MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU JOI 19 NOIEMBRIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE
ARTE 19 Noiembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET 19 Noiembrie
Andrea Chenier de Umberto Giordano
LA TRAVIATA Verdi - Teatro Real Madrid
MUZICĂ 19 Noiembrie
Concentration | Classical Music - Bach Mozart Beethoven Chopin
Most Old Beautiful Love Songs 80's 90's 💖 Best Romantic Love Songs 80's 90's 💖 Soothing Relaxation
Romulus Guga - Evul Mediu Intamplator
Filmografie:
- Frumoasele vacanțe (1968)
- Fructe de pădure (1983)
- Acordați circumstanțe atenuante? (1984)
- Emisia continuă (1985)
- Glissando (1985)
- Din prea multă dragoste (1985)
- Iacob (1988)
- Undeva în est (1991)
- Balanța (1992)
- Cel mai iubit dintre pământeni (1993)
- Asfalt Tango (1995) - Șoferul de taxi
- Prea târziu (1996) - Oană
- Mariana (1998)
- Zapping (2000)
- Turnul din Pisa (2002) - Nașul
- Ajutoare umanitare (2002)
- Sindromul Timișoara - Manipularea (2004)
- Moartea domnului Lăzărescu (2005) - Dante Remus Lăzărescu
Volume de poezie:
- 1887 - Poezii
- 1894 - Poezii vechi și nouă
- 1895 - Iubire
- 1904 - Poezii (1880-1904)
- 1909 - Poezii (1880-1908)
- 1911 - La gura sobei
- 1914 - Dreptate
- 1915 - Poezii (1880-1915)
Alexandru Vlahuta - A Mele Visuri...
A mele visuri risipite,Ce-mi umplu inima de jale,
Le vad în frunzele pălite
Şi-n pustiirea de pe vale.
De-a pururi sta-vor troienite,
Sub vremea ce s-aşterne-n pale,
A mele visuri risipite,
Ce-mi umplu inima de jale !
Copac, când zile fericite
Îţi vor întoarce iar din cale
Podoaba ramurilor tale,
În noapte-or sta mai adâncite
A mele visuri risipite!
Alexandru Vlahuta - Ce Fericiti Am Fi-mpreuna
Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bineCă ne iubim; şi ochii tăi
De mult aşteaptă de la mine
Să spun cuvântul greu dintâi.
Când ne-ntâlnim, e-o fericire,
Ce-am fost dorit-o amândoi;
Nu-i limba-n stare să înşire
Din ochi câte ne spunem noi! ...
Se sorb, adânci şi însetate,
A noastre lacome priviri,
Acelaşi gând şi dor ne-abate,
Aceleaşi tainice porniri.
Ş-atâta ţi-i de înţeleasă
Cerşirea ochilor mei trişti,
Că te roşeşti, ca o mireasă,
Clipeşti, nervos buzele-ţi mişti ...
Şi dulce-mi caţi o dezmierdare,
Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeţi:
În noi, întunecat, tresare
Misterul veşnicei vieţi.
O, ne-nţelegem de minune,
Cu cât ne întâlnim mai des,
Şi, totuşi ne sfiim a spune
Ce fiecare-am înţeles.
De rămânem singuri vrodată,
Stăm muţi, cu ochii în pământ.
Tu parc-aştepţi înfiorată,
Eu în deşert mintea-mi frământ ...
De ce nu vrei ? ... Mai lesne-ţi vine
Să-mi faci tu cale la-nceput:
Apropie-te blând de mine
Şi-ntinde-mi mâna s-o sărut.
Din vraja dulcilor ispite
Nemaicătând să te abaţi,
Ne-om pomeni, pe negândite,
Ca de când lumea-mbrăţişaţi.
La ce vrei să se risipească
Atâtea visuri în zadar?
La ce comoara ta firească
Să ţi-o îngropi, ca un avar? ...
Acum ţi-i inima fierbinte,
Frumoasă eşti, iubită eşti ...
Ce mai aştepti, aşa cuminte,
Şi-n taină singură tânjeşti?
Nu simţi cum prinde să te-mbete
Tăria-nfrăntelor dorinţi ?
Nu vezi cum arzi de sfânta sete
A sărutărilor fierbinţi? ...
Îndemnul tinereţii tale
Ascultă-l - cât e de-nţelept!
Cu-atâta dor îţi cat în cale!
E-atâta timp de când te-aştept! ...
Ce fericiţi am fi-mpreună ! ...
Ne-am alinta, ca doi copii.
Acu ni-i vremea, numai bună,
De dezmierdări, de nebunii! ...
O, vino, fă ce vrei din mine,
Stăpâna vieţii mele fii,
Rentoarce-mi vremile senine,
Comoara de copilării! ...
Alexandru Vlahuta - Pacatul
Păcătuit-a omul în vremuri fericite,Când nu-i lipsea nimica, nici hrană, nici odihnă,
Când n-avea a se teme de zile amărâte,
Când roabă-i era lumea – şi el domnea în tihnă.
Pământul, încă proaspăt, pătatu-s-a de sânge
Când lumea era largă şi oamenii puţini,
Când nimenea, sub soare, n-avea de ce se plânge,
Când cerul n-avea trăsnet – şi nici pământul spini.
Şi vreţi ca astăzi omul să nu păcătuiască?
Când grijile-l apasă, nevoile-l muncesc,
Când el se vede-n lume menit să pătimească,
Când relele-l frământă, şi poftele-l robesc!
Şi vreţi să n-avem Caini, când e nepotrivire,
Şi ură şi cruzime în neamul omenesc,
Când neagra duşmănie şi lacoma râvnire
De-a pururea-ncuibate în inimi clocotesc!
Nu, nu; din nopţi pierdute în vremuri depărtate
Blăstemul stă pe oameni, în veci vor suferi.
Şi râvna, şi ispita, şi negrele păcate
Născutu-s-au cu lumea, cu lumea vor pieri!
Alexandru Vlahuta - Sonet (Ce Mult Aş Vrea Să Mai Iubesc O Dată)
Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată,Să simt din nou a vieţii primăvară,
În drumul meu pustiu să mai răsară,
Ca din poveşti, o zână adorată.
Să scriu răvaşe lungi, şi-n orice sară
Să trec pe la fereastra-i luminată,
S-o văd la geam, cum umbra şi-o arată,
Şi ore-ntregi s-aştept să-mi mai apară.
Din ochii mari, privirea ei fierbinte
Asupră-mi blând şi dureros să cadă,
Şi-ntr-un suspin ea să-mi citească gândul…
Frumosu-i chip să farmece-a mea minte,
Şi ca pe-un astru-n sufletu-mi purtându-l,
Să fiu copil, şi visurilor pradă!
Alexandru Vlahuta - Sămănătorul
Păşeşte-n ţarină sămănătorulŞi-n brazda neagră, umedă de rouă,
Aruncă-ntr-un noroc viaţa nouă,
Pe care va lega-o viitorul.
Sunând, grăunţele pe bulgări plouă:
Speranţa, dragostea lui sfântă, dorul
De-a-mbelşuga cu munca lui ogorul,
Le samănă cu mâinile-amândouă.
Trudeşte, făcătorule de bine,
Veni-vor, roiuri, alţii după tine,
Şi vor culege rodul bogăţia.
Tu fii ostaşul jertfei mari, depline:
Ca dintr-un bob să odrăslească mia,
Cu sângele tău cald stropeşte glia!
Alexandru Vlahuta - Tot alte vremi ...
de Alexandru VlahutaTot alte vremi s-au asternut.
Din ce in ce mai rar,
Icoane sterse din trecut
incet si trist rasar.
in urma mea s-a-ntunecat,
Cum nici n-as fi trait…
Mai clare-s cate le-am visat
si-n carti le-am fost citit.
si de-ar fi fost sa nu te stiu,
De mult puteam sa mor
Un beduin intr-un pustiu,
Sub luna calator.
Dar chipul tau in veci mi-a stat
Ca o lumina-n gand.
si ani intregi te-am asteptat,
De-atata dor plangand.
Caci singura-mi iubire-ai fost
si singurul meu vis,
Ce-n stepa fara adapost
O cale mi-a deschis.
in fine, mi te-ai aratat,
Tu, chip frumos si sfant;
Pierdut, in fata ta am stat
Cu ochii in pamant,
Gandind ca s-ar putea sa pleci,
Stingher si dornic iar,
Sa plang in urma ta pe veci,
Chemandu-te-n zadar.
Tu insa te-ai induiosat
si mana mi-ai intins,
De tine m-am alaturat
si-n brate te-am cuprins.
De-acum nici voi sa mai ascult
La glasurile din trecut.
Fiinta mea cea de demult
in noapte s-a pierdut.
in urma sta un larg pustiu,
Un vis nelamurit.
Din tot trecutul meu nu stiu
Decat ca te-am iubit.
Alexandru Vlahuta - Valuri
de Alexandru VlahutaVisand imparatul sa rupa hotarele ce-l ingradeau,
si marea-i putere s-o-ntinda pe-ntregul pamant si pe mari,
Tarie de vifor pusese in sufletul ostilor lui,
Ca nici un vrajmas sa mai poata cu armele-a-i sta impotriva;
Iar ochii de fiara flamanda rotindu-si-i peste cuprinsuri,
Vedea cum noroadele toate in cale-i se pleaca-ngrozite,
Vedea cum cetati intarite, palate de piatra si domuri,
Cu valva atator coroane, ca pleava se spulbera-n vant.
s-a fost un blestem pe ursita sarmanelor neamuri de-atunci,
Ca-n scrum si-au vazut prefacuta intreaga lor munca de veacuri.
Scrasnind luptatorii, in iures, ca iarba sub coasa cadeau,
Naprasnic vartejul pieirii din tara in tara trecea
in urma-i coloane de flacari zbucneau din cetati naruite
si-n vuietul crancen al mortii, sub negrele stoluri de corbi,
Trufas, imparatul calare, cu ranjet privindu-si isprava,
Prin rauri de lacrimi si sange, pe punte de lesuri trecea.
Dar iata ca tocmai in ceasul cand bratele sta sa-si intinda,
Pamantul intreg sa-l cuprinda, un racnet de leu, din adancul
Salbaticei Asii, ii spune ca nu-i inca lupta-ncheiata.
O, nu, Ilderim, nu e inca pamantul pustiu de viteji:
Timur iti sta-n fata, iar spada-i e sora cu spada lui Mircea,
si ce s-a-nceput la Rovine, sfarsi-se-va la Angora!
El zice, si una spre alta s-azvarl intartatele oarde,
si randuri de randuri izbite, cu vuiet de valuri se sparg.
Trei zile-si tin clipele tulburi pe stemele celor doi crai.
Se misca-n bulucuri multimea, se rupe si iar se-mpreuna,
Cad palcuri sub palcuri de-a valma, si altele proaspete vin,
Iar hreamatul creste si scade, ca-n spulber de viscol purtat.
Ci iata ca-n seara din urma, strangandu-si in pinteni arapul,
Carare-si despica-n navala Timur cu hangerul in mana.
Sporeste cu el valmasagul amestec de glasuri pripite…
Din mijlocul lor se aude un muget de fiara-njunghiata.
E prins Baiazid si deodata se stampara clocotul luptei.
E prins Baiazid si ostasii raman impietriti ca de-o vraja.
Mai sunt oare fulgere-n ceruri?… Pamantul pe-al lui si l-a stins!
Timur isi priveste vrajmasul cu linistea celui puternic.
O cusca de fier i s-aduce… in van, Ilderim, te mai zbuciumi,
si hainele-ti rupi de pe tine, si fruntea ti-o sangeri de gratii!
Acesta-i palatul in care de-acum iti ramane sa cugeti
Ce subrede s-amagitoare sunt toate maririle lumii…
Asa l-au purtat prin orase, prin tari pustiite de el.
L-au dus prin cetati ce, cu groaza, de numele lui pomeneau;
Opreau la raspantii, s-un crainic vestea de ispravile lui;
Uimiti ascultau trecatorii, privind la momaia din cusca
O umbra de om ce scanceste si-si leagana capul mereu.
Vedeti, zice crainicul iarasi, ca este-o dreptate pe lume,
Ca nici n-o grabeste durerea, cum nici n-o-ntarzie minciuna,
Ci singura ea isi alege si arma si ceasul plinirii!
Marcel Lecomte
Marcel Lecomte (n. ,[2][3] Saint-Gilles, Belgia – d. ,[2][3] Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia) a fost un poet suprarealist belgian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu