luni, 30 noiembrie 2020

REVISTA MEA DIN 2 DECEMBRIE / 1. A.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 2 DECEMBRIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE

A. Evenimente; Nașteri


Evenimente
·         514 î.H.: Prima atestare documentară a geto-dacilor, de către istoricul grec Herodot din Halicarnas, considerat părintele istoriei, care-i descria pe geto-daci „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci” si  singurii care „luaseră hotărârea îndrăzneaţă” de a-l înfrunta pe temutul rege persan Darius I.
·         1409: Este fondată Universitatea din Leipzig.
·         1492: Navigatorul Cristofor Columb (1450-1506) a descoperit insula Haiti (Hispaniola). Cristofor Columb (italiană Cristoforo Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. între august și octombrie 1451 – d. 20 mai 1506) navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai Lumea Veche
·         1697: A fost inaugurată Catedrala londoneză “St. Paul”. Catedrala Saint Paul (în engleză Saint Paul Cathedral) este o biserică anglicană situată pe colina Ludgate Hill din Londra Marea Britanie. Aceasta este cea mai mare biserică din Londra și a doua cea mai mare din această țară, după Catedrala din Liverpool. Catedrala Sfântul Paul este totodată și lăcașul în care slujește episcopul anglican al Londrei.
·         1804: Este incoronat de către papa Pius al VII-lea , “Imperatorul Napoleon I al Franţei ”, în catedrala catolică Notre Dame de Paris. Napoleon Bonaparte este incoronat cu Coroana de Fier a Lombardiei




·         1805: Bătălia de la Austerlitz: Cunoscută şi ca Bătălia celor trei împăraţi, a fost una dintre cele mai mari victorii ale lui Napoleon. Această victorie a determinat destrămarea celei de a treia Coaliţii formată împotriva Imperiului Francez. Pe 2 decembrie 1805 (20 noiembrie pe stil vechi), o armată franceză condusă de împăratul Napoleon I a înfrânt decisiv armata ruso-austriacă, comandată de ţarul Alexandru I, după aproape nouă ore de luptă înverşunată. Batalia a avut loc la Austerlitz la aproape 20 km (12 mile) est de Brno în Moravia. Bătălia este adeseori considerată o capodoperă tactică. Pe 26 decembrie 1805, Austria şi Franţa au semnat Tratatul de la Pressburg, care a îndepărtat-o pe prima din război, a întărit tratatele iniţiale de la Campo Formio şi Luneville, a obligat Austria să cedeze pământuri aliaţilor germani ai lui Napoleon şi a impus o indemnizaţie de 40 de milioane de franci asupra Habsburgilor învinşi.Trupelor ruse li s-a permis sa se retragă în ţara natală. Victoria de la Austerlitz a permis de asemenea crearea Confederaţiei Rinului, compusă dintr-o multitudine de state germane, intenţionată sa fie o zonă-tampon între Franţa şi restul Europei. În 1806, Sfântul Imperiu Roman a încetat să mai existe, atunci când Împăratul Roman Francisc al II-lea a ales să păstreze numai Francisc I al Austriei drept singurul său titlu oficial.Totuşi, aceste realizări nu au adus o pace durabilă pe continent. Îngrijorările prusacilor cu privire la influenţa crescândă Franţei în Europa Centrală au declanşat războiul celei de-a patra Coaliţii în 1806.



·         1823: "Doctrina Monroe". Președintele SUA, James Monroe, prezintă în fața Congresului această linie politică, potrivit căreia, SUA nu au nici o pretenție de amestec în afacerile interne ale statelor europene, opunându–se în același timp extinderii sistemelor politice ale acestor state asupra continentului american.
·         1845: A luat fiinţă, la Paris, “Societatea studenţilor români”, în frunte cu Ion Ghica, C.A. Rosetti şi Scarlat Vârnav. Societatea a înfiinţat o bibliotecă românească şi a militat pentru unitatea politică a ţărilor române. Acest fapt istoric a stat şi la baza înfiinţării Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) în ianuarie 2009, organizaţie care întruneşte astăzi peste 4.000 de tineri români din întreaga lume.
·         1848: S-a urcat  pe tron Franz Joseph I de Habsburg (1830-1916), împărat al Austriei (1848-1916) şi rege al Ungariei (1867-1916). În timpul domniei sale, Franz Joseph I a înăbuşit Revoluţia de la 1848-1849 din Ungaria şi Transilvania şi a reprimat mişcările naţionale din Imperiul Habsburgic, restabilind absolutismul. În timpul său, în anul 1867, s-a creat statul dualist Austro-Ungaria. A participat la înfăptuirea Triplei Alianţe (bloc politic şi militar constituit, în 1882, prin aderarea Italiei la Alianţa dintre Germania şi Austro-Ungaria, încheiată în 1879) şi a dus o politică expansionistă în sud-estul Europei.
·         1849: Se constituie la Paris, in Franţa „Asociaţia română pentru conducerea emigraţiei„, care  milita pentru împlinirea idealurilor Revoluţiei de la 1848si era condusă de un comitet format din Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti şi Dumitru C. Brătianu.
·         1851: Preşedintele francez Louis-Napoleon Bonaparte, nepotul imparatului Napoleon I, răstoarnă  printr-o livitura de stat cea de-a doua republica, primind  titlul de “principe-președinte” și puteri dictatoriale. Exact după un an de la lovitura sa de stat, la 2 decembrie 1852, Louis Bonaparte Napoleon a fost uns  împărat al francezilor,  sub numele de Napoleon al III-lea. Investirea sa fusese validată de un plebiscit.

·         1852: Napoleon al III-lea devine Împărat al Franței.
 Napoleon al III-lea devine Împărat al Franței.
·         1854: Se semneza la Viena,  un tratat de alianţă anglo-franco-austriac împotriva Rusiei care prevedea, printre altele, obligaţia Austriei de a apăra Principatele (care fuseseră ocupate de austrieci din aprilie) împotriva unei eventuale invazii a trupelor ruseşti.
·         1854: Incepe construcţia liniilor de telegraf electric Bucureşti-Giurgiu-Rusciuk (Ruse), Bucureşti-Ploieşti-Braşov, Timişoara-Braşov şi Timişoara-Lugoj – Orşova, făcîndu-se astfel legătura între liniile telegrafice din Principate şi cele din Transilvania.
·         1861: Poarta otomană a admis (20 noiembrie pe stil vechi), unirea administrativă şi politică a Principatelor române, printr-un firman însoţit de o notă restrictivă, ca aceasta să înceteze la sfîrşitul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În ziua de 3/15 decembrie 1861, în deschiderea sesiunii Camerelor legislative, domnitorul Alexandru Ioan Cuza anunţa în mesajul său că „Înalta Poartă, precum şi toate puterile garante, au aderat la Unirea Principatelor. După trei ani de silinţe neîntrerupte – a adăugat el – …Unirea este în fine dobândită pentru noi”. Marele act care a stat la fundamentarea Principatelor Române, Proclamaţia către Naţiune, a fost semnat pe 11/22 decembrie 1861, în casa de la Iaşi, de domnitorul Alexandru Ioan Cuza: „Unirea este îndeplinită! Naţionalitatea română este întemeiată! Alesul Vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiţi Patria, veţi şti dar a o întări. Să trăiască România!”. In anul 1862, pe 22 ianuarie/3 februarie, cu ajutorul unioniştilor din cele doua principate, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizand unirea politica, odata cu formarea  primului guvern unic al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, sub conducerea lui Barbu Catargiu. Două zile mai târziu, se întrunea la Bucureşti Adunarea României, în care au luat loc alături, unii lângă alţii, deputaţii moldoveni şi cei munteni. Cu acest prilej, Cuza a rostit un vibrant discurs, în care i-a anunţat pe deputaţi înfăptuirea măreţului act. ”Astăzi – spunea el – statul nostru s-a aşezat pe o temelie mai întinsă. O eră nouă ni s-a deschis…” Doua zile mai tarziu, pe 24 ianuarie 1862, Adunarile Moldovei şi Ţarii Romaneşti, reunite în şedinţa comuna, au proclamat oraşul Bucureşti drept capitala a intregii ţari. De la acea dată Principatele  Moldova si Valahia  şi-au încetat existenţa istorica. Dupa inlaturarea sa de la putere in 1866, unirea a fost consolidata prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
·         1864: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Codul Penal (intrat în vigoare la 1 mai 1865), alcătuit după modelul Codului Penal francez (din 1810) şi al Codului Penal prusian (din 1851). Documentul avea la bază, totodată, şi unele legi penale autohtone existente.

