonei de opacifiere in cristalin, puteti observa sau, din contra, puteti sa nu banuiti – ca la dumneavoastra se dezvolta cataracta.

In cazul, cand cataracta se afla la periferia cristalinului, in mod subiectiv Dumneavoastra nu simtiti nici un fel de modificari ale vederii. Cu cat mai aproape de centrul cristalinului se afla opacifierea cu atat mai serioase devin problemele vederii.

Puteti remarca faptul, ca obiectele din jur nu se vad clar, au conturi sterse, indeosebi la lumina orbitoare. Imaginea incepe sa se dubleze. Frecvent apare fotofobia. Un ochi poate sa vada mai bine decat altul. Pupila, care de obicei este neagra, se poate deveni alba sau poate capata o nuanta galbuie.

Amplificandu-se, aceste fenomene va obliga sa schimbati mai frecvent ochelarii cu altii mai puternici.
Diagnosticarea
Adresati-va neaparat medicului! Numai specialistul poate stabili, daca suferiti de cataracta.

Investigatia are loc absolut fara dureri. In cadrul Complexul Tehnico Stiintific Interramural “Microchirurgia ochiului”, cu ajutorul aparaturii speciale, medicul va examina ochii dumneavoastra si va determina tipul, forma si locul modificarilor in cristalin.

La efectuarea diagnosticului, se determina acuitatea vederii, se masoara presiunea intraoculara, se examineaza campul vizual, se efectueaza investigatii cu ultrasunet si electrofiziologice ale retinei.
Tratamentul cataractei
Unica metoda de tratament al cataractei este inlaturarea cristalinului opacifiat pe cale chirurgicala. Nu sperati ca diferite picaturi, ochelari speciali, dieta sau exercitiile Va vor ajuta sa scapati de aceasta afectiune.

In prezent, in cadrul Complexul Tehnico Stiintific Interramural “Microchirurgia ochiului” metoda operatiei este elaborata detaliat, medicii dispun de cea mai desavarsita tehnica si in majoritatea covarsitoare a cazurilor operatia da rezultate pozitive.

Nu va ingrijorati, aveti incredere in medicul dumneavoastra. Dupa operatie va veti putea intoarce la viata normala: sa lucrati, sa cititi, sa priviti televizorul, samd. Daca suferiti de afectiuni asociate ale nervului optic sau ale retinei, efectul operatiei poate fi diminuat.
Operatia de cataracta In timpul operatiei, chirurgii din cadrul Complexul Tehnico Stiintific Interramural “Microchirurgia ochiului” vor inlocui cristalinul dumneavoastra opacifiat cu un cristalin, calitativ diferit, sigur si perfect, nu mai rau decat cel natural.

In perioada de pregatire catre operatie, cu cateva zile inainte de aceasta, se efectueaza analizele obisnuite ale sangelui si urinei, electrocardiograma, radiografia cutiei toracice, se efectueaza consultului unui medic stomatolog, otorinolaringolog si terapeut.

Absenta in organismul dumneavoastra a proceselor inflamatoare acute si a exacerbarilor bolilor cronice reprezinta chezasia succesului operatiei iminente.

Operatia se efectueaza, de obicei, in ziua internarii bolnavului in stationar. Dimineata, in ziua operatiei, in ochi se picura colire, care dilata pupila. Puteti, de asemenea, primi un sedativ usor, pentru a va ajuta sa va relaxati si sa nu aveti emotii. In sala de operatii, langa dumneavoastra se vor afla chirurgul, asistentul acestuia, asistenta de operatie, anestezistul si asistenta anestezistului.

Metodele actuale de anestezie, utilizate in cadrul Complexul Tehnico Stiintific Interramural “Microchirurgia ochiului”, permit excluderea completa a senzatiilor dureroase. Inlaturarea cataractei se va efectua, utilizand microscopului de operatie.

Operatia se efectueaza in modul urmator: dupa efectuarea anesteziei locale si asigurarii imobilitatii ochiului se realizeaza o incizie cu instrumente microchirurgicale cu lame din diamant (safir, rubin, etc.)

Dupa aceasta, se deschide capsula (membrana) cristalinului si se inlatura. cristalinul opacifiat. Preparate speciale viscoelastice asigura protectia tesuturilor ochiului in procesul operatiei.

In cadrul Complexul Tehnico Stiintific Interramural “Microchirurgia ochiului” se utilizeaza cele mai moderne metode de inlaturare a cataractei: facoemulsificarea (fragmentarea cristalinului opacifiat cu ajutorul aparatului cu ultrasunet – facoemulsificatorului) sau fragmentarea cataractei cu laser si aspirarea ulterioara a fragmentelor cristalinului. In cadrul acestor operatii incizia este atat de mica, incat aceasta nu trebuie suturata.

Intr-o serie de cazuri, cand facoemulsificarea sau inlaturarea cataractei cu laser nu sunt posibile, chirurgul utilizeaza alte metode de inlaturare a cristalinului opacifiat, in cadrul carora incizia de operatie este suturata cu fire ultrafine.
Metode de restabilire a vederii dupa inlaturarea cataractei
Dupa inlaturarea cataractei, pentru restabilirea vederii dumneavoastra, in locul cristalinului inlaturat se pot utiliza: ochelari, lentila de contact sau cristalin artificial.

Dupa inlaturarea cataractei ochiul devine afac, adica lipsit de cristalin. Aceasta nu inseamna ca dumneavoastra nu veti vedea de loc. Ati deschis candva ochii sub apa? Aproximativ asa arata pentru pacient lumea dupa eliminarea cataractei.

Va veti putea orienta in spatiu si indeplini actiuni simple. Pentru restabilirea vederii dumneavoastra, dupa eliminarea cataractei, se pot utiliza: ochelari, lentila de contact sau cristalini artificiali (lentile intraoculare, prescurtat LIO), care se introduc (implanteaza) in interiorul ochiului in locul cristalinului opacifiat inlaturat.

Implantarea lentilei intraoculare este cel mai eficient procedeu de corectare a vederii dupa eliminarea cataractei. Aceasta permite nu numai de a obtine o acuitate inalta a vederii, dar si izbaveste de sentimentul disconfortului, incercat la purtarea ochelarilor cu lentile groase. In afara de aceasta, introducerea in ochi a cristalinului artificial va scuteste de necesitatea de a cumpara lentile de contact si mijloace de ingrijire a acestora sau ochelari scumpi.

Insa chiar si dupa implantarea lentilei intraoculare la unii pacienti acuitatea vederii poate fi slaba, ceea ce este legat de prezenta bolilor asociate ale ochilor.
Cristalini artificiali pentru ochii dumneavoastra
Lentila intraoculara consta din partea optica si elemente de sprijin, care mentin lentila in ochi. In ce priveste proprietatile sale optice, lentila intraoculara se aseamana cu un cristalin natural. Aceasta este foarte sigura si se poate mentine in ochiul d-voastra toata viata.

Exista multe tipuri de lentile intraoculare. Principalele dintre acestea sunt cele pentru camera posterioara, amplasate dupa iris, si cele pupilare, fixate pe pupila. Ce tip de lentila se potriveste mai bine pentru ochiul dumneavoastra, decide chirurgul.

Puterea optica a cristalinului artificial se alege in mod individual pentru fiecare bolnav si depinde de particularitatile anatomice si optice ale ochiului.

In afara de aceasta, medicul va lua in considerare specificul profesiei dumneavoastra si a conditiilor sociale. Daca conduceti masina, sunteti pasionati de vanatoare sau sport, va vor alege o astfel de lentila, incat sa va puteti lipsi de ochelari, atunci cand apare necesitatea de a privi in departare.

Daca aveti nevoie sa cititi si sa scrieti mult, cristalinul artificial va va scuti de necesitatea de a purta ochelari si pentru o astfel de activitate.

In cazuri extrem de rare, in prezenta unei patologii grave insotitoare a ochiului, medicul poate lua decizia despre inoportunitatea implantarii lentilei intraoculare.

Lentile intraoculare, elaborate si utilizate in cadrul Complexul Tehnico Stiintific Interramural “Microchirurgia ochiului”. Specialistii complexului au creat mai mult de 30 de modele de cristaline artificiale, cu structuri originale.
Perioada postoperatorie
Dupa operatie, toti pacientii se afla internati in stationar, sub supravegherea medicului curant. In ziua externarii, ar fi rezonabil sa rugati rudele sau apropiatii sa va ajute sa ajungeti pana acasa.

In primele zile dupa operatie, obiectele inconjuratoare pot parea intrucatva denaturate. Aceasta se intampla din cauza faptului, ca pupila este dilatata si in unele cazuri in ochi raman suturi. Atunci, cand pupila se va contracta, veti simti o ameliorare a vederii, iar peste cateva saptamani dupa operatie vederea dumneavoastra se va restabili complet.

In cazuri rare, peste cateva luni dupa operatie, capsula posterioara a cristalinului inlaturat poate deveni opaca. Bolnavul poate simti o anumita inrautatire a vederii cu ochiul operat. Un astfel de fenomen se numeste cataracta secundara. Cauze pentru neliniste exagerata nu exista: dupa efectuarea unei proceduri corespunzatoare, cu utilizarea laserului, vederea se va restabili peste cateva ore.
Mod corect de administrare a colirelor
In prima luna si jumatate dupa operatie va fi necesar sa va picurati picaturi de ochi antiinflamatoare in ochiul operat. Invatati sa faceti aceasta corect!

La administrarea colirelor, dati putin capul peste spate. Totodata, trebuie sa priviti in sus. Trageti putin pleoapa inferioara in jos si picurati picaturile. Sunt suficiente 1-2 picaturi. Straduiti-va sa nu atingeti cu capatul pipetei pielea pleoapelor si a sprancenelor.

Daca medicul va prescris cateva medicamente, acestea vor trebui administrate cu un interval de 20-30 secunde. Pentru fiecare preparat trebuie sa aveti pipeta sa. In cazul cand utilizati pipete este necesar sa le fierbeti o data pe zi in decurs de 15-20 de minute.

In cadrul Complexul Tehnico Stiintific Interramural “Microchirurgia ochiului” puteti cumpara picaturi de ochi in complet cu pipete sterile, care se imbraca pe flacon. Aceasta este foarte comod si va va economisi timpul.
Sfaturi pentru insanatosire grabnica
Pentru ca perioada de dupa operatie sa treaca repede si fara complicatii, urmati sfaturile specialistilor nostri:

·         Primele doua-trei saptamani dupa operatie, incercati sa nu dormiti pe partea ochiului operat;

·         Nu frecati ochiul operat cu maniile si nu apasati asupra lui;

·         Cand faceti dus sau baie, aveti grija, ca apa sau spuma de sapun sa nu patrunda in ochi. Pentru aceasta, ochiul poate fi acoperit cu o compresa de sterila de tifon si cu leucoplast. Dupa dus, este de dorit sa picurati colire dezinfectante;

·         Pe strada purtati ochelari de soare;

·         Straduiti-va sa nu supuneti ochiul operat oscilatiilor bruste de temperatura: primele trei luni dupa operatie abtineti-va de la frecventarea bailor fierbinti, bazinului si baii cu abur;

·         Nu ridicati greutati;

·         In decurs de trei luni dupa operatie, abtineti-va de la efectuarea muncii fizice, indeosebi legate de aplecarea capului;

SE INTERZIC URMATOARELE!
Pentru a ridica ceva de jos nu va aplecati, ci folositi genuflexiunea;
Cosmetica pentru ochi poate fi folosita nu mai devreme, decat peste o luna dupa operatie;
In decursul primelor trei luni dupa operatie se va exclude cu desavarsire practicarea sportului. Cu timpul, puteti incepe sa faceti gimnastica de dimineata, sa practicati inotul, alergatul in trap marunt si alte exercitii fizice, care nu sunt legate cu zguduirea brusca si incordarea corpului (se va exclude cu desavarsire alergatul pe distante mici, sarituri in apa, hipismul, ridicarea greutatilor, boxul)
Nu conduceti masina pana cand ochiul nu se va vindeca complet.

Masca care te scapă de puncte negre, albe si par pe față | Eu stiu TV