MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 21 NOIEMBRIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE
ARTE 21 Noiembrie
MUZICĂ 21 Noiembrie
Rachmaninoff: Moments Musicaux Op.16 and Transcriptions
Beautiful Sweet Memories Love Songs Music Collection - Various Artists
Música romántica instrumental - Baladas Romanticas Instrumentales
TEATRU/FILM 21 Noiembrie
George Ranetti - Romeo si Julieta la Mizil
Anton Holban - Jocurile Daniei
- Ion: Blestemul pămîntului, blestemul iubirii (1980) - Ion
- Burebista (1980)
- Capcana mercenarilor (1981)
- Lumini și umbre (TV, 1981)
- Lumini și umbre: Partea II (TV, 1982)
- Imposibila iubire (1983)
- Acasă (1984)
- Furtună în Pacific (1985)
- Marele premiu (1985) - Tatăl
- Bătălia din umbră (1986)
- Pădurea (1986)
- Pădureanca (1987)
- Martori dispăruți (1988)
- Misiunea (1989) - serial TV
- Mircea (1989)
- Lacrima cerului (1989)
- Cezara (1991)
- Șobolanii roșii (1991)
- Atac în bibliotecă - Andrei Mladin (1992)
- Începutul adevărului (Oglinda)(1994) - Lucrețiu Pătrășcanu
- Prea târziu (1996)
- Aerisirea (TV, 1998)
- Față în față (1999)
- Maria (2003) - Ion
- Sindromul Timișoara - Manipularea (2004)
- „15” (2005)
- Cuscrele (serial TV, 2005)
- Azucena - Îngerul de abanos(2005) - Grănicerul Vaniușa
- Om sărac, om bogat (serial TV, 2006) - Emilian Maxim
- Păcală se întoarce (2006) - primarul
- Happy End (2006) - senatorul Costea
- De ce eu? (2006) - Tatăl
- Visuri otrăvite (2006) - Eugen
- Anticamera (serial TV, 2008)
- Dincolo de America (2008) - Yan Vesa
- Fetele marinarului (serial TV, 2008) - Amza Trifan
- Pac! Ești mort (2009)
- Narcisa Sălbatică (serial TV, 2010)
- Umilința (2011) - Dumitru
Anghel Dumbrăveanu
Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt - d. 12 mai 2013) a fost un poet, prozator și traducător român, aparținând generației anilor '60.
A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele:
- Fluviile visează oceanul (București, 1961),
- Pământul și fructele (1964),
- Iluminările mării (1967),
- Oase de corăbii (1968),
- Fața străină a nopții (1971),
- Singurătatea amiezii (Timișoara, 1973),
- Diligența de seară (1978),
- Tematica umbrei (1982),
- Curtea retorilor (București, 1989),
- Predica focului (Cluj-Napoca, 1993),
- Diamantul de întuneric (1997),
- O ireală bucurie de-a aștepta (1999),
- Begoniile de la mansardă (Timișoara, 2002).
Anghel Dumbraveanu - Cum Raza Serii
Sînt si aici si-n alta partesi fericit si trist, si rau si bun,
cum viata-nseamna si putina moarte,
cum întelept si cum nebun.
Iau barca si ma urc în cer,
si în pamînt, si-n flori, si nicaurea,
cum raza serii într-un giuvaer
si cum ecoul colindînd padurea.
Sa ma astepti pe-acelasi mal
unde-am sa ies mereu din ape,
cum fluxul largului egal,
cum si departe, si aproape.
Anghel Dumbraveanu - Fantezie
Era o zi de vară la ţărmul mării-n nordCu soarele pe plajă suav precum un vin.
Foşneau în vânturi pinii ca marea în fiord,
Te oglindeai în mine ca Loreley în Rhin.
Chemam din larguri marea cu mii de flori albe,
Să-şi verse-argintăria lângă picioru-ţi in;
Şi visele-mi în preajmă-ţi zburau cu aripi dalbe,
Dar tu-mi cântai în suflet ca fata de pe Rhin.
Aş fi voit cu braţul să te-nfăşor ca vântul
Şi ca lumina verii să curg pe şoldu-ţi plin,
Să trec prin păru-ţi moale, şi-n briză răsfirându-l,
Să sting din mine cântul călătorind pe Rhin.
Erai acolo-naltă, dar rămâneai departe,
Te-apropiam cu gura, dar lunecai felin;
Simţeam aproape clipa ce şi-astăzi ne desparte,
Reeditând finalul legendei de la Rhin.
S-a frânt în valuri luntrea iubirii-nfiripate,
Dar ochii tăi şi astăzi mă ard ca un suspin.
Mă chemi din depărtare cu braţele-nălţate,
De-mi pare-un cântec totul, cu-o fată de pe Rhin.
Anghel Dumbraveanu - Ninsori Departate
Cuvintele scrise de mineSunt un fel de-a vorbi
In umilinta tacerii
Si neavand cui sa le dau
Le-nsir aici
Ca o mirare.
Acum ma gandesc la o sanie
Care sa ma duca prin departate ninsori
Pana la casa aceea.
Dar totul a fost mai demult.
Cel ce-a stiut mangaierea
Scrie aceste flori cu miros de femeie -
Un fel de-a vorbi
In singuratate
Si-n umilinta tacerii.
Anghel Dumbraveanu - Pe scarile anilor
Plante acvatice evoca miscarile transcendentaleAle fetei iubite. Ai ramas cu lumina
Trupului ei, cu marea parului negru
În noaptea turnului gotic, printre carti prafuite
Si bufnite cu ochi luminiscenti, printre
Foile manualului din care ceasul bolnav
Recita orele cetatii în amurgul stepelor mov.
Seara te-ntorci de pe bulevardele aglomerate
Si-ti dezlipesti de pe fata privirile verzi
Ale fetei pubere, te speli de praful neonului,
De literele afiselor, de culorile
Firmelor, de vuietul continuu al strazii.
Atunci auzi pasii ei solemni pe scarile anilor.
O astepti în orele limpezi din turn
Intimidat de miscarile ei muzicale
De lumina transcendentala a genunchilor ei.
Aurel Dumitrașcu
DUMITRASCU Aurel, se naste la 21 nov. 1955, satul Sabasa, comuna Borca, judetul Neamt - moare in 16 sept. 1990, Bucuresti.
Poet.
Fiul lui Petre Dumitras-cu, silvicultor, si al Mariei (n. Ana).
Liceul „M. Sadoveanu" din Borca (1970-l974); Facultatea de Filologie a Univ. din Iasi (1983-l987). Dupa absolvirea liceului lucreaza ca merceolog si prof. suplinitor, iar dupa absolvirea facultatii, ca prof. si muzeograf la Muzeul de Arta din Piatra Neamt (din 1988). A debutat in revista Tomis (1976); debut editorial cu volum Furtunile memoriei (1984).
A colaborat la Convorbiri literare, Luceafarul, Cronica, Romania literara, Tribuna. Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi (1986). Poet al angoaselor disimulate intr-un discurs distorsionat, ce mizeaza pe deviatii si fracturi ale coeziunii, apropiindu-se de dicteul simulat, Aurel Dumitrascu uneste un lirism premonitoriu cu o scriitura care braveaza in gratuitate.
Intr-un ton parabolic, ce va ramine o constanta, chiar daca nu o dominanta a poeziei lui Aurel Dumitrascu, se deschide volumul de debut, Furtunile memoriei (1984). Sub un discurs lejer, nonsalant si distins, dar care trece din cind in cind prin subite contractii aforistice („averea este apanajul celor uluiti", „stiam ca disperarea e inter-mezzo-ul decrepitudinii"), creste, de fapt, un discurs angoasat despre solitudine, deviat de poet intr-o ostentativa lipsa de patetism:
Poet.
Fiul lui Petre Dumitras-cu, silvicultor, si al Mariei (n. Ana).
Liceul „M. Sadoveanu" din Borca (1970-l974); Facultatea de Filologie a Univ. din Iasi (1983-l987). Dupa absolvirea liceului lucreaza ca merceolog si prof. suplinitor, iar dupa absolvirea facultatii, ca prof. si muzeograf la Muzeul de Arta din Piatra Neamt (din 1988). A debutat in revista Tomis (1976); debut editorial cu volum Furtunile memoriei (1984).
A colaborat la Convorbiri literare, Luceafarul, Cronica, Romania literara, Tribuna. Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi (1986). Poet al angoaselor disimulate intr-un discurs distorsionat, ce mizeaza pe deviatii si fracturi ale coeziunii, apropiindu-se de dicteul simulat, Aurel Dumitrascu uneste un lirism premonitoriu cu o scriitura care braveaza in gratuitate.
Intr-un ton parabolic, ce va ramine o constanta, chiar daca nu o dominanta a poeziei lui Aurel Dumitrascu, se deschide volumul de debut, Furtunile memoriei (1984). Sub un discurs lejer, nonsalant si distins, dar care trece din cind in cind prin subite contractii aforistice („averea este apanajul celor uluiti", „stiam ca disperarea e inter-mezzo-ul decrepitudinii"), creste, de fapt, un discurs angoasat despre solitudine, deviat de poet intr-o ostentativa lipsa de patetism:
| „Am ramas singur cu pietrele tare singur uneori, seara, jucam impreuna o partida de bridge". |
Poemul lui Aurel Dumitrascu e un discurs impotriva angoasei, iar poetul cauta sa bareze tendinta spre totala redundanta a celor doua. Elementele de dicteu, fie simulat, fie reprogramat, dau confesiunii o stare aparenta de delabrare, ce disimuleaza stringenta de fond a aceleiasi. Aceasta tehnica diversionista, de o presupusa eficacitate deten-sionanta, esueaza insa cu rigoare si poemul se transformaintf-o confruntare cu angoasa, chiar daca poetul va continua sa faca parada si sa-si sfideze propria stare:
| „La capatul raftului tabla de otel de 2 mm broaste wertheim yale sau zeiss eu cu capul pe masa. punct, e drept ca nudul inspira teama de moarte chiar daca ofelia cu pielea ca brinza nu mai spune prea multe din acest tOM aflam ca haRAbaBUra e o chestiune de gust din celalalt tom aflam ca judecatorii nu-s impresionati |
Scriind o poezie de ostentatii deconstructive, Aurel Dumitrascu comploteaza, fireste, si impotriva metaforei si a sugestivitatii, dar in devalmasia discursului sau el arunca din loc in loc, cu metoda, cite-un graunte iradiant, vibratil, pus sa contrasteze cu sarja sarcastica: „Omul e marginea de cer in care stelele pling. / Pamintul e numai cuvint." O subita coerenta discursiva si tematica se manifesta in al doilea volum - Biblioteca din nord (1986) -, organizat atit in jurul simbolului focalizator al cartii si al scrisului, pe evidente coordonate autospe-culare, caracteristice poeziei anilor '80, cit si in jurul unei premonitii funeste. Moartea invadeaza textele si viziunea ajunge adevaratul nucleu structuram al cartii: „Vin acasa si singur ma joc doar cu Moartea"; „Are si moartea parfum, o adulmeci"
Aurel Dumitrascu - Am ramas cu tine
- Unicul privilegiu: am ramas cu tine
si am fost fericit precum pietrele de pe maluri.
N-am stiut cine esti. Apa om sau cuvânt.
Am stat numai cu tine multumit ca pot privi de pe mal
ca pot auzi.
Veghea mea peste smârcuri. Am vrut
sa fii o femeie si erai pasare
am vrut sa fii apa si erai pasare
cuvânt am vrut sa fii si erai zare istovita
de pasari.
Abator cu flamingi tineri. Erai altceva
moartea cere pustiu vinisoare aurii
prin busole. Scâncete sonuri.
In alt anotimp ca un popor nemultumit
mâna mea pe coapsele tale. Nu erai femeie
nici apa
niciodata cuvânt. Erai altceva altceva.
Unicul privilegiu: am ramas cu tine
si am fost fericit
precum pietrele de pe maluri.
si am fost fericit precum pietrele de pe maluri.
N-am stiut cine esti. Apa om sau cuvânt.
Am stat numai cu tine multumit ca pot privi de pe mal
ca pot auzi.
Veghea mea peste smârcuri. Am vrut
sa fii o femeie si erai pasare
am vrut sa fii apa si erai pasare
cuvânt am vrut sa fii si erai zare istovita
de pasari.
Abator cu flamingi tineri. Erai altceva
moartea cere pustiu vinisoare aurii
prin busole. Scâncete sonuri.
In alt anotimp ca un popor nemultumit
mâna mea pe coapsele tale. Nu erai femeie
nici apa
niciodata cuvânt. Erai altceva altceva.
Unicul privilegiu: am ramas cu tine
si am fost fericit
precum pietrele de pe maluri.
Aurel Dumitrascu - Amintiri
spune-mi-va cineva
prietenul întrebare
la Borca baltagul
poetul a murit
si dorul de-a fi un poet care moare
care moare înnestiindu-se în
anonimul cuvânt
am iubit
lacrima cer când
simplitate altfel de cum nu te stiu
altfel
si ochiul sagaci de-ti agata
în centrul ideii povara
diferentei ce esti ce a fost
el
ce stii când pe Bistrita aripi
de care-ti agati libertatea nu vor
libertatea si ura
nu vor si prietenul când
- poetul când traia -
nu te cheama
si-ti taie baltagul cuvintele care
te dor în balsam
anonim razbunarea tacerii
când apa e
si curge iar timpul
nu e
prietenul întrebare
la Borca baltagul
poetul a murit
si dorul de-a fi un poet care moare
care moare înnestiindu-se în
anonimul cuvânt
am iubit
lacrima cer când
simplitate altfel de cum nu te stiu
altfel
si ochiul sagaci de-ti agata
în centrul ideii povara
diferentei ce esti ce a fost
el
ce stii când pe Bistrita aripi
de care-ti agati libertatea nu vor
libertatea si ura
nu vor si prietenul când
- poetul când traia -
nu te cheama
si-ti taie baltagul cuvintele care
te dor în balsam
anonim razbunarea tacerii
când apa e
si curge iar timpul
nu e
Aurel Dumitrascu - Cititorul trebuie sa stie
Vin acasa si singur ma joc doar cu Moartea.
Într-o alta iarna o poveste cu grauri o plimbare
prin munti o alta sintaxa femeia.
O patrie de stele si carne.
Cititorului trebuie sa-i spun acum adevarul:
vin acasa si singur ma joc doar cu moartea.
Fara conversatie faptele rele se stiu.
Un nume(al meu) rasarit deodata pe pagina alba
aproape trufas predispus la concerte. Si totusi:
cine sânt eu cine esti tu în ce magazii un principe mucezeste.
Vin acasa si singur ma joc doar cu Moartea.
Cititorul trebuie pâna la urma sa stie.
Într-o alta iarna o poveste cu grauri o plimbare
prin munti o alta sintaxa femeia.
O patrie de stele si carne.
Cititorului trebuie sa-i spun acum adevarul:
vin acasa si singur ma joc doar cu moartea.
Fara conversatie faptele rele se stiu.
Un nume(al meu) rasarit deodata pe pagina alba
aproape trufas predispus la concerte. Si totusi:
cine sânt eu cine esti tu în ce magazii un principe mucezeste.
Vin acasa si singur ma joc doar cu Moartea.
Cititorul trebuie pâna la urma sa stie.
Aurel Dumitrascu - In biblioteca
Destule hârtii veninoase asteapta sa muste din mine.
Un pepene rosu se cununa cu un pepene negru
vor locui în cer si vor face avere.
Mie îmi sta în gât un dragon (mi-e bine aproape
nu mai vorbesc). Minuni si furgoane. Si nu mai
întreb când vine ziua de marti.
Seara înainte de a uda florile îti voi spune
Cum moare metafora în spitale.
Un pepene rosu se cununa cu un pepene negru
vor locui în cer si vor face avere.
Mie îmi sta în gât un dragon (mi-e bine aproape
nu mai vorbesc). Minuni si furgoane. Si nu mai
întreb când vine ziua de marti.
Seara înainte de a uda florile îti voi spune
Cum moare metafora în spitale.
SFATURI UTILE 21 Noiembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu