MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU JOI 8 OCTOMBRIE 2020
PARTEA A TREIAQ - ARTE
ARTE 8 Octombrie
MUZICĂ 8 Octombrie
Beautiful Relaxing Music - Peaceful Piano & Guitar Music with Water Sounds For Stress Relief, Study
Most Old Beautiful Love Songs 80's 90's 💖 Romantic Sax, Guitar, Piano, Violin Love Songs Collection
POEZIE 8 Octombrie
Marina Ţvetaeva
Biografie - Marina Ţvetaeva
Marina Ivanovna Ţvetaeva s-a născut la Moscova pe 8 octombrie (26 septembrie-stil vechi) 1892 în familia unui profesor universitar.
De la vârsta de 6 ani începe să scrie versuri, atât în limba rusă, cât şi în poloneză şi finlandeză.
Învaţă la Moscova, apoi în pensioane din Europa, respectiv Elveţia şi Germania. Primele versuri pe care le publică, atrag atenţia criticilor vremii(V. Briusov, M. Voloşin, N. Gumiliov), fiind considerată de către aceştia o poetesă deosebită.
În 1912 se căsătoreşte cu Serghei Efron , ofiţer în garda albă şi, se pare, agent dublu.
În 1922 – emigrează la Berlin, apoi se mută în Praga.
În 1925 se stabileşte în Franţa.
În 1939 se întoarce în Rusia Sovietică. La scurt timp, îi sunt arestaţi soţul şi fiica, soţul fiind împuşcat, iar Ariadna închisă în Gulag, unde va supravieţui 16 ani. Ţvetaeva aproape că nu mai scrie poezie, se dedică traducerilor.
La începutul războiului se evacuează la Elabuga. Nu are un loc de muncă, nu are o casă.
La 31 august 1941 se sinucide, precum Maiakovski şi Esenin cu 11 şi respectiv 16 ani înainte.
Opera autoarei cuprinde:
- Poezie:
„Album de seară” (1910),
„Verste” (1921),
„Tabăra lebedelor”,
„Profesia”, „Psyche”(1923),
„După Rusia” (1928),
poemul satiric „Vânătorul de şobolani” (1925),
„Poemul sfârşitului” (1926).
- Proză, eseuri, memorii
Tentativă de gelozie
Cum trăieşti cu alta, oare,
E mai simplu? - Vâsle bat! -
Ca profilul unor ţărmuri,
Iute, s-a îndepărtat.
E mai simplu? - Vâsle bat! -
Ca profilul unor ţărmuri,
Iute, s-a îndepărtat.
Amintirea mea, un plaur?
(Sus, pe cer - nu pe talaz!)
Suflete surori voi-v-aş
Nu îndrăgostite - azi!
(Sus, pe cer - nu pe talaz!)
Suflete surori voi-v-aş
Nu îndrăgostite - azi!
Cum trăieşti oare cu-o simplă
Muritoare? Fără zei?
Suverana-i detronată,
Tu, la fel (naintea ei).
Muritoare? Fără zei?
Suverana-i detronată,
Tu, la fel (naintea ei).
Cum trăieşti - cu griji mărunte?
Te strecori? Te îmbrânceşti?
Veşnic bir banalităţii,
Sărăcuţele, plăteşti?
Te strecori? Te îmbrânceşti?
Veşnic bir banalităţii,
Sărăcuţele, plăteşti?
"Neorânduială, zbucium -
Basta! Casă-mi închiriez."
Cum trăieşti cu-o oarecare -
Tu, alesul meu, ales?
Basta! Casă-mi închiriez."
Cum trăieşti cu-o oarecare -
Tu, alesul meu, ales?
Sunt merindele mai bune,
Mai fireşti? Zi tot ce ai!
Cum trăieşti cu-n simulacru,
Tu, despot peste Sinai!?
Mai fireşti? Zi tot ce ai!
Cum trăieşti cu-n simulacru,
Tu, despot peste Sinai!?
Cum trăieşti cu o străină
De prin preajmă? Dragă - da?
Al lui Zeus frâu, ruşinea,
Nu loveşte fruntea ta?
De prin preajmă? Dragă - da?
Al lui Zeus frâu, ruşinea,
Nu loveşte fruntea ta?
Cum trăieşti - voinic şi teafăr -
Cântecele sună? Tac?
Rănile conştiinţei treze,
Sărăcuţele, ce-ţi fac?
Cântecele sună? Tac?
Rănile conştiinţei treze,
Sărăcuţele, ce-ţi fac?
Cum trăieşti - e greu tributul -
Cu o marfă dintr-un vraf?
După marmuri de Carrara,
Cum trăieşti cu-n ghips, cu-n praf?
Cu o marfă dintr-un vraf?
După marmuri de Carrara,
Cum trăieşti cu-n ghips, cu-n praf?
(Dintr-un bloc era zeiţa,
Dăltuit - şi-apoi zdrobit!)
Cum trăieşti cu-o oarecare,
Tu, stăpân al lui Lilith!?
Dăltuit - şi-apoi zdrobit!)
Cum trăieşti cu-o oarecare,
Tu, stăpân al lui Lilith!?
Eşti sătul de noutatea
De la târg? De vrăji sătul?
Cum trăieşti cu-o pământeană,
Simţu-al şaselea de nu-l
De la târg? De vrăji sătul?
Cum trăieşti cu-o pământeană,
Simţu-al şaselea de nu-l
Afli-n ea? Dar fericire
Ai găsit? În negrul hău -
Cum trăieşti, iubire? Greu ţi-e?
Cum, cu altul, îmi e greu?
Ai găsit? În negrul hău -
Cum trăieşti, iubire? Greu ţi-e?
Cum, cu altul, îmi e greu?
* * *
Ce lene-ţi mai era să vii!
Din jilţ te ridicai cu greu,
- Prin veselia-mi orice zi
Ţi-aş fi înveselit-o eu.
Din jilţ te ridicai cu greu,
- Prin veselia-mi orice zi
Ţi-aş fi înveselit-o eu.
Te sâcâia să faci un pas,
În nopţi târzii, pe ger cumplit.
- Prin veselia-mi orice ceas
Eu ţi l-aş fi întinerit.
În nopţi târzii, pe ger cumplit.
- Prin veselia-mi orice ceas
Eu ţi l-aş fi întinerit.
Nu-ţi caut vină - n-are rost.
Erai răutăcios? - Nici gând:
- Eu tinereţea ta am fost,
Pe lângă tine-alunecând.
Erai răutăcios? - Nici gând:
- Eu tinereţea ta am fost,
Pe lângă tine-alunecând.
* * *
Iubito, zarea cum ardea!
Treceau pe stradă soldăţei.
Murind, îmi spuse mama mea:
"Azi straie băieţeşti să-ţi iei!
Treceau pe stradă soldăţei.
Murind, îmi spuse mama mea:
"Azi straie băieţeşti să-ţi iei!
Au soarta-n mână băieţaşii
Dar alta-i a fetiţei parte:
Nu treci - cât de sprinţari ţi-s paşii -
De inimioară mai departe."
Dar alta-i a fetiţei parte:
Nu treci - cât de sprinţari ţi-s paşii -
De inimioară mai departe."
Ea cugeta, cânta soldatul,
Dar până-a nu simţi că moare,
Se zbănţui sub dânsa patul:
Fusese-n viaţă dansatoare!
Dar până-a nu simţi că moare,
Se zbănţui sub dânsa patul:
Fusese-n viaţă dansatoare!
... Şi dacă inimile rupte
Se cos fără lecuitor,
Ai cap - cu inima să lupte -
Şi pentru cap, oricând - topor.
Se cos fără lecuitor,
Ai cap - cu inima să lupte -
Şi pentru cap, oricând - topor.
Monica Pillat
Biografie Monica Pillat
PILLAT Monica, se naste la 8 oct. 1947, Bucuresti.
Prozatoare si poeta.
Fiica lui Dinu Pillat si a Corneliei (n. Ene-Filipescu).
Studii liceale la Bucuresti (196l-l965). Facultatea de Limbi Germanice a Univ. din aceeasi localitate, sectia engleza (1965-l970). Asistent la Facultatea de limbi straine a aceleiasi Univ. (lb. si literatura engleza).
Doctor in filologie cu teza Modernitatea nuvelei fantastice a lui EA. Poe (1978). Debut cu poezia Elan, in revista Luceafarul (1965).
Alte colab. la Romania literara. Steaua, Viata Romaneasca, Ramuri. Debut editorial cu romanul Cei 13 si misterul (1968), reluat ca prim episod in romanul in trei parti Corabia timpului (1976). Voi. de versuri: Corabii (1970) si Imaginatia ecoului (1981). Eseuri critice in volum Iesirea din contur (1985).
Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1968.
Situabila in categoria „literaturii pentru copii", proza din Cei 13 si misterul (1968) si Corabia timpului (1976) nu se adreseaza mai putin cititorului „matur". Caci, daca evoca un univers specific virstei infantile, aflata in intima comuniune cu natura transfigurata de o imaginatie activa, atrasa de „mister" si aventura si investind „lumea celor care nu cuvinta" cu trasaturi umane, aceasta proza e marcata si de constiinta usor ironica a conventiilor utilizate. imprumutate romanului de aventuri si celui politist, precum si literaturii S.F., ele sustin in egala masura, printr-o subtila imbinare, substanta poetica a viziunii; latura carnavalesca, de comedie a mastilor antropomorfice aplicate vietuitoarelor ce-l insotesc pe Baiat in calatoriile-i insolite, e dublata de lirismul participarii la dialogul cu elementele micro si macro cosmosului.
Recuperarea sensibilitatii copilaresti, a „timpului iubirii" si „prieteniei fara sfirsit", constituie „morala" generoasa pe care aceste carti o reliefeaza cu o fantezie sclipitoare, de o mare inventivitate, dar si cu un umor tandru, in buna traditie a unor Lewis Carroll si A. de Saint-Exup6ry. Versurile din Corabii (1970) incearca sa impace, intr-o structura disciplinat-clasica, abstractiunile unui fel de „Gedankenlyrik", tentata de alegoria unor atitudini spirituale, cu vizionarismul cosmic de factura romantica. Reusitele sint partiale, neputindu-se inlatura un anume aer vetust (toamna e „cu plete de fum", „Piratul Soare vrea sa prade / fecioara Luna", „Corabii, versuri plutitoare, / Plecau pe sufletele-mari" etc.).
Asemenea stridente dispar insa aproape cu totul in volumul Imaginatia ecoului (1981), remarcabil indeosebi la nivelul sugestiei unor stari ambigue, in care „fiinta e napadita de nefiinta", iar „nevazutul" se insinueaza tulburator in lumea obiectelor familiare (vezi Calatoria, Citadina, La groapa cu furnici. Lumina lina). Eseurile din volumul Iesirea din contur (1985), avind ca obiect opere de I. Creanga, G. Galaction, V. Voiculescu, St. Banulescu, H. Melville, E. Poe, L. Carroll, J. Fowles etc, isi propun sa analizeze „deschiderea spre vis a gindirii", „variantele aspiratiei de captare a evanescentelor in imuabilul artei". Criticul este aici „un hermeneut, un cititor de semne, un simbololog", folosind „sugestii din critica arhetipala, ontologia lui Noica si, intr-o mica masura, critica existentiala" (E. Simion). Nu lipsite de observatii fine, comentariile sint afectate insa de un anumit exces in cautarea valorilor simbolice ale textelor si de stilul poetizam.
Prozatoare si poeta.
Fiica lui Dinu Pillat si a Corneliei (n. Ene-Filipescu).
Studii liceale la Bucuresti (196l-l965). Facultatea de Limbi Germanice a Univ. din aceeasi localitate, sectia engleza (1965-l970). Asistent la Facultatea de limbi straine a aceleiasi Univ. (lb. si literatura engleza).
Doctor in filologie cu teza Modernitatea nuvelei fantastice a lui EA. Poe (1978). Debut cu poezia Elan, in revista Luceafarul (1965).
Alte colab. la Romania literara. Steaua, Viata Romaneasca, Ramuri. Debut editorial cu romanul Cei 13 si misterul (1968), reluat ca prim episod in romanul in trei parti Corabia timpului (1976). Voi. de versuri: Corabii (1970) si Imaginatia ecoului (1981). Eseuri critice in volum Iesirea din contur (1985).
Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1968.
Situabila in categoria „literaturii pentru copii", proza din Cei 13 si misterul (1968) si Corabia timpului (1976) nu se adreseaza mai putin cititorului „matur". Caci, daca evoca un univers specific virstei infantile, aflata in intima comuniune cu natura transfigurata de o imaginatie activa, atrasa de „mister" si aventura si investind „lumea celor care nu cuvinta" cu trasaturi umane, aceasta proza e marcata si de constiinta usor ironica a conventiilor utilizate. imprumutate romanului de aventuri si celui politist, precum si literaturii S.F., ele sustin in egala masura, printr-o subtila imbinare, substanta poetica a viziunii; latura carnavalesca, de comedie a mastilor antropomorfice aplicate vietuitoarelor ce-l insotesc pe Baiat in calatoriile-i insolite, e dublata de lirismul participarii la dialogul cu elementele micro si macro cosmosului.
Recuperarea sensibilitatii copilaresti, a „timpului iubirii" si „prieteniei fara sfirsit", constituie „morala" generoasa pe care aceste carti o reliefeaza cu o fantezie sclipitoare, de o mare inventivitate, dar si cu un umor tandru, in buna traditie a unor Lewis Carroll si A. de Saint-Exup6ry. Versurile din Corabii (1970) incearca sa impace, intr-o structura disciplinat-clasica, abstractiunile unui fel de „Gedankenlyrik", tentata de alegoria unor atitudini spirituale, cu vizionarismul cosmic de factura romantica. Reusitele sint partiale, neputindu-se inlatura un anume aer vetust (toamna e „cu plete de fum", „Piratul Soare vrea sa prade / fecioara Luna", „Corabii, versuri plutitoare, / Plecau pe sufletele-mari" etc.).
Asemenea stridente dispar insa aproape cu totul in volumul Imaginatia ecoului (1981), remarcabil indeosebi la nivelul sugestiei unor stari ambigue, in care „fiinta e napadita de nefiinta", iar „nevazutul" se insinueaza tulburator in lumea obiectelor familiare (vezi Calatoria, Citadina, La groapa cu furnici. Lumina lina). Eseurile din volumul Iesirea din contur (1985), avind ca obiect opere de I. Creanga, G. Galaction, V. Voiculescu, St. Banulescu, H. Melville, E. Poe, L. Carroll, J. Fowles etc, isi propun sa analizeze „deschiderea spre vis a gindirii", „variantele aspiratiei de captare a evanescentelor in imuabilul artei". Criticul este aici „un hermeneut, un cititor de semne, un simbololog", folosind „sugestii din critica arhetipala, ontologia lui Noica si, intr-o mica masura, critica existentiala" (E. Simion). Nu lipsite de observatii fine, comentariile sint afectate insa de un anumit exces in cautarea valorilor simbolice ale textelor si de stilul poetizam.
OPERA: Cei 13 si misterul, roman, Bucuresti, 1968; Corabii, ' versuri. Bucuresti, 1970; Corabia timpului, roman. Bucuresti, 1976; Imaginatia ecoului, versuri Bucuresti, 1981; Iesirea din contur, eseuri. Bucuresti, 1985. |
REFERINTE CRITICE: L.' Ulici, in Contemporanul, nr. 43, 1970; S. Titel, in Romania literara, nr. 3, 1977; R.G. Teposu, in Steaua, nr. 2,1977; E. Simion, in Luceafarul, nr. 4, 1977; B. Cioculescu, in Romania literara, nr. 23,1977; V. Cristea, in Romania literara, nr. 40, 1981; B. Cioculescu, in Ramuri, nr. 6, 1982; I. Cristofor, in Steaua, nr. 1, 1982; N. Steinhardt, Critica la persoana intii, 1983; E. Simion, in Romania literara, nr. 40, 1985; D. Micu, in Viata Romaneasca, nr. 3-4, 1986. |
Au început să cadă
Din rame poze pale
Şi din prăfoase plicuri
Se risipiră file.
Din rame poze pale
Şi din prăfoase plicuri
Se risipiră file.
Eram ca un scafandru
Visând printre epave
S-aducă naufragiul
Întreg la suprafaţă.
Visând printre epave
S-aducă naufragiul
Întreg la suprafaţă.
Înfăţişări desprinse
Din numele pierdute,
Scrisori de mult trimise
Soseau, luate de ape,
Din nicăieri spre nimeni.
Din numele pierdute,
Scrisori de mult trimise
Soseau, luate de ape,
Din nicăieri spre nimeni.
De-aş fi putut ca fiul
De împărat să curăţ
Veşmintele şi spada
Din podul amintirii,
S-aleg din grajd fantasma
Celui din urmă tropot,
Aş fi aflat tărâmul
Fărâmă cu fărâmă.
De împărat să curăţ
Veşmintele şi spada
Din podul amintirii,
S-aleg din grajd fantasma
Celui din urmă tropot,
Aş fi aflat tărâmul
Fărâmă cu fărâmă.
Dar cine ţine minte
Ce-i dincolo de ziua
Când s-a trezit pe lume?
Vezi, cei care ştiură
Au luat cu ei şi timpul,
Lăsând povestea mută…
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007
Ce-i dincolo de ziua
Când s-a trezit pe lume?
Vezi, cei care ştiură
Au luat cu ei şi timpul,
Lăsând povestea mută…
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007
Ne furişăm
Din larma lumii,
Pe pluta noastră
De tăcere,
Unde tăişul,
Discordanţa
Se schimbă-n ape
De mătase,
Şi-atunci în jur,
Adie Raiul;
Din larma lumii,
Pe pluta noastră
De tăcere,
Unde tăişul,
Discordanţa
Se schimbă-n ape
De mătase,
Şi-atunci în jur,
Adie Raiul;
Iar când păşim
Parcă sub talpă
N-ar fi pământ,
Ci numai aripi;
Parcă sub talpă
N-ar fi pământ,
Ci numai aripi;
Mă ţii de mână
Şi abisul
De netrecut
Rămâne zâmbet;
Şi abisul
De netrecut
Rămâne zâmbet;
Dacă acum,
în întuneric,
Vedem ca ziua
De departe,
Cât de năprasnic
Va fi clarul
Care ne-aşteaptă
După moarte?
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007
în întuneric,
Vedem ca ziua
De departe,
Cât de năprasnic
Va fi clarul
Care ne-aşteaptă
După moarte?
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007
Tu, Doamne, care te-ai lăsat
Descris în cărţi, pictat în fresce
Cu chip de om – te smulgi din zid,
Ieşi din contur, scapi din cuvinte…
Descris în cărţi, pictat în fresce
Cu chip de om – te smulgi din zid,
Ieşi din contur, scapi din cuvinte…
Atunci de mine se apropie
De pretutindeni fiara albă
Şi mă pândeşte la tot pasul,
Dar când mă-ntorc înfricoşată,
Tu Te prefaci că nu mă vezi,
Ori poate nu e încă Ceasul.
De pretutindeni fiara albă
Şi mă pândeşte la tot pasul,
Dar când mă-ntorc înfricoşată,
Tu Te prefaci că nu mă vezi,
Ori poate nu e încă Ceasul.
Iar când îmi vii în somn ca marea,
Puterea undei care creşte
Răstoarnă cerul peste mine
Şi de atâta frumuseţe
M-aş prăpădi, de nu m-ai scoate
Ca pe un înecat din vis.
31 decembrie 2006
Puterea undei care creşte
Răstoarnă cerul peste mine
Şi de atâta frumuseţe
M-aş prăpădi, de nu m-ai scoate
Ca pe un înecat din vis.
31 decembrie 2006
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007
Alexandru Andrițoiu
Biografie
Pe 8 octombrie 1929 s-a nascut la Vascau, in judetul Bihor, poetul si traducatorul roman Alexandru Andritoiu. Fiu al Stefaniei si al lui Nicolae Andritoiu, Alexandru a urmat scoala primara in satul natal. Si-a continuat studiile la Beius, absolvind liceul "Samuil Vulcan" in 1948. Se inscrie la Facultatea de Filologie a Universitatii din Cluj, de unde este trimis la "Scoala de literatura Mihai Eminescu" din Bucuresti.
Alexandru Andritoiu isi incepe cariera literara in timpul studentiei, debutand in anul 1949 in paginile ziarului "Lupta Ardealului" din Cluj. Dupa terminarea studiilor este repartizat in presa, la revista “Contemporanul”. Ca redactor a lucrat pe rand la mai multe reviste literare si cultural artistice. Din 1965 a ocupat timp de 25 de ani functia de redactor sef la revista “Familia”.
Editorial, Alexandru Andritoiu a debutat in 1953 cu volumul de versuri “In Tara Motilor se face ziua”, pentru care a fost distins cu Premiul de Stat. Acest prim volum este dominat de versuri realist-socialiste, versuri ce apar si in urmatoarele sale volume, in “Portile de aur” si “Deceniul primaverii”, ambele publicate in 1958. Alte volume de versuri: Portile de aur (1958), Elixirul tineretii (1964), Simetrii (1970), Aur (1974), Doua flori, doua surori (1988), etc.
Poetul a realizat atat singur cat si in colaborare cu alti scriitori antologii de poezie: Antologie de poezie canadiana de limba franceza (1976), Antologie de poezie vietnameza clasica si contemporana (1980), Antologie de poezie chineza moderna (1990).
Andritoiu a publicat si o carte de calatorii prin tara, “Curcubeu peste Carpati” (1987), si a realizat scenariile filmelor Sah la rege, Cineva deschide usa si Elixirul tineretii. Ca traducator a publicat traduceri din Rilke (Poemele franceze), N. Zidarov, I. Utkin si Horvath Imre. Alexandru Andritoiu a decedat pe 2 octombrie 1996 la Bucuresti, fiind inmormantat in cimitirul Belu.
Alexandru Andritoiu isi incepe cariera literara in timpul studentiei, debutand in anul 1949 in paginile ziarului "Lupta Ardealului" din Cluj. Dupa terminarea studiilor este repartizat in presa, la revista “Contemporanul”. Ca redactor a lucrat pe rand la mai multe reviste literare si cultural artistice. Din 1965 a ocupat timp de 25 de ani functia de redactor sef la revista “Familia”.
Editorial, Alexandru Andritoiu a debutat in 1953 cu volumul de versuri “In Tara Motilor se face ziua”, pentru care a fost distins cu Premiul de Stat. Acest prim volum este dominat de versuri realist-socialiste, versuri ce apar si in urmatoarele sale volume, in “Portile de aur” si “Deceniul primaverii”, ambele publicate in 1958. Alte volume de versuri: Portile de aur (1958), Elixirul tineretii (1964), Simetrii (1970), Aur (1974), Doua flori, doua surori (1988), etc.
Poetul a realizat atat singur cat si in colaborare cu alti scriitori antologii de poezie: Antologie de poezie canadiana de limba franceza (1976), Antologie de poezie vietnameza clasica si contemporana (1980), Antologie de poezie chineza moderna (1990).
Andritoiu a publicat si o carte de calatorii prin tara, “Curcubeu peste Carpati” (1987), si a realizat scenariile filmelor Sah la rege, Cineva deschide usa si Elixirul tineretii. Ca traducator a publicat traduceri din Rilke (Poemele franceze), N. Zidarov, I. Utkin si Horvath Imre. Alexandru Andritoiu a decedat pe 2 octombrie 1996 la Bucuresti, fiind inmormantat in cimitirul Belu.
De dragoste
O, mai cu seama seara te iubesc,
cand lucrurile par nedeslusite,
cand portile se-nchid c-un ritm firesc
si iederea incepe sa palpite,
cand arborii-s mai taini si mai mari
si cand se-adu fantanele mai bine,
imbucura-ma ! Fie sa apari,
chiar de vei trece-n ora fara mine.
Arata-mi-te iarasi respirand
ca apele de luna imbiate.
Un strop de mari in ochi mi s-a rasfrant,
caci mari si lacrimi sunt, la fel, sarate.
Adu-ti aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ti l-am strecurat, subtil,
pe un patrat lunatic de hartie.
E seara dulce ca un elixir
si arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hladima de emir,
mai straluceste, vrand sa ne impace.
O, mai cu seama seara te iubesc,
femeie, ce-ai ramas, in ani, departe.
Citesc si ma citesti, si te citesc,
si-mi stai ca semnul de matase-n carte.
cand lucrurile par nedeslusite,
cand portile se-nchid c-un ritm firesc
si iederea incepe sa palpite,
cand arborii-s mai taini si mai mari
si cand se-adu fantanele mai bine,
imbucura-ma ! Fie sa apari,
chiar de vei trece-n ora fara mine.
Arata-mi-te iarasi respirand
ca apele de luna imbiate.
Un strop de mari in ochi mi s-a rasfrant,
caci mari si lacrimi sunt, la fel, sarate.
Adu-ti aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ti l-am strecurat, subtil,
pe un patrat lunatic de hartie.
E seara dulce ca un elixir
si arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hladima de emir,
mai straluceste, vrand sa ne impace.
O, mai cu seama seara te iubesc,
femeie, ce-ai ramas, in ani, departe.
Citesc si ma citesti, si te citesc,
si-mi stai ca semnul de matase-n carte.
Metamorfoze
Sa numeri arbori, ani sa numeri
prin parcu-n care, inspirat,
eu, cand te-am sarutat pe umeri,
sarutu-n aripi s-a schimbat.
Cimilitura nici nu preget
s-o luminez : Cinel, cinel,
eu, cand te-am sarutat pe deget,
sarutul s-a facut inel.
Menit e chipul tau sa-nfrunte
al vremii val, neabatut.
Eu, cand te-am sarutat pe frunte,
sarutul lauri s-a facut.
prin parcu-n care, inspirat,
eu, cand te-am sarutat pe umeri,
sarutu-n aripi s-a schimbat.
Cimilitura nici nu preget
s-o luminez : Cinel, cinel,
eu, cand te-am sarutat pe deget,
sarutul s-a facut inel.
Menit e chipul tau sa-nfrunte
al vremii val, neabatut.
Eu, cand te-am sarutat pe frunte,
sarutul lauri s-a facut.
Sonet
Mă vei iubi o dată până-n sânge
înţelegând, ciudat de nefiresc,
că flautul din piatra moartă plânge
şi limbile frunzarelor vorbesc.
Mijlocul tău cu duh împărătesc
ajunge-va ca pâinea când se frânge
şi se împarte-n două spre nătânge
şi retezate braţe cari cerşesc.
Din străluciri ca de catapetasmă
Vai! palidă-ai s-ajungi ca o fantasmă
cu fruntea dintr-un alb - mai josnic lut.
Şi-atunci vei auzi cum o să cadă
din fruntea-ţi mută, zornăind pe stradă,
ca banii vechi, fiece fost sărut.
TEATRU/FILM 8 Octombrie
George Mihail Zamfirescu
Biografie George Mihail Zamfirescu
1898 La 13 octombrie, la Bucuresti, s-a nascut prozatorul si dramaturgul roman George Mihail Zamfirescu (numele la nastereGheorghe Petre Mihai). Fiul carutasului Petre Mihai si al Linei (Raluca) Costache.
1905-1916 Urmeaza scoala primara si sase clase la Liceul „D. Cantemir" din capitala.
1917-1918 Elev al scolii pregatitoare de ofiteri in rezerva din Botosani. Participa la campania din 1918.
1918 Debuteaza cu poezia "Versurile mele" in "Literatorul" din 24 august si frecventeaza cenaclul lui Macedonski.
1920 Initiator al Asociatiei tinerilor scriitori romani si al revistei "Eroii patriei".
1922-1924 Intre acesti ani il gasim functionar al Asigurarilor sociale la Satu-Mare, unde infiinteaza Societatea pentru teatrul si cultura romaneasca.
1924 Debut editorial cu vol. "Flamura alba". Se reintoarce la Bucuresti, ca bibliotecar al cercului „Libertatea". Intensa activitate publicistica; printre altele, semneaza cronica dramatica in revista "Vremea".
1929 Regizor la Teatrul National din Cernauti.
1931-1932 Infiinteaza, la Bucuresti, companiile dramatice "Masca" si "13+1", militand pentru revolutionarea miscarii teatrale.
1932 Redactor la "Facla".
1933-1939 Director de scena la Teatrul National din Iasi, unde a regizat 25 de piese.
1937-1938 Redactor la "Adevarul" si "Dimineata".
Autor al volumelor de proza "Gazda cu ochii umezi" (1926), "Miss" (1942), al romanului "Madona cu trandafiri" (1931) si al ciclului epic "Bariera" ("Maidanul cu dragoste" 1933; "Sfanta mare nerusinare", 1936; "Cantecul destinelor", 1939). Opera dramatica: "Cuminecatura" (1925), "Domnisoara Nastasia" (1927), "Sam" (1929), "Adonis" (1930), "Idolul" si "Ion Anapoda" (1934).
1938 Volumul de articole dedicate teatrului, "Marturii in contemporaneitate", reflecta preocuparile unui animator de seama al vietii teatrelor interbelice.
1939 La 8 august, la Bucuresti, scriitorul George Mihail Zamfirescu trece in nefiinta.
Idolul şi Ion Anapoda
Domnişoara Nastasia
Cântecul vieţii
Cantecul vietii - George Mihail Zamfirescu:
SFATURI UTILE 8 Octombrie
Continuăm O MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici şi exerciţii de gândire pozitivă inspirate de la Sfântul Munte
Ziua a cinsprezecea
Dialog cu subconştientul despre vindecare şi soartă bună
O zi perfectă depinde de seara perfecta: o zi bună se cunoaşte de cu seara… Mintea serii este leneşă şi profundă, mai primitoare de sugestii decât mintea dimineţii.
Înaintea somnului, trei sau cinci minute înainte de a adormi, mintea omului se află în starea „alfa”, în mod natural. Adică activitatea electrică a creierului îşi încetineşte ritmul, are un ritm de circa 8 ‑ 12 cicli pe secundă: ritmul „alfa”.
Starea alfa este propice pentru autoprogramare pozitivă. În această stare, sugestia pătrunde mai uşor în inconştient. Iar dacă a pătruns acolo, ea devine acţiune.
Viitorul are forma minţii tale. „Mintea produce mereu modele ale viitorului”, constată psihiatrul Lewy. Dacă îi dai minţii o frază anume elaborată şi o convingere, mintea produce din ele viitor, produce ziua de mâine, produce situaţii favorabile ţie.
Controlează acest proces de modelare prin cuvinte. Viitorul ascultă de stări şi propoziţii.
Când ai o maladie, să repeţi, în starea de somnolenţă, pînă adormi (circa 3 ‑ 5 minute) fraza: „Mă simt din ce în ce mai bine… pe zi ce trece… şi din toate punctele de vedere” (metoda E. Cuoe).
Repetă rar, calm, pînă adormi. Fă acest lucru şapte seri la rînd, iar pentru fixarea rezultatului, încă şapte + şapte seri la rînd. Adormi cu această frază în minte, căci această frază a vindecat mii de persoane.
Nu pronunţa numele bolii, căci subconştientul nu ştie termeni medicali, nu ştie nici măcar ce înseamnă „gripă”. El preia numai sugestia însănătoşirii. Şi o împlineşte cu mare precizie. El este un factor de restabilire a condiţiei naturale a fiinţei, un mediator al bunei sorţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu