MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 26 OCTOMBRIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE
ARTE 26 Octombrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 26 Octombrie
Fidelio - Beethowen
MUZICĂ 26 Octombrie
La Mulți Ani, Corina Chiriac!
Corina Chiriac - Opriți timpul - Album integral
Caravelli 1 & 2
The Best of Francois Couperin
Baroque Music Collection - French
POEZIE 26 Octombrie
Dosoftei
1624: S-a nascut Dosoftei (numele monahal al lui Dimitrie Barila), mitropolit al Moldovei. Cunoscând elina, latina, slavona, poloneza şi ucraineana, traduce în româneşte “Psaltirea pre versuri tocmită”, prima operă în versuri tipărită în româneşte; (d.13.12.1693). Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei, (n. 26 octombrie 1624, Suceava – d. 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkva, Ucraina), cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și traducător. În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt.
Psalmul lui David
Doamne, mi-asculta de rugi
Ce ma rog din vriame lungi,
Si strigarea mia sa margi
Spre tine sa sa-ntaleagi.
Nu-ti intoarce sfanta fati
De catra mine cu grati.
Si le zi ce sant cu jiale
Si cu tangi de gresiale
Pleaca-ti auzul spre mine
Si sa-mi hii,
Doamne spre bine.
Si la ce zi ti-oi striga-te
Sa-mi auzi de greutate,
Ca-mi trec zalele ca fumul,
Oasele mi-s saci ca scrumul.
Ca neste iarbi taiati
Mi-iaste inema sacati,
Ca sti uiati de mine
Ce-am gatat sa mananc paine.
De suspinuri si de jiale
Mi-au lipitu-mi os de piale
De-a tocma cu pelecanul
Prin pustii petrec tot. anul.
Si ca corbul cel de noapte
imi petrec zalele toate,
Ca o vrabie ramasi
in supt streasini de casi.
Toati zua mi sa strambi
Pizmasii miei de-mi fac scrabi.
Si ceia ce m-imbuneazi
Fac giuramint sa ma piarzi.
Am mancat paine de zguri
Si lacrami in bauturi,
De fata maniii tale
Ce mi-ai dat de sus la vale.
Mi-s zalele trecatoare
De fug ca umbra de soare.
Si ca iarba cea taiati
Mi-iaste vratutea sacati.
Iar tu,
Dumnezau sfinte,
Tu esti din viaci de mainte,
Si petreci in rod de rudi.
Tu te scoali fara trudi
De vei milui
Sionul
Si sa-l cruti ca tu-i esti
Domnul.
Ca-i sunt vremile venite
Si pietrile indragite
De serbii sfintiii tale
Si tarna cea de pre cale.
S-ti vor cinsti sfantul nume
Limbile toate din lume,
Si cu dragoste toti craii
T vor vedia slava cu aii.
Ca vei zidi,
Doamne sfinte,
Sionul ca de mainte,
Si-ti vei ivi sfanta fati
Cu slavi si cu dulceati.
Ca le vei cauta de rugi
Celor din pedeapsi lungi,
Si de dansi nu-ti va fi greati,
Ce se roagi cu dulceati,
Si aceasta sa sa scrie
Preste alt rod ce sa vie.
Si oameni ce s-or zidi-si
Ti-or canta cu voaie tinsi.
Ca t-ai cautat spre multame,
Si domnul din ceri dand razi,
Cauta spre pamant sa vazi.
Si s-auza de duriare
Celor ferecati in fiare.
Si cei ucisi fara liage,
Cuconii sa le dezliage.
Sa dia viaste-n toi
Sionul
De bine ce-au facut
Domnul,
Sa-i laude santul nume,
in
Ierusalim si-n lume
Si gloatele cu gramadi
Sa sa strangi la fagadi.
Si-mparatai cu tot omul
Sa slujeasca toti la
Domnul,
Si sa-i raspunzi-n tarie
Cu cale de marturie.
Sa-mi dai viaste si cu bine
Pentru zale ce-am putane.
Si cand imi vei lua viata.
Ma rog,
Doamne, sa-ti vaz fata.
Ca preste tot rod de rudi
iti sunt aii fara trudi.
Si
Tu,
Doamne, cu cuvantul
Dintai ai urzat pamantul.
Si ceriurile ce-s nalte,
Sunt de mana ta lucrate.
Acialea toate s-or triace,
Iara tu tot vei petriace.
Si ca haina ponosati
Cand li-a hi vriamia sosati,
Li s-a destrama faptura
Din hire ca vechitura.
Si li-i depana ca tortul,
De sa vor schimba cu totul.
Iara tu,
Dumnezau sfinte.
Tu esti
Domn ca si mainte,
Si traiesti pre asezare
Ca cela ce esti
Domn tare.
Si fiii slugilor tale,
Le vei deschide-le cale,
Sa-si descalece mosie,
Sa s-asiaze cu vecie
Si sa-si radice samanti
Sa-ti slujeasci cu credinti.
Ce ma rog din vriame lungi,
Si strigarea mia sa margi
Spre tine sa sa-ntaleagi.
Nu-ti intoarce sfanta fati
De catra mine cu grati.
Si le zi ce sant cu jiale
Si cu tangi de gresiale
Pleaca-ti auzul spre mine
Si sa-mi hii,
Doamne spre bine.
Si la ce zi ti-oi striga-te
Sa-mi auzi de greutate,
Ca-mi trec zalele ca fumul,
Oasele mi-s saci ca scrumul.
Ca neste iarbi taiati
Mi-iaste inema sacati,
Ca sti uiati de mine
Ce-am gatat sa mananc paine.
De suspinuri si de jiale
Mi-au lipitu-mi os de piale
De-a tocma cu pelecanul
Prin pustii petrec tot. anul.
Si ca corbul cel de noapte
imi petrec zalele toate,
Ca o vrabie ramasi
in supt streasini de casi.
Toati zua mi sa strambi
Pizmasii miei de-mi fac scrabi.
Si ceia ce m-imbuneazi
Fac giuramint sa ma piarzi.
Am mancat paine de zguri
Si lacrami in bauturi,
De fata maniii tale
Ce mi-ai dat de sus la vale.
Mi-s zalele trecatoare
De fug ca umbra de soare.
Si ca iarba cea taiati
Mi-iaste vratutea sacati.
Iar tu,
Dumnezau sfinte,
Tu esti din viaci de mainte,
Si petreci in rod de rudi.
Tu te scoali fara trudi
De vei milui
Sionul
Si sa-l cruti ca tu-i esti
Domnul.
Ca-i sunt vremile venite
Si pietrile indragite
De serbii sfintiii tale
Si tarna cea de pre cale.
S-ti vor cinsti sfantul nume
Limbile toate din lume,
Si cu dragoste toti craii
T vor vedia slava cu aii.
Ca vei zidi,
Doamne sfinte,
Sionul ca de mainte,
Si-ti vei ivi sfanta fati
Cu slavi si cu dulceati.
Ca le vei cauta de rugi
Celor din pedeapsi lungi,
Si de dansi nu-ti va fi greati,
Ce se roagi cu dulceati,
Si aceasta sa sa scrie
Preste alt rod ce sa vie.
Si oameni ce s-or zidi-si
Ti-or canta cu voaie tinsi.
Ca t-ai cautat spre multame,
Si domnul din ceri dand razi,
Cauta spre pamant sa vazi.
Si s-auza de duriare
Celor ferecati in fiare.
Si cei ucisi fara liage,
Cuconii sa le dezliage.
Sa dia viaste-n toi
Sionul
De bine ce-au facut
Domnul,
Sa-i laude santul nume,
in
Ierusalim si-n lume
Si gloatele cu gramadi
Sa sa strangi la fagadi.
Si-mparatai cu tot omul
Sa slujeasca toti la
Domnul,
Si sa-i raspunzi-n tarie
Cu cale de marturie.
Sa-mi dai viaste si cu bine
Pentru zale ce-am putane.
Si cand imi vei lua viata.
Ma rog,
Doamne, sa-ti vaz fata.
Ca preste tot rod de rudi
iti sunt aii fara trudi.
Si
Tu,
Doamne, cu cuvantul
Dintai ai urzat pamantul.
Si ceriurile ce-s nalte,
Sunt de mana ta lucrate.
Acialea toate s-or triace,
Iara tu tot vei petriace.
Si ca haina ponosati
Cand li-a hi vriamia sosati,
Li s-a destrama faptura
Din hire ca vechitura.
Si li-i depana ca tortul,
De sa vor schimba cu totul.
Iara tu,
Dumnezau sfinte.
Tu esti
Domn ca si mainte,
Si traiesti pre asezare
Ca cela ce esti
Domn tare.
Si fiii slugilor tale,
Le vei deschide-le cale,
Sa-si descalece mosie,
Sa s-asiaze cu vecie
Si sa-si radice samanti
Sa-ti slujeasci cu credinti.
Psalmul 99
Strigaţ din toate ţări cătră Domnul,
Ce lăcuiţ pre pământ tot omul.Slujiţ Domnului cu bucurie,
Nainte-I să-ntraţ cu mărturie.
Să ştiţ de Dumnezău că ni-i Domnul
Ce ne-au făcut pre noi, pre tot omul,
Că-I suntem ai Lui oameni de turmă
Şi oiţe de-I paştem pre urmă.
Prin porţâle Lui să-ntrăm cu rugă,
Sama să ne ia Domnul pre strungă.Să-I mulţămim, să-I vestim svânt nume,
Că-i bun Domnul şi slăvit în lume.
Mila Lui în veci este pre ţară
Şi-n tot rodul svânta-I adevară.
Ce lăcuiţ pre pământ tot omul.Slujiţ Domnului cu bucurie,
Nainte-I să-ntraţ cu mărturie.
Să ştiţ de Dumnezău că ni-i Domnul
Ce ne-au făcut pre noi, pre tot omul,
Că-I suntem ai Lui oameni de turmă
Şi oiţe de-I paştem pre urmă.
Prin porţâle Lui să-ntrăm cu rugă,
Sama să ne ia Domnul pre strungă.Să-I mulţămim, să-I vestim svânt nume,
Că-i bun Domnul şi slăvit în lume.
Mila Lui în veci este pre ţară
Şi-n tot rodul svânta-I adevară.
Nicolae Beldiceanu, poet roman (“Doine”, “Poliritmice”, “Tala”)
Biografie Nicolae Beldiceanu
Nicolae Beldiceanu (n. 26 octombrie 1844, Preutești, județul Baia - d. 2 februarie 1896, Iași) a fost un poet și prozator român.
Urmează cursurile Academiei Mihăilene din Iași. Ca poet a debutat în ziarul lui Hasdeu, „Lumina”. A colaborat la revista „Convorbiri literare”, unde a publicat poezii de factură romantică și pesimistă, apoi la „Contemporanul”, sub influența căruia a scris cele mai bune poezii ale sale (Vechituri, Lăutarul, Amurgul veacului, Dezmoșteniții). A mai publicat și lucrări arheologice, printre care Antichitățile de la Cucuteni(1885). A fost căsătorit cu Victoria, verișoara pictorului Octav Băncilă.[1]Fiul său, Nicolae N. Beldiceanu (1881-1923), a fost un reputat prozator și publicist.
Opera
· Tala. Nuvelă contimporană, Iași, 1882
· Elemente de istoria românilor, I-III, Iași, 1893-1894
· Poezii, Iași, 1893
· Doine, Iași, 1893
· Poezii, București, 1914
Desmoşteniţii
Cît văd ochii peste lanuri, pentru cine ară pluguri,
Pentru cine sapă aur felurite meşteşuguri?
Mult folos aduce munca - e prielnică oricui;
Şi cu toate-acestea-n lume nu e bine, pace nu-i...
Azi, cu braţe dezrobite, zămislesc atâtea goluri,
Încît lipsa crăiniceşte între cele două poluri...
De cînd vulpea, la tribună, luînd glas de orator,
Linguşeşte bunătatea adormitului popor,
Mulţi, de aprigă nevoie şi de muncă zdrobitoare,
Fără strop de udătură, mor pe rodnice ogoare,
Banii ce se-ngroapă-n ladă, pe sărac nu-l folosesc,
În coşer, porumb s-adună: haine multe stăruiesc
Ne-mbrăcate, pe cînd turma cea de muncă zdrumicată,
Cît trăieşte, foamea rabdă, umblă vecinic dezbrăcată...
Cine ştie a colibei şi amarul şi necazul
Cine lacrimile vede, ce ca focul ard obrazul?
Mulţi sînt cei ce stau pe drumuri fără pîine şi desculţi;
Din acei ce-şi roagă moartea, sînt la număr încă mulţi,
Cînd în sac nu au făină, cînd în vatră n-au cenuşă,
Ce mai pot avea săracii? – doar gunoiul după uşă...
Apoi cum să aibă unii tot folosul şi tot bunul?
Şi ce-ar sătura o sută, să hrănească numai unul?
Sărăcie, eşti bătrînă ca şi foamea... Tu ţii minte,
De cînd ban cu ban se fură... Eu nu pot avea cuvinte
Lacrimi încă n-am destule, ca să plîng pe cei ce plîng...
Multe lipsuri, nevoi multe pe sărac de-aproape-l strîng,
Şi nu are o zi bună el din leagăn pîn’ la groapă;
Şi pe zi cu zi, legiştii ce tribuna stăpînesc,
Pe hîrtie ne dau pravili şi dreptatea siluiesc...
Stropşind inima şi mintea, ei joc gloatele-n arşic;
Legea le miroase-a carne şi a sînge de mojic...
...........................................................................
Pentru slujbă şi favoare, ca un cîne pentru os,
Un politic, lîngă urnă, latră fără de folos...
Dar, zadarnic, lacrimi cearcă să mai stoarcă el din piatră,
Căci acum a suta oară ştie lumea că el latră...
Cu o netedă cîmpie, cum nu samănă priporul,
Tot aşa nu se loveşte nici stăpînul cu poporul...
Legiuire îmbătrînită, tu dai vina pe săracul,
Ce la zi de grea nevoie, rupt de foame, rupe sacul,
Dar gîndească pravalistul: lucrătorul ce munceşte
La stăpîn întreaga vară, ce fel iarna se se hrăneşte?
Munca lor plătită este cu-a durerii pită neagră;
Cel bogat, sărac la cuget, din porumb – le dă pelagră...
Ce folos pentru ştiinţă e săracul în spital...
Lui ce-i trebuie viaţă? – Doctore, pe animal
Spintecă-l şi-l cercetează, căci în slujbă eşti chemat,
Nu să priboleşti săracul, ci să vindeci pe bogat!
Ce primiţi pe lucrul vostru voi, fierarilor sărmani,
Pentru lada-n care strînge cămătarul ai săi bani?
Voi, plugari făr’ de ogoare, pentru ce mai sămănaţi
Şi rodiţi prin munca voastră pînea care n-o mîncaţi?
Braţul omului e braţul cel mai ieftin: astăzi, voi
Nu plătiţi nici jumătate cît perechea cea de boi...
Salahor, lipsit de vară, tu, prostitule ţăran,
La stăpîn munciţi de-a una cîte zile-s într-un an;
Apoi, sfintele duminici, vi se face capul toacă,
Cînd cu „Doamne miluieşte” preotul minciuni vă toacă...
..........................................................................................
Lucraţi, oamenilor liberi, cum lucra odată robul,
Puneţi piatră peste piatră, mari sudori vărsaţi cît bobul;
Rădicaţi palat ştiinţei, zidiţi şcoli pentru boieri,
Ce-or găsi numai ţăranii cu momiţa că sînt veri...
Hai, siliţi, ridicaţi grabnic uriaşele cazarme,
Şi cetăţile trufaşe pentru oamenii de arme,
Ce-s meniţi a fi cuţitul cel de om hăcuitor,
Când pe galonaţi îi prinde gustul aprig de omor.
Fericit acel ce scapă din război făr’ de picioare:
Regele, în loc de pîne, îi dă – crucea de onoare...
O, voi, dascăli ai minciunei, voi stăpînilor creştini,
Ce mulţimei răstignite împletiţi cununi de spini,
De-aţi avea de fiară unghii, foame de-aţi avea cînească,
Ce datori sînt dezrobiţii pentru voi ca să robească?
Nu mai puneţi pe-ai lor umeri grele sarcini ca pe vită,
Încetaţi cu răutatea, căci îi duceţi la ispită...
Voi, poeţi, ce-n rime goale înşiraţi mereu palavre
Şi-nchinaţi a voastre ode, cînd la nişte sfinte javre,
Cînd, apoi, la comandirul mare peste ucigaşi...
Pana voastră cea pocită, steaua zilei murdăreşte;
Iar săracul, ce cu dreapta lui sudoare vă hrăneşte,
Blastămă figura voastră de slugarnice făpturi,
Care laudă în versuri omeneştile scursuri...
Nobile femei, cînd haina cu miresme o stropiţi,
Oare ştiţi a sărăcimei cîte lacrimi cheltuiţi?
Din a văduvei pustie şi nefericită casă,
Ştiţi voi cîtă pîne fură peticul cel de mătasă?
Spuneţi, idoli ai simbriei, voi, ce pe-ale voastre piepturi
Cu năprasnică mîndrie purtaţi aur şi scumpeturi,
Cîte, muncii, braţe smulge droaia voastră cea de slugi?
Spune, vulpe diplomată, dihor ce pe om distrugi,
Cît timp vor mai fi pe lume săcerişuri de războaie,
Iar pe holda omenească, ucigaşa de glonţi ploaie?
Dumnezei, luminii duşmani, voi, ce-ntre pămînt şi soare,
Staţi ca nourii durerii, de întunecaţi popoare
Cu a voastră nedreptate şi asprime – voi nu ştiţi,
Că un timp în sînul mamei, vitei vă semăluiţi?
Dar de vită şi de oameni, ce vă pasă? – cînd azi totul
Vi se pleacă, cînd de muncă scăpat este numai mortul?
Îngrozitu-s-a pămîntul de aşa prieteşug;
Pentru om şi pentru vită, fierul dă şi azi lanţug.
Căci e meşteră Puterea, şi-a făcut cumplită lege,
După care, ca pe vită, ştie bine să vă lege...
Şi-apoi zic, nesocotiţii, că voi liberi să trăiţi
Sînteţi – o, ce vorbe goale... sînteţi liberi – să muriţi...
Plînge glasul sărăciei ca un cîntec plin de jale...
Ascultaţi-l cum vă mustră, arătînd rănile sale;
Acest birnic al durerii – chip de vifor neguros,
El spre voi, cuţite parcă, din ochi zvîrle mînios!
Nu vă cere-a voastre scule, nu vă cere-a voastre bunuri,
Nici stăpîn el vrea să fie, peste săbii, peste tunuri,
Nu rîvneşte el mărirea, cu tăiosul ei satîr,
Nici coroane, ce stau bine pe urechi lungi de catîr...
Crieri, instrumente oarbe, ce-aţi ajuns a fi maşină,
Numai ca stăpînii voştri să trăiască în hodină...
Voi, ce trîntorilor, stofă de mătasă-nfiripaţi,
Şi, drept haină, zdrenţe numai de la dînşii căpătaţi;
Voi, ce marmoră cioplită pregătiţi pentru palate;
Voi, prostiţilor de muncă, ce mari temniţe zidiţi,
Ca în ele, pe gunoaie, voi amar să vă topiţi...
O, calici de toată breasla, cum hrăniţi pe toţi sătuii,
Şi cinstiţi pe necinstiţii, pe schilozii şi tehuii?
Nu ştiţi voi ce slabă este în putere strîmbătatea?
Limpeziţi-vă la minte, cîntăriţi-vă dreptatea.
Sută, cum laşi tu pe unul, munca ta să o mănînce,
Şi tu mie, cum laşi suta, în durere să te-mbrînce?
Ei, ce scnimbă fiica voastră într-o carne de plăcere,
Pe cînd sînu-şi pîngăreşte desfrînata lor muiere,
Vă iau pînea ce hrăneşte oasele şi-al vostru sînge,
Iar voi staţi, răbdaţi... şi foamea de stomac cumplit vă strînge...
De-aş cutreiera pămîntul, codrii lui întunecaţi,
N-aş găsi eu nicăirea: lupi săraci şi lupi bogaţi...
Număraţi voi, care duceţi greu nevoile pe umăr,
Cîte traiste sunt goale – şi-ţi vedea al vostru număr;
Ei sînt zece, sînt o sută, sînt o mie şi mai mulţi...
Dar ai voştri asupriţii: milioane sînt desculţi!
Ocean de sărăcie, de amar şi întuneric,
Cînd ai tu a ta putere, de ce stai ca un nemernic?
Cînd eşti suflet, cînd eşti număr, pentru ce mai stai la gînd?Înainte, înainte, milionule flămînd!
Apusul soarelui
În purpură şi aur, apune sfântul soare,
El sărutări trimete la fiecare floare;
Apusul scânteiază de raze aurii,
Şi apele albastre devin trandafirii.
Pe insula cu nuferi, pe trestie înaltă,
Se joacă două presuri, doi zburători de baltă;
Pe deasupra zboară, trec raţele în rând;
Nagâţul se roteşte şi ţipă când şi când.
Senin curat e cerul, abia vântul adie,
Iar trestia pe baltă se mişcă, se mlădie;
Furnică pe sub ape un şir de peştişori,
Apusul îi priveşte cu ochi scânteitori.
Din papura cea verde o broască verde sare,
Şi pe oglinda apei se face un cerc mare, -
Şi cercul mereu creşte - apoi pe nesimţit
Dispare, pe un luciu de raze aurit.
Dar ce s-aud, ce glasuri, ce şoapte ies din baltă? -
Prin razele de soare deodată se arată
Doi faguri de viaţă, doi muguri iubitori,
Două copile albe, cu sân de albe flori.
Copilele frumoase, voioase, râzâtoare,
Volocul cel cu peşte îl trag pe mal la soare,
Şi apa oglindeşte albastre bucurii,
Ş-albastrul, forme albe, - copile serafii.
Cămeşele lor ude de sânuri stau lipite;
Sub alba ţesătură se află tăinuite
Dulci forme de iubire, rotunde năluciri,
Comori de frumuseţe, de albe fericiri.
Iar soarele pătrunde prin inul cel subţire,
La peptul care poartă fragi tineri de iubire;
El pune flori de aur pe sân copilelor,
Şi călduros şi dulce sărută ochii lor.
El sărutări trimete la fiecare floare;
Apusul scânteiază de raze aurii,
Şi apele albastre devin trandafirii.
Pe insula cu nuferi, pe trestie înaltă,
Se joacă două presuri, doi zburători de baltă;
Pe deasupra zboară, trec raţele în rând;
Nagâţul se roteşte şi ţipă când şi când.
Senin curat e cerul, abia vântul adie,
Iar trestia pe baltă se mişcă, se mlădie;
Furnică pe sub ape un şir de peştişori,
Apusul îi priveşte cu ochi scânteitori.
Din papura cea verde o broască verde sare,
Şi pe oglinda apei se face un cerc mare, -
Şi cercul mereu creşte - apoi pe nesimţit
Dispare, pe un luciu de raze aurit.
Dar ce s-aud, ce glasuri, ce şoapte ies din baltă? -
Prin razele de soare deodată se arată
Doi faguri de viaţă, doi muguri iubitori,
Două copile albe, cu sân de albe flori.
Copilele frumoase, voioase, râzâtoare,
Volocul cel cu peşte îl trag pe mal la soare,
Şi apa oglindeşte albastre bucurii,
Ş-albastrul, forme albe, - copile serafii.
Cămeşele lor ude de sânuri stau lipite;
Sub alba ţesătură se află tăinuite
Dulci forme de iubire, rotunde năluciri,
Comori de frumuseţe, de albe fericiri.
Iar soarele pătrunde prin inul cel subţire,
La peptul care poartă fragi tineri de iubire;
El pune flori de aur pe sân copilelor,
Şi călduros şi dulce sărută ochii lor.
Leonida Lari
Biografie Leonida Lari
Leonida Lari-Iorga (n. 26 octombrie 1949, Bursuceni, RSS Moldovenească, URSS - d. 11 decembrie 2011, Chișinău, Republica Moldova[1]) a fost o poetă, publicistă, scriitoare, activistă, om politic și militantă pentru reunirea Basarabiei cu România.
Tinerețea și începuturile carierei
S-a născut la 26 octombrie 1949 la Bursuceni, în apropiere de Bălți (RSS Moldovenească, URSS), într-o familie de învățători, mama sa fiind Nadejda Tuchilatu. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, din Chișinău, facultatea de filologie. A fost colaborator la Muzeul de literatură D. Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista "Literatura și Arta" (1985-1988) din RSSM, redactor șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova - "Glasul națiunii" (1988-2003).
Leonida Lari s-a aflat printre fruntașii Mișcării de emancipare națională din Basarabia în anii 1988-1991. A fost Deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) și membru al Biroului Permanent al Frontului Populardin Republica Moldova între 1990 și 1992. Între 1990 și 1997 a stat în fruntea Ligii Creștin Democrate a Femeilor din Moldova (una din componentele constituante ale Partidului Social-Liberal în 2001). Începînd cu anul 1992 este deputat în Parlamentul României (în 2004 a fost aleasă pe lista Partidului România Mare).
Activitatea politică
Leonida Lari a fost membru PRM timp de aproape 10 ani, ea obținând în total trei mandate de deputat (primul dintre ele obținându-l pe liste PNȚCD, după care a trecut la PRM) [2]
La începutul lunii februarie 2005, pe când era singurul parlamentar al PRM Suceava, Leonida Lari a anunțat că demisionează din acest partid deoarece preferă „libertatea de a gândi și de a acționa” și „un limbaj civilizat chiar față de adversarii politici”.[3]
În ziarul Jurnal de Chișinău s-a opinat că: A fost membru al Partidului România Mare, pe care l-a părăsit, trebuie să recunoaștem, dintr-un motiv egoist, deloc principial, fiindcă nu a mai fost „realeasă” într-un post oarecare din structurile PRM[4].
Pe 6 ianuarie 2007, ziarul Adevărul anunța că "Deputatul PRM Leonida Lari-Iorga și-a depus cerere de înscriere în Partidul Popular Creștin-Democrat (PNȚCD). Ea revine, astfel, în partidul care a propulsat-o în parlament, în 1992, pe listele din Galați
Activitatea literară
Este autor a 24 de volume de poezie și proză, precum și traducător din marea poezie universală.
· Piața Diolei (1974)
· Marele vânt (1980)
· Mitul trandafirului (1985)
· Scoica solară (1987)
· Insula de repaos (1988)
· Lumina grăitoare (1989)
· Dulcele foc (1989)
· Anul 1989 (1990)
· Lira și păianjenul (1991)
· Govorâŝij svet (1992)
· Al nouălea val (1993)
· Epifanii (1994)
· Scrisori de pe strada Maica Domnului (1995)
· Lunaria (1995)
· Aldebaran (1996)
· Între îngeri și demoni (1998)
· Învingătoarele spații (1999)
· Insula de repaus (2000)
· Răstignirea porumbeilor (2003)
· Epifanii și teofanii (2005)
· Infinitul de aur (2006)
· Sibila (2006)
· Traduceri din lirica universala (2009)
· 101 poeme (2009)
Destinul iubitorilor de neam
Fratelui Grigore
E Pastele Blajinilor, Grigore,
Un Paste ca si tine de blajin,
Iar viata-mi nu-i pe zile, e pe ore
Si mor, si-nviu, si nu-i mai mare chin.
Cît de frumoasa-i asta primavara
Si o privesc prin geam cu mult regret,
Iar viata mi se-mprastie fugara –
În lume e strain orice poet.
Straini sîntem si noi ce nu o data
Am aparat românii de straini,
Si-acum ni se întoarce drept rasplata
Înjuratura fratilor români.
Ne urla dintr-o sete de putere,
Pe noi, ce libertate am dorit,
Pe noi, ce-am stat printre mitraliere
Si din masini aprinse am tîsnit.
Pe noi ne-njura, Grig, cum naiba iese,
Cînd haituiti si ierni, si primaveri,
Nu-am fost pentru-un partid cu interese,
Ci pentru interesul unei tari?
Cum iese, frate, mintea mi se-nmoaie
De la aceste mreje diavolesti,
La Chisinau, noi – calul de bataie
Si iarasi noi batuti – la Bucuresti?
Pai, iese, frate, iese la-ndemîna
Unor vînduti, uitati de Dumnezeu,
Se pare, ne lucreaza-aceeasi mîna
La Bucuresti, ca si la Chisinau.
Aceeasi mîna si pe-aceleasi coale
De ziar cu spectru antiromânist,
Ce vine dinspre Internationale
Si îl aduce-n lume pe-Anticrist.
E Pastele Blajinilor, e casta
Cinstire-a celor morti, chiar si straini,
Cît de frumoasa-i primavara asta,
În care am fi fost printre blajini!
Da, am fi fost si-n parc, si-n strazi, si-n piata,
Facuti, precum multimea, mototol,
Dar cîte ori vazut-am moartea-n fata,
În jurul nostru se crea un gol.
Un gol, un vid cumplit de aparare,
Deschis de undeva dinspre Arhei,
Un cerc ciudat, o aura, o stare,
De parca salvatoare de idei.
...Ard lumînari de Paste pe sihastre
Morminte unde Nistru curge-atent,
Unde e floarea natiunii noastre
Trimisa-n lupta fara armament.
Trimisi într-un razboi de mîntuiala,
Ce n-avu sens sa fie declansat,
Sîngele nevarsat în capitala
La margine de Nistru s-a varsat.
Frate Grigore, mi se face para
În suflet si ma ia un foc buiac,
Pe cînd mureau baietii pentru tara,
T;arii trageau la vodca si coniac.
Si mai rîdeau, si mai faceau si bancuri,
Avînd de garda cîte-un ienicer,
Cînd oase de copii trosneau sub tancuri,
Cînd sîndele striga pîna la cer!
Mi s-a scîrbit de-aceasta lume, frate,
Desi de sus e-al apararii cerc,
Unii se lupta pentru libertate,
Iar altii pentru-un ieftin feerverc.
E pastele Blajinilor, Grigore,
Si moarte n-am, si viata tot nu am –
Si nu traim pe zile, ci pe ore
Destinul iubitorilor de neam.
De Patrie
Când, aspra, ma scutura seara
Din ziduri prin pomi întomnați,
Ma sprijin cu gândul de țara
Strabunilor mei luminați.
Şi merg înspre locuri retrase,
Cernând amintirile-n mers, –
Acolo un tei ascultase
Întâiul, stângaciul meu vers.
În vale, sub casa batrâna,
Mânata de-un dor negrait,
Copila, privind în fântâna,
Adâncul din noi am privit.
Pe deal, catre marginea zarii,
Cu sufletu-n palme întins,
Odata, în arşița verii,
De dragoste trista am plans.
Iar unde cararea se stinge
Departe-departe-n țarâni
Pe unicul frate de sânge
L-am dus ca pe-un laur pe mâini.
Dragi dealuri, dorite de pace,
Smerite, nostalgice vai,
Eu nu spun ce-adaos voi face
Lumnii strabunilor mei.
Dar spun ca eu seara de seara
Mai greu, mai uşor, mai durut
Am stat pe o palma de țara
Şi focul aprins l-am ținut.
TEATRU/FILM 26 Octombrie
Evocare Dumitru Rucăreanu
Biografie Dumitru Rucăreanu
Actorul Dumitru Rucăreanu s-a născut la 26 octombrie 1932, in orașul Ghimbav din județul Brașov.
A invațat la liceul Principesa Elena din Brasov si dorea sa urmeze Conservatorul din București. Studiase la Școala Populară de Arte din Brașov pianul si acordeonul dar s-a hotărât sa dea admitere la teatru. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica in 1956, la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu si a fost repartizat la Teatrul Național din Craiova. A jucat încă din timpul facultății pe scena Studioului Cassandra din capitala in spectacole ca Bălcescu de Camil Petrescu, Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski, Don Gil de Ciorap Verde de Tirso de Molina. La Craiova a rămas pâna in 1959 si a jucat in rolul lui Figaro din Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Pavlik - O chestiune personală de Alexandr Stein, Ionescu - Arcul de Triumf de Aurel Baranga, Efim Lukici - Zări de necuprins de Nikolai Virta, etc.
S-a mutat la Teatrul de Comedie din capitala si a dat viata la zeci de personaje. A jucat in Burghezul gentilom de Moliere, Nuntă la castel de Suto Andras, Svejk în cel de-al doilea Război Mondial de Bertolt Brecht, Un Hamlet de provincie de Cehov, Mutter Courage de Bertolt Brecht, Noapte la Madrid de Calderon de la Barca, Mofturi de I.L. Caragiale, Arma secretă a lui Arhimede de Dumitru Solomon, D’ale protocolului de Paul Everac, Scandal în culise de Michel Frayn, Galy Gay de Bertolt Brecht, etc.
A colaborat si cu Teatrul de Revista, cu Teatrul Meu.
A colaborat si cu Teatrul de Revista, cu Teatrul Meu.
A debutat in cinematografie in 1963, cu pelicula "Liniște", in regia lui Alexandru Boiangiu, urmata de "Dragoste la zero grade" (1964), "Camera albă" (1965), "Asediul" (1971), "Aventuri la Marea Neagră" (1972), "Porțile albastre ale orașului" (1973), "Agentul straniu" (1974), "Cercul magic" (1975), "Mastodontul" (1975), "Calotescu" (1975), "Gloria nu cântă" (1976), "Acțiunea Autobuzul" (1977), "Am o idee" (1981), "Miezul fierbinte al pâinii" (1983), "Secretul lui Bachus" (1984), "Sosesc păsările călătoare" (1984), "Coana Chirița" (1986), "Secretul lui Nemesis" (1990), "Harababura" (1990).
La ediția din 2010 a Galei Comediei Romanesti i s-a decernat premiul de Excelență pentru întreaga carieră
· Cuscrele (2005)
· Dulcea saună a morții (2003) - Doctorul
· Cucoana Chirița (1986) Trailer
· Căsătorie cu repetiție (1985)
· Secretul lui Nemesis (1985) Trailer
· Secretul lui Bachus (1984) - ofiţer de miliţie Trailer
· Sosesc păsările călătoare (1984)
· Amurgul fantanilor (1983)
· Am o idee (1981) - Tipurdea
· Grăbește-te încet (1981)
· Reteaua "S" (1980) - ofiter de Securitate
· Drumuri în cumpănă (1979)
· Falansterul (1979)
· Acțiunea Autobuzul (1978) - Matei
· Toate pânzele sus! (1977)
· Cercul magic (1975)
· Mastodontul (1975) - Tobosarul
· Porțile albastre ale orașului (1975) - Tunarul Mazilu
· Aventuri la Marea Neagră (1972) - Nuny
· Dragostea începe vineri (1972) - Medicul veterinar Gruiescu
· Războiul domnițelor (1969)
· Ziaristii / (1969)
· Camera alba (1964)
· Dragoste la zero grade (1964)
Dumitru Rucareanu - "Viata mea"
Dinu Tănase („Damen Tango”, „Emisia continuă”, „Doctorul Poenaru”).
Biografie Dinu Tănase
Dinu Tănase (n. 24 octombrie 1946, orașul Târgu Ocna, județul Bacău) este un regizor de film și scenarist român, iar la unele filme a fost producător și director de imagine.
Este directorul Festivalului Indie al producătorilor de film independenți(IPIFF —Independent Producers Indie Film Festival)
Filmografie
Regizor
Scenarist
Director de imagine
Producător
GÂNDURI PESTE TIMP 26 Octombrie
Dimitrie Cantemir - Citate:
Dimitrie Cantemir - Citate:
SFATURI UTILE 26 Octombrie
PELTEA DE GUTUI
Iubiţi prieteni, vine iarna şi nu aţi terminat de umplut cămara! Mergeţi repede la piaţă şi luaţi gutui, sau, cine are, să le culeagă din grădină, ca mine!
Vă prezint o reţetă pe care o am de la bunica mea:
* 1 kg gutui,
* 1 kg zahăr,
* 1 l zeamă în care au fiert gutuile,
* vanilie.
Această peltea se poate face din gutui întregi sau numai din cojile şi mijlocul lor care au rămas de la alte preparate (dulceaţă etc.). Această parte din fruct (mijlocul cu sâmburii care conţin mai multă pectină), fiind foarte tare, niciodată nu se întrebuinţează pentru altceva; de aceea, este păcat să se arunce, ori de câte ori, se iveşte ocazia, deoarece se poate folosi la prepararea unui jeleu gustos. Pentru a obţine culoarea roz se pune la 1 kg gutui, 1 kg mere roşii ionatane sau alte mere cu coaja roşie. Gutuile se lasă să se îngălbenească bine, după ce s-au cules; apoi, se şterg de praful de pe ele, se spală şi se taie în felii împreună cu coaja şi sâmburii; la fel şi merele roşii. Se fierb împreună, într-o oală smălţuită, cu apa rece (care să depăşească nivelul lor cu 3-4 cm) şi se lasă până când se moaie bine, fără să se amestece, ca să nu se tulbure zeama. După aceea, se deşartă într-o strecurătoare pe care s-a aşezat un şervet dublu din tifon, cu un strat subţire de vată deasupra. Lichidul rezultat se cântăreşte. La 1 l lichid se pune 1 kg zahăr. Sucul şi zahărul se amestecă în cratiţa de dulceaţă şi se lasă să fiarbă până când se leagă ca pentru şerbet. Această peltea se poate servi cu linguriţa într-un pahar cu apă ca şi şerbetul (fără să cadă de pe linguriţă). Se poate lega mai puţin, numai ca pentru dulceaţă (se încearcă şi aceasta ridicând lingura vertical şi lăsând ultima picătură să cadă pe marginea unei farfurii, ca o mărgea fără să alunece, sau se ridică lingura, pe latul ei şi vor cădea deodată 3 picături de sirop bine legat, una lângă alta). Această peltea se va închega numai ca o piftie moale, şi se va folosi pentru tarte, budinci, griş şi orez cu lapte etc. După ce este gata, jeleul se pune fierbinte în borcanele aşezate pe o placă din metal sau pe două cuţite cu mâner din metal; se lasă să se răcească, apoi, borcanele se leagă. Se va gelifica în borcan, mai mult sau mai puţin, după cât a fost de legat.
ZACUSCĂ TOCATĂ
La iarnă veți fi încântați cu asemenea bunătăți!
· Ingrediente
* 10 vinete mari
* 30 gogoşari roşii
* 10 ardei graşi
* 3 kg roşii
* 1 kg ceapă
* 400 ml ulei
* 4 căţei de usturoi
* foi de dafin
* boabe de piper
* sare
· Mod de preparare
Vinetele se spală, se coc la foc iute, se curăţă şi se pun în plan înclinat să se scurgă zeama din ele, apoi se mărunţesc cu tocătorul de lemn. Gogoşarii şi ardeii se taie în două, se curăţă de cotoare şi seminţe, se spală şi se scurg şi se trec prin maşina de tocat, apoi totul se pune într-un vas, pe foc mediu, unde se lasă să fiarbă până scade zeama. Ceapa se curăţă, se spală şi se toacă mărunt, apoi se pune pe foc mediu, într-un vas mai mare, împreună cu jumatate din cantitatea de ulei. Ceapa se căleşte până se înmoaie şi devine aurie. Peste ceapă se adaugă vinetele tocate, ardeii şi gogoşarii, iar vasul se pune din nou pe foc mediu. Dupa 30 minute se adaugă sucul de roşii gros împreună cu usturoiul pisat, restul de ulei, foile de dafin, boabele de piper şi sarea, după gust. Când compoziţia începe să clocotească, se pune vasul în cuptor şi se lasă să scadă bine. Când uleiul se alege deasupra preparatului zacusca e gata.
Se lasă să-i iasă un pic sufletul după ce am scos vasul din cuptor, apoi se toarnă încet în borcane (preferabil cele cu filet şi capac) care în prealabil au fost sterilizate. Se închid capacele apoi borcanele se pun la fiert într-o cratiţă mare în care fundul a fost protejat cu prosoape. Se fierb 25 minute de când apa începe să clocotească. Se depoziteată în cămară sau în pivniţă (cine are).
După desfacerea capacului se pot păstra la frigider.
7 lucruri care determină bărbatul să-și piardă interesul față de tine | Eu stiu TV
26 OCTOMBRIE - GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR
* Alcoolul ucide! -Si ce apa te face nemuritor?
* Vreo 20 de prieteni sarbatoreau ziua unuia dintre ei. La sfarsitul mesei, chelnerul noteaza cafelele comandate: -Mie sa-mi faci una slaba! -Mie una tare! -Una slaba si dulce pentru mine! -Amara! -Cu mult caimac! -Fara caimac, ai inteles? -Fara strop de rom! -A mea cu rom! -Sa fie calda! -A mea rece! Dupa putin timp, chelnerul aduce o tava cu cu cesti care le imparte dupa nota luata. Acesta este intrebat de un client de la alta masa: -Cum de ati tinut minte cine si cum ti-a cerut-o? -Sa fim seriosi, toate cafelele sunt la fel. La cata votca au baut, nu mai pot face diferenta!
* Doi betivi scot un om pe jumatate inecat dintr-un lac. - Vezi ba..., asa patesti daca bei apa.
* Doi betivi erau intr-o masina care mergea cu viteza, cand unul dintre ei striga: - Fii atent, urmeaza o curba periculoasa! Celalalt ii raspunde: - De ce strigi la mine? Credeam ca tu esti cel care conduce!
* Seara venind de la crasma, un betiv se loveste cu capul de un stalp si zice cu voce tare: - Unu. Un politai ii aude si ii urmareste,vazandu-l lovindu-se de al doilea stalp si zicand: -Doi. Vrand sa-l ajute se duce in fata lui si-l intreaba daca poate sa-l ajute cu ceva. Betivul zice: -Sigur ca poti,numara cate cucuie am in frunte! Politaiul zambind zice: -Ai doua cucuie. La care betivul raspunde: -Multumesc, mai am doua si ajung acasa...
* Doi betivi se intalnesc noaptea pe strada. - Bai, lamureste-ma si pe mine: chestia aia alba de pe cer e Luna? - Nu stiu, nu sunt din cartierul acesta.
*- Auzi ma, ce dracu e aia "claustrofobie"?! - Frica de spatii inchise. - Aaa...adica asa cum m-as duce eu sa cumpar o vodca si mi-e frica sa nu fie inchis?
* Alcoolul ucide celulele nervoase...Raman doar cele linistite.
* Un individ vine dimineata pe la 5 acasa. Intra tiptil in camera unde dormea sotia si da sa-si scoata pantalonii. - Betivule, iar vii la ora asta acasa? - Nu draga, zice omu' tragandu-si pantalonii la loc, acuma plec.
* Miezul noptii. Un betiv se leagana din gard in gard, cand e oprit de un politist. - Actele la control, va rog si sa-mi spuneti unde mergeti! Betivul se uita lung si raspunde: - Ma duc la o conferinta despre efectele nocive ale alcoolului si despre riscul betivilor de a deveni ! ratati. Politistul se uita la el fix si intreaba: - La ora asta? Cine tine o conferinta despre asa ceva la miezul noptii? - Nevasta-mea si mai mult ca sigur si soacra-mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu