MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 22 NOIEMBRIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE
ARTE 22 Noiembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 22 Noiembrie
Wagner - Der Ring des Nibelungen: Die Walküre | Act 2
MUZICĂ 22 Noiembrie
Greatest 50 Instrumental Love Songs Collection
J Last & R Clayderman - Serenaden
Werner Muller - Ecos de Italia
Doamna nevazuta - Calderon de la Barca
Cadavrul viu - Lev Tolstoi
Ady Endre - CAR CĂLĂTORIND PRIN NOAPTE
Şi cât deşert cu noaptea vine,
Câtă tristeţe-i azi în mine,
Ce ciuntă este astăzi Luna.
Întregul Tot s-a sfărâmat,
În arderi totul se împarte,
Toate iubirile sunt sparte,
Întregul Tot s-a sfărâmat.
Mă poartă-n goană-un şubred car,
Un vaier pare a-l petrece,
Când ţipăt cald, când pace rece,
Mă poartă-n goană-un şubred car.
Ady Endre - Călăreţul rătăcit
Al călăreţului de-altădată.
Sufletul codrilor pieriţi
Tresare-n noaptea-nspăimântată.
Pe unde, din străvechiul codru,
Ici, colo-un petec mai rămase,
Învie-acuma deodată
Din basmele de iarnă, iazme.
Aici e stuhul des şi cântul
Ascuns în lumea surdă-a ceţii,
Din vremea când le colindară
Străbunii, triştii, îndrăzneţii.
Ni-i plină Toamna de năluci
Şi-s oameni tot mai rari în viaţă.
Pe şesu-ncins de dâmburi, umblă
Noiembre-n şuba lui de ceaţă.
Îşi lasă Şesul copleşită
Fiinţa lui de neguri mute
De-aceste vechi păduri şi stuhuri,
De ceaţa vremilor trecute.
E doar însângerare, taină,
Numai strămoşi, numai blestem,
Numai păduri şi numai stuhuri,
Numai smintiţi din alte vremi.
Un rătăcit, străvechi drumeţ,
Pe-un drum cu noi capacane-o taie,
Nici urmă, însă, de vreun sat,
Nici de vreo lampă, de-o văpaie.
Dorm satele-amuţite, dorm
Visând trecutul, dârdâind,
Şi buzna dau din grele neguri
Lupi, zimbri şi-urşii mârâind.
Se-aude tropotu-nfundat
Al călăreţului de-altădată.
Sufletul codrilor pieriţi
Tresare-n noaptea-nspăimântată.
Ady Endre - Mireasa mea
Dar să mă însoţească pân’ la groapă.
Pe-al verii crâncen jar să-mi iasă-n faţă:
“Mi-eşti drag. Pe tine te aştept de-o viaţă.”
Fie şi târfa lumii lepădată,
Doar să-i citesc în suflet câteodată.
De-ar fi-n furtună blestemând să plângem,
Alături să ne frângem sau să-nfrângem.
Şi împlinire-n câte-o zi stăpână
S-aflăm doar gură-n gură, mână-n mână.
De-ar fi să mă doboare-n colburi strada,
Cu trupul ei să-mi ocrotească slava.
Foc sfânt şi pur dacă-mi străbate versul,
Alături să străbatem universul.
Să mă iubească fără osebire:
Că-i bucurie, că-i nenoricire.
Readucându-mi visele din ceaţa
Ce m-a pierdut, să fie însăşi viaţa.
De sulimanuri ochii mei o spală:
Să-mi fie-n suflet crez şi îndoială.
Făcând fărâme legea care scrie-n carte
De zarva lumii-am râde pân’ la moarte.
Noi amândoi am râde şi, fluturând din mână,
Zeificându-ne-am muri-mpreună.
Murind am zice: “În haznaua vieţii
Doar noi am fost ca roua dimineţii.”
Ady Endre - NEPOTUL LUI GHEORGHE DOJA
Plângându-mi neamul, nobil opincar.
Hei, domni, mai bine-ar fi să staţi de vorbă
Cu cei ce poartă coasa, căci Vara e de jar.
Vara-i de jar şi coasa-i dreaptă iar,
Hei, domnilor, pumni albi şi răi şi moi,
Ce-ar fi de-ar fi ca oastea pribeagă a lui Doja
Cu groaznică mânie să vină peste voi?
Poporul dacă vine, hei, domni, ce va mai fi?
Şi din cetăţi tâlhare-ncotro vă trage soarta,
Oşti laşe? Când cu vuiet uriaş ne vom propti
Să-nchidem poarta?
Ady Endre - Vreau să te păstrez
Sunt ca-mplinirea unui grav destin;
O dăruire-adâncă, bunătate.
În poala ta căzând, plângând în şoaptă,
Femeia mea iubită, te implor,
Alungă-mă, aruncă-mă în noapte.
Când buza mea s-o-ntinde mai fierbinte,
Atunci îngheţe aspră buza ta.
Loveşte-mă, mă calcă, râzi, mă minte!
Dorinţa e-un călău ce ne pândeşte.
Blestem e chiar cel mai frumos prezent.
Te părăsesc. căci dorul mă striveşte.
Fiindcă vreau să te păstrez, drept pază
Eu ţi-am ales mai bine depărtarea,
Ce-ncântă, care idealizează.
Şi să rămâie visul meu ceresc:
Femeie dragă cărei să fiu drag,
Şi dincolo de moarte s-o iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu