MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 27 NOIEMBRIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; SFATURI UTILE
ARTE 27 Noiembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 27 Noiembrie
Verdi: Aïda - San Francisco Opera (starring Luciano Pavarotti)
MUZICĂ 27 Noiembrie
Beethoven & Brahms | Cello Piano Violin | Classical Music Trio
Clementi: Complete Sonatas Vol VI, The Late Sonatas
Beautiful Guitar Music - Emotional Guitar Instrumental (Relaxing, Romantic, Calming, Soft Music )
TEATRU/FILM 27 Noiembrie
Carlo Goldoni - Cavalerul și doamna
Dublu joc - Robert Thomas
Ciuta - Victor Ion Popa
POEZIE 27 Noiembrie
Vasile Voiculescu
Singurătatea
Adorm adanc Bucegii, şi Noaptea-i netezeşte,
Pe tâmplele lor arse, cu mâinile-amândouă.
Sclipesc pe frunţi golaşe, ce somnul umezeşte,
Broboane mari de rouă.
Doar văile-aburite huiesc fără-ncetare
Şi darele de ceaţă, ca nişte serpi, la poale
Se duc pe nesimţite şi curg în depărtare
Cu apele la vale.
Atunci Singurătatea se scoală-ngândurată
Şi umblă, visătoare, pe streşini de-nălţime.
Stă ceasuri neclintită, de-o stâncă răzimată,
Şi cată-n adâncime.
Dă drumul unei pietre şi-ascultă, -ncremenită,
Cum bubuie-n adâncuri pân’ nu se mai aude,
Cu faţa-n sus pe urmă se-ntinde, aiurită,
În ierburile ude.
Se uită lung la stele cum ard nălucitoare ...
Ascultă-n fund moliftii vibrând ca nişte clape.
Pe ceruri trece luna, plutind strălucitoare,
Cu lebăda pe ape.
Aşa îşi duce veghea pe culme sus, deşteaptă,
Şi de urât tot timpul ea singură îşi ţine ...
Din când în când tresare şi şade ... parc-aşteaptă
Dar, nimenea nu vine!
Trec vremile
Trec vremile... ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală...
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.
Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă... şi se suie!
Sonet CLVIII
Din clarul miez al vârstei râd tinereţii tale,
Trufaşa-ţi frumuseţe în faţă o privesc
Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale,
Opun intensu-mi geniu în care se topesc.
Mă-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură,
Plecat ca peste-o floare, te rup şi te respir...
Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură,
Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir.
Nu-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie:
Cu ideala forţă mi-apropii ce mi-e drag,
Înjug virtuţi şi patimi la marea poezie
În care, fără urme de pulbere târzie,
Te-amestec şi pe tine cu sila; pentru mag,
Pământul n-are margini, nici cerurile prag.
Sonet CCXIII
Vrei să te smulgi din mine? Smulgându-mi ochii poate...
Şi nici atunci... De-a pururi stai dincolo de ei,
În tot ce este-n mine duh de eternitate,
În însăşi nemurirea în care-am să mă-nchei.
Ce-mi pasă că iubirea, că luna, are faze,
Când creşte şi când scade până la-ntunecime;
Oceanul meu de patimi, robit de-a tale raze,
Tălăzuind, lunatic, se umflă spre-nălţime:
Ce mândră limpezime-n zenitul suferinţii!
Deodată-n mii de valuri mă sparg să te răşfrâng...
Ne-atragem unul pe-altul cu forţa năzuinţii,
Dar cumpăna ei fixă- pământ şi cer- n-o-nfrâng.
Şi totuşi, aspra-i lege poetul va-nfrunta:
În orice vers se scaldă, de sus, splendoarea ta.
Dan Gîju
Horațiu
Prin urgisiri amare corabia sa-i treaca...
Din miazazi, un vifor talazuri sa rascoale,
Sa bata cu manie in coastele ei goale.
Euru-n vijelie, lopetile sa-i farme,
Catargele cu panze in mare sa le darme.
Si cand se-apuca vantul, din pisc, stejari sa rupa,
Cu apriga-i turbare sa bata slaba pupa.
Sa-i fie noaptea neagra si zodii sa n-o poarte...
Caderi de stea lui Meviu sa-i dea fiori de moarte,
Sa geama-n grindeni grele, de bici, ale nevoii
Ca si vicleni aheii ce foc dadura Troii
Spre ei cand isi intoarse Atena razbunarea
Cu navile lui Ajax, umpland, cumplita, marea...
De pe naieri sudoarea s-alunece siroaie...
Sa simti, la fata vanat, genunchiu-ti cum se moaie,
Sa chemi in sprijin cerul, cu bocet de muiere,
Vrajmas sa-ti fie Joe la chin si la durere...
Sa se destrame nava slabita-n vijelie,
Sub inclestarea marii, cu muget de manie.
Cand lesu-ti cu asanza va sta culcat pe maluri,
Dat prada la eretii ce zboara peste valuri,
Voios, o oaie neagra eu voi jertfi furtunii,
Si-un tap cu tine seaman, mai negru ca taciunii...
Să cunoşti ce capăt zeii rânduit-au vieţii noastre,
Nici să ispiteşti vreodată Babilonicele Cifre.
Tot ce fi-va, mult mai bine-i să înduri! Că Iupiter
Va să-ţi dăruiască încă multe ierni, sau că aceasta-i
Cea din urmă care sfarmă spumegândele talazuri
Ale mării Tireniene de stâncoasele ei ţărmuri-
Fii înţeleaptă;pritoceşte-ţi vinul;cu scurtimea vieţii
Lungile nădejdi măsoară-ţi. Numai cât am stat de vorbă,
Timpul pizmătarnic, iată, şi trecu. Trăieşte-ţi ziua
Cea de azi;în cea de mâine te încrede prea puţin!...
traducere de Lascar Sebastian
De cand pe lume s-a nascut,
N-o fi, cu cestul luptator
In jocuri istmice cu spor
Si nici cu carul, sa-si dea ghies
La-ntreceri pe ahaic ses,
Stau cap de oaste triumfal
Suind Capitolinul deal,
Peste masura de semet
De-a fi raspuns crai indraznet,
Ci doar poet mult inspirat,
De codrul des in frematat,
De valul apei cristalin,
Fertilizand ses tiburtin.
El creste-n faima, an de an,
Prin cantul lui eolian:
Dintre cetati cea mai de sus
In rand cu brazii mari m-a pus,
Invidia cu coltul sau,
Sa nu-mi mai faca nici un rau...
Pe coarda lirei aurii,
Tu-mi darui, Muza, melodii
Asa cum poti din cer sa dai
Chiar pestilor fara de grai,
Un glas de lebada, cand vrei...
Din harul tau imi iau temei:
Poet prin tine, rasfatat,
De lume azi sunt aratat.
Tu viata-mi dai chiar peste veac,
Si daca plac, prin tine plac...
Cine-i tanarul acela care te cuprinde, fata,
Gratios peste masura, de miresme-nvaluit?
Ti-ai desprins, de aur parul, pentru dansul te-ai gatit...
Dar ce lacrimi pe el, bietul, cand o sa-i apari schimbata
Spre nespusa lui uimire, in vultoare maniata,
Fara zei, sub vifor negru, cu talazul fioros...
Vorba-ti aurita, dansul azi o ia in serios,
Socotindu-te sfioasa si cu inima lui una,
Iubitoare cum nu-i alta, credincioasa totdeauna,
Nestiind ce-amagitoare treci prin lume, vant hoinar...
Iluzoria-ti splendoare, victime isi cata iar...
O inscriptie votiva, de un sacru stalp legata
Pentru zeitatea marii, dinspre partea mea arata
C-am lasat vesmantul umed la altarul preacurat,
Bucuros ca in naufragiu, eu pieirea-mi n-am aflat...
Victor Eftimiu
Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare ...
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare ...
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme ...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viaţa lor e moartea primăverii,
Cu viaţa lor iubirea ni se curmă ...
Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduţi în vis –
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme
Şi cel din urmă cântec ce ţi-am scris ...
De ce-mi trimiţi surâsuri reci?
Ah, nepăsarea asta las-o
De nu vrei să mă pierzi pe veci.
De vrei o viaţă să te-ascult
Arată-ţi dragostea întreagă :
Cu cât mă vei iubi mai mult,
Cu-atâta îmi vei fi mai dragă !
Ştiu bine că durerile se curmă ...
Nici cel dintâi nu sunt, nici cel din urmă,
Cenuşa vremii ninge mângâiere.
Din tot ce-a fost nu mai rămâne urmă ...
Un cântec stins pe valuri ... o părere ...
O umbră jucăuşă care piere
În colbul zării ... Nimeni nu-l mai scurmă !
N-am fost nici eu, nici tu n-ai fost de vină ...
Dacă te-ai smuls de mine, o străină,
Şi pleci nepăsătoare, calmă, rece.
Rămâne alta, - cea adevărată,
Din visurile mele-ntruchipată :
Icoana ce ţi-am scris o să te-ntreacă !
Purtat de mâini voinice în sunet de fanfare...
În fiorul de marire ce-si taie drum prin tine,
Vorbeste vitejeasca, stravechia-mbarbatare, -
Descopera-te-n fata drapelului ce vine !
E ros de gloante steagul dar soarele s-aduna
Si firele-i de aur s-aprind în foc si ard,
Matasa învechita acuma-i o cununa
Si nu mai pare zdrente al patriei stindard,
Caci razele de soare pe frunte lui s-aduna...
Cu soarele în crestet porneste Tricolorul
Si goarnele rasuna si inimile bat –
Cu ochii plinide lacrimi s-opreste trecatorul :
Un frate scump el vede în orisice soldat,
Si toti sunt mari în clipa când trece Tricolorul !
Ce mari sunt toti acuma ! Drapelul zdrentuit
E mult mai sfânt ca pânza bogata din altar :
Nu fumul de tamâie si nu sfintitul dar
Al cuminecaturii cu rosu l-au stropit,
Ci sângele atâtor Cristosi ce s-au jerfit...
Un trup strapuns de gloante fu masa lui de-altar.
Si soarele si ploaia si vântul l-au boltit, -
Închina-te, când trece drapelul zdrentuit !
Drapelu-i marturia izbânzilor trecute,
Mândria cea de astazi si visul necurmat –
Si-asa cum trece-n soare maret, înflacarat –
Semeata marturie a gloriei trecute, -
Cu ochii dusi la locuri pe unde-a fluturat,
Drapelul îsi viseaza fâsiile pierdute !...
GÂNDURI PESTE TIMP 27 Noiembrie
Liviu Rebreanu - Citate
Horațiu - Citate:
Alexandre Dumas fiul
Nicolae Iorga - Citate
"Veselia omului e ca mirosul florilor; ea nu se înalță din sufletele veștede."
„Linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte şi cel mai lung între două suflete.“
„De multe ori taci fiindcă ești convins de prostia adversarului.“
Nu răsturna fără să poţi înlocui; nu dărâma fără să poţi clădi; nu tăgădui fără să poţi crea.
Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii.
Democrat înseamnă cineva care vrea să înalţe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalţe el pe umerii poporului.
În vecii vecilor, cât va mai dăinui suflarea românească pe acest pământ, să nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnicii şi făcătorii de rele.
Vom fi iarăşi ce am fost, şi mai mult decât atâta.
Dar libertatea nu ajunge niciodată prin sine singură la organizare, pe când organizarea, atunci când este un organism sănătos, ajunge de la sine la libertate.
Eugene O'Neill - Citate
SFATURI UTILE 27 Noiembrie
Vrei să te smulgi din mine? Smulgându-mi ochii poate...
Şi nici atunci... De-a pururi stai dincolo de ei,
În tot ce este-n mine duh de eternitate,
În însăşi nemurirea în care-am să mă-nchei.
Ce-mi pasă că iubirea, că luna, are faze,
Când creşte şi când scade până la-ntunecime;
Oceanul meu de patimi, robit de-a tale raze,
Tălăzuind, lunatic, se umflă spre-nălţime:
Ce mândră limpezime-n zenitul suferinţii!
Deodată-n mii de valuri mă sparg să te răşfrâng...
Ne-atragem unul pe-altul cu forţa năzuinţii,
Dar cumpăna ei fixă- pământ şi cer- n-o-nfrâng.
Şi totuşi, aspra-i lege poetul va-nfrunta:
În orice vers se scaldă, de sus, splendoarea ta.
Dan Gîju
Paso Doble
Eu – poet, tu – soprană!
şi-un birou mult prea mic pentru noi;
tu, mai degrabă – fecioară; eu – bătrână cătană,
iar jur-împrejur doar strigoi...
şi-un birou mult prea mic pentru noi;
tu, mai degrabă – fecioară; eu – bătrână cătană,
iar jur-împrejur doar strigoi...
Tu – cântăreaţă, eu – bard izgonit din cetate;
cine, oare, şi-o fi bătut joc?
eram pregătit absolut pentru toate,
mai puţin pentru tine, iubito, ca să-ţi fac în inimă loc...
cine, oare, şi-o fi bătut joc?
eram pregătit absolut pentru toate,
mai puţin pentru tine, iubito, ca să-ţi fac în inimă loc...
Cu toate acestea, cărţile sunt atât de bine tăiate
încât, chiar că nu mai merge nimic;
ah, clipe cernute, clipe absurde, drogate,
ce vreţi voi e prea mult, ce vreau eu e ca la lozul în plic,
încât, chiar că nu mai merge nimic;
ah, clipe cernute, clipe absurde, drogate,
ce vreţi voi e prea mult, ce vreau eu e ca la lozul în plic,
Unde numai trădaţii de soartă mai câştigă, din când în când
şi, de regulă, din doi în doi – ca noi acum, de pildă –,
câte-un strop, câte-un pic...
şi, de regulă, din doi în doi – ca noi acum, de pildă –,
câte-un strop, câte-un pic...
Tu, mai ales, ai câştigat un lup de stepă flămând,
iar eu, ce să zic, o floare cu mireasmă de cer,
cerul nostru deschis, uneori crud, ticălos, inamic...
iar eu, ce să zic, o floare cu mireasmă de cer,
cerul nostru deschis, uneori crud, ticălos, inamic...
Şi totuşi cineva ţine cu noi!
Dar cine?
De ce?
Până când?
Dar cine?
De ce?
Până când?
Horațiu
Horațiu (Quintus Horatius Flaccus) - CONTRA LUI MAEVIUS
Dezgustatorul Meviu pe-o nava astazi pleaca.Prin urgisiri amare corabia sa-i treaca...
Din miazazi, un vifor talazuri sa rascoale,
Sa bata cu manie in coastele ei goale.
Euru-n vijelie, lopetile sa-i farme,
Catargele cu panze in mare sa le darme.
Si cand se-apuca vantul, din pisc, stejari sa rupa,
Cu apriga-i turbare sa bata slaba pupa.
Sa-i fie noaptea neagra si zodii sa n-o poarte...
Caderi de stea lui Meviu sa-i dea fiori de moarte,
Sa geama-n grindeni grele, de bici, ale nevoii
Ca si vicleni aheii ce foc dadura Troii
Spre ei cand isi intoarse Atena razbunarea
Cu navile lui Ajax, umpland, cumplita, marea...
De pe naieri sudoarea s-alunece siroaie...
Sa simti, la fata vanat, genunchiu-ti cum se moaie,
Sa chemi in sprijin cerul, cu bocet de muiere,
Vrajmas sa-ti fie Joe la chin si la durere...
Sa se destrame nava slabita-n vijelie,
Sub inclestarea marii, cu muget de manie.
Cand lesu-ti cu asanza va sta culcat pe maluri,
Dat prada la eretii ce zboara peste valuri,
Voios, o oaie neagra eu voi jertfi furtunii,
Si-un tap cu tine seaman, mai negru ca taciunii...
Horațiu (Quintus Horatius Flaccus) - Leuconoei
Nu-ncerca, Leuconoe-e nefastă încercarea-Să cunoşti ce capăt zeii rânduit-au vieţii noastre,
Nici să ispiteşti vreodată Babilonicele Cifre.
Tot ce fi-va, mult mai bine-i să înduri! Că Iupiter
Va să-ţi dăruiască încă multe ierni, sau că aceasta-i
Cea din urmă care sfarmă spumegândele talazuri
Ale mării Tireniene de stâncoasele ei ţărmuri-
Fii înţeleaptă;pritoceşte-ţi vinul;cu scurtimea vieţii
Lungile nădejdi măsoară-ţi. Numai cât am stat de vorbă,
Timpul pizmătarnic, iată, şi trecu. Trăieşte-ţi ziua
Cea de azi;în cea de mâine te încrede prea puţin!...
traducere de Lascar Sebastian
Horațiu (Quintus Horatius Flaccus) - MUZEI MELPOMENE
La cine, Muza, ai tinutDe cand pe lume s-a nascut,
N-o fi, cu cestul luptator
In jocuri istmice cu spor
Si nici cu carul, sa-si dea ghies
La-ntreceri pe ahaic ses,
Stau cap de oaste triumfal
Suind Capitolinul deal,
Peste masura de semet
De-a fi raspuns crai indraznet,
Ci doar poet mult inspirat,
De codrul des in frematat,
De valul apei cristalin,
Fertilizand ses tiburtin.
El creste-n faima, an de an,
Prin cantul lui eolian:
Dintre cetati cea mai de sus
In rand cu brazii mari m-a pus,
Invidia cu coltul sau,
Sa nu-mi mai faca nici un rau...
Pe coarda lirei aurii,
Tu-mi darui, Muza, melodii
Asa cum poti din cer sa dai
Chiar pestilor fara de grai,
Un glas de lebada, cand vrei...
Din harul tau imi iau temei:
Poet prin tine, rasfatat,
De lume azi sunt aratat.
Tu viata-mi dai chiar peste veac,
Si daca plac, prin tine plac...
Horațiu (Quintus Horatius Flaccus) - PENTRU PYRRHA
In lumina multor roze dintr-o grota fermecata,Cine-i tanarul acela care te cuprinde, fata,
Gratios peste masura, de miresme-nvaluit?
Ti-ai desprins, de aur parul, pentru dansul te-ai gatit...
Dar ce lacrimi pe el, bietul, cand o sa-i apari schimbata
Spre nespusa lui uimire, in vultoare maniata,
Fara zei, sub vifor negru, cu talazul fioros...
Vorba-ti aurita, dansul azi o ia in serios,
Socotindu-te sfioasa si cu inima lui una,
Iubitoare cum nu-i alta, credincioasa totdeauna,
Nestiind ce-amagitoare treci prin lume, vant hoinar...
Iluzoria-ti splendoare, victime isi cata iar...
O inscriptie votiva, de un sacru stalp legata
Pentru zeitatea marii, dinspre partea mea arata
C-am lasat vesmantul umed la altarul preacurat,
Bucuros ca in naufragiu, eu pieirea-mi n-am aflat...
Victor Eftimiu
Victor Eftimiu - Crizanteme
Aşteaptă-mă diseară la fereastrăCu ochii trişti, cu fruntea visătoare ...
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare ...
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme ...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viaţa lor e moartea primăverii,
Cu viaţa lor iubirea ni se curmă ...
Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduţi în vis –
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme
Şi cel din urmă cântec ce ţi-am scris ...
Victor Eftimiu - Eu Stiu Ca Ma Iubesti
Eu ştiu că mă iubeşti, frumoaso,De ce-mi trimiţi surâsuri reci?
Ah, nepăsarea asta las-o
De nu vrei să mă pierzi pe veci.
De vrei o viaţă să te-ascult
Arată-ţi dragostea întreagă :
Cu cât mă vei iubi mai mult,
Cu-atâta îmi vei fi mai dragă !
Victor Eftimiu - Plecarea Ta Mi-a Fost O Sfasiere...
Plecarea ta mi-a fost o sfâşiere ...Ştiu bine că durerile se curmă ...
Nici cel dintâi nu sunt, nici cel din urmă,
Cenuşa vremii ninge mângâiere.
Din tot ce-a fost nu mai rămâne urmă ...
Un cântec stins pe valuri ... o părere ...
O umbră jucăuşă care piere
În colbul zării ... Nimeni nu-l mai scurmă !
N-am fost nici eu, nici tu n-ai fost de vină ...
Dacă te-ai smuls de mine, o străină,
Şi pleci nepăsătoare, calmă, rece.
Rămâne alta, - cea adevărată,
Din visurile mele-ntruchipată :
Icoana ce ţi-am scris o să te-ntreacă !
Victor Eftimiu - TRICOLORUL
Descopere-te-n fata drapelului ce vinePurtat de mâini voinice în sunet de fanfare...
În fiorul de marire ce-si taie drum prin tine,
Vorbeste vitejeasca, stravechia-mbarbatare, -
Descopera-te-n fata drapelului ce vine !
E ros de gloante steagul dar soarele s-aduna
Si firele-i de aur s-aprind în foc si ard,
Matasa învechita acuma-i o cununa
Si nu mai pare zdrente al patriei stindard,
Caci razele de soare pe frunte lui s-aduna...
Cu soarele în crestet porneste Tricolorul
Si goarnele rasuna si inimile bat –
Cu ochii plinide lacrimi s-opreste trecatorul :
Un frate scump el vede în orisice soldat,
Si toti sunt mari în clipa când trece Tricolorul !
Ce mari sunt toti acuma ! Drapelul zdrentuit
E mult mai sfânt ca pânza bogata din altar :
Nu fumul de tamâie si nu sfintitul dar
Al cuminecaturii cu rosu l-au stropit,
Ci sângele atâtor Cristosi ce s-au jerfit...
Un trup strapuns de gloante fu masa lui de-altar.
Si soarele si ploaia si vântul l-au boltit, -
Închina-te, când trece drapelul zdrentuit !
Drapelu-i marturia izbânzilor trecute,
Mândria cea de astazi si visul necurmat –
Si-asa cum trece-n soare maret, înflacarat –
Semeata marturie a gloriei trecute, -
Cu ochii dusi la locuri pe unde-a fluturat,
Drapelul îsi viseaza fâsiile pierdute !...
GÂNDURI PESTE TIMP 27 Noiembrie
Liviu Rebreanu - Citate
Sufletul românesc e cea mai mare minune a Istoriei. Zeci de neamuri străine l-au hărţuit şi l-au schingiuit; veacuri multe a gemut subt multe stăpâniri vrăjmaşe; popoare falnice s-au stins, împărăţii trufaşe s-au prăbuşit în jurul lui şi peste dânsul: nimic nu i-a putut zdruncina credinţa în soarta lui şi, când a venit ceasul, s-a înfăţişat lumii mai unitar, mai sănătos, mai încrezător ca orice alt neam. Graniţele silnice, care ne-au ciopârţit sute de ani, n-au fost în stare să ne atingă inima.
citat celebru din Liviu Rebreanu
Viaţa omului e ca floarea câmpului: Azi e, mâine nu-i.
citat celebru din Liviu Rebreanu
O viaţă de om nu e îngăduit să primejduiască viaţa patriei!
citat celebru din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
Constantin Rotaru: Politica poate să fie folositoare progresului omenirii, poate să servească înălţarea unui neam! Dar când politica ajunge să argumenteze cu bâta şi să convingă cu revolverul, atunci trebuie să-i suceşti gâtul repede, altfel distruge ţara!
replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Barbu Dolinescu: Civilizaţia nu începe cu politica în orice caz; cel mult sfârşeşte prin politică şi se destramă!... Ca la noi! Că am ajuns să nu mai facem decât politică şi să nu ne intereseze decât scandalurile ei!
replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
A-ţi iubi ţara nu înseamna a fi naţionalist.
citat celebru din romanul Pădurea Spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
Se pare că viaţa toată e un şir lung de neîntrerupte deziluzii, o luptă crâncenă între vis şi realitate!
citat celebru din romanul Ion, Sărutarea de Liviu Rebreanu
Toma Pahonţu: Numai prin politică se poate provoca schimbarea mare pe care o râvnim cu toţii. Politica e arta de a prevedea, de a crea şi de a ferici un popor sau lumea întreagă.
replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Constantin Rotaru: Democraţia integrală e o utopie şi aiurea, darmite la noi unde religia abuzului, moştenire de la tiraniile trecutului, e singura cu trecere adevărată. Democraţia trebuie temperată şi dirijată după climatul fiecărei ţări. Fiindcă democraţia, ca şi temelia ei, libertatea, presupune cetăţeni care întâi ştiu să-şi împlinească perfect datoriile către colectivitate şi numai pe urmă îşi exercită drepturile. Legea trebuie să fie lege şi pentru cel ce o face ca şi pentru cel ce o suferă. Noi avem legile cele mai liberale şi mai umanitare din lume, copiate fireşte de la alţii. Le-am adoptat lesne, fiindcă ştim că tot nu le aplicăm. Mai bine am avea legi puţine şi mai puţin moderne care să se aplice sever de sus în jos şi să facă adevărată educaţie cetăţenească. Asta ar fi prima treaptă a democraţiei adevărate.
replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Barbu Dolinescu: Politica e urâtă sub orice formă se prezintă, dar cea mai scârnavă e aceea care încurajează laşitatea omului, care trăieşte din minciună şi trădare, care înşeală cu ştiinţă pe cei ce cred în cuvinte sonore fără conţinut, care astfel în mod conştient sapă viitorul ţării înlăturând din viaţa publică pe oamenii de caracter, singura temelie solidă şi trainică a unui popor.
replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Apostol Bologa: Pe ură nu poţi clădi, precum nu poţi pe mlaştină.
replică din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
Horațiu - Citate:
- Quae virtus et quanta sit vivere parvo! ("A se mulțumi cu puțin este o virtute atât de mare!") - Sermones, II,2,1
- Dum licet, in rebus iucundis vive beatus! ("Fii fericit cu lucrurile plăcute, cât îți este cu putință") - Sermones, II,6,96
- Ira furor brevis est; animum rege, qui nisi paret, imperat. ("Mânia este o nebunie de scurtă durată; stăpânește-ți mânia, căci dacă nu este ținută în frâu, ea îți poruncește") - Epistulae, I,2,62-63
- Carpe diem, quam minimum credula postero! ("Trăiește-ți ziua de azi, nu te încrede în cea următoare!") - Carmina, I,11,7-8
- Dimidium facti qui coepit habet. ("Lucrul început este pe jumătate făcut.") - Sermones, I,2,14
- Beatus ille procul negotiis... ("Fericit acela departe de orice griji...") - Epodae, II,1
- Quidquid praecipies, esto brevis! ("Orice sfat vei da, să fii concis!") - Ars poetica, 335
- Scribendi recte sapere est et principium et fons. ("Bunul simț este pentru scrisul cel bun și izvor, și principiu") - Ars poetica, 309
Alexandre Dumas fiul
Când eşti fiul operelor tale, aparţii întotdeauna celei mai bune familii din lume.
Alexandre Dumas fiul în Cugetări
Oricât de tânăr ai fi, în ziua în care îţi pierzi mama îmbătrâneşti dintr-o dată.
Alexandre Dumas fiul în Cugetări
Cea mai mare fericire de care ne putem bucura în viaţă este de a fi făcut ceea ce trebuia să facem.
Alexandre Dumas fiul în Cugetări
Iubirea adevărată te face totdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspiră.
Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Nicolae Iorga - Citate
"Veselia omului e ca mirosul florilor; ea nu se înalță din sufletele veștede."
„Linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte şi cel mai lung între două suflete.“
„De multe ori taci fiindcă ești convins de prostia adversarului.“
Nu răsturna fără să poţi înlocui; nu dărâma fără să poţi clădi; nu tăgădui fără să poţi crea.
Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii.
Democrat înseamnă cineva care vrea să înalţe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalţe el pe umerii poporului.
În vecii vecilor, cât va mai dăinui suflarea românească pe acest pământ, să nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnicii şi făcătorii de rele.
Vom fi iarăşi ce am fost, şi mai mult decât atâta.
Dar libertatea nu ajunge niciodată prin sine singură la organizare, pe când organizarea, atunci când este un organism sănătos, ajunge de la sine la libertate.
Eugene O'Neill - Citate
SFATURI UTILE 27 Noiembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu