REVISTA MEA DIN 24 OCTOMBRIE/ 1. A.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 24 OCTOMBRIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE

A. Evenimente; Nașteri

Evenimente

·         69: In a doua bătălie de la Bedriacum, intre cei doi pretendenti la tronul Imperiului Roman, Vitellius si Vespasian, legiunile romane  conduse de Antonius Primus, loial împăratului Vespasian, înfrâng forțele împăratului Vitellius. Se fondeaza Dinastia Flavienilor.

·         1260: Sfințirea catedralei din Chartres în prezența regelui Ludovic al IX-lea. Chartres este un oraș în Franța, prefectura departamentului Eure-et-Loir în regiunea Centru. Catedrala Notre Dame din Chartres a fost înscrisă în anul 1979 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

·         1648: Este semnată Pacea de la Westphalia, marcând astfel sfârșitul Războiului de treizeci de ani.

·         1795: Teritoriul Poloniei este divizat între Prusia, Rusia și Austria. Statul polonez va reapărea pe harta Europei abia la sfârșitul Primului Război Mondial (1918).

·         1812: Războaiele napoleniene: Bătălia de la Maloyaroslavets are loc în apropiere de Moscova

·         1813: Prin Tratatul de Pace de la Gulistan, Persia pierde intinse teritorii in  Caucaz,  în favoarea Rusiei. Razboiului ruso-iranian a durat de la 1804-1813, Iranul recunoscand anexarea de catre  Rusia a Gruziei Georgia), a Azerbaidjanului de Nord si a Daghestanului.

·         1838: Tarul Rusiei  aprobă propunerea Consiliului de stat privind procedura numirii procurorilor judeţeni în Basarabia.

·         1857: Este înființat Sheffield F.C., primul club de fotbal din lume.

·         1912: Primul război balcanic: Bătălia de la Kumanovo este câștigată de forțele Regatului Sârb care intră învingătoare în Skopie, capitala Macedoniei.

·         1917: Primul război mondial: Se desfasoara Bătălia de la Caporetto, intre armatele  Italiei si cele ale Austro-Ungariei. Fortele italiene sufera o infrangere severa, pierzand  300.000 de oameni – dintre acestia, aproximativ 270.000 fiind facuti prizonieri. Aproape toata  artileria italiana a fost capturata. După Caporetto, aliații au trimis intariri în regiune sase  divizii franceze  și cinci britanice si o forță  aeriană.

·         1917: Revoluția din Octombrie.

·         1918: In Romania demisioneaza  guvernul Alexandru Marghiloman. Se formează un nou guvern prezidat de generalul Constantin Coandă.

·         1918 (24.X / 6.XI): Mesajul secretarului de stat al SUA, Robert Lansing, privind recunoaşterea dreptului românilor de a-şi desăvârşi unirea. Mesajul adresat de Robert Lansing  guvernului român, prin legaţia Statelor Unite de la Iaşi, menţiona expres că: „Guvernul Statelor Unite a promis astăzi că prin influenţa sa va da României tot sprijinul ca această ţară la Conferinţa Păcii generale să-şi câştige justele sale drepturi politice teritoriale”. Documentul recunoştea că „România întotdeauna a sperat o reunire cu fraţii săi din Transilvania, ţinuţi între graniţele Imperiului austro-ungar”. După ce sublinia că „Guvernul Statelor Unite a avut necontenit în vedere viitoarea fericire şi integritate a României ca ţară liberă şi independenţă” , în continuare R. Lansing arăta că „preşedintele doreşte să vă informeze că guvernul Statelor Unite nu pierde din vedere aspiraţiunile neamului românesc atât din afară cât şi dinăuntrul graniţelor Regatului”. Secretarul de stat american ţinea să evoce faptul că poporul său a fost „martor la luptele, suferinţele şi jertfele aduse de acest neam (românesc, n.ns.) pentru dezrobirea sa de duşmani şi apăsători”90, şi că „guvernul Statelor Unite simpatizează adânc cu spiritul de unitate naţională şi cu aspiraţiunile românilor de pretutindeni şi nu va neglija să-şi întrebuinţeze la timpul potrivit influenţa sa ca justele drepturi politice şi teritoriale ale neamului românesc să fie asigurate”. Acest document diplomatic atât de ferm şi angajant al guvernului american a fost, între altele, rezultatul unor repetate demersuri ale lui Vasile Stoica, preşedintele „Ligii Patriotice Române” , căpitan în „Legiunea Română” activa  în S.U.A. El a fost unul din principalii organizatori al acestei unităţi militare româneşti care s-a constituit pentru împlinirea idealului naţional. Unul din consilierii apropiaţi ai preşedintelui Wilson, colonelul House, avea să declare presei că „în ceea ce priveşte soluţia problemei româneşti ea nu poate fi decât una singură: unirea tuturor românilor”.

·         1920:  Constantin Brăiloiu, Mihail Jora şi alţi compozitori romani de valoare ai timpului  înfiinţează Societatea Compozitorilor Români. George Enescu a fost invitat să accepte titlul de preşedinte de onoare. De atunci acest organism s–a dezvoltat, pentru ca în anul 1949 să devină Uniune a Compozitorilor şi Muzicologilor din Romania.

·         1929:  Bursa din New York se prăbușește. Această zi a rămas în istoria Bursei cu numele de „Joia Neagră". New York Stock Exchange, cea mai importanta bursa din lume  a fost lovita de o scadere catastrofala a  pretului  actiunilor. Urmeaza o reactie in lant ca urmare a lipsei de incredere a populatiei in economia americana. Consumul populatiei se micsoreaza, iar criza este transferata rapid in toate colturile lumii. Datele ne-au aratat ca Joia Neagra a fost mai degraba un efect decat o cauza a depresiunii. Marea Criza nu a fost o afacere de o zi. Inca de pe 5 septembrie, valoarea actiunilor scadea, dupa ce in urma cu doua zile atinsese un nivel maxim. Alte scaderi au avut loc la inceputul lunii octombrie, depreciere descrisa in „Wall Street Journal”-ul acelor timpuri drept o „corectie bine-venita, in conditiile in care unele actiuni cresc, iar altele scad”. A fost cu siguranţă cea mai mare catastrofă financiară din toate timpurile. De la instalarea preşedintelui Hoover (omul ineficient la locul nepotrivit), patima speculativă făcuse să se urce cursul acţiunilor la sume mult superioare valorii capitalurilor reale. Pe de altă parte, încă din iunie începuse reducerea producţiei de oţel şi automobile, acumularea de produse industriale în depozite lua proporţii alarmante, ritmul construcţiilor s-a încetinit, numărul  şomerilor a crescut  de la 1,5 milioane de şomeri în 1929, la 12 milioane de şomeri în 1932 (din 4 muncitori activi în 1929 unul era şomer în 1932). În martie 1933  se ajunge la punctul maxim al crizei – numrul  şomerilor a ajuns la 17 milioane, in conditiile in care, in acea vreme nu existau  asigurări sociale. Comerţul exterior al SUA s-a redus cu un sfert. Exportul de capital american s-a oprit, vechile investiţii s-au micşorat, valoarea dolarului scade, iar debitorii europeni au încetat plata datoriilor de război conform planului Young. Crahul bursier din octombrie 1929 se-a reflectat  iniţial în prăbuşirea producţiei, investiţiilor, preţurilor şi veniturilor, ca şi a comerţului internaţional, dar şi prin înmulţirea falimentelor şi creşterea vertiginoasă a şomajului. Dacă interpretarea catastrofei este infinit mai grea decât analiza sa, nu există niciun dubiu că crahul de pe Wall Street ocupă un loc esenţial în procesul de declanşare a crizei, punând în evidenţă slăbiciunile gestiunii americane, ruinând tot sistemul de credit şi lipsind factorii de decizie de posibilitatea unei reacţii eficiente. Din SUA criza s-a răspândit  în lumea întreagă începând cu 1931, prin intermediul schimburilor financiare şi comerciale.

·         1931: Al Capone va fi condamnat cu 50.000 dolari și 11 ani închisoare pentru evaziune fiscală.

·         1931: Este inaugurat podul George Washington Bridge între New York City și New Jersey.

·         1935: Italia invadează Etiopia.

·         1945: Prin Carta Organizației Națiunilor Unite se înființează organizația internațională numită Organizația Națiunilor Unite. La mai putin de doua luni de la incheierea celui de al Doilea Razboi Mondial, Organizatia Natiunilor Unite a decis sa ratifice carta care instituie un sistem de rezolvare pasnica a diferendelor internationale ce prezinta o anumita gravitate si a caror prelungire in timp pune in pericol pacea si securitatea internationala. Dintre organele principale ale ONU sunt competente sa actioneze pentru solutionarea pasnica a diferendelor internationale: Consiliul de Securitate, Adunarea Generala si, in anumite conditii, Secretariatul General al Organizatiei. Ideea infiintarii Natiunilor Unite a aparut in august 1941, cand presedintele american Franklin D. Roosevelt si premierul britanic Winston Churchill s-au intalnit in Insulele Bermude pentru a-si stabili obiectivele postbelice. Rezultatul discutiilor s-a concretizat in semnarea ”Cartei Atlantice”, in care erau precizate o serie de principii pentru mentinerea pacii si securitatii pe plan international. Cele doua state au recunoscut, printre altele, si dreptul la autodeterminare a popoarelor, precum si libertatea comertului mondial si cooperare economica, renuntarea la uzul de violenta si crearea unui sistem de securitate comun. La inceputul anului 1942 a aparut pentru prima data numele “Natiunile Unite” intr-o declaratie a Aliatilor, prin care 26 de state se obligau sa isi continue lupta impotriva Axei. Pana la finalul razboiului, alte 25 de state au aderat la Alianta. Cu ocazia unei reuniuni la Moscova, desfasurata in octombrie 1943, Marea Britanie, SUA, URSS si China au precizat ca e necesara crearea unei organizatii internationale care sa mentina pacea mondiala. Un an mai tarziu a inceput sa fie schitata Carta Natiunilor Unite, care va fi apoi elaborata cu ocazia Conferintei de la San Francisco din perioada aprilie-iunie 1945, in prezenta reprezentantilor a 50 de state. Imediat dupa aceasta a fost semnata, iar in 24 octombrie acelasi an aceasta a fost ratificata. 24 octombrie este a 297-a zi a calendarului gregorian și a 298-a zi în anii bisecți. 68 de zile până la sfârșitul anului.

·         1956: Uniunea Sovietică invadează Ungaria.

·         1970: Salvador Allende este ales în funcția de președinte al Republicii Chile.

·         1973: Se sfârșește Războiul de Yom Kippur.

·         1990: În Ungaria, pedeapsa cu moartea este declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.

·         1999: În Tunisia, Zine El Abidine Ben Ali a fost ales ca președinte.

·         2003: Ultimul zbor Concorde de la New York la Londra.  Decizia a fost luata ca urmare a unui grav accident, care s-a petrecut pe  25 iulie 2000. A fost singurul accident cu victime al acestui tip de avion. Potrivit anchetei oficiale condusă de Biroul de investigare al accidentelor din Franța (BEA), accidentul a fost cauzat de o lamelă de titan, parte a unui invertor de putere , căzut de la avionul DC-10 al companiei Continental Airlines ce decolase cu circa 4 minute mai devreme. Acest fragment metalic a cauzat explozia unui cauciuc al trenului de aterizare stâng. O bucată din cauciucul explodat a lovit rezervorul de combustibil și a rupt un cablu electric. Impactul a cauzat o undă de șoc hidrodinamică care a fisurat rezervorul în apropierea zonei de impact. Această fisură a provocat o pierdere masivă de combustibil care s-a aprins de la cablurile avariate care produceau scântei. Echipajul a oprit motorul numărul 2 în urma alarmei de incendiu, dar nu au putut să ridice terenul de aterizare, îngreunându-se ascensiunea aparatului. Rămas fără putere, avionul a intrat în picaj, prăbușindu-se într-un hotel din Gonesse. Au murit  toți cei 100 de pasageri, 9 membri ai echipajului și 4 persoane la sol.

Nașteri

·         51: Titus Flavius Domitianus, împărat roman (d. 96). A fost victorios în campania întreprinsă la Rin in anul 83, împotriva tribului germanic al chatilor, adoptand  titlul de Germanicus. O invazie a dacilor și a aliaților lor în Moesia, soldată cu moartea guvernatorului, îl obligă în anul 86  să intervină personal pe frontul de la Dunăre. Moesia este împărțită acum în două provincii:  Moesia Inferior (în a cărui componență intră și Dobrogea) și Moesia Superior. Campania inițiată în 87  la nordul Dunării împotriva lui  Decebal s-a  încheiat  cu o înfrângere, iar in anul 88, ofensiva romană marchează o victorie la Tapae  și duce la încheierea unei păci de compromis  cu Dacia in anul 89. La 18 septembrie 96, Domițian, ultimul dintre Flavi, cade victimă unei conjurații de palat, organizată de comandantul gărzii palatului și de soția sa, Domitia Longina.

·         1632: S-a nascut  Antonie van Leeuwenhoek, biolog olandez; (d. 27 august 1723). Desi nu el a inventat microscopul, dar a fost primul care l-a folosit. Provenea dintr-o familie modesta si avea serioase lacune in instruire – comunicarile lui catre Societatea Regala Britanica necesitau o traducere din dialectul olandez vorbit de el. Este considerat fondatorul stiintei microbiologiei, dar a avut contributii semnate si la alte stiinte, cum ar fi embriologia, cristalografia si chimia; iar unele din observatiile lui erau atat de precise, incat au putut fi folosite ca baza de interpretare si dupa doua secole. In 1680, Leeuwenhoek a fost ales in unanimitate membru al  Societatii Regale Din Anglia si tot atunci, a devenit si membru al  Academiei Franceze de Stiinte. A fost casatorit de doua ori si de tot atatea ori a ramas vaduv. A trait pana venerabila varsta de nouazeci ani.

·         1710: Alban Butler, scriitor și preot englez (d. 1773)
* 1712: Johanna Elisabeth de Holstein-Gottorp (24 octombrie 1712 – 30 mai 1760) a fost prințesă din Casa de Holstein-Gottorp și mai târziu Prințesă de Anhalt-Zerbst. A fost mama țarinei Ecaterina a II-a a Rusiei. În perioada 1747-1752 a fost regentă pentru fiul ei minor, Frederic Augustus.

S-a născut la Gottorp și a fost al șaptelea copil din cei zece ai lui Christian August de Holstein-Gottorp și a soției acestuia, Albertina Frederica de Baden-Durlach.

A fost adusă la curtea din Brunswick de către nașa și mătușa ei prin căsătorie, Elisabeth Sophie Marie, Ducesă de Brunswick-Luneburg. Tatăl ei, Ducele de Holstein-Gottorp, a fost bucuros să renunțe la una dintre multele sale fiice. Johanna Elisabeth a crescut pe picior de egalitate cu verișoara ei, fiica ducesei și ducesa a fost cea care a aranjat căsătoria ei la vârsta de 15 ani și i-a acordat zestre.

Johanna Elisabeth s-a căsătorit în 1727 cu Prințul Christian August de Anhalt-Zerbst. El era general în armata prusacă și servea sub regele Frederic Wilhelm I al Prusiei. După căsătorie, Johanna Elisabeth a călătorit cu soțul ei la Stettin, un oraș situat apoape de baza regimentului soțului ei. S-a spus că relația dintre Johanna Elisabeth și soțul ei s-a dezvoltat ca una tată-fiică.

S-a căsătorit la 8 noiembrie 1727 la Vechelde. A avut cinci copii:

1. Sophie of Anhalt-Zerbst (2 mai 1729 -17 noiembrie 1796), care mai târziu a devenit Ecaterina cea Mare, împărăteasă a Rusiei.
2. Wilhelm Christian Frederic de Anhalt-Zerbst (17 noiembrie 1730 - 27 august 1742), a murit la 12 ani.
3. Frederic Augustus, Prinț de Anhalt-Zerbst (8 august 1734 - 3 martie 1793), a murit fără copii.
4. Auguste Christine Charlotte de Anhalt-Zerbst (10 noiembrie 1736 - 24 noiembrie 1736), a murit la scurtă vreme după naștere.
5. Elisabeth Ulrike de Anhalt-Zerbst (17 decembrie 1742 - 5 martie 1745), a murit în copilărie.

Johanna Elisabeth de Holstein-Gottorp

Portret al Johannei, probabil de Antoin Pesne, c.1746 Părinți Christian August de Holstein-Gottorp Albertina Frederica de Baden-Durlach  Frați și surori Charles Augustus of Holstein-Gottorp[*] Adolf Frederic al Suediei Frederick August I Prince Georg Ludwig of Holstein-Gottorp[*] Ana de Holstein-Gottorp[*] Q47007880[*] Q47009465[*]  Căsătorită cu Christian August, Prinț de Anhalt-Zerbst Copii Ecaterina a II-a a Rusiei Frederic Augustus, Prinț de Anhalt-Zerbst

·         1739: Anna Amalia de Brunswick-Wolfenbüttel (24 octombrie 1739 – 10 aprilie 1807) a fost prințesă germană și compozitor. Ea a devenit prin căsătorie ducesă de Saxa-Weimar-Eisenach; de asemenea, a fost regent al statelor Saxa-Weimar și Saxa-Eisenach din 1758 până în 1775. Anna Amalia a transformat Curtea ei în cel mai influent centrul cultural al Germaniei.

S-a născut la Wolfenbüttel ca al nouălea copil al lui Karl I, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel și a Prințesei Philippine Charlotte a Prusiei. Bunicii materni au fost regele Frederic Wilhelm I al Prusiei și Sophia Dorothea de Hanovra.

La Brunswick, la 16 martie 1756 ea s-a căsătorit cu Ernst August al II-lea, Duce de Saxa-Weimar. La doi ani după nuntă, soțul ei a murit, la vârsta de 20 de ani. Anna Amalia a devenit regentă pentru fiul ei minor, Karl August. A încredințat educația celor doi fii unor mari gânditori precum Wieland, Goetz sau Knebel; băieții au crescut într-o atmosferă liberală și umanistă.

Anna Amalia de Brunswick-Wolfenbüttel

În timpul minoratului fiului ei ea a administrat treburile în ducat cu o notabilă prudență, consolidând și ameliorând resursele în ciuda tulburărilor din timpul Războiului de Șapte Ani. În 1775, când fiul ei a devenit major, ea s-a retras, nu înainte de a-l căsători cu Louisa de Hesse-Darmstadt, fiica cea mică a Landgrafului Ludovic al IX-lea de Hesse-Darmstadt. Căsătoria a fost în întregime în scop dinastic și a urmărit consolidarea ducatul de Saxa-Weimar în cadrul Sfântului Imperiu Roman.

La Weimar veneau cei mai importanți muzicieni și scriitori ai timpului: Goethe, Herder, Lichtenberg. Pentru a reține aceste somități la curtea sa, ea le-a dat funcții oficiale: preceptori ai copiilor ei, intendenți etc.

A murit în 1807 într-o Germanie ocupată de soldații lui Napoleon. Fiul ei a fost capabil să păstreze teritoriile și și-a căsătorit fiul cel mic cu sora țarului Alexandru I. Strănepoata ei, Augusta, prin căsătoria cu Wilhelm I al Prusiei, va deveni prima împărăteasa a Germaniei unificate.

Anna Amalia

Părinți Karl I, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel Prințesa Philippine Charlotte a Prusiei  Frați și surori Leopold of Brunswick-Wolfenbüttel[*] Carol al II-lea, Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel Frederick Augustus, Prince of Brunswick-Wolfenbüttel-Oels[*] Albrecht Heinrich von Braunschweig[*] Wilhelm Adolf von Braunschweig-Wolfenbüttel[*] Duchess Sophie Caroline Marie of Brunswick-Wolfenbüttel[*] Elisabeth Christine de Brunswick-Lüneburg Auguste Dorothea von Braunschweig-Wolfenbüttel[*]  Căsătorită cu Ernst August al II-lea, Duce de Saxa-Weimar Copii Charles Augustus Prințul Frederick Ferdinand

·         1763: Dorothea von Schlegel, scriitor german (d. 1839)

·         1788: Sarah Josepha Hale, poet american (d. 1879)

·         1804: Wilhelm Weber, fizician german (d. 1891)
* 1804: Luisa Carlotta de Neaple și Sicilia (Luisa Carlota Maria Isabella; 24 octombrie 1804 – 29 ianuarie 1844), Prințesă a celor Două Sicilii, Infantă a Spaniei, a fost fiica regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții, Maria Isabella a Spaniei.
Luisa Carlotta s-a născut la Palatul Portici și a fost copilul cel mare al regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții, Maria Isabella a Spaniei. Bunicul matern a fost regele Carol al IV-lea al Spaniei. Luisa Carlotta a avut 11 frați și surori inclusiv pe regele Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii.

La 12 iunie 1819 la Madrid, Luisa Carlotta s-a căsătorit cu unchiul matern, Infantele Francisco de Paula al Spaniei. EL era cu zece ani mai mare decât Luisa Carlotta și împreună au avut 11 copii:

• Francisco de Asís (1820–1821)
• Isabella (1821–1897), căsătorită cu Ignacy Gurowski, un conte polonez.
• Francisco de Asís, Duce de Cádiz (1822–1902), căsătorit cu regina Isabela a II-a a Spaniei
• Enrique Maria Fernando, Duce de Sevilla (1823–1870)
• Louisa (1824–1900)
• Duarte Felipe (1826–1830)
• Josefina (1827–1920)
• Theresa (1828–1829)
• Fernando (1832–1854)
• Maria Cristina (1833–1902), căsătorită cu Sebastian Gabriël de Bourbon, strănepot al regelui Carol al III-lea al Spaniei
• Amelia (1834–1905), căsătorită cu Prințul Adalbert de Bavaria, fiul cel mic al regelui Ludwig I de Bavaria.

Luisa Carlotta a murit la Madrid la vârsta de 39 de ani.

Luisa Carlotta

Infantă a Spaniei

Părinți Francisc I al celor Două Sicilii[1] Maria Isabela a Spaniei[1]  Frați și surori Prințesa Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii Prințesa Maria Carolina de Bourbon-Două Sicilii Prințesa Maria Amalia de Bourbon-Două Sicilii (1818–1857) Teresa a celor Două Sicilii Carlo Ferdinand Leopold al celor Două Sicilii Prince Louis, Count of Aquila[*] Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii Prince Francis, Count of Trapani[*] Prince Antonio, Count of Lecce[*] Maria Christina a celor Două Sicilii  Căsătorită cu Infantele Francisco de Paula al Spaniei Copii Francis, Duce de Cádiz Enrique, Duce de Sevilla Maria Cristina a Spaniei Amelia, Prințesă Adalbert a Bavariei

·         1811: Ferdinand Hiller, compozitor german (d. 1885)

·         1818: S-a născut Dimitrie Gusti, poet, traducător de fabule, autor de manuale didactice, fondator al ziarului „Zimbrul” (1850);  (A nu se confunda cu filosoful, sociologul și esteticianul român Dimitrie Gusti (n. 13 februarie 1880, Iași – d. 30 octombrie 1955, București). In urma unui decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 15 august 1864, Gusti a devenit  cel dintâi primar al Iaşului. Dimitrie Gusti (1818 – 1887) a fost în mai multe rânduri primar al Iaşului, iar  perioadele în care acesta a îndeplinit înalta funcţie au fost: –         24 august 1864 – 5 decembrie 1866

–         18 iulie 1869 – 25 octombrie 1870

–         12 decembrie 1871 – 7 mai 1872

–         14 octombrie 1881 – 3 februarie 1883

–         7 decembrie 1886 – 25 martie 1887. A făcut studiile la Iaşi, fiind, ca student, la clasa de filozofie a lui Eftimie Murgu, pe care a abolvit-o în 1837. Din 1845 a fost profesor de filozofie la Academia Mihăileană, precum şi bibliotecar până în 1849. A ocupat si funcţia de ministru al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, a fost deputat şi senator de Iaşi, precum şi vicepreşedinte al Camerei şi Senatului. A fost un liberal convins şi un mare luptător pentru unire, scriitor, publicist şi redutabil polemist. Colaborator fidel al Albinei Româneşti a lui Gheorghe Asachi, emul al acestuia, Dimitrie Gusti a editat mai multe ziare: Zimbrul, Ştafeta, L’Etoile du Danube. În 1855 tipăreşte cartea de versuri Buchetul poetic (poezii erotice, elegii, imnuri, balade şi sonete). A redactat singur sau împreună cu Theodor Codrescu abecedare, manuale şcolare, cărţi de religie, cărţi de istoria românilor, de geografie. Primarul Dimitrie Gusti a schimbat numele străzii Sf. Ilie din Iasi în Vasile Alecsandri, atunci când poetul a obţinut Premiul Cântecul gintei latine (7/19 mai 1878). În acelaşi an, el i-a oferit lui Vasile Alecsandri şi titlul de cetăţean de onoare, marele poet fiind primul cetăţean de onoare al Iaşului. Dimitrie Gusti s-a stins din viata la Iasi, la 26 martie 1887 si a fost inmormantat in cimitirul Eternitatea.

Mormântul lui Dimitrie Gusti (politician) de la Cimitirul Eternitatea din Iași.

* 1829: Prințul Moritz Franz Friedrich Constantin Alexander Heinrich August Carl Albrecht de Saxa-Altenburg (24 octombrie 1829 – 13 mai 1907), a fost membru al casei ducale de Saxa-Altenburg. A fost tatăl Ducelui Ernst al II-lea de Saxa-Altenburg.

Moritz

Prinț de Saxa-Altenburg

Părinți Georg, Duce de Saxa-Altenburg Ducesa Marie Louise de Mecklenburg-Schwerin  Frați și surori Ernst I, Duce de Saxa-Altenburg  Căsătorit cu Prințesa Augusta de Saxa-Meiningen Copii Marie Anne, Prințesă de Schaumburg-Lippe Marea Ducesă Elizaveta Mavrikievna a Rusiei Prințesa Margarethe Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Altenburg Luise Charlotte, Ducesă de Anhalt

·         1844: Karl Lueger, politician austriac (d. 1910)

·         1853: S-a născut la Provița de Sus, jud. Prahova, Pimen (Petru) Georgescu, Mitropolit al Moldovei, membru de onoare al Academiei Române (d.12 noiembrie 1934, Bucuresti). A avut una dintre cele mai indelungate pastoriri, slujind Sfantului Altar vreme de 57 de ani. 9 ani a fost diacon, 9 ani a fost preot, 39 de ani a fost episcop, 25 de ani a fost mitropolit. Intreaga sa viata si lucrare s-a desfasurat pe doua coordonate, grija pentru Biserica lui Hristos si dragostea pentru Neamul Romanesc. Mitropolitul Pimen Georgescu a fost primul episcop care a desemnat preoti pentru insotirea armatei pe front si care a organizat spitale de campanie. El a trimis la cursuri de specializare medicala parinti si maici din toate manastirile Moldovei. Precum regele Ferdinand I a condus Armata romana catre biruinta reintregirii neamului, tot asa, mitropolitul Pimen Georgescu a fost cel care a condus Biserica romana catre reintregirea spirituala a poporului. Peste toate, el a fost considerat „Mitropolit al Razboiului si al intregirii Neamului Romanesc”. In data de 15 octombrie 1918, Academia Romana il numeste pe Inalt Preasfintitul Pimen Georgescu membru de onoare.

·         1854: Hendrik Willem Bakhuis Roozeboom, chimist olandez (d. 1907)

·         1868: Alexandra David-Néel, explorator și scriitor francez (d. 1969)

·         1875: Konstantin Yuon, pictor rus (d. 1958)

·         1882: S-a născut compozitorul maghiar Imre Kalman, cunoscut pentru operetele “Silvia” (1915), “Contesa Mariţa” (1924) şi “Vioreaua din Montmartre” (1930); (m. 30 octombrie 1953).

·         1886: Delmira Agustini, scriitoare uruguayană (d. 1914)

·         1887: Victoria Eugenie de Battenberg (Victoria Eugenie Julia Ena; 24 octombrie 1887 - 15 aprilie 1969), a fost soția regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Ea a fost nepoată a reginei Victoria a Regatului Unit. Actualul rege al Spaniei, Juan Carlos este nepotul ei.

Victoria Eugenie s-a născut la 24 octombrie 1887 la Castelul Balmoral din Scoția, Marea Britanie. Tatăl ei era Prințul Henry de Battenberg, al doilea fiu al Prințului Alexandru de Hesse din căsătoria morganatică cu Contesa Julia von Hauke. Mama ei era Prințesa Beatrice a Regatului Unit, a cincea fiică a reginei Victoria a Regatului Unit și a Prințului Albert de Saxa-Coburg-Gotha.

Deoarece Prințul Henry era produsul unei căsătorii morganatice, el era numit Prinț de Battenberg prin mama sa. Victoria Eugenie a primit acest nume de la bunicile sale și de la nașa sa, împărăteasa Eugenia, văduva fostului împărat Napoleon al III-lea al Franței, care trăia în exil în Marea Britanie. În familie i se spunea Ena.

Victoria Eugenie a crescut în casa reginei Victoriaș monarhul britanic permisese fiicei sale Beatrice să se căsătorească cu condiția ca ea să rămână să-i țină companie și să devină secretarul său personal. Așa încât, Victoria Eugenie și-a petrecut copilăria la Castelul Windsor, Balmoral și la Casa Osborne. Tatăl ei a murit în timp ce efectua serviciul militar după ce a contactt febră în Africa în 1896. După moartea reginei Victoria în 1901, familia Battenberg se mută la Londra, la Palatul Kensington. Victoria îl întâlnește pe Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei, verișor al țarului Nicolae I al Rusiei. Marele Duce se simte atras de frumoasa prințesă britanică și la următoarea întâlnire în 1905 o cere în căsătorie. Ea a refuzat în ultimul moment.

Victoria Eugenie de Battenberg

În 1905 regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei a făcut o vizită oficială în Marea Britanie. Unchiul Victoriei, regele Eduard al VII-lea oferă o cină în onoarea regelui spaniol. Toată lumea știa că regele își caută o mireasă iar una din candidate era Prințesa Patricia de Connaught, fiica fratelui regelui Eduard, Prințul Arthur, Duce de Connaught și Strathearn. Victoria Eugenie a intrat în atenția regelui și cum Prințesa Patricia n-a părut impresionată de monarhul spaniol, interesul lui Alfonso față de Victoria a crescut.

Mama lui Alfonso n-a fost încântată de alegerea fiului, în parte din cauza faptului că nu considera familia Battenberg ca fiind regală și în parte deoarece voia ca fiul ei să se căsătorească cu cineva din familia ei, familia Habsburg din Austria. Un alt motiv împotriva căsătoriei era religia prințesei britanice (Alfonso era romano-catolic, Victoria era anglicană). Alt motiv era hemofilia, boala pe care regina Victoria a transmis-o unora dintre descendenții săi. Fratele Eugeniei, Leopold, era hemofil așa că exista o probabilitate de 50% ca Eugenie sa fie purtătoare a bolii, cu toate că în acel moment gradul de risc nu era cunoscut. Cu toate acestea, Alfonso nu s-a descurajat.

După un an de zvonuri în legătură cu care prințesă se va căsători regele Spaniei, în cele din urmă Maria Cristina de Austria a acceptat dorința fiului ei și în ianuarie 1906 a scris o scrisoare Prințesei Beatrice, mama Victoriei Eugenie, spunându-i despre dragostea lui Alfonso pentru fiica ei și căutând un contact neoficial cu regele Eduard VII. Câteva zile mai târziu, în Windsor, regele Eduard a felicitat-o pe nepoata sa pentru viitoarea logodnă.

Înaintea căsătoriei din mai 1906 Ena a fost numită Alteță Regală Prințesa Victoria Eugenie de Battenberg.

Regina împreună cu copiii săi

Regina Victoria Eugenie, 1915

Victoria Eugenie s-a căsătorit cu regele Alfonso la Mânăstirea Regală San Geronimo din Madrid la 31 mai 1906. După ceremonie, procesiunea regală a ajuns la Palatul Regală unde a avut loc o tentativă de asasinat. Anarhistul Mateu Morral a aruncat o bombă de la balcon în transportul regal. Rochia reginei a fost pătată de sângele unui paznic.

După acest început de rău augur ca regină a Spaniei, Ena a fost izolată de spanioli și a fost nepopulară în noua ei țară. Căsnicia ei s-a îmbunătățit după nașterea unui fiu, moștenitor al regatului, Infantele Alfonso, Prinț de Asturia. S-a dovedit că Prințul era hemofil. Contrar împăratului Nicolae al II-lea al Rusiei al cărei fiu și moștenitor, un alt strănepot al reginei Victoria era similar afectat, Alfonso n-a iertat-o niciodată pe Ena de ceea ce s-a întâmplat. În total, regele Alfonso al XIII-lea și regina Victoria Eugenia au avut șapte copii, cinci fii și două fiice. Nici una dintre fiice nu a fost purtătoare de hemofilie.

După nașterea copiilor, relația cu Alfonso s-a deteriorat iar el a avut numeroase aventuri. S-a spus că el a avut un flirt cu verișoara Enei, Prințesa Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha, însă acest lucru n-a fost adevărat. Ena s-a consacrat muncii caritabile. De asemenea s-a implicat în reorganizarea Crucii Roșii Spaniole. În 1923, Papa Pius al XI-lea i-a conferit "Trandafirul Galben", care a fost acordat pentru prima oară unei prințese de origine engleză din 1555 când Papa Iulius al III-lea l-a conferit reginei Maria I a Angliei

Victoria Eugenie de Battenberg

Regină a Spaniei

Părinți Prințul Henric de Battenberg Prințesa Beatrice a Regatului Unit  Frați și surori Lord Leopold Mountbatten Prințul Maurice de Battenberg Alexander Mountbatten, Marchiz de Carisbrooke  Căsătorită cu Alfonso al XIII-lea al Spaniei Copii Infantele Alfonso, Prinț de Asturia Infantele Jaime, Duce de Segovia Infanta Beatrice, Prințesă de Civitella-Cesi Infata Maria Cristina, Contesă de Marone Infantele Juan, Conte de Barcelona Infantele Gonzalo de Borbón și Battenberg

·         1891: Rafael Trujillo, politician dominican (d. 1961)
* 1894: Platon Chirnoagă (n. 1894, Com.Poduri, jud. Bacău, România – d. 1974, Stuttgart, Germania) a fost un general, om politic și istoric militar român.^[2] Gen. Platon Chirnoagă a fost ministru de război în așa-zisul Guvernul Național Român de la Viena (10 decembrie 1944 - 8 mai 1945)

Platon Chirnoagă s-a născut în data de 24 octombrie 1894, în Comuna Poduri, jud. Bacău, unul din cei opt copii ai învățătorului Gheorghe Chirnoagă și al soției acestuia, Olimpia. Unul din frații săi Eugen Chirnoagă, (1891 - 1965) va deveni un chimist cunoscut, profesor universitar și rector al Universității Politehnica din București. Fiul acestuia, Marcel Chirnoagă, (1930 - 2008) va fi unul din cei mai mari graficieni români. Un alt frate al viitorului general, Mihail Chirnoagă, (1913 - 1948) va deveni un cunoscut prozator și critic literar.

Participă la Primul Război Mondial la acțiunile ofensive din Transilvania, de retragere și de consolidare a frontului în Moldova (1916 - 1918), ca sublocotenent în Regimentul 17 Obuziere, și în 1919 la operațiunile militare din Ungaria.^[1] După încetarea ostilităților activează în cadrul Marelui Stat Major, și ulterior ca profesor (1938-1939) și comandant al Școlii de aplicație a artileriei (1939).^[1]

În cel de-al Doilea Război Mondial participă cu Armata a 3-a la luptele din Bucovina, nordul Basarabiei, Nistru, Transnistria, Sevastopol, Crimeea, Kuban, și Cotul Donului.^[1][4]

La 20 octombrie 1944, în timp ce se afla la comanda Diviziei 4 Infanterie în capul de pod de la Szolnok, în timpul luptelor de pe Tisa, divizia este încercuită de puternica Divizie 24 de blindate germane, cea mai mare parte a efectivelor, împreună cu comandantul, fiind luați prizonieri.^[1][4]

În data de 10 decembrie 1944, la Viena, la Hotelul Imperial, a fost constituit Guvernul Național Român de la Viena, ca reacție la guvernul instaurat în țară în urma loviturii de stat de la 23 august 1944. Scopul principal al noului guvern era de a organiza o armată care să lupte contra invadatorului sovietic, armată formată din voluntari recrutați dintre prizonierii de război români capturați de germani sau din cei veniți la muncă sau instruire în Germania.^[5] Gen. Platon Chirnoagă intră în acest guvern în calitate de ministru de război. În această calitate, a reușit formarea și trimiterea pe frontul de la Oder a unui regiment de voluntari români (martie 1945), în timp ce al doilea era gata de plecare pe front, iar al treilea era în curs de formare în tabăra de la Kaufholz. În data de 8 mai 1945, .^[3][6] ,după capitularea Germaniei, gen. Platon Chirnoagă a fost internat în lagărul de la Gleisenbach, de unde va fi eliberat în aprilie 1947. După eliberare va locui în Austria, Franța, și din 1968 la Stuttgart, în Germania.^[2]

În 21 februarie 1946 a fost judecat în lipsă și condamnat la moarte, în baza Legii 312/1945, în cel de-al doilea lot al "criminalilor de război", principalii acuzați din "lotul" de 11 persoane, fiind acuzat că a făcut parte din "guvernul fantomă" de la Viena, constituit de Horia Sima, președintele completului de judecată fiind un anume Fărcuțiu.^[7]

Gen. Platon Chirnoagă s-a stins din viață, duminică 24 martie 1974, departe de țară, în care nu s-a mai întors niciodată, fiind înmormântat vineri, 29 martie, la Cimitirul Neuer Friedhof Buchrein lângă Stuttgart în Germania. Slujba a fost oficiată de preoții, D. Em. Popa (Freiburg), Vasile Zăpârțan (München - asasinat ulterior din ordinul lui Nicolae Ceaușescu) și Dr. Florian Müller

Opere:

Antume

• 1962 – Un chapitre d’histoire roumaine, Rio de Janeiro
• 1972 – Istoria Daciei și Continuitatea Daco-Romană, Editura Carpații, Madrid

Postume

• 1986 – Istoria Politică și Militară a Răsboiului României contra Rusiei Sovietice, Editura Carpații, Madrid

General de brigadă Platon Chirnoagă

* 1895: Alexandru Naum Frumkin (n. 12/24 octombrie 1895, Chișinău, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 27 mai 1976,^[1][2][3][4] Tula, Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă) a fost un fizician și chimist, unul dintre fondatorii electrochimiei teoretice. Membru al Academiei de Științe din URSS. Membru al Academiilor de Științe din Polonia, Bulgaria, Olanda, India, Leipzig (membru-corespondent), al Academiei Naționale de Științe a SUA (membru din străinătate), al Academiei Americane de Științe și Arte (membru din străinătate).

·         1896: Jack Warner, actor englez (d. 1981)

·         1899: Ferhat Abbas, politician algerian (d. 1985)

·         1901: Gilda Gray, actriță și dansatoare poloneză (d. 1959)

·         1904: Moss Hart, dramaturg american (d. 1961)

·         1905: Otto Abel, compozitor german (d. 1977)

·         1906: Alexander Gelfond, matematician rus (d. 1968)
* 1907: Ioan Vlădea (n. 24 octombrie 1907, Râșnov, d. 24 noiembrie 1976, Timișoara) a fost un inginer român de la IAR Brașov, care a pus la punct compresorul motorului avionului IAR 80. După al Doilea Război Mondial a funcționat ca profesor universitar la Universitatea Politehnica Timișoara.

Este considerat întemeietorul școlii timișorene de termotehnică.

S-a născut în Râșnov, ca singurul fiu dintre cei cinci copii ai lui Ioan și Elena Vlădea, o familie de țărani săraci.^[1]

Între anii 1913 - 1918, cu o întrerupere între 1916 - 1917, din cauza Primului Război Mondial, urmează școala primară din localitatea natală. Cu toate dificultățile materiale, părinții îl înscriu la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, pe care îl va urma între 15 septembrie 1918 și 30 iulie 1926 și unde își susține bacalaureatul. Imediat după terminarea liceului se înscrie la Facultatea de Electromecanică a Școalei Politehnice din Timișoara, pe care o va absolvi în 1931. Ca profesori i-a avut pe Victor Vâlcovici, Valeriu Alaci, Plautius Andronescu, Pompiliu Nicolau, Victor Vlad și Marin Bănărescu.^[2] În 23 februarie 1931 și-a susținut lucrarea de diplomă cu titlul Alimentarea cu energie electrică a orașului Brașov, elaborată sub conducerea lui Dimitrie Leonida.^[3]

După satisfacerea serviciului militar, la recomandarea politehnicii din Timișoara, care-l dorea drept cadru didactic,^[3] la 1 martie 1932 primește o bursă^[4] pentru specializarea în aerodinamică la Școala Tehnică Superioară din Aachen,^[3] unde în 21 iulie 1933^[5] își susține sub conducerea prof. dr. Hermann Starke (1874-1960) teza de doctorat cu titlul Über den Einfluss des Rumpfes (Gondeln) auf einige aerodynamische Eigenschaften des Flügels (română Despre influența fuselajului (gondolelor de motoare) asupra unor proprietăți aerodinamice ale aripii),^[3] teză care a fost publicată atât la Sibiu în 1934 de autor, cât și în „Bulletin Scientifique de l'École Politehnique de Timișoara” (1938)

Motor IAR-14K IVc32 1000A, al cărui compresor a fost pus la punct de I. Vlădea.

La întoarcerea în țară, începând cu 15 octombrie 1933 a fost angajat la Industria Aeronautică Română Brașov, unde a activat până în 10 decembrie 1944. Doi ani, până în 31 august 1935 lucrează ca proiectant de celule de avion, sub conducerea lui Elie Carafoli. Tot în această perioadă proiectează mai multe tipuri de elice. Alți doi ani, până în 15 septembrie 1937 lucrează ca proiectant la fabrica de motoare de avion, punând la punct compresoarele de supraalimentare cu acțiune mecanică ale motoarelor de avion fabricate acolo.^[5] Apoi, până în 31 ianuarie 1938 este șef de secție la încercarea prototipurilor și a compresoarelor. În continuare, până la sfârșit îndeplinește funcțiile de inginer șef al Serviciului de încercare a motoarelor, inginer șef al Serviciului de fabricație al motoarelor și director adjunct al Fabricii de reparat motoare de avion. După încheierea activității la IAR, între anii 1945 - 1948 a funcționat ca șef al Secției de reparat vagoane la fabrica „D. Voina” din Brașov.

În octombrie 1945 Marin Bănărescu îl invită să țină la politehnica din Timișoara cursul de „Motoare Ușoare” (motoare de avion). În martie 1946 susține examenul de șef de lucrări la disciplina „Mașini termice”, fiind titularizat în august. Face naveta Brașov–Timișoara. La 8 decembrie 1948 este numit profesor și șef al Catedrei de Termotehnică nou înființate prin divizarea catedrei de Termotehnică și Mașini Termice, al cărei șef era Marin Bănărescu, calitate pe care o va deține până la pensionare, în 30 septembrie 1973.^[7]

La 26 octombrie 1954 este atestat profesor la disciplina „Termotehnică”. Prin Diploma nr. 122/10 din decembrie 1954 primește titlul de „doctor docent în științe tehnice” și dreptul de a conduce doctorate,^[7] calitate în care conduce doctoratele colaboratorilor săi, care vor deveni cadre didactice alte Catedrei de Termotehnică, reușind sa creeze o adevărată școală de cercetare în domeniul amintit:^[4] Helmut Theil (1958), Nicolae Boboescu (1959), Corneliu Ungureanu (1961), Virgil Barbu (1961), Zeno Ardelean (1963), Dumitru Oancea (1968), Harald Gutmayer (1971), Ioan Bejan (1973)^[8][9] și mai ales al celui ce avea să devină academicianul Marius Sabin Peculea (1965).^[9]

Ca o recunoaștere a meritelor, în anul 1970 primește titlul de Profesor universitar emerit.^[7]

După pensionare rămâne în cadrul catedrei ca profesor consultant, conducând lucrările de doctorat până la data decesului, survenit în 25 noiembrie 1976,^[10] în urma unei boli necruțătoare

Urmare a cercetărilor efectuate la IAR publică lucrările Calculul de rezistență al elicelor aeriene, Efectul giroscopic asupra elicelor aeriene^[11] și Compresorul motorului de avion, lucrare distinsă în anul 1940 cu premiul „Adamachi” al Academiei Române și cu premiul I al Cercului Aeronautic Român.^[7]

După al Doilea Război Mondial, în paralel cu elaborarea cursurilor de termotehnică necesare studenților, colaborează la redactarea unor lucrări de larg interes tehnic: traduce o mare parte din vol. 1 din Taschenbuch für den Maschinenbau de Heinrich Dubbel, contribuie cu aproape 2000 de expresii la Lexiconul Tehnic Român și elaborează capitolul „Căldura” din Manualul Inginerului (coord. Gheorghe Buzdugan) din 1956.^[10]

Colaborează cu Combinatul Siderurgic Reșița, al cărui consilier tehnic era, realizând calculul termic și de rezistență al organelor motorului Diesel 12-LDA și calculul termic și de rezistență a suflantei de turbosupraalimentare a motorului respectiv. De asemenea, colaborează cu Combinatul Siderurgic Hunedoara în probleme privind valorificarea gazelor de furnal în turbine cu gaze.^[12]

Începând cu anul 1953, când publică lucrarea Teoria și calculul turnurilor de răcire,^[13] întreprinde cercetări pe bază de contract cu Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE) și Institutul de Cercetări și Modernizări Energetice (ICEMENERG) pentru studiul turnurilor de răcire necesare termocentralelor, domeniul „schimb de căldură și masă” devenind principala sa direcție de cercetare.^[14]

Rezultatele cercetărilor în domeniile amintite au fost publicate în peste 60 de articole în Buletinul științific și tehnic IPT, Buletinul Institutului de Energetica al Academiei RSR, revistele Energetica, Brensthoff Wärme Kraft, Luft- und Kältetechnik, Energietechnik, Chemie Ingenieur Technik etc., în documentele unor manifestări științifice interne și internaționale, precum și în tratatul Instalații și utilaje termice

Monumentul fam. Vlădea în cimitirul din Calea Şagului, Timişoara.

LUCRĂRI PUBLICATE

• Compresorul motorului de avion, București: Editura Monitorul Oficial, 1940^[16]

Cursuri și tratate publicate:

• Termodinamica tehnică, vol. 1 curs, Timișoara, 1955, 450 p.^[9]
• Producerea și transmiterea căldurii, vol. 2 curs, Timișoara, 1957, 382 p.^[9]
• Bazele teoretice ale termotehnicii, vol. I, 1956 și vol. II, 1957, București: Editura Tehnică^[4][16]
• Manual de termotehnică, București: Editura Didactică și Pedagogică, vol. 1, 1962 și vol. 2, 1963^[
• Termodinamica chimică; Producerea și transmiterea căldurii., vol. 2 (1963, 398 p.)^[9]
• Instalații și utilaje termice, București: Editura Tehnică, 1966
• Tratat de termodinamică tehnică și transmiterea căldurii, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1974^[

Peste 60 de lucrări științifice

Ioan Vlădea

Pentru activitatea sa a fost recompensat cu: Premiul „Adamachi” al Academiei Române (1940), pentru lucrarea Compresorul motorului de avion,[6] Premiul I al Ministerului Învățământului și Culturii (1963), pentru lucrarea Manual de termotehnică,[17] Medalia Meritul Științific (1966),[4] Titlul de Profesor universitar emerit (1970)

·         1908 - S–a născut geofizicianul canadian J. Tuzo Wilson care a stabilit structura continentelor (m.15.04.1993).

·         1913: S-a născut Tito Gobbi, bariton italian (d. 1984)
* 1915: Bob Kane (născut Robert Kahn; 24 octombrie 1915 - d. 3 noiembrie 1998) a fost un grafician pentru benzi desenate și scriitor, creditat alături de Bill Finger ca fiind creatorul lui Batman. A fost inclus în Muzeul Faimei al lui Jack Kirby pentru contribuția sa adusă în lumea benzilor desenate din Statele Unite în 1994 și în Holul Faimei al lui Will Eisner în 1996.

Bob Kane

·         1920: Marcel-Paul Schützenberger, matematician francez (d. 1996)

·         1921: S-a născut la Bucuresti, poeta Veronica Porumbacu (pseudonimul Veronicai Schwefelberg); (m. 4 martie 1977, in timpul cutremurului din  Bucuresti). A studiat la Colegiul pentru Studenții Evrei in anii 1943 – 1944. In  1946 își ia licența în filozofie la Universitatea din București, iar în 1949 este  angajată ca redactor la Radioși intre 1949 – 1954 este redactor șef adjunct la Viața românească, apoi, intre 1954 – 1956, redactor la Gazeta literară. Din 1956 pana in  1963, deține funcția de șef de secție la Uniunea Scriitorilor. In 1970 a lucrat ca profesoara  la Palatul Pionierilor din Bucuresti. A debutat sub pseudonimul Maria Radu, in ziarul Ecoul (1944) si a colaborat la revistele  Lumea , Contemporanul, Flacara, Viata Romaneasca, Gazeta literara. Steaua, Tribuna, Ateneu, Orizont, Luceafarul etc. În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii ’50), Veronica Porumbacu a cântat  „eroii  clasei muncitoare „.

* 1922: Vasile Cocheci (n. 24 octombrie 1922, Bâlteni, Gorj; d. 8 iunie 1996) a fost un inginer și chimist român, membru corespondent al Academiei Române din 1991.

A fost profesor universitar la Facultatea de Chimie a Universității Politehnica Timișoara.

Vasile Cocheci

·         1923: Denise Levertov, poet englez (d. 1997)

·         1923 - S–a născut sculptorul Gheorghe Aldea–Sarai.

·         1925: Luciano Berio (n. 24 octombrie 1925, Imperia, Italia – d. 27 mai 2003, Roma, Italia) a fost un compozitor italian, cunoscut pentru munca sa experimenatală, cunoscut mai ales ca fiind unul din realizatorii unui final alternativ al operei Turandot a compozitorului Giacomo Puccini, precum și ca unul din pionierii muzicii electronice.

Luciano Berio

* 1925: Toshio Iwatani (24 octombrie 1925 - 1 martie 1970) a fost un fotbalist japonez.

·         1927: S-a nascut popularul chansonetist francez Gilbert Bécaud, supranumit  ”Monsieur 100 000 volts”. A fost unul dintre cei mai îndrăgiţi interpreţi francezi, supranumit „Domnul 100 000 de volţi”; (d.18.12.2001).

·         1927: Jean-Claude Pascal, designer, actor și cântăreț francez (d. 1992)

·         1929: George Crumb, compozitor american

·         1929 - S–a născut Ileana Balotă, artist decorator.

·         1929: Hubert Aquin, scriitor canadian (d. 1977)

·         1930: Sultan Ahmad Shah de Pahang, regele Malaeziei

·         1931: Sofia Gubaidulina, compozitor rus

·         1932: Robert Mundell, economist canadian

·         1932: Pierre-Gilles de Gennes, fizician francez (d. 2007)

·         1932: Robert Mundell, economist canadian, laureat al Premiului Nobel

·         1933: Draga Olteanu Matei (n. 24 octombrie 1933, București) este o apreciată actriță de comedie, ce a jucat pe scena Teatrului Național București, în numeroase filme și la televiziune. Reprezentantă a generației de aur a teatrului românesc, Draga Olteanu Matei are un palmares foarte bogat. A jucat în 90 de filme, în peste 50 piese de teatru și 100 roluri în Televiziune.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" în 1956 iar în luna septembrie a aceluiași an a debutat în piesa "Ziariștii" de Alexandru Mirodan. De-a lungul carierei sale a jucat în diferite piese de teatru: "Coana Chirița" după Alecsandri, pentru care a scris și un scenariu de film în două serii (Coana Chirița - 1986 și Chirița la Iași 1987), "Gaițele" de Kiritescu (1977), "Căruța cu paie" de Mircea Ștefanescu, "Hagi Tudose" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, "Domnișoara Nastasia" de G.M. Zamfirescu, "Pisica în noaptea de Anul Nou" de D.R. Popescu, "Autorul e în sală" de Ion Baiesu etc. Pe scena Teatrului Național a mai jucat în "Azilul de noapte" de Maxim Gorki, în "Crima pentru pământ", o dramatizare după romanul cu același nume al lui Dinu Săraru.

A făcut o carieră plină de succes și în Televiziune unde a avut apariții memorabile în programele de varietăți și de Revelion. A făcut un cuplu memorabil cu regretatul Amza Pellea jucând-o pe Veta, soția lui Nea Marin, în numeroase show-uri TV și în filmul artistic "Nea Marin miliardar".

După pensionarea sa din Teatrul Național (2007) s-a retras la Piatra Neamț unde a înființat compania teatrală Teatrul Vostru.

Actrița Draga Olteanu Matei a fost decorată la 30 mai 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.^[1]

În data de 23 octombrie 2014, într-o ceremonie ce a avut loc la Castelul Peleș din Sinaia a primit din partea Casei Regale a României decorația Ordinul Coroana României în grad de Ofițer cu ocazia celei de-a 93-a aniversări a Regelui Mihai I al României, decorație înmânată de Principesa Moștenitoare Margareta a României. După eveniment a fost urmat un dineu care a avut loc în Sufrageria de Stat a Castelului Peleș. Printre personalitățile care au mai fost decorate s-au aflat Tamara Buciuceanu și Stelian Tănase, președintele-director general al Televiziunii Române, care au primit Ordinul Coroana României în grad de Ofițer, și interpretele de muzică populară Sofia Vicoveanca și Maria Ciobanu, cărora le-au fost înmânate însemnele Ordinului Coroana României în grad de Cavaler.

Roluri în televiziune

• Articolul 214
• Baltagul
• Cadavrul viu (1975)
• Cuscrele (2005-06)- serial TV
• Don Quijote
• Gaițele (1993)
• Hagi Tudose (1985)
• Leacuri la durerea de cap
• Mara
• Minunile Sfântului Sisoe
• Piticul din grădina de vară
• Un nasture sau absolutul (1970)
• Cavalerul tristei figuri (1971)
• Comoara din deal

Filmografie

Actriță:

• S-a furat o bombă (1962)
• Un surâs în plină vară (1963)
• Răscoala (1965)
• Haiducii (1966)
• Răzbunarea haiducilor (1968)
• Astă seară dansăm în familie(1972)
• Frații Jderi (1974)
• Ștefan cel Mare - Vaslui 1475(1975)
• Toamna bobocilor (1975)
• Patima (1975)
• Zile fierbinți (1975)
• Iarna bobocilor (1977)
• Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
• Acțiunea „Autobuzul” (1978)
• Pentru patrie (1978)
• Nea Mărin miliardar (1979)
• Un om în Loden (1979)
• Dumbrava minunată (1980)
• Buletin de București (1983)
• Rămășagul (1985)
• Căsătorie cu repetiție (1985)
• Narcisa Salbatica (Serial TV) (2010-2011)
• Cuscrele (Serial TV) (2005)
• Faimosul Paparazzo (1999)
• Ministerul comediei (1999)
• Dănilă Prepeleac (1996)
• Chirița în Iași (1987)
• Coana Chirița (1986)
• Promisiuni (1985)
• Miezul fierbinte al pîinii (1983)
• O lume fără cer (1981)
• Iancu Jianu, haiducul (1981)
• Iancu Jianu, zapciul (1980)
• Audiența (1979)
• Un om în londen (1978)
• Gustul și culoarea fericirii(1978)
• Avaria (1978)
• Din nou împreună (1978)
• Ultima noapte a singurătății(1976)
• Serenadă pentru etajul XII(1976)
• Instanța amînă pronunțarea(1976)
• Bunicul și doi delicvenți minori(1976)
• Ilustrate cu flori de cîmp(1974)
• Filip cel bun (1974)
• Pistruiatul (1973)
• Explozia (1973)
• Bariera (1972)
• Facerea lumii (1971)
• Frații (1970)
• Prieteni fără grai (1969)
• Zile de vară (1967)
• Cine va deschide ușa? (1967)
• Golgota (1966)
• Fantomele se grăbesc (1966)
• Merii sălbatici (1964)
• Un surîs în plină vară (1963)
• Liniște (1963)
• Lupeni '29 (1962)
• Setea (1960)
• Blanca (1955)

Scenaristă:

• Patima (1975) - în colaborare cu George Cornea
• Dumbrava minunată (1980)
• Coana Chirița (1986)
• Chirița în Iași (1987)

Roluri în teatru:

Adam și Eva Azilul de noapte (de Maxim Gorki) Autorul e în sală Avarul Așteptând la Arlechin Cadavrul viu Casa recomandată Comoara din deal Crimă pentru pământ Caleașca de aur Căruța cu paiațe Căsătoria Coana Chirița Domnișoara Nastasia Fetele Didinei Gaițele Hagi Tudose Înșir'te mărgărite

Interviu Jocul de-a vacanța Minunile Sfântului Sisoe Mușcata din fereastră Omul care a văzut moartea Simfonia patetică Pisica în noaptea Anului Nou (de Dumitru Radu Popescu) Rețeta fericirii Ștafeta nevăzută Tartuffe Travesti Visul unei nopți de iarnă Valea Cucului

Draga Olteanu Matei

* 1933: Andrei Andrieș (n. 24 octombrie 1933, Chișinău, Regatul României – d. 4 iulie 2012, Chișinău, Moldova) a fost un fizician din Republica Moldova, care a fost ales membru corespondent (1978) și apoi membru titular (1984) al Academiei de Științe a Moldovei. Membru PCUS, secretar al organizației de partid a Academiei de științe din RSSM în perioada sovietică.

Între anii 1984-1989 a îndeplinit funcția de secretar științific general și apoi în perioada 9 noiembrie 1989 - 5 februarie 2004 pe cea de președinte al Academiei de Științe a Moldovei.

În anul 1991, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

·         1933: Norman Rush, scriitor american

·         1934: S-a născut Manfred Woerner, fost secretar general al NATO în perioada 1 iulie 1988 – 13 august 1994; (m. 13 august 1994).

·         1935: Malcolm Bilson, pianist american

·         1936 - S-a născut Bill Wyman, basist britanic (Rolling Stones).

·         1936 - S–a născut Ludovic Bardocz, grafician.

·         1937: Santo Farina, muzician și compozitor american (Santo & Johnny)

·         1939: F. Murray Abraham, actor american

·         1940: Eugen S. Cucerzan, filosof român

·         1943: S-a nascut la Târgoviște, Theodor Stolojan, economist si  om politic roman, fost prim ministru, din 2007 membru al Parlamentului European pentru România din partea PD-L. A lucrat ca economist stagiar la întreprinderea Frigotehnica București, apoi ocupă funcția de economist în cadrul Ministerului Industriei Alimentare și Agriculturii. Începând din 1972 ocupă mai multe funcții în cadrul Ministerului de Finanțe, intre care aceea de Șef al diviziei Contabilitatea Bugetului Statului; 1988 – 1989 – Director Adjunct și Director al Departamentului Relații Valutare și Financiare Internaționale si Inspector General în Departamentul Venituri de Stat și Consultant în Ministerul de Finanțe. După Revoluția română din 1989 a lucrat în continuare în cadrul Ministerului Finanțelor, ocupând funcția de ministru adjunct al Ministerului Finanțelor până în aprilie 1990, apoi pe cea de ministru al finanțelor, în perioada iunie 1990 – aprilie 1991 (în cabinetul Petre Roman II). În mai 1991 devine președintele Agenției Naționale de Privatizare, lucrând la elaborarea primului proiect al Legii privatizării și la înființarea Fondului Proprietății de Stat (FPS). Între 16 octombrie 1991 și 18 noiembrie 1992 a deținut funcția de prim-ministru al României din partea FSN. În anul 2008 președintele Traian Băsescu l-a desemnat pentru un nou mandat de premier, dar la 15 decembrie 2008 a renunțat la candidatura pentru funcția respectivă.

Theodor Stolojan

·         1944 - S-a născut Ted Templeman vocalist, trompetist şi baterist american (Harpers Bazaar).

·         1945: Anthony Christian, artist englez

·         1945: S-a nascut Tia Şerbănescu (pseudonim pentru Ecaterina Teodorescu), prozatoare si ziarista, (Premiul pentru jurnalism „Flacăra”, Premiul „Pamfil Şeicaru”) („Balada celor rău iubiţi”, „Muntele de pietate”, „Cumpărătorii”, Femeia din fotografie”).

·         1946: S-a născut populara  actriţa şi interpreta de muzică uşoară  si folk, Anda Călugăreanu. A aparut in numeroase spectacole  televizate  si filme (“Bietul Ioanide”, “O zi la Bucureşti”); (d. Bucuresti,d.15.08.1992). Prima sa apariție mai importantă a fost cu formația Sincron, la Sala Palatului din București, în anul 1965. A colaborat ani de-a rândul la Cenaclul Flacăra. O perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii. Rămân celebre cupletele sale alături de Toma Caragiu. A luat parte la numeroase festivaluri și turnee în țară și peste hotare. A participat la Festivalul Cerbul de Aur, ediția a II-a (1969), unde a luat mențiune, la Festivalul de muzică ușoară românească Mamaia – ediția a VII-a (1972), unde a câștigat Premiul de interpretare.

* 1946: Monica Voichița Acalovschi (n. 24 octombrie 1946, Arad, România^[1]) este un medic, membru corespondent al Academiei Române din 2016.^[2]

Din octombrie 1998 este profesor de medicină internă la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca

* 1946: Dinu Tănase (n. 24 octombrie 1946, orașul Târgu Ocna, județul Bacău) este un regizor de film și scenarist român, iar la unele filme a fost producător și director de imagine.

Este directorul Festivalului Indie al producătorilor de film independenți (IPIFF —Independent Producers Indie Film Festival)

Filmografie

Regizor:

• Concert din muzică de Bach (1975)
• Trei zile și trei nopți (1976, debut regizoral)
• Doctorul Poenaru (1977)
• Mijlocaș la deschidere (1979)
• Întoarce-te și mai privește o dată (1981)
• La capătul liniei (1982), regizor secund Viorel Branea
• Emisia continuă (1984)
• Cântec în zori (1986)
• Erou la 13 ani (1989)
• Condamnați la fericire (1992)
• Damen Tango (2003)
• Portrete în pădure (2014)
• Monseniorul Vladimir Ghika - schiță de portret european (2014)
• Cine a ucis Crăciunul? (2017)

Scenarist:

Doctorul Poenaru (1978)

Director de imagine:

• Întoarcerea lui Magellan (1974)
• Prin cenușa imperiului (1976)

Producător:

În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură regia Sinișa Dragin (2001)

·         1946 - S-a născut Edgar Broughton, vocalist, chitarist şi compozitor britanic (Edgar Broughton Band).

·         1946 - S-a născut Jerry Edmonton, baterist canadian (Steppenwolf).
* 1946: Kristina „Tina” Richter (n. Hochmuth, 24 octombrie 1946, în Zwickau) este o fostă handbalistă est-germană care a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și la Jocurile Olimpice de vară din 1980.

·         1946 - S-a născut Rob van Leeuwen, chitarist olandez (Shocking Blue).
* 1947: Mihail Iurcu (n. 24 octombrie 1947) este un fost senator român în legislaturile 1990-1992 și 1992-1996 ales în județul Dâmbovița pe listele partidului FSN și apoi PD. În legislatura 1990-1992, Mihail Iurcu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Coreea, Republica Populară Chineză, Republica Libaneză, Ungaria, Australia, Regatul Belgiei și Republica Italiană. În legislatura 1992-1996, Mihail Iurcu a inițiat o singură propunere legislativă.

·         1947: Kevin Kline (n. 24 octombrie 1947) este un actor american. A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar în anul 1988.
Filmografie:
Un peștișor pe nume Wanda (1988)

Kevin Kline

Căsătorit cu Phoebe Cates Kline[*] (din 5 martie 1989)  Copii Frankie Cosmos[*] Owen Kline[*]

·         1948 - S-a născut Paul Ryan, compozitor britanic.

·         1948 - S-a născut Barry Ryan, cântăreţ britanic.

·         1950: Steven Greenberg, compozitor american

·         1950 - S-a născut Dale Griffin, baterist britanic (Mott The Hoople).
* 1950: Kozo Arai (n. 24 octombrie 1950) este un fost fotbalist japonez.
* 1953: Christoph Paul Daum (n. 24 octombrie 1953,^[1] Zwickau, RDG) este un antrenor de fotbal și fost fotbalist german. A fost selecționer al echipei naționale de fotbal a României în perioada 7 iulie 2016 - 14 septembrie 2017

·         1954: Liviu Timar, politician român
* 1954: Ioan Pop (n. 24 octombrie 1954, Cluj-Napoca) este un scrimer olimpic român specializat pe sabie, dublu laureat cu bronz la Montreal 1976 și Los Angeles 1984 iar dublu campion mondial în 1974 și în 1977. Este și conducător sportiv.
* 1954: Alexandru Mațiura (n. 24 octombrie 1954, Edineț) este un antrenor de fotbal și fost fotbalist din Republica Moldova. În prezent el activează în calitate de antrenor secund la clubul rus FC Rostov.

·         1954: Jozef Ráž, muzician slovac

·         1955: Minodora Cliveti, politician român
* 1955: Katherine Mary Knight (n. 24 octombrie 1955) este o australiană care a devenit cunoscută după odioasa ei crimă,devenind prima femeie din Australia condamnată la închisoare pe viață fără eliberare condiționată
Katherine Mary Knight s-a născut in 1955 în Australia. Dar ea a suferit după decesul mamei ei. Ea a fost cea mai mică dintre frații ei dar tatăl ei, Ken Knight era un om alcoolic
Ea s-a căsătorit cu David Kellet dar acesta a murit de o gripă.^[3] Mai tîrziu se căsătorește cu David Saunders dar divorțează la scurt timp pentru că i-a spart maxilarul acestuia.Se căsătorește cu John Chiloingworth dar divorțează și de el pentru că i-a ucis câinele.În 1988 s-a căsătorit cu John Price.Dar el a impus ordin de restricție pe numele acesteia dar ea nu s-a lăsat și l-a ucis prin înjunghiere de 37 de ori.După aceea i-a preparat corpul.
Când pregătea masa este arestată dar în închisoare încearcă să se sinucidă împușcându-se. Nu are noroc și în 2001 este condamnată la închisoare pe viață fără eliberare condiționată. Nici în prezent nu are regrete pentru sadica ucidere.
În prezent ea se află în arest cu 4 copii departe de ea.Caracteristicile date de criminaliști sunt de sadicism și canibalism.A ajuns una dintre cele mai cunoscute criminale din lume.

Părinți	Barbara Roughan (decedată) Ken Knight
Căsătorită cu	David Kellett (decedat) David Saunders John Chillingworth John Price (omorât)
Copii	4

·         1956: Dale Maharidge, scriitor american

* 1958: Magdalena-Marta Catone, cunoscută sub numele de Magda Catone (n. 24 octombrie 1958, București) este o binecunoscută actriță din România. A absolvit Academia de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1982, la clasa profesorilor Amza Pellea și Ion Cojar. Despre Amza Pellea întotdeauna păstrează cuvinte de laudă pentru că i-a fost un mentor și l-a iubit, respectat și admirat enorm. După terminarea facultății a fost repartizată la Petroșani, la Teatrul de Stat, acolo unde îl cunoaște pe soțul său de mai târziu, Șerban Ionescu, actor de teatru și film, la rândul lui. Au împreună un băiat, Carol. Și-a făcut debutul în film în anul 1981, când încă era în facultate, cu pelicula lui Lucian Pintilie, "De ce trag clopotele Mitică?". Emblematică rămâne opțiunea ei de a deveni imaginea unui detergent, pentru că de foarte mulți ani, actrița interpretează rolul Maria în reclamele pentru acest produs. Printre premiile câștigate se numără Premiul de interpretare la Festivalul de teatru de la Brașov din 1983 și Premiul special al juriului la Festivalul de Teatru de la Costinești din 1984.
Film:

• Sfârșitul nopții (1982)
• Enigmele se explică în zori (1987) - Suzana Mecula
• Niște băieți grozavi (1987)- Mica
• De ce are vulpea coadă? (1988)
• Flăcări pe comori (1988)
• Divorț... din dragoste (1992)
• Atac în bibliotecă (1992)-Duduia Margareta
• Telefonul (1992)
• Maria (2002)
• Milionari de weekend (2004)
• Păcală se întoarce (2006)
• Și totul era nimic... (2006)
• Viața mea sexuală (2010)
• Casanova, identitate feminină (2010)
• Umilință (2011)
• Ursul (2011)
• Album de familie (Family Diary) - serial TV 4 ep.x5 min, 1996. Selectat in schimbul International de programe TV Bridges (1997), patronat de ECTC (Centrul European de Televiziune pentru Copii)

Telenovele:

• Cuscrele (2006)
• Fetele marinarului (2008)
• Narcisa sălbatică (2010)
• Narcisa: Iubiri nelegiuite (2011)

Dublaj:

În Seria Povești cu Mac-Mac (Disney), în rolul celei de-a doua vrăjitoare, din episodul ,, Prea multă gălăgie pentru Scrooge (Much Ado About Scrooge), în original vocea aparținându-i actriței Victoria Carroll (1996)

·         1958 - S-a născut Alan Jackman, baterist britanic (Outfield).
* 1964: Ahmet Serhat Hacıpaşalıoğlu, cunscut ca Serhat, este un cântăreț, producător muzical și prezentator TV turc. Născut și crescut în Istanbul, Serhat și-a început cariera prin înființarea propriei companii. În câțiva ani a început să producă și să găzduiască un quiz-show la postul de televiziune TRT, numit „Riziko!” (versiunea în turcă a quiz-showlui american „Jeopardy!”). În 1997, odată cu primul single "Rüya-Ben Bir Daha" (Încă o visez), cariera sa muzicală începea. Pe lângă alte show-uri și producții TV, el și-a continuat cariera muzicală, lansând "Total Disguise" (duet cu Viktor Lazlo), în 2004, "Chocolate Flavour", în 2005, "I Was So Lonely", "No No Never (Moscow-Istanbul)" și "Ia + Ti" (versiunea în rusă a "Total Disguise", toate cele trei cântece au fost duet cu Tamara Gverdțiteli), în 2008 și "Je M'Adore", în 2014. El a reprezentat San Marino la Concursul Muzical Eurovision 2016 din Stockholm.

Serhat

* 1965: Ion Andronescu (n. 24 octombrie 1965) este primarul comunei Dănciulești din Județul Gorj, din partea Partidului Social Democrat (PSD).^[1] Ion Andonescu se află în fruntea primăriei Dănciulești deja de două mandate. Ion Andronescu, primarul comunei Dănciulești, este mulțumit în mare parte de modul în care s-a dezvoltat comuna pe care o conduce de când este primar, dar își dorește să realizeze mai mult pentru ca cetățenii să fie cât mai mulțumiți.

Tehnician veterinar de profesie (a terminat Liceul Agro-Industrial din Craiova, devenind astfel tehnician veterinar), primarul Andronescu are grijă în ziua de azi de animalele vecinilor săi, dar și de ale sale. Primarul spune că astfel își mai rotunjește veniturile.^[2]

El are doi copii împreună cu soția sa, Maria Andronescu.

* 1965: Oliver Grau (n. 24 octombrie 1965) este un istoric al artelor german. A studiat istoria artei și teorii media cu specializarea în cultură vizuală /comunicare vizuală, în modernism și științe media, precum și în cultura secolului al XIX-lea și a renascentismului italian.

După absolvirea facultății la Hamburg (profesorii Martin Warnke și Klaus Herding, printre alții), la Siena (Luciano Bellosi) și la Londra și în urma obținerii doctoratului la Berlin (Horst Bredekamp și Friedrich Kittler), Oliver Grau a predat și a cercetat la Universitatea Humboldt din Berlin, a fost invitat în laboratoare de cercetare din Japonia și SUA și începând cu 2003, anul titularizării sale a fost profesor supleant la universități de talie internațională. Din 2005 este titularul primei catedre de cultură vizuală din spațiul germanofon și șeful departamentului pentru cultură vizuală din cadrul universității din Krems an der Donau. Grau este consilier și expert pentru diverse reviste de specialitate, asociații și fundații.

Oliver Grau

* 1965: Dave McClain (n. 24 octombrie 1965, în Wiesbaden, Germania) este un baterist american, membru al formației heavy metal Machine Head.^[1] El a devenit membru al formației în 1995 când Chris Kontos a părăsit-o la scurt timp după lansarea primului lor album, Burn My Eyes.^[2] În trecut el a mai fost membru al formațiilor S.A.Slayer (a nu se confunda cu Slayer), Riot Narita, Turbin, Catalepsy, Murdercar, Ministers of Anger (Dave Clemmons), și Sacred Reich.

Dave McClain

Dave McClain în Rotterdam, 2009

·         1966: Roman Arkadyevich Abramovich (rusă Рома́н Арка́дьевич Абрамо́вич, pronunțat [rʌˈman ʌrˈkadʲɪvʲɪtʃ ʌbrɐˈmovʲɪtʃ]), născut pe 24 octombrie 1966, este un om de afaceri rus. Este patronul echipei de fotbal din Anglia Chelsea FC.

Abramovici este actual al 3-lea cel mai bogat om din Rusia și al 50-lea din lume conform listei Forbes 2010 cu o avere estimată la 11.2 miliarde $.^[3]

Până în iulie 2008 a fost guvernator al districtului autonom Ciukotka, o regiune slab populată situată în nord-estul Rusiei, aproape de Alaska

Roman Arkadyevich Abramovich

Roman Abramovich în 2008.

* 1967: Lidia Drăgănescu (n. Butnărașu, 24 octombrie 1967, în Chetriș, județul Bacău) este o fostă mare handbalistă care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de intermediar stânga.

·         1967: Jacqueline McKenzie, actriță australiană
* 1968: Osmar Donizete Cândido (n. 24 octombrie 1968) este un fost fotbalist brazilian.

* 1969: Adela Noriega (n. Adela Amalia Noriega Méndez, 24 octombrie 1969, Ciudad de México), este o actriță mexicană.
Filmografie

• Fuego en la sangre (2008)
• La esposa virgen (2005)
• Amor real (2003)
• El manantial (2001)
• El privilegio de amar (1998)
• María Isabel (1997)
• Maria Bonita (1995)
• Guadalupe (1993)
• Dulce desafío (1989)
• Quinceañera (1987)
• Yesenia (1986)
• Un sábado más (1985)
• Juana Iris (1985)
• Principessa (1984)
• ¡¡Cachún cachún ra ra!! (1984-1987)

·         1970: Gabriela Nedelcu, politician român

·         1972: S-a născut jucătoarea de tenis Ruxandra Dragomir. Intre anii 1990 și 2001 a câștigat 9 turnee de tenis la simplu, pentru ca la data de 15 august 1997 să ocupe locul 15 pe lista celor mai buni jucători de tenis din lume. După ce a condus Federaţia Română de Tenis timp de patru ani, între 2009 şi 2013, Ruxandra Dragomir a fost aleasă în iulie 2014, să ocupe funcţia de Preşedinte al Organizaţiei pentru Femei din Partidul Mişcarea Populară (PMP).

·         1973: Adrian George Scutaru (n. 24 octombrie 1973, Focșani, Vrancea, România) este un politician român, deputat de Buzău în Parlamentul României din 2004, reales în 2008 și 2012. De asemenea, este vicepreședinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaților, Președinte al Organizației PNL Buzău și membru în BPC al PNL.
* 1976: Nataša Vezmar (n. 24 octombrie 1976, Bjelovar, Croația) este o practicantă croată de taekwondo, care a concurat la categoria grea feminin.^[1] Una dintre cele mai proeminente figuri sportive din Croația în deceniul ei, Vezmar a deținut trei titluri europene în divizare de peste 72 de kg, a obținut două medalii (una de argint și una de bronz) la Campionatele Mondiale de Taekwondo (1997 și 2003), și a reprezentat Croația în două ediții ale Jocurilor Olimpice (2000 și 2004).^[2] De asemenea, Vezmar s-a antrenat pentru TK Metalac în Zagreb, sub conducerea antrenorului și maestrului Ivica Klaic.

·         1981: Tila Tequila, cântăreață originară din Singapore
* 1981: Choi Byung-chul (Hangul: 최병철) (n. 24 octombrie 1981, Seul Coreea de Sud) este un scrimer sud-coreean specializat pe floretă. A cucerit medalia de bronz pe echipe la Campionatul Mondial de Scrimă din 2007. A fost laureat cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din 2012 după ce a fost învins în semifinală de egipteanul Alaaeldin Abouelkassem, apoi a trecut de italianul Andrea Baldini în finală mică.
* 1983: Saleh Jaber (arabă صالح جابر, n. 28 octombrie 1983 în Dahuk, Irak) este un fotbalist irakian care joacă pentru AS Amara în Liga a IV-a Buzău. În Liga I a evoluat la Gloria Buzău și Universitatea Craiova.

·         1985: Wayne Rooney, fotbalist englez
* 1986: Speak (nume real Ștefan Sprianu; n. 24 octombrie 1986, Bacău) este un cântăreț român de muzică pop.

Este cunoscut în piesele: Lasa-ma-mi place (feat. Raluka & DOC) și A lu' mamaia (feat. Delia).In prezent are o reatie cu Stefania.

·         1986: Aubrey Drake Graham, muzician, rapper canadian
* 1990: İlkay Gündoğan (pronunțat în germană /ˈʔɪlkaɪ̯ ˈɡʏndoɡan/  ( audio), turcă: /ˈilkaj ˈɡyndoβan/; n. 24 octombrie 1990) este un fotbalist german de origini turcești care joacă pentru Manchester City pe postul de mijlocaș central, jucând în trecut pentru VfL Bochum și 1. FC Nürnberg
* 1992: Florian Kainz (n. 24 octombrie 1992, Graz, Austria) este un fotbalist austriac care în prezent joacă în Bundesliga la echipa Werder Bremen pe postul de mijlocaș.