·         1896: S-a inaugurat clădirea Teatrului Naţional din Iaşi. Deschiderea stagiunii a avut loc doua zi, 3 decembrie, cu piesa „Fântâna Blanduziei”, de Vasile Alecsandri.
·         1901: A apărut, la București, revista literară săptămânală "Sămănătorul" sub conducerea lui George Coșbuc și Al. Vlahuță.
·         1901: King Camp Gillette a inventat primul aparat de ras de siguranță cu lama care îi poartă numele.
·         1908: Împăratul copil Pu Yi accede la tronul Chinei la vârsta de doi ani.
·         1915: Albert Einstein publică teoria relativității generalizată.
·         1917: Sfatul Ţării din fosta Gubernie Basarabia proclamă Republica Democratică Moldovenească. Inițial, Republica Democratică Moldovenească a fost declarată parte a unei viitoare Rusii federale, dar la 24 ianuarie 1918 și-a proclamat independența. La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România.
·         1917: Un armistiţiu este semnat intre Rusia si Puterile Centrale la Brest-Litovsk şi  incep discuţiile de pace care se vor incheia cu  Tratatul de la Brest-Litovsk. Romania ramane singura in fata armatelor Puterilor Centrale.
·         1918: In sala Tribunalului din Alba Iulia a avut loc o ședință a Marelui Sfat Național în care, printre altele, s-a decis componența conducerii Marelui Sfat Național, componența delegației care urmau să prezinte regelui și guvernului României hotărârile Adunării Naționale și s-a luat decizia înființării a unui comitet executiv din rândurile Marelui Sfat cu activitate permanentă care urma să conducă afacerile curente ale Transilvaniei. Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria a fost un organism politic provizoriu, cu atribuții legislative, executive și administrative limitate, al Transilvaniei, în perioada 2 decembrie 1918 și 4 aprilie 1920. Comisia de candidare a propus  ca preşedinte al Marelui Sfat Naţional pe Gheorghe Pop de Băseşti, pe episcopii Miron Cristea, Teodor Mihail şi Andrei Bîrsanu ca vicepreşedinţi, pe Silviu Dragomir, Caius Brediceanu, Mihai Popovici, Gheorghe Crişan, Ghiţă Pop şi socialistul Traian Novac ca notari. Comisia a propus si guvernul provizoriu, care se va numi Consiliul Deligent, alcătuit din 15 membri (10 membri ai PNR, 2 ai PSD şi 3 independenţi), numiţi şefi de resort: Iuliu Maniu (preşedinte şi ministru de interne), Vasile Lucaciu (fără portofoliu, cu misiuni de străinătate), Vasile Goldiş (culte şi instrucţiune publică), Alexandru Vaida-Voievod (externe şi presă), Ştefan Cicio-Pop (război şi siguranţă politică), Ion Suciu (organizarea şi pregătirea Constituantei), Aurel Vlad (finanţe), Emil Haţeganu (codificare), Valeriu Branişte (fără portofoliu), Victor Bontescu (agricultură şi comerţ), Aurel Lazăr (justiţie), Octavian Goga (fără portofoliu), Romul Boilă (comunicaţii), Ion Flueraş (sănătate şi ocrotiri sociale), Iosif Jumanca (industrie). Marele Sfat Naţional şi Consiliul Dirigent îşi stabilesc sediul la Sibiu.
·         1927: A avut  loc Adunarea Generală de constituire a Asociaţiei Presei Sportive din România, în prezenţa ziariştilor profesionişti din întreaga ţară. Cu acest prilej s-a votat şi statutul asociaţiei, din care reţinem că aceasta avea ca scop: „Ocrotirea intereselor morale şi materiale ale ziariştilor sportivi, strângerea relaţiilor colegiale şi de solidaritate profesională între membrii ei, creşterea prestigiului corporaţiei”, precum şi răspândirea prin toate mijloacele a educaţiei fizice şi sportului în România, stabilirea de relaţii cu asociaţiile similare din străinătate. În Adunarea de constituire s-a ales şi cel dintâi Comitet al APS, din care făceau parte cunoscuţii ziarişti sportivi ai vremii Grigore Caracostea (preşedinte) şi Neagu Boerescu, N. Papagheorghe (vicepreşedinţi).
·         1938: Ridicarea legației române de la Vatican la nivel de ambasadă (relațiile vor fi întrerupte în 1950)
·         1942: O echipa de specialisti, condusa de Enrico Fermi, a realizat la Universitatea din Chicago prima explozie nucleara in lant. 
·         1944: Ca protest față de încercarile de acaparare a puterii de către comuniști, miniștrii PNȚ și PNL din guvernul Sănătescu își prezintă demisia. Este numit un nou guvern condus de generalul Nicolae Rădescu.
·         1961: Liderul cubanez Fidel Castro a anuntat trecerea la un regim comunist in tara sa. 
·         1971: Emiratele Abu Dhabi, Ajmān, Dubai, Fujairah, Sharjah și Umm al-Qaiwain s-au unit, dând naștere Emiratelor Arabe Unite.
·         1975: A fost infiintata Republica Democrata Populara Laos, dupa ce comunistii au preluat puterea in acest stat. 
·         1982: Dupa o operatie efectuata la centrul medical al Universitatii din Utah, Barney Clark a devenit prima persoana din lume careia i s-a implantat o inima artificiala.
·         1988: Benazir Bhutto a fost numita premier in Pakistan, devenind astfel prima femeie care a ajuns in fruntea guvernului intr-o tara majoritar musulmana. 
·         1988: A avut loc una dintre marile catastrofe navale maritime româneşti, tragedie în care a fost implicat cargoul românesc „Sadu“ (comandant căpitanul Sergiu-Lucian Grigorescu), care s-a scufundat în rada exterioară a portului Constanţa, la o adâncime de circa 18 – 24 metri, la numai cativa metri de mal, lovindu-se de stabilopozii Digului de Nord. Nava s-a scufundat în intervalul  orar 13:15 – 16:02. Echipajul a stat pe puntea etalon până când apa le-a ajuns la picioare. Toţi au sperat ca nava să se aşeze pe fund şi o parte din suprastructură să rămână la suprafaţă. În ultimul moment, marinarii s-au aruncat în valuri. Şapte norocoşi au fost duşi de valuri pe stabilopozi, de unde au fost recuperaţi de pompieri .Alţii, care au fost în contratimp cu valurile, au fost zdrobiţi de dig sub privirile celor prezenţi pe mal. 15 din cei 22 de membri ai echipajului şi-au pierdut viaţa. 11 marinari au murit înecaţi sau izbiţi de stabilopozii digului, iar patru au fost daţi dispăruţi şi nu au mai fost găsiţi niciodată. Numai şapte au reuşit să se salveze. După scufundarea navei şi examinarea ei de către scafandri, s-a constatat că epava este culcată pe partea tribord, fiind afundată circa 2 – 3 metri în mâl, cu prova în imediata apropiere a digului şi pupa la circa 60 – 70 metri de dig.

·         1989: Încheierea „războiului rece”. Întâlnirea (2-3 decembrie) la nivel înalt de la Malta dintre George Bush, președintele SUA, și Mihail Gorbaciov, președinte URSS, consacrată “noii ordini mondiale”; cei doi lideri declară că „războiul rece” s–a încheiat. Războiul Rece (1947-1991) a fost o perioadă de tensiuni și confruntări politice și ideologice, o stare de tensiune întreținută care a apărut după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și a durat până la revoluțiile din 1989. În Războiul Rece s-au confruntat două grupuri de state care aveau ideologii și sisteme politice foarte diferite. Într-un grup se aflau URSS și aliații ei, grup căruia i se spunea uzual „Blocul răsăritean” (sau oriental). Celălalt grup cuprindea SUA și aliații săi, fiind numit, uzual, „Blocul apusean” (sau occidental). La nivel politico-militar, în Europa, cele două blocuri erau reprezentate de către două alianțe internaționale. Blocul apusean era reprezentat de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO, North Atlantic Treaty Organization), iar cel răsăritean de către Pactul de la Varșovia. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, Germania a fost divizată în patru zone de ocupație. Vechea capitală a Germaniei, Berlinul, ca sediu al Comisiei Aliate de Control, a fost împărțită în patru zone de ocupație corespunzătoare. Zidul Berlinului, un simbol al Războiului Rece, a fost construit, constituind, timp de aproape 28 de ani, o barieră de separare între Republica Federală Germană și Republica Democrată Germană. Războiul Rece a fost, însă, un conflict la scară mondială, SUA și URSS mai având și multe alte state aliate în afara Europei, ce nu făceau parte din cele două alianțe militare oficiale. La nivel economic, Războiul Rece a fost o confruntare între capitalism și comunism. Pe plan ideologico-politic, a fost o confruntare între democrațiile liberale occidentale și regimurile comuniste totalitare. Ambele tabere se autodefineau în termeni pozitivi: statele blocului occidental își spuneau „lumea liberă” sau „societatea deschisă”, iar statele blocului oriental își spuneau „lumea anti-imperialistă” sau „democrațiile populare”. Înfruntarea dintre cele două blocuri a fost numită „Război Rece”, deoarece nu s-a ajuns la confruntări militare directe între cele două superputeri, care ar fi constituit un „Război Cald”, cu toate că perioada a generat o cursă a înarmării. Din punctul de vedere al studiilor strategice, există opinia că nu s-a ajuns și nu se putea ajunge la un „Război Cald”, la o confruntare militară convențională, datorită faptului că ambele superputeri, SUA și URSS, s-au dotat cu arme nucleare, ceea ce a creat o situație militară strategică de „deterrence”, adică de descurajare și blocare reciprocă. În cazul unui război real, s-ar fi ajuns la o distrugere reciprocă totală și, totodată, la o catastrofă mondială. Un rol important l-au jucat serviciile secrete, confruntându-se, în primul rând, cele americane (CIA, NSA) cu KGB-ul sovietic. Au fost implicate, însă, și serviciile secrete vest-europene (britanice, vest-germane, franceze, italiene, etc.) și est-europene (Securitatea, STASI, etc.). Denumirea de „Război Rece” mai provine și din faptul că a fost purtat între foștii aliați din războiul împotriva regimului totalitar nazist. În 1989, forțele sovietice s-au retras din Afganistan și, în anul 1990, Gorbaciov a consimțit la reunificarea Germaniei, singura alternativă la acestea fiind un scenariu de tip Tiananmen. Atunci când a căzut Zidul Berlinului, a început să ia formă conceptul lui Gorbaciov de „Casă Europeană Comună„. La 3 decembrie 1989, Gorbaciov și succesorul lui Reagan, George H. W. Bush, la summitul din Malta, au declarat Războiului Rece încheiat, iar un an mai târziu, cei doi foști rivali au devenit parteneri în Războiul din Golf împotriva Irakului.



·         1992: La sedinta Biroului Executiv al PNL, Grupul pentru Reforma Morala si Politica a PNL a fost acuzat de subminarea si scindarea partidului. Au fost exclusi din formatiune Valeriu Stoica si Radu Stroe, care figurau printre cei 20 de membri ai Grupului. 
·         1994: La Budapesta, la reuniunea Internationalei Socialiste, cererea PDSR de aderare la aceasta organizatie nu a primit aviz favorabil. Reprezentantii Germaniei au pus problema aliantelor PDSR cu formatiuni extremiste si au propus ca acest partid sa fie primit in Internationala doar dupa ce isi va clarifica pozitia si sistemul de aliante.
·         1996: Unitatea 1 de la Centrala Nuclearo-Electrica din Cernavoda a fost data in exploatare comerciala. Cheltuielile pentru punerea in functiune au fost estimate la 2,2 miliarde dolari. 
·         1998: Parlamentul Românei a ratificat Convenţia împotriva dopajului (Legea 171/1998), adoptată de Consiliul Europei la 16 noiembrie 1989, la Strasbourg.
·         1998: Ministerul Apararii Nationale a recunoscut ca institutii producatoare de tehnica militara din Romania au negociat si incheiat contracte cu Irakul, in perioada 1994-1996, folosind ca intermediar o firma iordaniana. 
·         2000: Conducerea ApR a demisionat in bloc si l-a desemnat pe Teodor Melescanu sa numeasca o conducere interimara. 
·         2003: La Muzeul Țăranului Român s-a deschis expoziția permanentă "Casă în casă", în cadrul căreia este prezentată locuința lui Antonie Mogoș din Ceauru, jud. Gorj

Nașteri

·         1817: Georg Daniel Teutsch episcop evanghelic sas din Transilvania
·         1825: Pedro al II-lea al Braziliei (d. 1891)
Dimitrie Lecca
DimitrieLecca.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Tecuci, România Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Membru al Camerei Deputaților a României Modificați la Wikidata
Partid politicPNL
Modifică date / text Consultați documentația formatului

* 1832. Dimitrie Lecca (n. 2 decembrie 1832, Tecuci – d. 4 iulie 1888, satul Radomirești, județul Bacău) a fost un politician, ministru și general român.

A fost unul dintre complotiștii principali care l-au detronat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza în noaptea de 10/22–11/23 februarie 1866. Comandant al corpului de pază al Palatului Domnesc[1], Lecca a fost cel care a permis accesul conspiratorilor, dând semnalul loviturii de stat.[2] Potrivit jurnalistului Mihai Eminescu, ascensiunea lui Lecca după acest eveniment a reprezentat o infamie, întrucât acesta a încălcat jurământul militar, trădându-l pe Cuza. Într-un editorial publicat în Timpul din martie 1881, Eminescu nota: „Gura care ar fi putut să-l ierte e închisă pentru totdeauna; mâna care i s-ar fi putut întinde cu prietenie și milă, ca odinioară, se preface în țărână. Să se țină minte bine că Vodă Cuza a iertat prin viu grai și în scris tuturor... absolut tuturor, numai colonelului Lecca și altor câtorva nu; nu pentru el personal, ci pentru pata pe care acesta a pus-o pentru vecii vecilor pe steagul țării. E unicul caz în istoria românilor (...) Ei bine, fostul colonel de vânători își închipuiește însă că există, nu în România, dar în universul întreg, de la Polul nord până la cel de sud și în curmezișul celor două emisfere, un singur om care să-i datorească răspundere sau să-i mai ceară răspundere? Morților de soiul acesta nu li se datorește, nu li se cere răspundere. Ei sunt afară de cerul omenirii, precum a fost Cain, a cărui faptă e o copilărie pe lângă cea din noaptea de 11 fevruarie. Dacă acest d. ar fi avut curajul pe care, pretinde a-l avea azi, când orice ființă viețuitoare îl dispensează de răspundere, ar fi sfârșit de-a doua zi după 11 fevruarie cu sine însuși, pentru a șterge pata de pe niște bieți soldați nevinovați și amăgiți, care fuseseră scoși din cazarmă sub pretextul că «doamna născuse un copil» ”[3]

Același Eminescu mai nota în februarie 1882, tot în Timpul, cu privire la acest episod: „Vor trece veacuri și nu va exista român căruia să nu-i crape obrazul de rușine de câte ori va răsfoi istoria neamului său la pagina lui 11 fevruarie și stigmatizarea acelei negre felonii va răsări pururea în memoria generațiilor, precum în orice an răsare iarba lângă mormântul vândutului Domn”.[4] Într-o conferință susținută la 1909, istoricul Nicolae Iorga a vorbit și el despre „murdara conspirație de palat” din februarie 1866 în care a fost implicat ca fruntaș Dimitrie Lecca.

·         1839: S-a născut profesorul de teologie Barbu Constantinescu; primul decan (1881-1882) al noii Facultăţi de Teologie din Bucureşti, înfiinţate la 1/13 noiembrie 1881; profesor de istorie bisericească la această facultate până la sfârşitul vieţii; (m. 1891).
·         1857 - S-a născut Nicolae Popovici, compozitor şi dirijor de cor (m. 7 septembrie 1897)
·         1859: Georges Seurat, pictor francez (d. 1891)
·         1885 - S-a născut scriitorul Nikos Kazantzakis, autorul romanului "Alexis Zorbas", ecranizat în 1964 (în rolul principal Anthony Quinn, regizor Michael Cacoyannis) (m. 26 octombrie 1957)
·         1885: S-a nascut George Richards Minot, fizician american, laureat cu premiul Nobel. 
·         1891 - S-a născut Otto Dix, pictor şi grafician expressionist german. (m. 25 iulie 1969)
·         1892: S-a nascut Leo Ornstein, compozitor si pianist rus. 
·         1896 - S-a născut Ana Jiquidi, artist decorator, soţia pictorului Aurel Jiquidi. Au colaborat, printre altele, la realizarea compoziţiei în frescă de la Institutul Politehnic din Bucureşti
·         1899 - S-a născut, la Londra, Sir John Barbirolli (Giovanni Battista), compozitor şi dirijor (m. 28 iulie 1970)

·         1906: S-a nascut Peter Carl Goldmark, inventatorul LP-ului. 
·         1908 - S-a născut Cecilia Mantta, profesoară de pian, întemeietoare a învăţământului muzical preuniversitar din România (m. 3 iunie 1999)
·         1912: Gheorghe Chivu (n. 2 decembrie 1912, Chirnogeni, județul Constanța – d. octombrie 1986, Sighet) a fost un poet și pictor român. Urmează școala primară și secundară la Constanța, apoi cursurile Seminarului Teologic la Constanța, Dorohoi și Galați. Între 1934 și 1940 urmează Academia de Arte Frumoase din București, fiind elevul lui Camil Ressu. Frecventează cenaclul „Sburătorul”. Debutează cu poezie în „Luceafărul” (1938). Devine profesor de desen la Medgidia, Oradea, Șimleul Silvaniei și Sighet. 
Volume de versuri:
  • Zumbe (1946)
  • Apocrife (1969)
  • Metope (1972)
  • Cantoria (1980)
  • Brazde străbune (1984)
·         1923: Maria Callas (Maria Calogeropoulos), soprană greacă (d. 1977)

·         1930: S-a nascut Gary Becker, economist american, laureat cu Nobel.
* 1932: Dumitru (Dimitrie) Drăgan (n. , București, România – d. ,[1] Pitești, România) a fost actor român de teatru si film. Născut la 2 decembrie 1939, în București, absolvent al Colegiului Național „I.L.Caragiale”, promoția 1956, a fost admis la Institutul de Artǎ Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din București, unde urmează cursurile de actorie la clasa Prof.A.Pop.Marțian, cu asistenti Horea Popescu, Ion Cojar, Mihai Berechet și Cornel Todea, colegi de promotie fiindu-i Stela Popescu, Rodica Popescu Bitănescu, Sebastian Papaiani, Anda Caropol și alții.
Dumitru Dragan in "Mica studenta" de Nicolai Pogodin alaturi de Stela Popescu, 1960
În anul 1960 își dă Examenul de Diplomă cu Mica studentǎ de Nicolai Pogodin, regia Prof.A.Pop Marțian, în rolul Lev Poroșin. Dupǎ absolvirea acesteia, cere să fie repartizat la Teatrul de Stat din Baia Mare unde debutând în piesa "AVARUL" de Molière, reușește să facă spre sfârșitul piesei din personajul Cleante un alt Harpagon.   A fost căsătorit din anul 1967 pânǎ în anul 1991 și are trei copii, Cristian Mihai (n.Piatra Neamț - 1968), Bogdan Alexandru (n.Baia Mare - 1970) și Anca Oana (n.Pitești - 1975).
Activitatea sa artistică cuprinde peste 150 de roluri, interpretate în mai multe teatre din țară, dar mai ales Premiere Absolute ca: PERICLES de William Shakespeare 1964, Brașov, JOCUL IELELOR de Camil Petrescu 1964, Brașov, GRĂDINA CU TRANDAFIRI de Andi Andrieș 1963, Brașov, ROUǍ ȘI TUTUN de Mircea Radu Iacoban1971, Baia Mare, dar și roluri marcante pentru cariera sa artistică în: POGOARA IARNA (Mio) de Max Anderson 1961, MARIA STUART (Miortimer) de F.Schiller 1967, Baia Mare, AVARUL (Cleante) de Jean-Baptiste Molière 1960, Baia Mare, DONA JUANA (Don Juan) de Radu Stanca, CLIPE DE VIATĂ de W.Saroyan cu Liviu Ciulei, DON CARLOS de F.Schiller, OSPĂȚUL LUI TRIMALCHIO de Cristian Munteanu, 1982, Pitești.
În cei 50 de ani de activitate pe scenele teatrelor din București, Brașov, Baia Mare, Piatra Neamț, Constanța și în cele din urmă la Teatrul Alexandru Davila din Pitești, unde din anul 1973 pâna la sfârșitul carierei în anul 2010, a jucat peste 90 de roluri, a fost să fie făcut un adevărat erou romantic, căci din toate dramele lumii numai cele romantice i s-au potrivit perfect.
A obținut numeroase diplome de onoare, de merit și de excelentă, dar și Titlul de Fiu al Argeșului și Muscelului în anul 2011, pentru personalitate marcantă în domeniul Culturii.

ROLURI ÎN TEATRU

Teatrul de Stat din Baia Mare (1960-1961)

  • Cleante - "AVARUL" de Molière, regia rtisticǎ Mihai Dimiu
  • Evgheni - "Vassa Jeleznova" de M.Gorki, regia artisticǎ Petre Meglei
  • Fiul rǎtacitor din piesa cu același nume, de Egon Rannet,regia artisticǎ I.Deloreanu
  • Ștefan Mareș - "Secunda 58" de Dorel Dorian, regia artisticǎ I.Deloreanu [2]
Dumitru Drăgan în rolul lui Cleante, fiul lui Harpagon, 1960

Teatrul Sicǎ Alexandrescu Brașov (1961-1966) (selecție)

  • Ștefan Mareș - "Secunda 58" regia artisticǎ Ion Simionescu
  • Fǎt Frumos - Înșir-te mǎrgǎrite" de Victor Eftimiu, regia artisticǎ Marius Oniceanu
Mio din "Pogoara iarna" de Max Anderson, Brasov 1961
  • Mio - "Pogoară iarna" de Max Anderson, regia artisticǎ Ion Simionescu
  • Remus Mălureanu - "Costache și viața interioarǎ" de Paul Everac, regia artisticǎ Marius Oniceanu
  • Tolea - "Flori vii" de Nikolai Pogodin, regia artistică I.Simionescu
  • Ștefan Vardia - "Nota 0 la purtare" de V.Stoenescu
  • Jerry Rian - "Doi într-un balansoar" de W.Gibson
  • Ștef - "Gradina cu trandafiri" de Andy Andrieș, Premieră pe țară
Pericles de W.Shakespeare, Premiera pe tara, Brasov Actul I si II
  • Pericles - W.Shakespeare, Premieră pe țară
  • Gelu Ruscanu - "Jocul ielelor" de Camil Petrescu, Premierǎ pe țară
  • Preotul - "Capcana" de Robert Thomas(trad.Aurel Baranga), regia artistică N.Albani
  • Viki Miclescu - "Simple coincidențe" de Paul Everac, regia artistică Ban Ernest
  • Alecu Pǎpușarul - "Chirița în Iași" de Vasile Alecsandri
  • Cuza Vodǎ - Aniversare Alexandru Ioan Cuza 24 ianuarie 1965

Teatrul Barbu Delavrancea București (1966-1968)

Neznamov din "Vinovaţi fără vină" de Ostrovski, 1966
  • Neznamov - "Vinovați farǎ vinǎ" de A.N.Ostrovski
  • Maurizio - "Noaptea la drumul mare" de Renato Lelly

Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1968-1969)

  • Ștefan Valeriu - "Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian, regia artistică Gabriel Negri

Teatrul Municipal din Baia Mare (1969-1971) (selecție)

  • Mortimer - "Maria Stuart" de Schiller, regia artistică Ion Deloreanu
  • Teodosie - "Câinele grădinarului" de Lope de Vega, regia artisticǎ Petru Mihail
  • Don Juan - "Dona Juana" de Radu Stanca, regia artisticǎ Dan Alexandrescu
  • Marchizul de Posa - "Don Carlos" de F.Schiller
  • Mickey Maloy - "Fire de poet" de Eugene O'Neill
  • Norbert - "Aventurǎ parizianǎ" de Pierre Barillet
  • Moldavian - "Gimnasticǎ sentimentalǎ" de Vasile Voiculescu, regia artistică Petre Sava Băleanu
  • George - "ION" de Mihail Sorbul, regia artistică Petre Sava Băleanu
  • Tom - "Clipe de viată" de William Saroyan, regia artistica Liviu Ciulei
  • Cezar - "Roua și Tutun" de M.R.Iacoban,regia artistică Marius Popescu, Premieră pe țară
  • "Cadavrul viu" de Lev Tolstoi, regia artistica Liviu Ciulei, Ion Deloreanu, asistent regie Dumitru Drăgan
Marchizul de Posa- "Don Carlos" de F.Schiller

Teatrul de Dramă și Comedie din Constanta (1971-1973)

  • Nicu Dumitran - "Nota zero la purtare" de Octavian Sava, regia artistică [[Gheorghe Jora
  • Crainic - "Omul care..." de Horia Lovinescu, regia artistică Gheorghe Jora
  • Vasile Buliga - "Nu vă jucați cu oltencele" de Gheorghe Vlad, regia artistică Călin P.Florian
  • Secretarul Comitetului Municipal - "Între noi doi n-a fost decât tăcere" de Lia Crișan
  • Sin Spǎtarul - "Io, Mircea Voievod" de Dan Tǎrchilǎ, regia artisticǎ Constantin Dinischiotu
  • Un trimis - "Ifigenia în Taurida" de Euripide
  • Minski - "Răzvan și Vidra" de B.P. Hașdeu, regia artistică Mihai Dimiu
  • Pinzon - "Isabela, trei caravele și un mare mincinos" de Dario Fo, regia artistică Ion Maximilian

Teatrul Alexandru Davila din Pitesti (1973-2010) (selecție)

Ion Luca Caragiale

RECITALURI DE POEZIE

ROLURI ÎN FILM (SELECȚIE)

Dumitru Drăgan
Mica studenta-examen de diploma 1960.jpg

Rolul lui Stefan Mares din "Secunda 58" de Dorel Dorian,1961
·         1933: S-a nascut Michael Larrabee, atlet american. 
·         1934: Tarcisio Bertone, cardinal secretar de stat al Vaticanului
·         1935: Nicolae Labiș (n. ,[1] Poiana Mărului, Mălini, Suceava, România – d. ,[1] București, Republica Populară Română) a fost un poet român. Criticul Eugen Simion l-a supranumit, metaforic, „buzduganul unei generații.
A fost fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, iar școala primară o începe în satul natal în clasa mamei sale. Încă de la 5 ani învață să citească de la elevii mamei sale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial tatăl pleacă pe front, iar familia se refugiază în comuna Mihăești, satul Văcarea, lângă Câmpulung-Muscel. În mai 1945, familia se întoarce în Moldova și se stabilește la Mălini.[2][3]
A urmat Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni între anii 1947 - 1951, perioadă în care scrie versuri, iar la sfârșitul lui 1950, participă la o consfătuire a tinerilor scriitori din Moldova, în calitate de secretar al cenaclului literar din Fălticeni[4], care are loc la Iași, unde se remarcă după ce recită poezia Fii dârz și luptă, Nicolae!, poezie care-i va fi publicată în Iașul nou și în ziarul Lupta poporului din Suceava.[3]
În mai 1951 a obținut premiul întâi, la Olimpiada națională de limba română care a avut loc la București, iar cu această ocazie câștigă admirația redactorilor revistei Viața Românească, care-i publică poezia Gazeta de stradă.[2][3]
În ianuarie 1952, la inițiativa lui Constantin Ciopraga, Labiș a fost transferat la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Iași, unde a devenit conducătorul cenaclului literar.[2][3]
Portretul fizic al lui Nicolae Labiș este sugestiv creionat de Tudor Vianu (citat în: George Bădărău, Nicolae Labiș, Viața și opera, 2001) care mărturisește: „Mă surprindea obrazul lui bucălat de copil, ochii cu umbre adânci, mustața legată, ca a plutașilor de pe Bistrița. Era în înfățișarea lui ceva în același timp proaspăt și arhaic, cum nu mai văzusem niciodată pe figura unui tânăr.”
Casa memorială „Nicolae Labiș” din Mălini


Activitatea literară

La data de 15 septembrie 1952, Labiș a început să urmeze cursurile de la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, unde i-a avut ca profesori pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu, iar printre colegi pe Florin Mugur, Lucian Raicu, Ion Gheorghe, Radu Cosașu, Doina Sălăjan, Gheorghe Tomozei, Mihai Negulescu. Aici s-a impus, grație înzestrării sale poetice și intelectuale excepționale, ca lider de opinie.[3]
Deși a îmbrățișat, la început, ideile regimului comunist de guvernământ, cântându-i laude într-un număr de poezii, devenind o stea în cadrul partidului, în februarie 1953, departamentul său a purtat discuții cu privire la presupusele lui „abateri de la moralitatea școlii și disciplină”. În primăvara anului 1954, în cadrul Uniunii Tineretului Muncitor (UTM) au avut loc de asemenea discuții despre comportamentul său și s-a decis expulzarea sa din rândurile organizației. Cu toate acestea, pedeapsa nu a fost confirmată de organele superioare, propunerile fiind de fiecare dată refuzate de Mihail Sadoveanu, cel ce era la vremea respectivă președinte. De asemenea, acest fapt a fost relatat în cartea „O istorie anecdotică a literaturii române”.
La absolvire a fost angajat ca redactor la revista Contemporanul, apoi la Gazeta literară. Începând din toamna lui 1955 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, însă renunță după doar un semestru[3]. Poemul său, Moartea Căprioarei, apare în Viața Românească în acest an.
În 1956 participă la o conferință pe țară a tinerilor scriitori, publică două volume, Puiul de cerb și Primele iubiri, și pregătește pentru tipar cel de-al treilea volum, Lupta cu inerția, care-i va fi publicat postum în anul 1958.[3]
În poezia lui Nicolae Labiș se regăsesc influențe ale lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Ion Barbu.[5] O frapantă afinitate prezintă Labiș cu Arthur Rimbaud, amintit în versurile:
„Scuture-și pe bulevarde capitala românească
Galbeni tei și scrie-și slăvii integral, semeț contur
Din vuirea de tramvaie și din ud pavaj să-ți crească
Evocarea mea frățească, încâlcit ștrengar, Arthur!”
Influența lui Eminescu este vădită în versurile din poezia Primele iubiri:
„Dacă alte lumi, plecată
Cu-ai tăi pași ai să alinți,
Îți va fi și-atunci păstrată
Urma pașilor fierbinți.
Căci formându-ți unduirea
Calmă-a palmelor subțiri,
Mi-ai stins până și-amintirea
Trecătoarelor iubiri”
Un poem excepțional este Rîsul. Animalul care ucidea numai pentru sânge, nu pentru hrană, „bătrân și mohorât”, omoară încă o dată , dar dinții nu-l mai ajută să-l sfâșie, iar „limba ostenită” nu-i mai poate linge sângele.[6]:
„Din ce în ce mai slabă și inima îi sună
Și fiarei i se pare că-i iarnă, c-a-nghețat,
Că-n ultima lui pradă de astăzi, se răzbună
Tot sîngele pe care l-a vărsat.”
O semnificație morală se desprinde și din Moartea căprioarei. Copilul, chinuit de foame, are sentimentul de culpă pentru uciderea căprioarei care se jertfește spre a-i conserva viața:
„Ce-i inimă! Mi-i foame! Vreau să trăiesc și-aș vrea
Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Și codrul , ce adânc!
Plîng. Ce gîndește tata? Mănînc și plîng. Mănînc!”
În poezia românească actuală, Nicolae Labiș rămâne un vis întrerupt, un „albatros ucis,” ce, asemenea războinicului furtunii aruncat „pe-un cimitir de scoici”, răsfrângea în ochiu-i stins „un nou urcuș”. Al. Piru (op. cit.) estimează că „Dacă el însuși [Labiș] nu și-a mai putut relua zborul, o generație întreagă de poeți vor duce mai departe flacăra aprinsă de el în 1956.”
Lucian Raicu[7] scrie că: „...există în poezia sa nu numai Eminescu, Blaga, Arghezi, Fundoianu, Goga, dar și <<punctul de vedere>>, perspectiva criticii; clasicii și poeții interbelici sunt văzuți în ei înșiși, dar și prin E. Lovinescu și G. Ibrăileanu, G. Călinescu și Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu și Șerban Cioculescu...”

La Plenara secției de poezie a Uniunii Scriitorilor din 29 mai 1956, Mihu Dragomir îl acuză de „asimilarea excesivă a unor poeți dintre cele două războaie” (Ion Barbu și Tudor Arghezi), iar ulterior, la primul Congres al Scriitorilor din iunie 1956 a fost învinuit de Mihai Beniuc de „snobism, evazionism, influențe ale ideologiei burgheze, infiltrații liberaliste, slabă pregătire ideologică, lipsă de contact cu realitatea, precum și confuzii cu privire la raportul dintre libertate și îndrumare”, iar Aurel Rău îl suspectează de teribilism. Pe de altă parte, încă la începutul lunii ianuarie 1956, într-o consfătuire ideologică organizată de ziarul „Scânteia”, Leonte Răutu, șeful Secției de Propagandă și Agitație a Comitetului Central al PCR, incriminează poemul Albatrosul ucis pentru grave abateri de la linia Partidului.
În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani, Labiș, care petrecuse câteva ore în compania unor cunoștințe și consumând țuică la Casa Capșa și apoi la restaurantul Victoria, a fost victima unui grav accident de tramvai.[3][9]
După ce i-a fost refuzată internarea la spitalele Colțea și Central[10] , spre zorii zilei de 10 decembrie a fost internat la Spitalul de Urgență. Acolo, de pe patul de spital i-a șoptit un poem prietenului său, scriitorul Aurel Covaci, poem care a fost inclus în volumul postum Lupta cu inerția:
Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă...
Tudor Vianu scria: „Clonțul de fier al pasărei de pradă, acel care împinge și sfâșie, este un simbol. Când i-a simțit ascuțișul și trupul i s-a desfăcut din legături, a glumit ca un nou Villon. A văzut puii gaiței, ciugulind urmele poetului Nicolae Labiș, <<o amintire frumoasă>>. A dictat aceste versuri pe patul de suferință, în puținele zile pe care le-a mai trăit...”
În ciuda eforturilor medicilor și o mobilizare spirituală a colegilor săi scriitori, cunoștințe și prieteni, starea lui s-a înrăutățit inexorabil, iar la 22 decembrie 1956, la ora 2 dimineața, a decedat. Dr. Firică, medicul care s-a ocupat de cazul lui Labiș, a declarat: Mi-a revenit trista sarcină să constat, încă de la primul examen, că accidentatul nu avea nici o șansă: măduva era complet secționată. Tot ce puteam face era să-i prelungim viața cu câteva zile.[11]
Trupul neînsuflețit a fost depus pentru ultimile omagii la Casa Scriitorilor. A fost înmormântat la cimitirul Bellu.[9]
Reputația lui Nicolae Labiș a crescut după moarte, fiind perceput ca simbolul unei noi generații, numită „generația Labiș” (Gheorghe Tomozei, Florin Mugur, Aurel Covaci, Alexandru Andrițoiu, Alexandru Căprariu, Ion Gheorghe ș.a.).
Volume publicate:
  • Puiul de cerb, București, 1956
  • Primele iubiri, București, 1956
  • Lupta cu inerția, București, 1958
  • Primele iubiri, București, 1962
  • Păcălici și Tândăleț, București, 1964
  • Moartea căprioarei, București, 1964
  • Versuri, București, 1964
  • Anotimpurile, București, 1964
  • Albatrosul ucis, București, 1966
  • Scufița roșie, București, 1967
  • Poezii, București, 1968
  • Moartea căprioarei, București, 1969
  • Scrisoare mamei, București, 1969
  • Poezii, lași, 1971
  • Sînt spiritul adîncurilor, București, 1971
  • Vârsta de bronz, București, 1971
  • Poezii, București, 1976
  • Păcălici și Tândăleț, București, 1977
  • Descrierea chipurilor, lași, 1982
  • Moartea căprioarei, București,1983
  • Poezii, București, 1984
  • Poezii, București, 1985
  • Poezii, București, 1987
  • Poezii, București, 1989
  • Albatrosul ucis, Galați, 1993
  • Vioară neagră-ntre oglinzi, Chișinău, 1993
  • Trei poeme (ediție liliput), Suceava, 1995
  • Poezii, București, 1997
  • Moartea căprioarei. Poezii, Chișinău, 1997
  • Moartea căprioarei (ediție bibliofilă), București, 1997
  • Viața și opera, lași, 2001
  • Lupta cu inerția la timpul prezent (ediție critică), Timișoara, 2001
  • Doină întârziată, Suceava, 2005
  • Moartea căprioarei (ediție bibliofilă), Suceava, 2005
  • Opera poetică, Chișinău, 2005
  • Dincolo de fruntariile poeziei, I (proză, dramaturgie), Suceava, 2005
  • Nicolae Labiș, folclorist (antologie folclorică), Suceava, 2006
  • Traduceri, Suceava, 2007
  • Corespondență, Suceava, 2009
  • Puiul de cerb, Suceava, 2010
  • Dincolo de fruntariile poeziei, II (texte critice), Suceava, 2011
  • Opera magna, Suceava 2013
  • Poezii inedite, Suceava 2015

·         1936 - S–a născut Mitică Popescu, actor de teatru şi film (din filmografie: “Moromeţii”, “Lumini şi umbre”, serial TV).

·         1937 - S–a nascut graficianul Done Stan.
·         1938: S-a născut Emilia Jivanov, artist plastic şi scenograf; în anul 2000, UNITER i–a acordat Premiul pentru întreaga activitate.
Dumitru Drăgan
Mica studenta-examen de diploma 1960.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Pitești, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Dumitru Drăgan în rolul lui Ștefan Mares din "Secunda 58", de Dorel Dorian, 1961

* 1939: Dumitru (Dimitrie) Drăgan (n. , București, România – d. ,[1] Pitești, România) a fost actor român de teatru și film.

Biografie

Născut la 2 decembrie 1939, în București, absolvent al Colegiului Național „I.L. Caragiale”, promoția 1956, a fost admis la Institutul de Artǎ Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din București, unde urmează cursurile de actorie la clasa Prof. A. Pop. Marțian, cu asistenții: Horea Popescu, Ion Cojar, Mihai Berechet și Cornel Todea, colegi de promoție fiindu-i Stela Popescu, Rodica Popescu Bitănescu, Sebastian Papaiani, Anda Caropol și alții.

Dumitru Dragan în "Mica studenta", de Nicolai Pogodin alături de Stela Popescu, 1960

În anul 1960 își dă examenul de Diplomă cu Mica studentǎ de Nicolai Pogodin, regia Prof. A. Pop Marțian, în rolul Lev Poroșin. Dupǎ absolvirea acesteia, cere să fie repartizat la Teatrul de Stat din Baia Mare unde debutând în piesa "AVARUL" de Molière, reușește să facă spre sfârșitul piesei din personajul Cleante un alt Harpagon.   A fost căsătorit din anul 1967 pânǎ în anul 1991 și are trei copii, Cristian Mihai (n. 1968, Piatra Neamț), Bogdan Alexandru (n. 1970, Baia Mare) și Anca Oana (n. 1975, Pitești).

Activitatea sa artistică cuprinde peste 150 de roluri, interpretate în mai multe teatre din țară, dar mai ales Premiere Absolute ca: PERICLES, de William Shakespeare (1964); Brașov, Jocul ielelor, de Camil Petrescu (1964); Brașov, Grădina cu trandafiri, de Andi Andrieș (1963); Brașov, Rouă și tutun, de Mircea Radu Iacoban (1971); dar și roluri marcante pentru cariera sa artistică în: Pogoara iarna (Mio), de Max Anderson (1961); Maria Stuart (Miortimer), de F.Schiller (1967); Baia Mare, Avarul (Cleante) de Jean-Baptiste Molière (1960); Baia Mare, Dona Juana (Don Juan), de Radu Stanca; Clipe de viață, de W.Saroyan, cu Liviu Ciulei; Don Carlos, de F.Schiller; Pitești, Ospățul lui Trimalchio, de Cristian Munteanu (1982).

În cei 50 de ani de activitate pe scenele teatrelor din București, Brașov, Baia Mare, Piatra Neamț, Constanța și în cele din urmă la Teatrul Alexandru Davila din Pitești, unde din anul 1973 pâna la sfârșitul carierei sale în anul 2010, a jucat în peste 90 de roluri, a fost să fie făcut un adevărat erou romantic, căci din toate dramele lumii numai cele romantice i s-au potrivit perfect.

A obținut numeroase diplome de onoare, de merit și de excelentă, dar și Titlul de Fiu al Argeșului și Muscelului în anul 2011, pentru personalitate marcantă în domeniul Culturii.

Roluri în teatru

Teatrul de Stat din Baia Mare (1960-1961)

  • Cleante - "AVARUL" de Molière, regia rtisticǎ Mihai Dimiu
  • Evgheni - "Vassa Jeleznova" de M.Gorki, regia artisticǎ Petre Meglei
  • Fiul rǎtacitor din piesa cu același nume, de Egon Rannet,regia artisticǎ I.Deloreanu
  • Ștefan Mareș - "Secunda 58" de Dorel Dorian, regia artisticǎ I.Deloreanu [2]
Dumitru Drăgan în rolul lui Cleante, fiul lui Harpagon, 1960

Teatrul Sicǎ Alexandrescu Brașov (1961-1966) (selecție)

  • Ștefan Mareș - "Secunda 58" regia artisticǎ Ion Simionescu
  • Fǎt Frumos - Înșir-te mǎrgǎrite" de Victor Eftimiu, regia artisticǎ Marius Oniceanu
Mio din "Pogoara iarna" de Max Anderson, Brasov 1961
  • Mio - "Pogoară iarna" de Max Anderson, regia artisticǎ Ion Simionescu
  • Remus Mălureanu - "Costache și viața interioarǎ" de Paul Everac, regia artisticǎ Marius Oniceanu
  • Tolea - "Flori vii" de Nikolai Pogodin, regia artistică I.Simionescu
  • Ștefan Vardia - "Nota 0 la purtare" de V.Stoenescu
  • Jerry Rian - "Doi într-un balansoar" de W.Gibson
  • Ștef - "Gradina cu trandafiri" de Andy Andrieș, Premieră pe țară
Pericles de W.Shakespeare, Premiera pe tara, Brasov Actul I si II
  • Pericles - W.Shakespeare, Premieră pe țară
  • Gelu Ruscanu - "Jocul ielelor" de Camil Petrescu, Premierǎ pe țară
  • Preotul - "Capcana" de Robert Thomas(trad.Aurel Baranga), regia artistică N.Albani
  • Viki Miclescu - "Simple coincidențe" de Paul Everac, regia artistică Ban Ernest
  • Alecu Pǎpușarul - "Chirița în Iași" de Vasile Alecsandri
  • Cuza Vodǎ - Aniversare Alexandru Ioan Cuza 24 ianuarie 1965

Teatrul Barbu Delavrancea București (1966-1968)

Neznamov din "Vinovaţi fără vină" de Ostrovski, 1966
  • Neznamov - "Vinovați farǎ vinǎ" de A.N.Ostrovski
  • Maurizio - "Noaptea la drumul mare" de Renato Lelly

Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1968-1969)

  • Ștefan Valeriu - "Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian, regia artistică Gabriel Negri

Teatrul Municipal din Baia Mare (1969-1971) (selecție)

  • Mortimer - "Maria Stuart" de Schiller, regia artistică Ion Deloreanu
  • Teodosie - "Câinele grădinarului" de Lope de Vega, regia artisticǎ Petru Mihail
  • Don Juan - "Dona Juana" de Radu Stanca, regia artisticǎ Dan Alexandrescu
  • Marchizul de Posa - "Don Carlos" de F.Schiller
  • Mickey Maloy - "Fire de poet" de Eugene O'Neill
  • Norbert - "Aventurǎ parizianǎ" de Pierre Barillet
  • Moldavian - "Gimnasticǎ sentimentalǎ" de Vasile Voiculescu, regia artistică Petre Sava Băleanu
  • George - "ION" de Mihail Sorbul, regia artistică Petre Sava Băleanu
  • Tom - "Clipe de viată" de William Saroyan, regia artistica Liviu Ciulei
  • Cezar - "Roua și Tutun" de M.R.Iacoban,regia artistică Marius Popescu, Premieră pe țară
  • "Cadavrul viu" de Lev Tolstoi, regia artistica Liviu Ciulei, Ion Deloreanu, asistent regie Dumitru Drăgan
Marchizul de Posa- "Don Carlos", de F. Schiller

Teatrul de Dramă și Comedie din Constanța (1971-1973)

  • Nicu Dumitran - "Nota zero la purtare" de Octavian Sava, regia artistică Gheorghe Jora
  • Crainic - "Omul care..." de Horia Lovinescu, regia artistică Gheorghe Jora
  • Vasile Buliga - "Nu vă jucați cu oltencele" de Gheorghe Vlad, regia artistică Călin P.Florian
  • Secretarul Comitetului Municipal - "Între noi doi n-a fost decât tăcere" de Lia Crișan
  • Sin Spǎtarul - "Io, Mircea Voievod" de Dan Tǎrchilǎ, regia artisticǎ Constantin Dinischiotu
  • Un trimis - "Ifigenia în Taurida" de Euripide
  • Minski - "Răzvan și Vidra" de B.P. Hașdeu, regia artistică Mihai Dimiu
  • Pinzon - "Isabela, trei caravele și un mare mincinos" de Dario Fo, regia artistică Ion Maximilian

Teatrul Alexandru Davila din Pitești (1973-2010) (selecție)

Ion Luca Caragiale

Recitaluri de poezie

Filmografie selectivă

·         1940: Cornel Fugaru, compozitor și cântăreț roman, de muzică ușoară (d. 2011)
·         1940 - S–a nascut poetul George Iarin – pseudonim pentru Gheorghe Ionescu (volume de versuri: “Scrisori din Andromeda”, “Ziar de seara”).
·         1941 - S-a nascut Tom McGuinness, chitarist, vocalist si compozitor britanic (Manfred Mann, McGuiness Flint).
·         1942 - S–a nascut Marcela Radulescu, grafician.
* 1942: Dumitru Avakian (n. 2 decembrie 1942, Cetatea Albă - în Ucraina de astăzi) este un critic muzical și profesor armean din România.
În perioada 1962 – 1966 a urmat cursurile Universității Naționale de Muzică din București. După finalizarea studiilor, s-a perfecționat prin participarea ca audient la cursurile de vară ale Conservatorului din Weimar (1969 – 1977) și la cele de muzică contemporană de la Darmstadt (1980, 1982).[1][2]
După 1990 a făcut parte din colectivul redacțional al revistei Ararat.[3]
A participat la importante stagii de perfecționare profesională, printre care cel de la Conservatorului din Weimar, la cel de muzică contemporană de la Darmstadt și la cele de la Pécs – Ungaria. După anul 1990 a făcut parte din colectivul redacțional al revistei Melos. A colaborat la realizarea cunoscutului Dicționar de termeni muzicali - apărut în București, la Editura Științifică și Enciclopedică.[4]
Criticul muzical Dumitru Avakian este și profesor de studii teoretice (teorie-solfegiu, dicteu muzical, armonie, contrapunct, forme muzicale, istoria muzicii) la Colegiul Național de Muzică „George Enescu“ din București.[5]
Dumitru Avakian a publicat o serie de articole în ziarul „Curentul”.
·         1943 - S-a nascut David Munden, baterist britanic (Tremeloes).
·         1946: Gianni Versace, creator de modă italian (d. 1997)
·         1950 - S-a nascut muzicologul Carmen Stoianov.
·         1951: Dumitru Hărădău, tenisman și antrenor roman
·         1951: Alexandru Cistelecan (n. 2 decembrie 1951, Aruncuta, Cluj, România) este considerat de mai mulți critici literari și editorialiști unul dintre cei mai importanți și influenți critici literari români contemporani, fiind acreditat drept unul dintre cei mai buni și mai rafinați critici de poezie ai României
Cărți publicate:
Al.Cistelecan
  • Poezie și livresc, Editura Cartea Românească, București, 1987;
  • Celălalt Pillat, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000;
  • Top ten, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000;
  • Mircea Ivănescu. Micromonografie, Editura Aula, Brașov, 2003;
  • 11 dialoguri (aproape teologice), Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2003
  • Al doilea top, Editura Aula, Brașov, 2004
  • 15 dialoguri critice, Editura Aula, Brașov, 2005[7]
  • Aide-Memoire, Editura Aula, 2007;
  • Viața ca film porno. Protocoalele Lacan, Editura Aula, Brasov, 2007[8]
  • Diacritice, Editura Curtea Veche, București, 2007[9][10]
  • Mircea Ivănescu ’80 (coord.), Editura Paralela 45, Pitești, 2011;
  • Magna cum laude. Diacritice II, Editura Tracus Arte, București, 2012;
  • Zece femei, Editura Cartier, 2015;
  • Ardelencele, Editura Școala Ardeleană, 2016;
Alexandru Cistelecan
Alexandru Cistelecan.jpg
Zinaida Julea
Date personale
Născută (68 de ani) Modificați la Wikidata
Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, Moldova Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Moldova.svg Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațieinterpretă de folclor[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalmuzică populară  Modificați la Wikidata
Instrument(e)voce[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Republicii  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

* 1951. Zinaida Julea (n. , Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, Moldova) este o interpretă de muzică populară din Republica Moldova.

Biografie

S-a născut în familia Eugeniei și a lui Arion Julea din satul Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, Republica Moldova.

Dragostea pentru muzică i-a fost transmisă de părinți, care aveau de asemenea voci foarte bune. Mama interpretei a cântat în corul bisericesc.

Studiile le-a efectuat la Școala medie de muzică „Ștefan Neaga" (1973-1977) cu Vladimir Achimov (dirijat coral) și la Institutul de Arte (1988-1993) din Chișinău cu Vasile Stratulat (regie manifestări culturale).[1]

La vârsta de 17 ani, în 1968, Zinaida Julea este invitată de către maestrul Serghei Lunchevici în calitate de solistă în Orchestra de muzică populară „Fluieraș” a Filarmonicii din Chișinău, unde a activat pînă în 1991.[1] Cu această formație a efectuat mai multe turnee peste hotare, cutreierând aproape toate continentele. Timp de cîțiva ani, este angajată a Orchestrei de muzica populară „Mugurel”, dirijată de Ion Dascal. Apoi evoluează în cadrul mai multor spectacole cu Orchestra de muzică populară „Lăutarii”, sub bagheta maestrului Nicolae Botgros. În prezent Zinaida Julea este solistă a Orchestrei Municipale condusă de frații Vasile și Vitalie Advahov.[2]

În 1976 îi este conferit titlul de Artist emerit, iar în 1985 - cel de Artistă a Poporului. În 1993, i se conferă medalia „Meritul civic” și în 1997 - Ordinul Republicii.[1]

La „Fluieraș”, vedeta l-a cunoscut pe clarinetistul Simion Brînzilă, cel care ulterior avea să-i devină soț și cu care are împreună o fiică, pe Zinuța. Din păcate, Simion Brînzilă moare când fiica interpretei împlinește un an și opt luni. Zinaida Julea nu se recăsătorește, iar prietenii familiei, Petrică si Dorina Sârbu, o ajută pe îndrăgita cântăreață. Fiica vedetei de muzica populară Zinaida Julea, a ales și ea muzica drept mod de a se realiza în viață.

Interpreta a cântat în ansamblu cu mari artiști precum Nicolae Sulac, Serghei Lunchevici, V. Copacinschi, I. Dascal, T. Ciobanu, Gh. Esanu, A. Botosanu, P. Zaharia, S. Branzila etc.

Discografie

Albumul „Pentru inima oricui”

  • De vorbă cu fiica
  • Să răsune ulița
  • Ce folos de tinerețea mea
  • Așa-i mamă cu copii
  • Bună ziua lume
  • M-am jurat
  • Duminica la o nuntă
  • Zile triste, zile grele
  • Draga mea prietenă
  • Hora din bătrîni
  • Boala-i boală
  • Vino lăutarule la masăƒ

Albumul „Pe Ulița Satului”

  • Astă horă-mi place mult
  • Mîndră ți-am luat basma
  • Arde luminița încet
  • Cît e lumea și pămîntul
  • Hora moldovenilor
  • Radu mamei
  • Toată vara n-am lucrat
  • Să trăiască neamul meu
  • Foaie verde mărgărit
  • Vecina bărbatul își teme
  • Flori de peliniță, flori de busuioc
  • Drum la deal și drum la vale
  • Pe sub poale de pădure
  • Zice mama cîte-o data
  • Mă gîndesc din cînd în cînd
  • Stau pe gînduri și mă-ntreb
  • Duminică dimineață
  • Car frumos cu patru boi
  • Marie, Marie

Albumul "Lume Nu Mă Judeca"

  • Intro (voce Andrei Porubin)
  • Lume nu mă judeca
  • Moldovenii cînd s-adună
  • Dă Doamne la om noroc
  • Inima
  • Astăzi este ziua mea
  • Foaie verde-a bobului
  • Am pornit frumoasă nuntă
  • Astă noapte am visat
  • Cîntă căutare
  • Să petrecem boierește
  • Sîrba de demult
  • Ce bărbat mai am eu Doamne
  • S-audă toată Moldova
  • Viața încă-i dulce și frumoasă
  • De nuntă (orchestral)
·         1952: S-a nascut Michael McDonald, muzician american. 
·         1952 - S-a nascut Peter Kingsbery, basist, vocalist si compozitor american (Cock Robin).
·         1954: S-a nascut Dan Butler, actor american. 
* 1955: Neagu Mihai (n. 2 decembrie 1955) este un senator român, ales în 2012.
·         1957: Edi Petroșel, artist roman (muzician), membru al formației “Holograf”
·         1960: S-a nascut Rick Savage, muzician american, component al trupei Def Leppard. 
* 1961: Zinaida Julea (n. , Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, Moldova) este o interpretă de muzică populară din Republica Moldova.
·         1962: S-a nascut Tracy Austin, tenisman american. 
·         1962: 
Tiberiu Almosnino

Tiberiu Almosnino (n. 2 decembrie 1962, București) este un balerin român, maestru de balet la Opera Națională București.

Biografie

Părinți: mama- Eleonora ALMOSNINO (pseudonim Nora Iuga), poetă, traducătoare, membru în Uniunea Scriitorilor din România; tatăl - George ALMOSNINO, poet, membru în Uniunea Scriitorilor din România; are un fiu- Luca Maximilian ALMOSNINO

A urmat Liceul de Coregrafie “George Enescu” din București. În 1981 devine angajat al Operei Naționale din București. În 1983 dansează primele roluri de prim solist iar din 2000 este maestru de balet. În paralel cu activitatea solistică de prim balerin a devenit și maestru de balet la ONB. - Artist invitat la diferite festivaluri naționale și internaționale, emisiuni radio/tv, de divertisment și aniversare; a dansat de-a lungul carierei cu mari nume ale baletului românesc și internațional; a fost și profesor pe o perioadă de 2 ani la Liceul "Floria Capsali", București. În prezent, este maestru de balet la ONB și colaborator la diferite teatre bucureștene.

Palmares artistic

  • - “Romeo și Julieta” de S.Prokofiev – Romeo și Tybald
  • - “Lacul lebedelor” de P.I.Ceaikovski – Rotbart
  • - “Don Quijote” de L.Minkus – Espado
  • - “Carmen” de G.Bizet – Escamillo
  • - “La fille mal gardée » de F.Herold – J.Lanchbery – Colas
  • - « Îmblânzirea scorpiei » (colaj muzical) – Petrucchio, Lucenzio
  • - “Carmina Burana” de Carl Orf – El
  • - “Tristan și Isolda” de R.Wagner – Tristan
  • - « Anna Karenina » de P.I.Ceaikovski – Karenin
  • - “Notre Dame de Paris” (colaj muzical) – Frollo
  • - « Spărgătorul de nuci » de P.I.Ceaikovski – Prințul, Drosselmayer (coregrafii diferite)
  • - « Cenușăreasa » de S.Prokofiev – Strâmbuța
  • - « Baiadera » de L.Minkus – Brahmanul
  • - “Manfred” de P.I.Ceaikovski – Manfred
  • - “Francesca di Rimini” de P.I.Ceaikovski – Călătorul
  • - « Simfonia fantastică » de H.Berlioz – Compozitorul
  • - “Pasărea de foc” de I.Stravinski – Ivan
  • - “Bolero”de M.Ravel
  • - "La piață" de M.Jora - Ofițerul, o haimana
  • - Coregrafii contemporane: “Jurnal nescris” în coregrafia lui Ch.Vodoz
  • -“Cântec înalt” în coregrafia Adinei Cezar
  • - "Giselle" de A.Adam - Hans
  • - "Peer Gynt" de Grig - Duhul Munților, Moartea
  • - "Visul unei nopți de vară" (colaj muzical) - Demetrius
  • - "Valsuri" de J.Strauss - Visătorul
  • - "Albă ca zăpada și cei șapte pitici" de C.Trailescu - Prințul

Divertismente în spectacole de operă:

  • - "Faust" de Ch.Gounod
  • - "Aida" de G.Verdi
  • - "Lakme" de C.P.Leo Delibes
  • - "Samson și Dalila" de Camille Saint-Saens

Colaborări în spectacole de teatru

- “Nunta” de A.P.Cehov - “Visul unei nopți de vară” de W.Shakespeare (regia: Beatrice Rancea) - “Portretul lui Dorian Gray” de O.Wilde - « Hamletmachine » de H.Muller (regia : Dragoș Galgotiu) - “Epopeea lui Ghilgameș” (regia: Dragoș Galgotiu) - colaborări cu Opera din Iași

Colaborări cu coregrafi

- Oleg Danovschi, Ioan Tugearu, Alexa Mezincescu, Mihaela Atanasiu, Gelu Barbu, Yuriy Papcko, Valeriy Kovtun, Charles Vodoz, Doina Andronache, Răzvan Mazilu.

Turnee: Germania, Austria, Elveția, Belgia, Spania, Franța, Turcia, Coreea de Nord, Grecia, Olanda, Luxemburg, Italia, Bulgaria, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, ș.a.

- colaborări în decursul anilor în calitate de balerin invitat la festivaluri naționale și internaționale de Operele din Iași, Timișoara, Teatrul Muzical « Nae Leonard » Galați, ș.a - invitat « Festivalul Internațional”, Salonic, Grecia - invitat « Festivalul de la Phenian » Coreea de Nord - invitat Gala decernării Premiilor UNITER, Teatrul Național București (două ediții) - Confluența Artelor, Ateneul Român, București

Premii și distincții

  • 1992, Premiul de Interpretare, acordat de Uniunea Interpreților, Coregrafilor și Criticilor Muzicali, pentru rolurile Petrucchio și Romeo.
  • 1993, Premiul de Interpretare, acordat de Uniunea Interpreților, Coregrafilor și Criticilor Muzicali, pentru rolul Manfred.
  • 2004, distincția „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, acordată de Președintele României

Scurte cronici: - Știri române, (Agerpres), România Literară, Cultura,Ziarul financiar,Liternet.ro,Romanian vip, Agero, Meridianul Românesc, Ziua, Familia, ș.a.[necesită citare]

De-a lungul carierei a fost publicat în cronici, interviuri, știri în diferite reviste de specialitate, ziare, reviste de cultură, mondene, radio-tv.

·         1964: Leonard Iorga (n. , Arad, RS România – d. ,[5] București, România) a fost un muzician român, vocalist al formațiilor Pacific, Cargo, Compact, Schimbul 3, Pacifica, PACT by Leo Iorga & Adi Ordean, Compact B. Începe să cânte la 14 ani ca toboșar în trupa liceului "Ioan Slavici". Până în 1985 colaborează cu grupul "Pacific". În 1988 activează ca lead vocal al grupului Cargo lansând hiturile "Brigadierii", "Povestiri din gară", "Erata". Din toamna lui 1988 până în 1996 e lead vocal al grupului Compact în componența Leo Iorga, Adrian Ordean, Vlady Cnejevici, Teo Peter, Emil Laghia și Leluț Vasilescu, formație catalogată de Florian Pittiș și de mulți alții drept "formula de aur a Compactului".
Cu Leo Iorga vocal, trupa Compact cântă la festivalul "Mitt Ein Ander" la Berlin în 1989. Au trei turnee în Republica Moldova (1988, 1990, 1992). În 1990 participă la turneul "British Rock for Romania" alături de trupele Crazy Head , Jesus Jones, Skin Games. În 1992 participă la festivalul "Rock '92" alături de două nume celebre ale rock-ului mondial: Uriah Heep și Ian Gillan Band, iar în 1993 susține două concerte (în Brașov și Sofia) alături de legendara trupă Nazareth. În 1994 cântă la "Skip Rock Festival" alături de celebrul grup Jethro Tull. În 1993, 1994 și 1995 iau parte la turneul Marlboro Music alături de Holograf, Iris și Direcția 5.
Din 1997 până în 2001 a cântat alături de Adrian Ordean, George Patranoiu, Mario Ticlea, Bobi Stoica, Anca Neacșu, Irina Nicolae, Paul Pampon Neacșu, Cătălin "Bibanu" Dalvarea și Andi Savastre în formația Schimbul 3.
Din 2003 până în 2019, a activat alături de formația Pacifica.
La începutul anului 2011, Leo Iorga a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, după ce și-a agravat starea de sănătate, fumând uneori chiar și patru pachete de țigări pe zi. El s-a operat în februarie 2011 pentru extirparea tumorii de la plămâni.[6]
Pe 9 mai 2014, artistul a suferit o operație pe creier, în urma depistării unei metastaze.
Leo Iorga
Leo Iorga 1988.jpg
* 1965: Ioan Drăgan (n.  – d. [1]) a fost un jucător de fotbal român, care a jucat 169 de partide pentru FC Brașov și a marcat un gol
* 1968: Ion Cristinel Marian (n. 2 decembrie 1968) este un deputat român, ales în 2012 din partea grupului parlamentar Democrat și Popular.
Pe 21 mai 2013 a trecut în deputați neafiliați, apoi s-a mutat în grupul parlamentar Democrat și Popular (pe data de 2 decembrie 2013).
·         1968: S-a nascut Nate Mendel, basist american, membru in trupa Foo Fighters. 
·         1973: Monica Seleș, jucătoare de tenis
·         1973: Jan Ullrich, ciclist german
* 1977: Teodora Albon (n. 2 decembrie 1977, Cisnădie) este o arbitră de fotbal din România, care a condus la centru Finala Ligii Campionilor 2013 la fotbal feminin
·         1978: Nelly Furtado, solistă - compozitor de origine canadiană
·         1981: S-a nascut Britney Spears, solista pop. S-a nascut in Kentwood, Louisiana, Statele Unite, fiind fiica unei invatatoare si a unui antreprenor in domeniul constructiilor. Familia a incurajat-o in cariera, astfel incat a inceput sa studieze muzica intr-o scoala de renume. De mica a urcat pe scena, cantand in Clubul Mickey Mouse - o emisiune de televiziune difuzata pe canalul Disney - unde a aparut alaturi de alte vedete in devenire (doi viitori membri ai trupei ‘n Sync, precum si de Keri Russell, actrita de televiziune si film). La varsta de 15 ani a semnat un contract cu o casa de productie, iar doi ani mai tarziu si-a lansat albumul de debut “Baby One More Time” cu care a reusit sa se impuna in topurile de specialitate. Au urmat apoi alte hit-uri care au transformat-o peste noapte in idol al adolescentilor. In septembrie 2004, s-a casatorit cu dansatorul Kevin Federline, iar in 2005 a devenit mamica.
* 1991: Charlie Puth,solist-compozitor
* 1992: Andreea Maria Ianăși (n. 2 decembrie 1992, la Târgu Jiu)[2][3] este o handbalistă din România care joacă pentru clubul SCM Craiova[3] pe postul de centru. În trecut, Ianăși a fost și componentă a echipelor naționale de junioare și tineret ale României.
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...