MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 24 OCTOMBRIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE
INVITAȚIE LA OPERĂ 24 Octombrie
Alessandro SCARLATTI (1660 - 1725): Telemaco, opera in 3 acts (1718) (his best opera!!)
Telemaco, ossia L'izole di Circe este o operă a lui Alessandro Scarlatti din1718, la un libret de Carlo Sigismondo Capece (uneori scris "Capeci"), poet al curții reginei Maria Casimira din Polonia , care locuiește în exil la Roma, pentru Teatro Capranica Roma, unde a avut premiera in timpul sezonului de carnaval. Opera a fost relansată în 2005 de către Festivalul Schwetzingen și Deutsche Oper am Rhein .
Libretul a fost scris de Carlo Sigismondo Capece, bazat pe Odiseea luiHomer și romanul didactic al lui François Fénelon Les Aventures de Télémaque . Libretul a fost considerat unul dintre autorii centrali din Roma, la rândul său, în secolul al XVIII-lea. Telemaco este ultima sa lucrare pentru scenă. Povestea este plină de intrigi și complicații în jurul lui Telemachus , fiul lui Odysseus. [1] Scarlatti a compus-o, ca una din ultimele sale opere, pentru sezonul de carnaval din 1718. Compozitorul a scris 114 opere. Telemaco este cunoscut pentru o bogăție de melodii, personaje contrastante și un tratament orchestral colorat, care include texturi dense și contrapunct. [1] Scarlatti folosește instrumente pe scenă care susțin acțiunea și se joacă cu orchestra în groapă, uneori în antifonie . Intrarea lui Neptun este însoțită de coarne, oboes și fagot pe scenă, în timp ce Minerva intră într-un car, care deține o orchestră de corzi cu trâmbițe. [2]
Telemaco a avut premiera la Teatro Capranica din Roma. [1] [3] În rolul principal a fost Domenico Gizzi (1687-1758), un cântăreț faimos din Napoli.
Thomas Hengelbrock a redescoperit scorul la Biblioteca Națională a Austriei din Viena și la pregătit pentru un spectacol. El a condus renașterea la deschiderea Festivalului Schwetzingen cu ansamblul Balthasar-Neumann realizat de Lukas Hemleb. Spectacolul a fost numit "Rediscovery of the Year" ( Wiederentdeckung des Jahres 2005 ). În spectacolele de laDüsseldorf , Andreas Stoehr a condus Düsseldorfer Symphoniker și unii specialiști pentru instrumente de tip baroc .
Alessandro Scarlatti - GRISELDA
Griselda este o serie de operă în trei acte de compozitorul italian Alessandro Scarlatti , ultima opere a lui Scarlatti pentru a supraviețui complet astăzi.[ Libretul este realizat de Apostolo Zeno , cu revizuiri de către un autor anonim. Zeno și-a scris opera în 1701 și a fost deja stabilită de Pollarolo și Antonio Maria Bononcini ( Albinoni , Giovanni Bononcini și Vivaldi ar produce mai târziu versiuni). Se bazează pe povestea pacientului Griselda de la decameronul lui Boccaccio . Opera lui Scarlatti a fost interpretată pentru prima oară la Teatro Capranica , Roma , în ianuarie 1721, cu o castă de toate masculi (cinci castrați și un tenor ).
Sinopsis
Act One
Cu ani înainte de începerea acțiunii, Gualtiero, regele Siciliei, sa căsătorit cu o păstorică săracă, Griselda. Căsătoria a fost profund nepopulară față de subiecții regelui și când sa născut o fiică, Costanza, regele a trebuit să pretindă că a ucis-o în timp ce o trimite în secret pentru a fi crescut de către prințul Corrado de la Apulia. Acum, în fața unei alte revolte din partea sicilienilor, Gualtiero este obligat să renunțe la Griselda și promite să-și ia o soție nouă. Mireasa propusă este, de fapt, Costanza, care nu este conștientă de adevăratul ei părinte. Ea este îndrăgostită de fratele mai mic al lui Corrado, Roberto, iar gândul de a fi forțat să se căsătorească cu Gualtiero o conduce spre disperare. [1]
Actul doi
Griselda se întoarce la casa ei în mediul rural, unde este urmărită de curtea Ottone, care este îndrăgostită de ea. Ea respinge cu înverșunare avansurile sale. Gualtiero și urmașii săi se duc la vânătoare și se întâlnesc cu cabana lui Griselda.Gualtiero folosește o încercare a lui Ottone de a răpi Griselda și o lasă înapoi în curte, dar numai ca sclav al lui Costanza.[1]
Actul trei
Ottone continuă cu hotărâre Griselda și Gualtiero îi promite mâna imediat ce sa căsătorit cu Costanza. Griselda declară că mai degrabă ar muri și, mișcată de credincioșia ei, Gualtiero o ia înapoi ca soție. El dezvăluie adevărata identitate a lui Costanza și îi permite să se căsătorească cu Roberto.
INVITAȚIE LA OPERETĂ 24 Octombrie
Imre Kalman, cunoscut pentru operetele “Silvia” (1915), “Contesa Mariţa” (1924) şi “Vioreaua din Montmartre”
Die Csárdásfürstin ( Printesa Csárdás , tradusă în limba engleză ca The Riviera Girl și The Gipsy Princess ) este o operetă în 3 acte a compozitorului maghiar Emmerich Kálmán , libretul lui Leo Stein și Bela Jenbach ( de ) . A avut premiera la Viena la Teatrul Johann Straus ( de ) pe 17 noiembrie 1915. [1] Au fost făcute numeroase versiuni și înregistrări de film.Operetta este foarte iubită în toată Europa, în special în Ungaria, Austria, Germania și fosta Uniune Sovietică, unde a fost adaptată într-un film popular.[2] Este, fără îndoială, cea mai de succes lucrare a lui Kálmán.
Sinopsis
Timpul: cu puțin înainte de ieșirea din primul război mondial
Act 1
Silva Vărăscu, un interpret de cabaret de succes și de succes din Budapesta, este pe cale să se angajeze într-un tur al Americii. Trei dintre admiratorii ei aristocrați, pe nume Edwin, Feri și Boni, preferă să rămână. Edwin, fără să știe că părinții lui au stabilit deja o căsătorie pentru el înapoi acasă la Viena, ordonă unui notar să pregătească o notă de promisiune a căsătoriei sale așteptate cu Silva în decurs de zece săptămâni. Silva pleacă apoi pe turneul american, iar Edwin pleacă pentru o milă militară pe timp de pace.
Actul 2
La momentul când această notă biletului urmează să expire, Silva vizitează palatul lui Edwin în Viena, pretinzând că sa căsătorit cu Boni ca intrare în societatea familiei sale. Edwin este pe cale să fie angajat în Stasi, care nu-i pasă de el și dorește doar o căsătorie aranjată. Boni se îndrăgostește de Stasi și Edwin regretă că nu și-a ținut promisiunea către Silva mai devreme. Cu toate acestea, Edwin face pasul fals de a informa Silva că părinții săi ar accepta Silva numai dacă se pretinde că a fost divorțată de la Boni și, prin urmare, a intrat deja în societate printr-o căsătorie anterioară. Tatăl lui Edwin îl informează separat pe Silva că, dacă se căsătorește cu Edwin, fără ca mai întâi să obțină un rang nobil prin altă cale, rolul ei în societate ar putea fi doar acela al unei prințese țigănești. Silva își dă seama că ea este mai bună decât ei și are un viitor mai strălucitor decât au. Ea îl face pe Edwin și pe tatăl săi, făcându-i în spate și plecând în prezența prietenilor lor asamblați.
Actul 3
Actul se află într-un hotel din Viena, la care Feri a însoțit trupele de cabarete din Budapesta, care urmează să navigheze pe un alt turneu american cu Sylva. Pe măsură ce toată lumea se arată și se recunoaște, Feri recunoaște mama lui Edwin ca cântăreață de cabaret din Budapesta, a cărei stea strălucise înainte de vremea lui Sylva. Mama lui Edwin se alătură celor două cupluri, Sylva / Edwin și Boni / Stasi, care se îndreaptă fără îndoială către acest turneu american.
Emmerich Kalman "Zirkusprinzessin"(1969) /"Принцесса цирка"
Die Zirkusprinzessin ( The Princess Circus ) este o operetă în trei acte a compozitorului maghiar Emmerich Kálmán la un libret de origine germană deJulius Brammer și Alfred Grünwald . A avut premiera la Teatrul an der Wien,la Viena, la 26 martie 1926, și a continuat la 344 de spectacole
Sinopsis
Plotul se învârte în jurul unei intrigi romantice cu secvențe de cirp interpolate.Misteriosul "Mister X", un artist performant de circ, este angajat de un pretendent dezamăgit al prințesei Fedora Palinska să se prezinte ca un nobil și să se căsătorească cu ea. "Domnul X" este de fapt un nobil, nepotul dezonorat al unui prinț decedat. Una dintre cele mai cunoscute arii, Zwei Märchenaugen , a fost înregistrată de mai mulțitenori celebri, printre care Fritz Wunderlich , Charles Kullman și Richard Tauber
Kalman, Gräfin Mariza
Contesa Marița este o operetă în trei acte compusă de compozitorul maghiar Emmerich Kálmán.
Libretul, de Julius Brammer și Alfred Grünwald, se bazează pe „Romanul unui tânăr sărac" de Octave Feuillet.
Premiera a avut loc pe 24 februarie 1924 la Viena, la Theater an der Wien, sub titlul german Gräfin Mariza.
Prima reprezentație a spectacolului în România a fost cu trupa lui Nicolae Leonard, în anul 1927. La Teatrul Național de Operetă "Ion Dacian" București „Contesa Maritza" a avut premiera la 16 decembrie 1967 pe versiunea în limba română a libretului de V. Timuș și M. Păun.[1]
Opereta reia schema și tipul din opereta Silvia (Die Csardasfürstin). Inventivitatea compozitorului pare să se fi cristalizat într-un manierism fericit care, în timp – îndeosebi sub influența americană – va deveni din ce în ce mai evident.
Că Emmerich Kálmán era un maestru al operetei vieneze devine evident din chiar vasta uvertură – o piesă minunată, al cărei gen de orchestrație va fi preluat și de primii ani ai filmelor musicale.În crearea și definirea muzicală a personajelor, Kálmán și libretiștii săi au urmat formula standard a Perioadei de Argint a operetei vieneze, perioadă începută efectiv cu Văduva veselă de Franz Lehár (1905) și terminată abrupt în anii ’30, când mare parte a forțelor creatoare a fost silită să părăsească Viena.
Lucrările lui urmează aproape fără excepție următoarea schemă: un duo principal (soprană și tenor) romantic, un duo comic (tot soprană și tenor) și numeroase personaje serioase și comice.
Muzica pentru perechea principală conține întotdeauna sonorități construite în tradiția muzicii romantice, fiind amplu orchestrată. Ea presupune cerințe vocale extreme pentru soprană, iar pentru tenor secțiuni deseori mai potrivite registrului baritonal.
Din punct de vedere al construcției dramatice, intriga centrală se încheagă în jurul celor două personaje principale, de cele mai multe ori însemnînd, simplu, că ei se îndrăgostesc unul de altul, se despart din pricina unor neînțelegeri, apoi se împacă. Schema de mai sus e lesne reperabilă în relația dintre Contesa Maritza și Contele Tassilo. Intriga secundară, aproape invariabil frivolă, se axează pe cea de-a doua pereche, căreia îi este destinată o muzică mai lejeră și mai vivace, de cele mai multe ori scrisă în formă de duet.
Pe măsură ce stilul compozițional al lui Kálmán a evoluat, finalurile s-au dezvoltat și ele în numere de anvergură, conținînd pe lângă reprize, și numere ce contribuie la dezvoltarea graduală a personajelor și a situațiilor. Un prim exemplu în creația lui Kálmán îl constituie chiar finalul actului I din Contesa Maritza, care include, pe lângă numere de ansamblu și pasaje asemănătoare recitativelor, una dintre cele mai faimoase arii ale lui Kálmán, „Zi-i, țigan, zi mereu”.
În volumul său de amintiri, Emmerich Kálmán declara: “Am încercat să scriu muzica de dragul muzicii și nu din alte considerente. /…/ Cel mai mic cântec, cel mai neînsemnat vals trebuie să poarte scânteia care să electrizeze publicul și să-l cucerească /…/ Știu că numai o jumătate de pagină de Liszt va cantări mai mult decat toate operetele mele. Compozitorii mari vor avea întotdeauna admiratorii lor, dar paralel cu ei trebuie să existe și compozitori pentru un public căruia să-i placă o operetă veselă, ușoară, spirituală și elegantă”.
Asemenea compatriotului său Franz Lehár, Kálmán a fost unul dintre arhitecții a ceea ce avea să fie denumită perioada de argint a operetei vieneze din primul sfert al veacului trecut. Kálmán a adus un suflu proaspăt în muzică, a acordat mereu o mare importanță libretelor și și-a instrumentat mereu personal lucrările.
Principala lui contribuție în acest gen muzical a fost ușurința aparentă a îmbinării dintre caracterul sentimental al operetei vieneze și ritmurile energice, pline de culoare ale Ungariei natale. Pe urmele lui Franz Lehar și L. Fall, a marcat un gen aparte, substratul național unguresc al ritmurilor imprimând delicatelor melodii vieneze un fel de coloratură exotică.
Richard Specht scria în presa vieneză: “Muzica sa este proaspătă și plăcută, viguroasă prin inventivitate melodică naturală și maturitate deplină. În timp ce alții bâjbâie și experimentează, el stă pe tărâmul bogat al muzicii populare și de fiecare dată își atinge ținta."
Sinopsis
Locul: Ungaria: conacul și moștenirea contesei Maritza
Ora: În jurul anului 1920. [4]
Manja, tânăra țigancă , flirtează cu bailifful nou numit, Béla Törek. Necunoscut nimănui, Törek este de fapt săracul conte Tassilo, care caută să-și câștige existența și să retragă niște bani pentru zestrea sorei sale Lisa. Contesa Maritza, o văduvă tânără, ajunge în mod neașteptat la imobil pentru a sărbători angajamentul ei. Acest "angajament" este, totuși, destul de fictiv, o invenție care intenționează să-i alunge pe numeroșii săi adepți. Numele pe care la ales pentru curatorul ei, bazat pe amintirea operetei lui Strauss, " The Baron Gypsy" , este baronul Koloman Zsupán.Cu toate acestea, printre invitații lui Maritza, la groaza lui Tassilo, se află și Lisa, care îi instruiește să-și păstreze secretul relației și identității lor. Maritza este, de asemenea, jenată atunci când se materializează un autentic Koloman Zsupán, după ce a văzut un anunț al "angajamentului" său în presă.
Tassilo este auzit de oaspeți cântând un aer "Komm, Zigány" ("Vino, țigani!"), Pe care o termină cu un czardas . Maritza îi ordonă să o repete; el refuză, iar contesa furioasă anunță că a fost concediat. Manja prezice că Contesa va fi foarte fericită în dragoste. "O lună va trece peste acest Pământ și Maritza o va găsi fericită", ea cântă. Maritza decide deci să rămână pe proprietatea ei. Ea îl oprește pe Tassilo să plece și își cere scuze.
Zsupan a decis între timp că îi preferă pe Lisa lui Maritza, în timp ce Maritza este din ce în ce mai atrasă de Tassilo. Cu toate acestea, îmbătrânirea Lothario Populescu dezvăluie identitatea lui Maritza Tassilo și, în plus, afirmă că Lisa este prietena lui. Maritza, într-un înalt temperament, îl insultă pe Tassilo, care declară că va pleca. Cu toate acestea, înainte de a pleca, pocăința lui Maritza îi scrie o "referință" care este, de fapt, o propunere de căsătorie. Operetul se încheie cu Maritza și Tassilo, iar Zsupan și Lisa, angajați.
Franz Lehar
Franz Lehar, THE MERRY WIDOW
„Văduva veselă” este o operetă în trei acte compusă de Franz Lehár. Libretul fiind scris de Victor Léon și Leo Stein.
Premiera operetei a avut loc la „Theater an der Wien” din Viena pe data de 30 decembrie 1905, sub titlul „Die lustige Witwe”.
Acțiunea operetei
Operetă în 3 acte
Actul I
În veselul Paris, o petrecere de aniversare pentru conducătorului statului Pontevedro este în plină desfășurare. Bogata văduvă Hanna Glavari este înconjurată de pretendenți, spre disperarea baronului Zetta , care se teme ca aceasta va ruina țara dacă se va căsători cu un străin. Zetta reușește sa îl convingă pe Danilo Danilovici, locotenent de cavalerie, să o ceară în căsătorie pe Hanna Glavari, deși aceasta îl mai refuzase o data, în trecut. Dar acum Hanna Glavari este cea care îl copleșește cu atenția sa ,chiar dacă acesta pare indiferent, până când Hanna Glavari anunța că s-a logodit cu un francez. Disperat, îi mărturisește Hanna Glavari că o iubește, descoperind că totul nu a fost decât o minciună și că iubita sa îi împărtășește sentimentele.
Prea marea incredere a ambasadorului Zetta in sotia sa, parizianca Valencienne, ii ingaduie acesteia sa incurajeze o amuzanta aventura romantica cu Camille de Rosillon, locotenent de vanatori. Intr-o efuziune de dragoste, acesta a scris pe evantaiul tinerei doamne “Te iubesc”.
La bal se anunta prezenta unei frumoase, tinere si bogate vaduve, Hanna Glavari, care starneste multa admiratie, dar si ingrijorarea ambasadorului.Stiind ca imensa avere a Hannei este depusa in seifurile bancii din Pontevedro,el considera ca trebuie prin orice mijloace sa impiedice instrainarea banilor.Este un accident ce s-ar putea intampla in eventualitatea unei casatorii a vaduvei cu cineva din afara statului.Oportunitatea ivirii unui pretendent pontevedrin i se pare ambasadorului cea mai nimerita rezolvare.In acest scop l-a ales pe atasatul ambasadei,Danilo Danilovici,tanar elegant,petrecaret si cam flusturatic,care isi trece timpul mai mult in celebrul local parizian “Maxim”.Acesta, “chemat la datorie” de ambasador,trebuie sa o cucereasca pe celebra si frumoasa vaduva,cerand-o in casatorie.
Actul II
O peterecere in casa Hannei Glavari, care isi primeste oaspetii.Evantaiul buclucas isi continua periplul.Danilo recunoaste scrisul lui Camille si crede ca acest mesaj este adresat Hannei; tanara vaduva citeste mesajul ca venind din partea lui Danilo. Invaluiti de aventura lor sentimentala,Valencienne si Camille s-au retras intr-un pavilion,unde sunt urmariti mai apoi de ambasadorul Zetta.Gata sa faca scandal,el descopera stupefiat ca,in pavilion cu Camille de Rosillon se afla Hanna, care luase discret locul Valenciennei.Reactia lui Danilo este violenta,caci gelozia il determina sa plece imediat,refugiindu-se,ca de obicei,la cabaretul “Maxim”.
Actul III
Suntem invitati in ambianta vesela a cabaretului “Maxim”,unde, rand pe rand,apar toate personajele istorioarei care imbina jocul cu evantaiul compromitator si vanatoarea mostenirii.Danilo, comportandu-se in fapt ca un dandy, se consoleaza alaturi de prietenele sale de la cabaret.Oricum, nu mai vrea sa se lase vrajit de farmecul iubirii de alta data,care l-a făcut sa sufere,si nici sa asculte explicatiile Hannei,în care nu mai crede.Dornica sa-i recucereasca dragostea,tanara vaduva insista,aparent fara sorti de izbanda.Intre toate aceste combinatii,ambasadorul Zetta s-a convins ca Valencienne il insala.El hotaraste sa divorteze,cerand mana – si averea! – Hannei. Vaduva anunta insa ca o casatorie va determina pierderea tuturor banilor.Propunerile se retrag de indata,singurul pretendent ramanand … Danilo. Hanna accepta cu bucurie aceasta alegere si anunta,surazand,ca intreaga avere s-a pierdut… in favoarea celui de al doilea sot,veste care o face sa adauge fericirea iubirii, la veselia ei de… fosta vaduva.
MUZICĂ 24 Octombrie
MUSICA PARA EL ALMA - GRANDES EXITOS. Cecil González
POEZIE 24 Octombrie
Dimitrie Gusti
Biografie Dimitrie Gusti
Dimitrie Gusti s-a nascut pe data de 13 februarie 1880 in Iaşi si s-a stins din viata pe 30 octombrie 1955 in Bucureşti. El a fost filozof, profesor, sociolog şi estetician; fondator al Şcolii de sociologie de la Bucureşti; preşedinte al Academiei Române (2 iunie 1944-8 iunie 1946).
Despre viata sa:
Işi face studiile universitare la Leipzig (1900-1904) şi Berlin (1904-1909), unde urmează filozofia, respectiv, dreptul. Se documentează, în mod liber, în domeniile economiei, istoriei, antropogeografiei, criminologiei. Doctor în filozofie (1904), avându-l coordonator pe W. Wundt, cel care îl iniţiază în preocupările de psihologie a popoarelor. După terminarea studiilor in Germania lucrează un timp la Paris, cu sociologul Emil Durkheim, care ii devine mentor.
Revenit în ţară, este profesor (1910-1920) la Catedra de Istorie filozofiei antice şi Morală a Facultăţii de Litere a Universităţii din Iaşi, apoi la Catedra de Sociologie, etică şi politică de la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Ca profesor, pune accent pe însusirea şi aplicarea metodelor de cercetare de către studenţi, fără de care considera că pregătirea teoretică nu şi-ar fi avut rostul. Fondează şi conduce Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (1919-1921), Institutul Social Român (1921-1939; 1944-1948), Institutul de Ştiinţe Sociale al României (1939-1944), Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (1947-1948). Are o contribuţie importantă la înfiinţarea Muzeului Satului din Bucureşti (1936), pentru care a depus o muncă stăruitoare. Infiinţează şi conduce revistele "Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială" (1919-1943) şi „Sociologie românească" (1936-1944).
Din 1925 iniţiază campania de studii sociologice asupra satelor româneşti, care se opreşte în 1948, în contextul politic şi social specific regimului comunist. Metoda monografică, pe care şi-a bazat cercetările, presupunea abordarea simultană, multidisciplinară, a subiectului, pe cadre şi manifestări, folosind echipe de specialişti (ajungând uneori până la 80 de membri) din domenii diferite. Opera sa de căpetenie este 60 de sate româneşti, devenită clasică în domeniu. A enunţat legea unităţilor sociale, susţinând că realitatea socială este rezultatul diverselor manifestări individuale - economice, spirituale, juridice şi politice, fiecare într-o proporţie şi prioritate diferită - şi al influenţelor unor factori istorici, pşihologici, biologici, cosmici. Ministru al Instrucţiunii, Cultelor şi Artelor (9 iunie 1932-9 noiembrie 1933) în guvernele naţional-ţărăniste conduse de Vaida-Voevod şi Iuliu Maniu. Obţine legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituţionaliza, pentru prima dată în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială. Membru corespondent (1918) şi titular (1919) al Academiei Române, preşedinte al înaltului for între 1944 şi 1946, a fost exclus din "noua Academie" a RPR (1948), fiind repus în drepturi în 1990. In viaţa publică s-a manifestat ca partizan al instituţiei monarhice şi al regelui Carol II.
A fost un adept al Societăţii Naţiunilor, considerând că aceasta aşeza relaţiile dintre state pe baze mai echitabile. Constata că, în politica internă, viaţa parlamentară nu îngrădeşte, ci întăreşte puterea executivă, contrar principiului separaţiei puterilor în stat. Pentru criza parlamentară românească propunea introducerea participării cunoscătorilor stărilor sociale la opera de legiferare. Preşedinte al Casei Autonome a Monopolurilor Statului (din 1929), decan al Facultăţii de Litere, preşedinte al Oficiului Naţional pentru Cooperaţie, preşedinte al Societăţii de Radiodifuziune. De asemenea, s-a remarcat prin contribuţii valoroase în domeniul sociologiei juridice, fiind unul dintre întemeietorii acestei ştiinţe în ţara noastră.
Intre operele sale se numără Egoismus und Altruismus (teza de doctorat, 1904), Comunism, socialism, anarhism, sindicalism şi bolşevism (1920), Sociologia militans (vol. 1, 1935; vol. I şi II, 1946), Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii (2 vol., 1939), Problema sociologiei (1940); coordonează Enciclopedia României (vol. I-IV, 1938-43).
Veronica Porumbacu
Biografie
· 24 octombrie 1921: se naște la București pe numele adevărat Veronica Schwefelberg (Porumbacu este pseudonimul sub care va publica). Tatăl său, Arnold Schwefelberg, a fost un cunoscut activist al comunității evreiești de la București.[1]
· apare la București săptămânalul Contemporanul, Veronica Porumbacu numărându-se printre colaboratori
· 4 martie 1977: Își pierde viața, împreună cu soțul ei, în urma cutremurului catastrofal care în acea zi a lovit România.
Opera
· 1946: apare la București săptămânalul Contemporanul. Veronica Porumbacu se numără printre colaboratori.
· debutează cu placheta de versuri Visele Babei Dochia care conține ciclurile:
· Umbra Negoiului
· Umbra orașului
· Umbra omului
· Ilustrații
Sunt evocate momente din lupta pentru drepturile omului a comuniștilor (care în acea vreme erau în plină ascensiune), reminiscențe peisagistice, neliniști erotice, adesea în maniera versului popular.
· debutează și ca prozatoare, cu volumul de schițe La capătul lui 38. Este evocată lumea periferiei bucureștene.
· iunie 1948: reapare în București revista Viața românească. Printre colaboratori: Veronica Porumbacu.
· publică volumul de versuri Mărturii. Versuri militant-proletcultiste, de evocare a trecutului de suferință al poporului
· Prietenii mei
· Ilie Pintilie
Același stil militant, cu evocarea luptei pentru afirmare a mișcării socialiste.
· 1969: Drumuri si zile
Tăcerea
Nu sunt niciodată văzută.
Nu mă simţiţi niciodată.
N-am vocea clară a trompetului
sunând asaltul cetăţii.
Sunt doar căldura imaginii
ce-o poartă la piept ostaşul.
Nu sunt orchestra bogată în viole, nici orga.
Sunt ecoul din sala concertului,
după ce ultimele aplauze s-au stins, şi luminile
rare îşi povestesc, retrăind bucuria.
Nu sunt ploile primăverii cu toane ciudate,
sunt aerul respirat de cel dintâi fir de iarbă
şi lumina de apus la căderea ultimei frunze.
Nu sunt patima
care-şi strigă vecia de-o clipă -
sunt ceea ce rămâne din dragoste,
subînţeleasa poezie a ploii mărunte şi sure.
Nu sunt marea ce-adună în palme
legănări sidefate.
Sunt tăcerea unde se coc în afund
cuvintele toate.
Nu mă simţiţi niciodată.
N-am vocea clară a trompetului
sunând asaltul cetăţii.
Sunt doar căldura imaginii
ce-o poartă la piept ostaşul.
Nu sunt orchestra bogată în viole, nici orga.
Sunt ecoul din sala concertului,
după ce ultimele aplauze s-au stins, şi luminile
rare îşi povestesc, retrăind bucuria.
Nu sunt ploile primăverii cu toane ciudate,
sunt aerul respirat de cel dintâi fir de iarbă
şi lumina de apus la căderea ultimei frunze.
Nu sunt patima
care-şi strigă vecia de-o clipă -
sunt ceea ce rămâne din dragoste,
subînţeleasa poezie a ploii mărunte şi sure.
Nu sunt marea ce-adună în palme
legănări sidefate.
Sunt tăcerea unde se coc în afund
cuvintele toate.
Destinul
Destinul mi-e să n-am nici un destin.
Destinul mi-e să port alte destine.
Un geam să fiu, strălimpede, străin,
să vă vedeţi pe voi, privind prin mine.
Să nu vă aburească suflul meu
în nici un fel fereastra către lume.
Să nu exist - şi-aceasta-i cel mai greu;
şi ce e mai uşor - să n-am un nume.
Familia o am şi nu o am.
Grădina verii în zadar mă-mbată,
iubirea mea e floarea de pe ram
ce fără fructe piere scuturată.
Iubirea mea ţi-i poate anotimp.
Eu totu-i dau şi nu-mi păstrez nimica.
Doar amintirea murmura prin timp:
Frumoasă-i bucuria, Veronica...
Şi aş fi vrut, atâta aş fi vrut
într-un urmaş să-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul început
pe care-l naşte de-obicei sfârşitul.
Şi nu pot încă soartei să mă-nchin.
Străină-s nu de voi, ci doar de mine.
Destinul mi-e să n-am nici un destin,
destinul mi-e să port alte destine.
Destinul mi-e să port alte destine.
Un geam să fiu, strălimpede, străin,
să vă vedeţi pe voi, privind prin mine.
Să nu vă aburească suflul meu
în nici un fel fereastra către lume.
Să nu exist - şi-aceasta-i cel mai greu;
şi ce e mai uşor - să n-am un nume.
Familia o am şi nu o am.
Grădina verii în zadar mă-mbată,
iubirea mea e floarea de pe ram
ce fără fructe piere scuturată.
Iubirea mea ţi-i poate anotimp.
Eu totu-i dau şi nu-mi păstrez nimica.
Doar amintirea murmura prin timp:
Frumoasă-i bucuria, Veronica...
Şi aş fi vrut, atâta aş fi vrut
într-un urmaş să-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul început
pe care-l naşte de-obicei sfârşitul.
Şi nu pot încă soartei să mă-nchin.
Străină-s nu de voi, ci doar de mine.
Destinul mi-e să n-am nici un destin,
destinul mi-e să port alte destine.
Cântecul fetelor
O, fetelor, ne leagă anotimpul
iubirii noastre fragede dintâi.
Şi cu nimica noi n-am face schimbul,
când pentru fiecare vine timpul
să spună unui om: "Rămâi!".
iubirii noastre fragede dintâi.
Şi cu nimica noi n-am face schimbul,
când pentru fiecare vine timpul
să spună unui om: "Rămâi!".
O, fetelor, de-l mângâiem pe faţă
şi mâna-i trecem blând apoi prin păr,
atât l-am vrea tovarăş pentru viaţă,
cum vrem să fie veşnic dimineaţă
şi adevăr.
şi mâna-i trecem blând apoi prin păr,
atât l-am vrea tovarăş pentru viaţă,
cum vrem să fie veşnic dimineaţă
şi adevăr.
O, fetelor, voi fetelor din lume,
pentru vecia primului fior
şi pentru tot ce-aduce ea anume,
noi niciodată nu găsim un nume,
când ne e dor.
pentru vecia primului fior
şi pentru tot ce-aduce ea anume,
noi niciodată nu găsim un nume,
când ne e dor.
O, fetelor, curând la piept voi ţine
comoara noastră. Orişicât de greu
ar fi să fie, lumea care vine
o făurim de astăzi pentru tine,
copilul meu.
comoara noastră. Orişicât de greu
ar fi să fie, lumea care vine
o făurim de astăzi pentru tine,
copilul meu.
Şi dacă peste cea dintâi iubire
şi-apleaca frunza plopul foşnitor,
măslinul ori mesteacănul subţire,
ne leagă la-nceput aceleaşi fire,
când ne e dor.
şi-apleaca frunza plopul foşnitor,
măslinul ori mesteacănul subţire,
ne leagă la-nceput aceleaşi fire,
când ne e dor.
Dar nu-i acelaşi peste tot sfârşitul.
Când focul s-a stârnit ucigător
şi mie-mi pleacă la război iubitul,
şi-ecoul doar răspunde, nesfârşitul,
când îmi e dor.
Când focul s-a stârnit ucigător
şi mie-mi pleacă la război iubitul,
şi-ecoul doar răspunde, nesfârşitul,
când îmi e dor.
Voi, fetelor, ce zvon aduce vântul?
Iubit era flăcăul coreean,
dar nu i-am mai găsit măcar mormântul
printre ruine ce-ngrozesc pamântul
din Phenian.
Iubit era flăcăul coreean,
dar nu i-am mai găsit măcar mormântul
printre ruine ce-ngrozesc pamântul
din Phenian.
O, lumea de supt pleoape unde-i, unde?
Ce vânt te-a spulberat, pustiitor?
Unde-ai plecat, iubirea mea, răspunde?
Nici un cuvânt acolo nu pătrunde
şi nici un dor?
Ce vânt te-a spulberat, pustiitor?
Unde-ai plecat, iubirea mea, răspunde?
Nici un cuvânt acolo nu pătrunde
şi nici un dor?
Voi, florilor cu lujerul subţire,
surorilor cu mers unduitor,
daca ni-e dragă-ntâia tresărire,
noi vrem să şi păstrăm acea iubire
şi-acelaşi dor.
surorilor cu mers unduitor,
daca ni-e dragă-ntâia tresărire,
noi vrem să şi păstrăm acea iubire
şi-acelaşi dor.
De peste mări, noi mâinile ne prindem
şi-n orice grai pe lume ne legăm:
oriunde-am fi, de ucigaşe grindeni,
viaţa, care creşte pretutindeni,
s-o apărăm!
şi-n orice grai pe lume ne legăm:
oriunde-am fi, de ucigaşe grindeni,
viaţa, care creşte pretutindeni,
s-o apărăm!
TEATRU/FILM 24 Octombrie
Draga Olteanu-Matei: “Toamna bobocilor” (1975), “Nea Marin miliardar” (1978), “Coana Chirita” (1986)
Biografie Draga Olteanu Matei
Apreciata actrita de comedie a teatrului si filmului romanesc s-a nascut in 24 octombrie 1933, in Bucuresti, a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale" in 1956 iar in septembrie acelasi an a debutat in piesa "Ziaristii" de Alexandru Mirodan.
Actrita Draga Olteanu Matei ne-a incantat si ne-a facut sa zambim in multe filme, piese de teatru, scenete la emisiuni TV. Poate ca cei mai tineri nu o cunosc prea bine, dar cei care sunt deja adulti isi amintesc cu placere de dansa.
Parte integrantă a generatiei de aur a teatrului românesc, Draga Olteanu Matei a strîns în palmares cam toate distinctiile la care poate rîvni un artist. A jucat în 90 de filme, în peste 50 piese de teatru ( În Valea Cucului, Înșir-te mărgărite, Omul care a văzut moartea, Interviu, Simfonia patetică, Adam și Eva, Tartuffe, Azilul de noapte, Autorul e în sală, Avarul, Caleașca de aur, Căruța cu paiațe, Căsătoria, Coana Chirița, Crimă pentru pământ, Jocul de-a vacanța, Pisica în noaptea Anului Nou, Gaițele, Travesti, Ștafeta nevăzută, Rețeta fericirii, Domnișoara Nastasia, Hagi Tudose, etc.) peste 90 de roluri in film (Golgota, Explozia, Toamna bobocilor, Iarna bobocilor, Nea Marin miliardar, Prieteni fără grai, Frații Jderi, Un surâs în plină vară, Astă seară dansăm în familie, Punguța cu doi bani, Haiducii, Zestrea domniței Ralu, Acțiunea "Autobuzul", Ilustrate cu flori de câmp, Filip cel bun, Coana Chirița (scenaristă și interpretă), Chirița în Iași (scenarista și interpreta), Patima (scenaristă și interpretă), Dumbrava minunată (scenaristă și interpretă), etc.)si a scris scenariile pentru filmele „Patima“ si „Dumbrava Minunată“, 100 roluri in TV. (Baltagul, Gaițele, Nasturele și absolutul, Don Quijote, Piticul din gradina de vară, Cadavrul viu, Mara, Hagi Tudose, Minunile Sfântului Sisoe, Leacuri la durerea de cap, Cuscrele, Ministerul comediei, Articolul 214, etc).
Îi plac trandafirii galbeni si toamna.
Dupa pensionarea sa din Teatrul National din Bucuresti in 1992 se retrage pe meleagurile natale, la Piatra Neamt si datorita evacuarii din casa sa de la București, care a fost obținută de proprietar, actrița septuagenară a decis că e momentul să revină la locurile sale natale. De mai bine de doi ani, Draga Olteanu Matei s-a stabilit la Piatra Neamț, orașul copilăriei sale , unde infiinteaza o Companie teatrala de amatori " Teatrul Vostru" pentru care afirma " Acest teatru pentru amatori este sufletul meu" cu care are spectacole de succes atat in tara cat si in strainatate, apare in show-uri de televiziune unde este apreciata si sarbatorita la justa ei valoare, a fost pentru o buna bucata de timp imaginea vinurilor Murfatlar, fara sa primeasca niciun fel de onorariu pentru aceasta reprezentare. .
Deasemenea, Draga Olteanu-Matei a lansat audio-book-ul “Golitatea înconjură, iar foamea dă de-a dreptul”, ce cuprinde rețete în versuri și în proză culese, scrise și povestite de îndrăgita actriță. La evenimentul inaugararii cartii au luat parte nume mari ale teatrului și cinematografiei, prieteni dragi ai actriței, care au ținut să îi fie alături și să deguste din celebrele pârjoale, gătite chiar de Draga. Printre invitați s-au numărat Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Rodica Mandache, Ion Lucian, Iurie Darie, însoțit de Anca Pandrea, Mitică Popescu, Monica Davidescu, Sanda Marin, Ion Cojan, Valentin Uritescu, Ileana Stana Ionescu și Mircea Albulescu. Petrecerea s-a prelungit până după miezul nopții, timp în care oaspeții au savurat atât gustările servite, cât și rețetele povestite cu tâlc de Draga.
Este casatorita de multi...multi ani cu dr. Matei despre care si acum afirma, ca cel mai bine se simte:
Acasă cu soțul meu. Obișnuiam să petrecem împreună noi doi toate sărbătorile, nu doar Revelionul. Ne îmbrăcam frumos, puneam muzică bună, ne uitam și la televizor și dădeam calificative unuia sau altuia. Ne simțeam foarte bine acasă atunci, cum ne simțim și acum. Ce preferam? Ce prefer și în ziua de astăzi, muzică bună, clasică, de bună calitate, fie că e vorba despre compozitori români, fie străini. Ce mă deranjează foarte mult sunt textele de proastă calitate și temele alese. Noi ne luptăm foarte mult pentru limba română și mă doare când văd că oamenii noștri maimuțăresc occidentul cu formule de tipul "OK", "cool", etc, fiindcă datoria noastră, a tuturor actorilor români, este să ne apărăm limba.
Este apreciata pentru talentul ei nemaipomenit cu multe premii din care amintesc:
ACIN (pentru Ilustrate cu flori de cîmp și Filip cel bun) - 1975
Ordinul Steaua României în grad de Cavaler,
Premiul TVR și PTWB (Prime Time World Broadcast) pentru Cea mai iubită actriță - 2003
Premiul UNITER pentru întreaga activitate - 2004
Premiul de Excelență al Revistei VIP - 2005
Cetaten de onoare al municipiului Piatra Neamt pe 27 septembrie/2007
Premiul Constantin Tănase (Israel),
Premiul pentru ecranizare pentru copii (Moscova),
Premiul UCR pentru Faimosul Paparazzo, și multe altele...
Actrita Draga Olteanu Matei ne-a incantat si ne-a facut sa zambim in multe filme, piese de teatru, scenete la emisiuni TV. Poate ca cei mai tineri nu o cunosc prea bine, dar cei care sunt deja adulti isi amintesc cu placere de dansa.
Parte integrantă a generatiei de aur a teatrului românesc, Draga Olteanu Matei a strîns în palmares cam toate distinctiile la care poate rîvni un artist. A jucat în 90 de filme, în peste 50 piese de teatru ( În Valea Cucului, Înșir-te mărgărite, Omul care a văzut moartea, Interviu, Simfonia patetică, Adam și Eva, Tartuffe, Azilul de noapte, Autorul e în sală, Avarul, Caleașca de aur, Căruța cu paiațe, Căsătoria, Coana Chirița, Crimă pentru pământ, Jocul de-a vacanța, Pisica în noaptea Anului Nou, Gaițele, Travesti, Ștafeta nevăzută, Rețeta fericirii, Domnișoara Nastasia, Hagi Tudose, etc.) peste 90 de roluri in film (Golgota, Explozia, Toamna bobocilor, Iarna bobocilor, Nea Marin miliardar, Prieteni fără grai, Frații Jderi, Un surâs în plină vară, Astă seară dansăm în familie, Punguța cu doi bani, Haiducii, Zestrea domniței Ralu, Acțiunea "Autobuzul", Ilustrate cu flori de câmp, Filip cel bun, Coana Chirița (scenaristă și interpretă), Chirița în Iași (scenarista și interpreta), Patima (scenaristă și interpretă), Dumbrava minunată (scenaristă și interpretă), etc.)si a scris scenariile pentru filmele „Patima“ si „Dumbrava Minunată“, 100 roluri in TV. (Baltagul, Gaițele, Nasturele și absolutul, Don Quijote, Piticul din gradina de vară, Cadavrul viu, Mara, Hagi Tudose, Minunile Sfântului Sisoe, Leacuri la durerea de cap, Cuscrele, Ministerul comediei, Articolul 214, etc).
Îi plac trandafirii galbeni si toamna.
Dupa pensionarea sa din Teatrul National din Bucuresti in 1992 se retrage pe meleagurile natale, la Piatra Neamt si datorita evacuarii din casa sa de la București, care a fost obținută de proprietar, actrița septuagenară a decis că e momentul să revină la locurile sale natale. De mai bine de doi ani, Draga Olteanu Matei s-a stabilit la Piatra Neamț, orașul copilăriei sale , unde infiinteaza o Companie teatrala de amatori " Teatrul Vostru" pentru care afirma " Acest teatru pentru amatori este sufletul meu" cu care are spectacole de succes atat in tara cat si in strainatate, apare in show-uri de televiziune unde este apreciata si sarbatorita la justa ei valoare, a fost pentru o buna bucata de timp imaginea vinurilor Murfatlar, fara sa primeasca niciun fel de onorariu pentru aceasta reprezentare. .
Deasemenea, Draga Olteanu-Matei a lansat audio-book-ul “Golitatea înconjură, iar foamea dă de-a dreptul”, ce cuprinde rețete în versuri și în proză culese, scrise și povestite de îndrăgita actriță. La evenimentul inaugararii cartii au luat parte nume mari ale teatrului și cinematografiei, prieteni dragi ai actriței, care au ținut să îi fie alături și să deguste din celebrele pârjoale, gătite chiar de Draga. Printre invitați s-au numărat Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Rodica Mandache, Ion Lucian, Iurie Darie, însoțit de Anca Pandrea, Mitică Popescu, Monica Davidescu, Sanda Marin, Ion Cojan, Valentin Uritescu, Ileana Stana Ionescu și Mircea Albulescu. Petrecerea s-a prelungit până după miezul nopții, timp în care oaspeții au savurat atât gustările servite, cât și rețetele povestite cu tâlc de Draga.
Este casatorita de multi...multi ani cu dr. Matei despre care si acum afirma, ca cel mai bine se simte:
Acasă cu soțul meu. Obișnuiam să petrecem împreună noi doi toate sărbătorile, nu doar Revelionul. Ne îmbrăcam frumos, puneam muzică bună, ne uitam și la televizor și dădeam calificative unuia sau altuia. Ne simțeam foarte bine acasă atunci, cum ne simțim și acum. Ce preferam? Ce prefer și în ziua de astăzi, muzică bună, clasică, de bună calitate, fie că e vorba despre compozitori români, fie străini. Ce mă deranjează foarte mult sunt textele de proastă calitate și temele alese. Noi ne luptăm foarte mult pentru limba română și mă doare când văd că oamenii noștri maimuțăresc occidentul cu formule de tipul "OK", "cool", etc, fiindcă datoria noastră, a tuturor actorilor români, este să ne apărăm limba.
Este apreciata pentru talentul ei nemaipomenit cu multe premii din care amintesc:
ACIN (pentru Ilustrate cu flori de cîmp și Filip cel bun) - 1975
Ordinul Steaua României în grad de Cavaler,
Premiul TVR și PTWB (Prime Time World Broadcast) pentru Cea mai iubită actriță - 2003
Premiul UNITER pentru întreaga activitate - 2004
Premiul de Excelență al Revistei VIP - 2005
Cetaten de onoare al municipiului Piatra Neamt pe 27 septembrie/2007
Premiul Constantin Tănase (Israel),
Premiul pentru ecranizare pentru copii (Moscova),
Premiul UCR pentru Faimosul Paparazzo, și multe altele...
· Maria Sa, Birlic! / (2010) - ea insasi
· Narcisa Sălbatică (2010) - bunica Narcisei
· Cuscrele (2005)
· Poveste imorală (2000)
· Faimosul Paparazzo (1999) Trailer
· Ministerul comediei (1999)
· Danila Prepeleac (1996)
· Conu Leonida fata cu reactiunea / (1991) - Efimita
· Cucoana Chirița (1986) - Chirita Trailer
· Căsătorie cu repetiție (1985)
· Promisiuni (1985)
· Rămășagul (1984)
· Iancu Jianu, haiducul (1981)
· O lume fără cer (1981)
· Dumbrava minunată (1980)
· Hagi Tudose / (1980)
· Audiența (1979)
· Nea Mărin Miliardar (1979) - Veta
· Un om în Loden (1979) - sotia lui Aman Trailer
· Acțiunea Autobuzul (1978) - Tiganca
· Avaria (1978)
· Din nou împreună (1978) - Frusina
· Pentru patrie (1978) - Sora Ana
· Eu, tu și Ovidiu (1977) - florareasa
· Iarna bobocilor (1977) - Varvara
· Bunicul și doi delincvenți minori (1976)
· Comoara din deal / (1976) - Elisaveta Dinoiu
· Instanța amână pronunțarea (1976)
· Serenada pentru etajul XII (1976) - Provinciala
· Cadavrul viu / (1975)
· Filip cel bun (1975) - Responsabila
· Ilustrate cu flori de câmp (1975) - Nasa-moasa
· Patima (1975) - Pauna Varlam
· Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Moasa Irina
· Toamna bobocilor (1975) - Varvara
· Zile fierbinți (1975) - responsabila de la cresa
· Frații Jderi (1974) - ghicitoarea Raluca Trailer
· Explozia (1973) - Angela, sotia lui Salamandra
· Pistruiatul (1973) - doamna Rozeanu
· Astă seară dansăm în familie (1972) - Lăcrămioara Trailer
· Bariera (1972) - carciumareasa Vestemeanca
· Cine va deschide usa? (1972) - Femeia cu bagaj
· Piticul din gradina de vara / (1972)
· Cavalerul Tristei Figuri / (1971)
· Facerea lumii (1971)
· Frații (1970)
· Un nasture sau absolutul / (1970)
· Silent Friends (1969)
· Răpirea fecioarelor (1968)
· Răzbunarea haiducilor (1968)
· Zile de vara (1968) - Bucatareasa
· Maiorul și moartea (1967)
· Golgota (1966) - Ana Varga, vaduva de miner
· Procesul alb (1965)
· Răscoala (1965)
· Un surâs în plină vară (1963)
· S-a furat o bombă (1961)
· Blanca (1955) - stareta
Filmografie - asistent regie
· Cucoana Chirița (1986) Trailer
Filmografie - ecranizare
· Dumbrava minunată (1980) - ecranizare
Filmografie - scenarist
· Patima (1975)
Magda Catone, actriţă la Teatrul de Comedie (Filme: “De ce trag clopotele, Mitică?”, “E pericoloso sporgersi”).
Biografie Magda Catone
Actrita s-a nascut in Bucuresti pe 24 octombrie 1958.
Este absolventa Academiei de Arta Teatrala si Cinematografica, promotia 1982, clasa profesori Ion Cojar si Amza Pelea , pe care-l adora : "...profesorul meu, marele si regretatul Amza Pellea.... nu ma pot abtine sa nu spun cateva cuvinte despre el pentru ca dragostea mea pentru acest om este peste mormant. Frumusetea relatiei pe care am avut-o cu profesorul Amza a fost deosebita si ma consider extrem de norocoasa pentru ca am avut sansa sa-l cunosc pe acest mare om. Era un tip vital, o persoana puternica, cu o personalitate din care avea ce sa-ti impartaseasca. Si ce a fost si mai frumos, asa cumva, este ca si sotul meu a fost tot la clasa marelui Amza Pellea, ceea ce mi s-a parut, intr-un fel, si asta o legatura frumoasa pentru cuplul pe care il formam."
Dupa terminarea facultatii este repartizata la Teatrul de Stat din Petrosani.
Debuteaza in film, inca de pe bancile facultatii, in regia lui Lucian Pintilie, interpretand un rol secundar in filmul acestuia : " De ce trag clopotele Mitica ? " / 1981
In timpul filmarilor la " Imposibila iubire " (1983) , regizat de Constantin Vaieni, la Ramnicu Valcea, il cunoaste pe actorul Serban Ionescu care ii va deveni partener de viata si scena, facand impreuna de peste 28 de ani un cuplu fericit, bazat pe iubire, intelegere si toleranta. Cei doi au impreuna un baiat, Carol in varsta de 13 ani.
In ultimii ani s-a adaptat cu usurinta noilor "provocari", a interpretat si interpreteaza rolul Tanti Maria din
" imaginea / reclama " unui detergent, participa la numeroase show-uri de televiziune, joaca in telenovele dar nu a renuntat niciodata la cariera ei teatrala si cinematografica, exceland in roluri comice.
Este detinatoarea a :
Premiului de interpretare feminină la Festivalul de teatru din Braşov, 1983
Premiului special al juriului la Festivalul de teatru pentru tineret, Costineşti, 1984
In prezent este profesor asociat la o facultate de teatru si pregateste noi generatii de actori.
Este absolventa Academiei de Arta Teatrala si Cinematografica, promotia 1982, clasa profesori Ion Cojar si Amza Pelea , pe care-l adora : "...profesorul meu, marele si regretatul Amza Pellea.... nu ma pot abtine sa nu spun cateva cuvinte despre el pentru ca dragostea mea pentru acest om este peste mormant. Frumusetea relatiei pe care am avut-o cu profesorul Amza a fost deosebita si ma consider extrem de norocoasa pentru ca am avut sansa sa-l cunosc pe acest mare om. Era un tip vital, o persoana puternica, cu o personalitate din care avea ce sa-ti impartaseasca. Si ce a fost si mai frumos, asa cumva, este ca si sotul meu a fost tot la clasa marelui Amza Pellea, ceea ce mi s-a parut, intr-un fel, si asta o legatura frumoasa pentru cuplul pe care il formam."
Dupa terminarea facultatii este repartizata la Teatrul de Stat din Petrosani.
Debuteaza in film, inca de pe bancile facultatii, in regia lui Lucian Pintilie, interpretand un rol secundar in filmul acestuia : " De ce trag clopotele Mitica ? " / 1981
In timpul filmarilor la " Imposibila iubire " (1983) , regizat de Constantin Vaieni, la Ramnicu Valcea, il cunoaste pe actorul Serban Ionescu care ii va deveni partener de viata si scena, facand impreuna de peste 28 de ani un cuplu fericit, bazat pe iubire, intelegere si toleranta. Cei doi au impreuna un baiat, Carol in varsta de 13 ani.
In ultimii ani s-a adaptat cu usurinta noilor "provocari", a interpretat si interpreteaza rolul Tanti Maria din
" imaginea / reclama " unui detergent, participa la numeroase show-uri de televiziune, joaca in telenovele dar nu a renuntat niciodata la cariera ei teatrala si cinematografica, exceland in roluri comice.
Este detinatoarea a :
Premiului de interpretare feminină la Festivalul de teatru din Braşov, 1983
Premiului special al juriului la Festivalul de teatru pentru tineret, Costineşti, 1984
In prezent este profesor asociat la o facultate de teatru si pregateste noi generatii de actori.
· Proiecte de trecut (2019) - Nana Salome
· Scurtcircuit (2017) - mama Melaniei Trailer
· Friday Night / Vineri seară (2014) - proprietăreasa Trailer
· Rămâi cu mine (2013) Trailer
· The House of Magic / Casa magicianului (2013) - Baxter/infirmeră (dialog versiune română) Trailer
· Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011) - Lia Trailer
· Sinucide-mă! (2011) Trailer
· Narcisa Sălbatică (2010) - Mioara
· Viața mea sexuală (2010) - vecina Trailer
· Casanova, identitate feminină (2009) Trailer
· Dulciuri nocturne (2008)
· Fetele marinarului (2008)
· De ce eu? (2006) - Mama
· La urgență (2006) - mama lui Cami
· Păcală se întoarce (2006) - răspopita Trailer
· Și totul era nimic... (2006) - Loredana
· Un acoperiș deasupra capului (2006) Trailer
· Cuscrele (2005)
· Milionari de weekend (2004) - Tanti Coca
· Maria (2003) - Tena
· Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) - farmacista
· ...Sub clar de luna (2002)
· Valsul lebedelor (2002)
· Zapping (2000) - sotia
· Față în față (1999)
· Terminus paradis (1998)
· Johnny Mysto: Boy Wizard (1997) - Rose
· Une mere comme on n'en fait plus (1997)
· E pericoloso sporgersi (1993) - Rexona
· Atac in biblioteca (1992)
· Balanța (1992)
· Dragoste și apă caldă (1992) - muncitoarea Dorina
· Innebunesc si-mi pare rau (1992)
· Rămânerea (1992)
· Casa din vis (1991)
· Conu Leonida fata cu reactiunea / (1991) - Safta
· Divorț... din dragoste (1991)
· Telefonul (1991)
· Vanatoarea de lilieci (1991) - Silvia
· De ce are vulpea coada? (1988) - Maricica Voinea
· Un studio in cautarea unei vedete (1988)
· Enigmele se explică în zori (1987)
· Flăcări pe comori (1987) Trailer
· Niste baieti grozavi (1987) - Mica
· Escapada (1986)
· Salutări de la Agigea (1984)
· Imposibila iubire (1983)
· Prea cald pentru luna mai (1983)
· Baloane de curcubeu (1982)
· De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
Antinevralgicul de la 5 P.M. - Ileana Vulpescu
GÂNDURI PESTE TIMP 24 Octombrie
Dimitrie Gusti - Citate:
SFATURI UTILE 24 Octombrie
TRATAMENT RĂCEALĂ ȘI GRIPĂ ÎN 10 PAȘI
1. Nu lua antiobiotice sau medicamente fara prescriptia medicului. Acestea pot duce la slabirea sistemului imunitar!
2. Dormi cel putin 8 ore pe noapte, iar daca raceala este mai puternica, stai in pat cateva zile (2-3). Evita efortul fizic, curentul si umezeala, bea lichide (ceaiuri si sucuri de fructe) si nu te imbraca foarte gros.
3. Ia regulat vitamania C pentru a preveni raceala, insa daca este prea tarziu, doze mai mari din aceasta vitamina vor atenua simptomele si vor scurta durata bolii.
4. Pentru prevenirea imbolnavirii, ia cate o jumatate de catel de usturoi dimineata, la pranz si seara. Acesta contine peste douazeci de substante antivirale si antibacteriene si este cel mai puternic antigripal natural cunoscut. Ca tratament pentru raceala, zdrobeste patru-cinci catei de usturoi, amesteca-i cu 10 lingurite de miere de albine si ia din acest preparat cate o lingurita din jumatate in jumatate de ora.
5. Siropul de ceapa se recomanda cand esti racit si tusesti, avand proprietati antivirale si de combatere a germenilor microbieni. La fel, poti folosi ghimbirul: 10 g de ghimbir tocat marunt se lasa la fiert in 250 ml de apa. Dupa ce ghimbirul a fiert, iar apa s-a mai evaporat din vas, adauga o jumatate de lingurita de zahar. Acest decoct trebuie baut cat este fierbinte.
6. In cazul in care raceala debuteaza cu temperatura,
frisoane, iti curge nasul ai ai dureri de gat, se recomanda o baie fierbinte, pentru a opri boala in faza incipienta. Apa trebuie sa aiba 37°C si durata baii este de 35-40 de minute. Dupa baie, strege-te cu un prosop incalzit si stai in pat la caldura, minim 1 ora. Aceste bai au un puternic efect antigripal, deoarece scad considerabil rezistenta microbilor.
7. Lamaia este esentiala in tratarea unei raceli obisnuite, cu febra. Zeama de lamaie, bogata in vitamina C, creste rezistenta organismului, diminueaza toxicitatea si reduce durata bolii. Dilueaza zeama unei lamai intr-un pahar cu apa calduta. Adauga o lingurita de miere si bea acest amestec o data sau de doua ori pe zi.
8. In perioada de raceala acuta, atunci cand este prezenta si febra, renunta la mancarea solida si bea multe sucuri de fructe si legume. Este preferabil sa eviti carnea, pestele, ouale, branza si alimentele bogate in amidon.
9. Supa de pui asezonata cu verdeturi este cea mia indicata intr-o raceala! Este benefica pentru gat si caile respiratorii, reduce procesele inflamatorii, calmeaza tusea, stranutul si reduce secretiile nazale.
10. Daca nu vrei sa iei medicamente, trateaza raceala cu suc de fructe. Alege portocale, lamai si grapefruit proaspete, stoarce-le acasa in blender si la sucul obtinut adauga doua lingurite de miere, coaja rasa de la fructe si apa. Se lasa la macerat o ora sau doua, dupa care se bea. Pentru a avea efect contra racelii, se beau 3-4 pahare, intr-un interval de 12 ore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu