MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 9 NOIEMBRIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE
ARTE 9 Noiembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 9 Noiembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 9 Noiembrie
Wagner - Der Ring des Nibelungen: Die Walküre | Act 1
MUZICĂ 9 Noiembrie
Reading Classical Music | Light-Hearted Emotional Charming Piano Solo Music
ГОРЯЧИЕ ХИТЫ 2020 - Лучшая песня Ноября 2020 года - New Russian Music Mix 2020 года
POEZIE 9 Noiembrie
Guillaume Apollinaire
Biografie Guillaume Apollinaire
Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator şi critic de artă. Mama sa a fost o nobilă poloneză dar identitatea tatălui est incertă.
Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naşte la Roma, în 1880, şi urmează şcoala la Monaco, Cannes şi Nisa. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Soseşte în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcţionar bancar la aceea de profesor particular. Împreună cu unul din elevii lui petrece un timp în Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare că şi-a descoperit înzestrarea pentru poezie. Se stabileşte definitiv la Paris în 1903, unde îşi începe colaborările literare în diverse publicaţii, după ce - încă din 1902 - îşi vădise talentul de critic de artă în paginile revistei "L'Européen", unde publicase eseuri despre operele de artă admirate în muzeul din Nürnberg. Devine în scurtă vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunităţii artistice a Parisului, client obişnuit al localurilor "Le bateau lavoir" şi "Le lapin agile" din Montmartre.
Printre prietenii şi colaboratorii săi se vor număra Pablo Picasso, Jean Cocteau, Alfred Jarry, Erik Satie, Ossip Zadkine, Max Jacob ş.a. Îşi câştigă pâinea lucrând la o bancă, dar pentru a-şi rotunji veniturile începe să scrie romane erotice (pe care le numeşte pornographiques et alimentaires). Colaborează la reviste literare în care îi apar poemele în proză, publicate mai târziu în volumul de debut, L'enchanteur pourrissant (1909, cu xilogravuri de André Derain).
Atras de pictură, îi aduce în atenţia publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse şi Georges Braque. Asistă la naşterea cubismului şi devine unul dintre animatorii şi teoreticienii curentului, fapt consfinţit în 1913 de eseul Les peintres cubistes, apărut în revista de sub conducerea lui "Les Soirées de Paris". Apollinaire propune termenul de "orfism" pentru a descrie tendinţa către abstracţia absolută în pictura lui Robert Delaunay, termen care i se putea aplica la fel de bine şi lui, ţinând seama de prima sa culegere de poeme din 1911 intitulată Le Bestiaire ou Cortège d'Orphée. Tot în 1913 apare volumul care îl consacră, Alcools, în care adună cele mai reuşite poeme scrise între 1898 şi 1912, suprimând punctuaţia pentru a nu stânjeni discursul liric, angajat în epopeea libertăţii expresiei.
În 1907, Picasso i-o prezentase pe Marie Laurencin, pictoriţă de talent, ale cărei opere pot fi văzute la muzeul "Orangerie" din Paris, prin care se va lega, printr-o iubire pătimaşă, tot mai temeinic de lumea artelor.
În 1914 se înrolează, iar în 1916 este rănit grav la cap de o schijă de obuz şi este supus unei trepanaţii craniene.
În acelaşi an apare Le poète assassiné, o culegere de nuvele şi povestiri mythiques et autobiographiques. În 1917 pune în scenă piesa Les mamelles de Tirésias, pe care o defineşte, vizionar, "dramă suprarealistă", piesă care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuă să colaboreze la revistele de avangardă literară ale vremii şi publică manifestul artistic L'Esprit nouveau et les poètes.
În ianuarie 1918 suferă o congestie pulmonară care îi şubrezeşte şi mai mult sănătatea. În luna aprilie a aceluiaşi an, apare Calligrammes, o culegere de Poèmes de paix et de guerre, poèmes conversations, idéogrammes lyriques, însoţite de câteva scrisori de pe front (corespondenţa din această perioadă va fi publicată integral abia în 1947 sub titlul Poèmes à Lou).
Moare pe 9 noiembrie 1918, victimă a marii epidemii de gripă spaniolă. Este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.
În România, Apollinaire a avut mulţi admiratori printre scriitorii de avangardă din perioada de după primul război mondial. În 1968 apare o ediţie bilingvă cu o selecţie a poemelor lui Apollinaire în traducerea lui Mihai Beniuc. În 1971, Editura "Univers" publică în îngrijirea lui Virgil Teodorescu o remarcabilă culegere din textele lui Guillaume Apollinaire, traduse de Leonid Dimov, Ion Caraion, Vasile Nicolescu, Taşcu Gheorghiu, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Dumitru Ţepeneag, Ştefan Augustin Doinaş, Mihai Beniuc.
Operă - selecţie
La Gráce et le Maintien Français, 1902
Les exploits d’un jeune Don Juan, 1907
Les onze mille verges, 1907
L'enchanteur pourrissant, 1909
L'Hérèsiarque et Cie, 1910
Le Théâtre Italien, 1910
Le bestiaire ou le cortège d’Orphée, 1911
Alcools, 1913
Les peintres cubistes, 1913
La Fin de Babylone, 1914
Case d'Armons, 1915
Le poète assassiné, 1916
Les mamelles de Tirésias, 1917
L'esprit nouveau et les poètes, 1918
Calligrammes, 1918
Le Flâneur des Deux Rives, 1918
La femme assise, 1920
Le guetteur mélancolique
Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naşte la Roma, în 1880, şi urmează şcoala la Monaco, Cannes şi Nisa. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Soseşte în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcţionar bancar la aceea de profesor particular. Împreună cu unul din elevii lui petrece un timp în Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare că şi-a descoperit înzestrarea pentru poezie. Se stabileşte definitiv la Paris în 1903, unde îşi începe colaborările literare în diverse publicaţii, după ce - încă din 1902 - îşi vădise talentul de critic de artă în paginile revistei "L'Européen", unde publicase eseuri despre operele de artă admirate în muzeul din Nürnberg. Devine în scurtă vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunităţii artistice a Parisului, client obişnuit al localurilor "Le bateau lavoir" şi "Le lapin agile" din Montmartre.
Printre prietenii şi colaboratorii săi se vor număra Pablo Picasso, Jean Cocteau, Alfred Jarry, Erik Satie, Ossip Zadkine, Max Jacob ş.a. Îşi câştigă pâinea lucrând la o bancă, dar pentru a-şi rotunji veniturile începe să scrie romane erotice (pe care le numeşte pornographiques et alimentaires). Colaborează la reviste literare în care îi apar poemele în proză, publicate mai târziu în volumul de debut, L'enchanteur pourrissant (1909, cu xilogravuri de André Derain).
Atras de pictură, îi aduce în atenţia publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse şi Georges Braque. Asistă la naşterea cubismului şi devine unul dintre animatorii şi teoreticienii curentului, fapt consfinţit în 1913 de eseul Les peintres cubistes, apărut în revista de sub conducerea lui "Les Soirées de Paris". Apollinaire propune termenul de "orfism" pentru a descrie tendinţa către abstracţia absolută în pictura lui Robert Delaunay, termen care i se putea aplica la fel de bine şi lui, ţinând seama de prima sa culegere de poeme din 1911 intitulată Le Bestiaire ou Cortège d'Orphée. Tot în 1913 apare volumul care îl consacră, Alcools, în care adună cele mai reuşite poeme scrise între 1898 şi 1912, suprimând punctuaţia pentru a nu stânjeni discursul liric, angajat în epopeea libertăţii expresiei.
În 1907, Picasso i-o prezentase pe Marie Laurencin, pictoriţă de talent, ale cărei opere pot fi văzute la muzeul "Orangerie" din Paris, prin care se va lega, printr-o iubire pătimaşă, tot mai temeinic de lumea artelor.
În 1914 se înrolează, iar în 1916 este rănit grav la cap de o schijă de obuz şi este supus unei trepanaţii craniene.
În acelaşi an apare Le poète assassiné, o culegere de nuvele şi povestiri mythiques et autobiographiques. În 1917 pune în scenă piesa Les mamelles de Tirésias, pe care o defineşte, vizionar, "dramă suprarealistă", piesă care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuă să colaboreze la revistele de avangardă literară ale vremii şi publică manifestul artistic L'Esprit nouveau et les poètes.
În ianuarie 1918 suferă o congestie pulmonară care îi şubrezeşte şi mai mult sănătatea. În luna aprilie a aceluiaşi an, apare Calligrammes, o culegere de Poèmes de paix et de guerre, poèmes conversations, idéogrammes lyriques, însoţite de câteva scrisori de pe front (corespondenţa din această perioadă va fi publicată integral abia în 1947 sub titlul Poèmes à Lou).
Moare pe 9 noiembrie 1918, victimă a marii epidemii de gripă spaniolă. Este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.
În România, Apollinaire a avut mulţi admiratori printre scriitorii de avangardă din perioada de după primul război mondial. În 1968 apare o ediţie bilingvă cu o selecţie a poemelor lui Apollinaire în traducerea lui Mihai Beniuc. În 1971, Editura "Univers" publică în îngrijirea lui Virgil Teodorescu o remarcabilă culegere din textele lui Guillaume Apollinaire, traduse de Leonid Dimov, Ion Caraion, Vasile Nicolescu, Taşcu Gheorghiu, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Dumitru Ţepeneag, Ştefan Augustin Doinaş, Mihai Beniuc.
Operă - selecţie
La Gráce et le Maintien Français, 1902
Les exploits d’un jeune Don Juan, 1907
Les onze mille verges, 1907
L'enchanteur pourrissant, 1909
L'Hérèsiarque et Cie, 1910
Le Théâtre Italien, 1910
Le bestiaire ou le cortège d’Orphée, 1911
Alcools, 1913
Les peintres cubistes, 1913
La Fin de Babylone, 1914
Case d'Armons, 1915
Le poète assassiné, 1916
Les mamelles de Tirésias, 1917
L'esprit nouveau et les poètes, 1918
Calligrammes, 1918
Le Flâneur des Deux Rives, 1918
La femme assise, 1920
Le guetteur mélancolique
Cantecul Iubirii
Iata din ce-i facut simfonicul cânt al iubirii
e cântecul iubirii de altadata,
e murmurul pierdutelor saruturi ale marilor iubiri
sunt strigatele de iubire a muritorilor ce-i violara zeii.
E barbatia fabulosilor eroi sculata precum
tunuri antiaeriene
E pretiosul urlet al lui Iason,
e cântecul de moarte al lebedei
si imnul biruintei pe care-ntâiele raze de soare
pe Memnon nemiscatu' sa cânte l-au facut
e tipatul Sabinelor rapite
Si tipetele de feline-n jungla
e clocotul de seve-n plante tropicale
e tunetul artileriei împlinind cumplita iubire a popoarelor
talazul marii frumusetii dându-si viata
e cântecul de dragoste al lumii.
Ocean de pamânt
Eu mi-am cladit o casa la mijloc de Ocean,
Ferestrele i-s râuri ce curg din ochii mei,
Si misuna, pe unde sunt ziduri, caracatiti.
Nu auziti cum bate la geam inima lor?
O, case ude,
Case-n flacari
timp iute, iute,
Din avioane pica oua
Atent! O ancora s-arunca,
Atentie ancora ce vine,
Ce bine-ar fi sa vie dinspre cer,
Caprifoiul cerului se-nalta,
S-agita caracatite terestre,
Iar noi suntem destui, destui sa fim
groparii nostri proprii,
Palizi polipi ai valurilor de creta,
O, caracatiti cu pliscul vost' pal,
În jurul casei este Oceanul
Ce nu se odihneste niciodata.
Tristeţea unei stele
Mi se ivi Minerva drept fie-mea din ţeastă
O stea însângerată de-a pururi mă-ncunună
Stă în adânc raţiunea iar cerul e pe creastă
Unde-ncepu zeiţa demult arme să-şi pună
O stea însângerată de-a pururi mă-ncunună
Stă în adânc raţiunea iar cerul e pe creastă
Unde-ncepu zeiţa demult arme să-şi pună
Dar dintre rele-acesta nu este cel mai mare
Că am în cap spărtură mortală şi-nstelată
Durerea tăinuită ce-o port în aiurare
Mai mare-i decât fost-a-n vreun suflet vreodată
Ea arde-n mine-ntr-una şi fără de speranţă
Ca-n licurici lumina din trupu-i luminat
Ca la soldatul nostru în piept slăvita Franţă
Şi ca la crin în cupă polenul parfumat
Că am în cap spărtură mortală şi-nstelată
Durerea tăinuită ce-o port în aiurare
Mai mare-i decât fost-a-n vreun suflet vreodată
Ea arde-n mine-ntr-una şi fără de speranţă
Ca-n licurici lumina din trupu-i luminat
Ca la soldatul nostru în piept slăvita Franţă
Şi ca la crin în cupă polenul parfumat
Monica Pillat
Biografie
Monica Pillat, fiica lui Dinu si a Corneliei Pillat, a absolvit Facultatea de Limbi Germanice, Sectia engleza-romana, in 1970. In 1973 s-a casatorit cu Nicolae Saulescu, cercetator agronom. S-a specializat in cultura britanica si americana; a tinut seminarii si cursuri la Catedra de limbi straine a Institutului Pedagogic si apoi la Catedra de limba si literatura engleza a Facultatii de Limbi Straine, Universitatea din Bucuresti (1970-2005).
A publicat volume de poezie: Corabii, 1970; Imaginatia ecoului, 1981; Pluralul ca o veghe, 1989; Sentinte suspendate, 1998; Dorul de rai, 2005. Carti de proza: Cei 13 si Misterul, 1968; Corabia timpului, 1976; Drumul spre Emaus, 2002; Povesti din lumea jumatatilor de zambet, 2004. Critica literara: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A. Poe (teza de doctorat), 1983; Iesirea din contur, 1985; Cultura ca interior, 2001; Redemption through Art, 2003. A tradus in romaneste din Elena Vacarescu, Iulia Hasdeu, Rose Tremain, Margaret Drabble si Virginia Woolf. A ingrijit editiile: Dinu Pillat, Tinerete ciudată, ed. a II-a (incluzand Jurnalul unui adolescent si Moartea cotidiana), Ed. Minerva, Bucuresti, 1984; Radu Serban, Inmiresmatele prapastii, Ed. Paralela 45, Bucuresti, 2005; in colaborare cu Doina Uricariu: Maria Pillat-Brates, Pictura si reverie/Painting and Reverie, album, Ed. Universalia, Bucuresti, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate, Ed. Vremea, Bucuresti, ed. I, 2006, ed. a II-a, 2007; Dinu si Nelli Pillat, Biruinta unei iubiri, Ed. Humanitas, Bucuretti, 2008; Pia Pillat, Sufletul nu cunoatte distantele, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2009.
A publicat volume de poezie: Corabii, 1970; Imaginatia ecoului, 1981; Pluralul ca o veghe, 1989; Sentinte suspendate, 1998; Dorul de rai, 2005. Carti de proza: Cei 13 si Misterul, 1968; Corabia timpului, 1976; Drumul spre Emaus, 2002; Povesti din lumea jumatatilor de zambet, 2004. Critica literara: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A. Poe (teza de doctorat), 1983; Iesirea din contur, 1985; Cultura ca interior, 2001; Redemption through Art, 2003. A tradus in romaneste din Elena Vacarescu, Iulia Hasdeu, Rose Tremain, Margaret Drabble si Virginia Woolf. A ingrijit editiile: Dinu Pillat, Tinerete ciudată, ed. a II-a (incluzand Jurnalul unui adolescent si Moartea cotidiana), Ed. Minerva, Bucuresti, 1984; Radu Serban, Inmiresmatele prapastii, Ed. Paralela 45, Bucuresti, 2005; in colaborare cu Doina Uricariu: Maria Pillat-Brates, Pictura si reverie/Painting and Reverie, album, Ed. Universalia, Bucuresti, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate, Ed. Vremea, Bucuresti, ed. I, 2006, ed. a II-a, 2007; Dinu si Nelli Pillat, Biruinta unei iubiri, Ed. Humanitas, Bucuretti, 2008; Pia Pillat, Sufletul nu cunoatte distantele, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2009.
Tu, Doamne
Tu, Doamne, care te-ai lăsat
Descris în cărţi, pictat în fresce
Cu chip de om - te smulgi din zid,
Ieşi din contur, scapi din cuvinte...
Atunci de mine se apropie
De pretutindeni fiara albă
Şi mă pândeşte la tot pasul,
Dar când mă-ntorc înfricoşată,
Tu Te prefaci că nu mă vezi,
Ori poate nu e încă Ceasul.
Iar când îmi vii în somn ca marea,
Puterea undei care creşte
Răstoarnă cerul peste mine
Şi de atâta frumuseţe
M-aş prăpădi, de nu m-ai scoate
Ca pe un înecat din vis.
31 decembrie 2006
Insomnie
Sunt nopţi atât de lungi... cu neputinţă
Mi-ar fi să mă cufund până la capăt,
Ceva ca un năvod mă trage-afară
Şi mă aruncă trez în întuneric
Doar cei ce dorm acum nu mai sunt singuri,
Căci bezna pentru ei pare tărâmul
Pe care-l lasă-n urmă, când se-avântă
Pe plutele din somn spre lumi uitate.
Acolo îi aşteaptă să se-ntoarcă
Surori neîntâlnite niciodată
în albele pătrate ale zilei;
Umbrele lor iubite-i împresoară
Şi când păşesc pe val au mii de feţe.
Ce greu le e apoi să se desprindă
Din braţele familiei nevăzute,
Când şovăie pe drumul deşteptării!
Poate de-aceea mie nu-mi mai vine
Să-nchid vreodată ochii la culcare.
11 ianuarie 2007
Repovestire
Pereţii minţii mele
Se-acoperă cu fresce
Şi văd cu ochii-nchişi
Cum scapără pe boltă,
într-un vârtej de aur,
Lăuntric, Dumnezeu.
Alături stă Fecioara,
Sfioasă şi uimită,
Ca-n ziua când prin înger
A-ntrezărit puterea
Din trupul ei firav.
Ce dor îi e de pruncul
Pe care-l ţine-n braţe...
Şi chiar când se desface
De ea să plece-n lume,
Maria, ca o umbră
A pasului, veghează
Ce spune El, ce face,
Cum e legat pe cruce,
Cum piere din mormânt.
Dar Fiul se întoarce
Din moarte şi rămâne
Cu ea până la capăt
Când sufletul Măicuţei
Se face prunc şi-atunci
Isus îl ia în ceruri,
Pe-o aripă de înger,
Să-L crească mai departe...
6 aprilie 2007
Călăuză
Mergeam de mână ca acum
Spre un ţinut al nimănui,
Călcând pe-o rarişte de fum
Şi-n jur creştea întunecarea,
Dar Tu-mi spuneai să nu mă tem
De umbra îngerului care
întârzia cu noi pe drum.
Mă înghiţeau pustiul, ceaţa
Şi mă pierdusem ca un orb
Când mi-ai şoptit: deschide ochii!
Am şi ajuns. Suntem în Rai.
30 decembrie 2006
Estompare
Dar cum priveam, un înger,
Se despleti ca norul,
Iar zâmbetul Fecioarei
Se-ndepărtă pălind,
Căci timpul ca potopul
Intrase-n catedrală,
Ştergând-o de imagini,
Până când, la sfârşit,
Rămase numai Duhul
Desferecat pe ape.
7 aprilie 2007
Tu, Doamne, care te-ai lăsat
Descris în cărţi, pictat în fresce
Cu chip de om - te smulgi din zid,
Ieşi din contur, scapi din cuvinte...
Atunci de mine se apropie
De pretutindeni fiara albă
Şi mă pândeşte la tot pasul,
Dar când mă-ntorc înfricoşată,
Tu Te prefaci că nu mă vezi,
Ori poate nu e încă Ceasul.
Iar când îmi vii în somn ca marea,
Puterea undei care creşte
Răstoarnă cerul peste mine
Şi de atâta frumuseţe
M-aş prăpădi, de nu m-ai scoate
Ca pe un înecat din vis.
31 decembrie 2006
Insomnie
Sunt nopţi atât de lungi... cu neputinţă
Mi-ar fi să mă cufund până la capăt,
Ceva ca un năvod mă trage-afară
Şi mă aruncă trez în întuneric
Doar cei ce dorm acum nu mai sunt singuri,
Căci bezna pentru ei pare tărâmul
Pe care-l lasă-n urmă, când se-avântă
Pe plutele din somn spre lumi uitate.
Acolo îi aşteaptă să se-ntoarcă
Surori neîntâlnite niciodată
în albele pătrate ale zilei;
Umbrele lor iubite-i împresoară
Şi când păşesc pe val au mii de feţe.
Ce greu le e apoi să se desprindă
Din braţele familiei nevăzute,
Când şovăie pe drumul deşteptării!
Poate de-aceea mie nu-mi mai vine
Să-nchid vreodată ochii la culcare.
11 ianuarie 2007
Repovestire
Pereţii minţii mele
Se-acoperă cu fresce
Şi văd cu ochii-nchişi
Cum scapără pe boltă,
într-un vârtej de aur,
Lăuntric, Dumnezeu.
Alături stă Fecioara,
Sfioasă şi uimită,
Ca-n ziua când prin înger
A-ntrezărit puterea
Din trupul ei firav.
Ce dor îi e de pruncul
Pe care-l ţine-n braţe...
Şi chiar când se desface
De ea să plece-n lume,
Maria, ca o umbră
A pasului, veghează
Ce spune El, ce face,
Cum e legat pe cruce,
Cum piere din mormânt.
Dar Fiul se întoarce
Din moarte şi rămâne
Cu ea până la capăt
Când sufletul Măicuţei
Se face prunc şi-atunci
Isus îl ia în ceruri,
Pe-o aripă de înger,
Să-L crească mai departe...
6 aprilie 2007
Călăuză
Mergeam de mână ca acum
Spre un ţinut al nimănui,
Călcând pe-o rarişte de fum
Şi-n jur creştea întunecarea,
Dar Tu-mi spuneai să nu mă tem
De umbra îngerului care
întârzia cu noi pe drum.
Mă înghiţeau pustiul, ceaţa
Şi mă pierdusem ca un orb
Când mi-ai şoptit: deschide ochii!
Am şi ajuns. Suntem în Rai.
30 decembrie 2006
Estompare
Dar cum priveam, un înger,
Se despleti ca norul,
Iar zâmbetul Fecioarei
Se-ndepărtă pălind,
Căci timpul ca potopul
Intrase-n catedrală,
Ştergând-o de imagini,
Până când, la sfârşit,
Rămase numai Duhul
Desferecat pe ape.
7 aprilie 2007
Proiecţie
Ce straniu - să te vezi,
când nu mai eşti,
prin ochii altcuiva,
care te-adună
din poze de demult
şi din scrisori,
visând la taina fiinţei
ce s-a dus...
Căci cititoru-ajunge
prea târziu,
şi totuşi el îşi face
din frânturi
o luntre de plecare
înapoi.
Ce tare dorul lui
de-a te găsi,
te cheamă din neant
să-i dai un semn!
O, dacă-ai izbuti
să-i spui atunci
cum ai fi vrut să fii
dar n-a fost chip...
7 februarie 2007
Lacune
Au început să cadă
Din rame poze pale
Şi din prăfoase plicuri
Se risipiră file.
Eram ca un scafandru
Visând printre epave
S-aducă naufragiul
întreg la suprafaţă.
înfăţişări desprinse
Din numele pierdute,
Scrisori de mult trimise
Soseau, luate de ape,
Din nicăieri spre nimeni.
De-aş fi putut ca fiul
De împărat să curăţ
Veşmintele şi spada
Din podul amintirii,
S-aleg din grajd fantasma
Celui din urmă tropot,
Aş fi aflat tărâmul
Fărâmă cu fărâmă.
Dar cine ţine minte
Ce-i dincolo de ziua
Când s-a trezit pe lume?
Vezi, cei care ştiură
Au luat cu ei şi timpul,
Lăsând povestea mută...
TEATRU/FILM 9 Noiembrie
În regia Lucian Pintilie:
Biografie Lucian Pintilie
Locul naşterii: Tarutino, Basarabia, România (acum Tarutyne, Odessa, Ucraina) · Data naşterii: 09.11.1933 · Data decesului: 16.05.2018 · Ocupaţie: Regizor, scenarist, producător
Lucian Pintilie, năcut la 9 noiembrie 1933, la Tarutino, județul interbelic Cetatea Albă, Regatul României, azi în Ucraina - decedat la 16 mai 2018, a fost unul dintre cei mai mari regizori de teatru și film român. Filmele și montările sale au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să emigreze.
După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, Lucian Pintilie a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care se pot enumera: Copiii soarelui (1961), Proștii sub clar de lună (1962), Cezar și Cleopatra (1963), Biedermann și incendiatorii (1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și Reconstituirea.
Cel de-al doilea film al său, Reconstituirea narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale.
După scandalul interzicerii piesei Revizorul, Lucian Pintilie a primit un pașaport și a fost lăsat să plece din țară.
Interdicția de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1975. A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii: Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Théâtre de la Ville din Paris: Pescărușul (1975), Biedermann și incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea și Viitorul e în ouă (1977), Cei din urmă (1978), Trei surori (1979), Rața sălbatică (1981), Azilul de noapte (1983]), Arden din Kent (1984), Astă seară se improvizează (1987), Trebuie să trecem prin nori (1988), Dansul morții (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: Pescărușul (1983), Tartuffe (1984), Rața sălbatică (1988); Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), Rața sălbatică (1986), Livada cu vișini (1988).
În paralel cu activitatea de regizor de teatru, a montat și spectacole de operă: Festivalul de la Avignon: Orestia (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence: Flautul fermecat (1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio din Torino); Welsh National Opera din Cardiff: Rigoletto (1985), Carmen (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver).
În 1973 a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul Salonul nr. 6 după nuvela omonimă a lui Cehov. În 1979 a filmat în România "De ce trag clopotele, Mitică?" după un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.
După 1990 se repatriază și face o serie de filme în România, în prima perioadă a deceniului al nouălea din secolul trecut, proiecte mai vechi, pe care nu le-a dus la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții româno-franceze.
În 1992, a realizat filmul "Balanța", cu o distribuție memorabilă: Răzvan Vasilescu, Maia Morgenstern, Victor Rebengiuc, Florin Călinescu, Marcel Iureș, Dan Condurache, Emil Hossu.
În 1998 Lucian Pintilie obține premiul juriului la Festivalul de Film de la Veneția pentru coproducția franco-română "Terminus paradis".
În 1990 a fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, vezi cazul filmului lui Cristi Puiu, Marfa și banii. Lucian Pintilie, deși a avut o prezență mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor, s-a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului pentru Dialog Social. Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga operă acordat în 2007.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice".
· Filmare/Filmage (1992)
· Portret - Lucian Pintilie (1991) - el însuși
· Realitatea ilustrata (1969)
· Valurile Dunării (1960)
· Tertium non datur (2006)
· Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003)
· După-amiaza unui torționar (2001)
· Terminus paradis (1998)
· Prea târziu (1996)
· Balanța (1992)
· De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
· Paviljon VI / Salonul nr. 6 (1978)
· Paviljon broj VI / Salonul numărul 6 (1973)
· Reconstituirea (1971)
· Duminică la ora 6 (1966)
· 1 Aprilie (1958)
Filmografie - producător
· Sieranevada (2016) Trailer
· Balanța (1992)
· Piața Universității - România (1991)
Filmografie - coproducator
· Undeva la Palilula (2012) Trailer
Filmografie - scenarist
· Tertium non datur (2006)
· După-amiaza unui torționar (2001)
· Prea târziu (1996)
· Stare de fapt (1996)
· Balanța (1992)
· De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
· Reconstituirea (1971) - scenarist
· Duminică la ora 6 (1966)
Filmografie - mise en scene
· Terminus paradis (1998)
Filmografie - Echipa
· Le canard sauvage (1982)
Filmografie - asistent regie
· Comoara din Vadul Vechi (1964)
Niki Ardelean, colonel in rezerva (Niki et Flo) ENGLISH SUBTITLES:
Cu Iurie Darie:
Biografie Iurie Darie
Locul naşterii: Vadul Roşu, Soroca, România (acum Republica Moldova) ·Data naşterii: 14.03.1929 · Data decesului: 09.11.2012 · Ocupaţie: Actor
Nascut pe 14 martie 1929 in Vadul Rosu, Jud. Soroca, aflat astăzi în Republica Moldova, celebrul actor de teatru, film si televiziune, fiind dotat cu talent la desen, dar având și reale însușiri pentru scenă, Iurie Darie a dat examen atât la Institutul de Arte Plastice, cât și la cel de Artă Teatrală și Cinematografică, reușind la ambele, dar alegându-l pe ce din urmă, pe care l-a absolvit în 1952 la clasa marilor actori și profesori: Mihai Popescu si Marietta Sadova.
Absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica (IATC), actuala ATF, promotia 1952. Debuteaza in anul 1953, in "Nepotii gornistului", in regia lui Dinu Negreanu si alaturi de Marga Barbu si Liviu Ciulei.
A interpretat roluri memorabile in peste 40 de producții cinematografice, a fost si este actor al Teatrului de Comedie din Bucuresti unde i-a avut ca parteneri pe marii actori: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Radulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Consuela Rosu, Stela Popescu, Silviu Stănculescu si Anca Pandrea.
Inainte de 1989 era extrem de cunoscut si prin intermediul televiziunii. unde s-a remarcat în emisiunile de televiziune pentru copii, în care actorul își etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mâini alaturi de o micuta co-prezentatoare, Mihaela.
A fost casatorit cu actrita Consuela Rosu cu care are un baiat Alexandru (Ducu) Darie, nascut in 1959 ce in prezent nu numai ca a mostenit talentul parintilor sai dar chiar se pare ca i-a depasit. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru Bulandra din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris.
Dupa moartea extrem de prematura a sotiei sale, el se indragosteste din nou,de data aceasta de colega sa Anca Pandrea cu care formeaza un cuplu demn de invidiat.
Povestea lor de dragoste incepe in urma cu 22 ani, cand, dupa ce a ramas vaduv, Iurie a fost invitat de Anca la o cafea. Prima intalnire a rezervat surprize. Cand sa se pregateasca de vizita, Anca si-a dat seama ca prietena ei a plecat in oras si a incuiat-o, din greseala, in casa. A fost nevoita sa iasa pe geam. A doua zi urma sa implineasca 40 de ani. Cand Iurie a sosit acasa la Anca, a trebuit sa intre si el, tot pe geam!
In 22 de ani, Iurie si Anca nu au stat despartiti mai mult de patru zile.
Dupa doua decenii de amor, Iurie Darie si-a luat inima in dinti si a cerut-o de nevasta pe Anca Pandrea in cadrul unei emisiuni de divertisment, la Antena 1. Iurie Darie spune ca n-a premeditat momentul si ca, pur si simplu, asa a simtit atunci, ca trebuie sa-i ceara mana femeii pe care o iubeste nespus. Anca a inceput sa planga in momentul in care Iura, asa cum il alinta prietenii, a surprins-o cu intrebarea: “Vrei sa fii sotia mea?”. S-au programat de vreo trei ori la starea civila, dar n-au reusit sa ajunga niciodata pana acolo: ba si-a pierdut Anca buletinul, ba au avut spectacol in Germania, ba au plecat in Israel, la un festival de film. Cei doi au multumirea, totusi, ca nu traiesc in pacat, in fata lui Dumnezeu ei fiind casatoriti religios.
"In urma cu cativa ani, trebuia sa nasim niste prieteni din Bailesti, asa ca preotul ne-a cam pus in fata faptului implinit, cununandu-ne religios. Pentru ca totul s-a intamplat pe nepusa masa, nici buchet de mireasa n-am avut, mi-a rupt cineva din curtea bisericii cateva flori si mi le-a pus in brate cu doar cateva secunde inainte de slujba", isi aminteste, amuzata, Anca. Dupa ce s-au casatori civil, "luna de miere au facut-o in Moldova. "Vrem sa vizitam toate bisericile si manastirile pentru a ne ruga pentru sanatatea si fericirea noastra si a celor dragi", a marturisit atunci Anca.
In 2004 filmeaza alaturi de partenera sa de viata in serialul de Televiziune "Numai Iubirea", iar in mai 2009 primeste premiul de excelenta pentru intreaga sa cariera actoriceasca la Festivalul Comediei romanesti.
Considerat un Zorro datorita rolului din "Muschetarul roman" este si in prezent la aceasta venerabila varsta, extrem de activ, implicat in multe proiecte de film si teatru, printre acestea numărându-se ilustrarea cu desene a două cărți, dar și realizarea unui CD cu muzică interpretată de el, in mici afaceri mai mult sau mai putin prospere.
Indragitul actor nu se sperie de trecerea timpului, el declarand intr-un interviu despre viata si profesie: "Am o naivitate permanenta in legatura cu trecerea timpului si viata mi-a demonstrat ca am avut dreptate. Cea mai mare satisfactie profesionala este atunci cand nu simti cum trece timpul si esti mereu in atentia publicului".
Absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica (IATC), actuala ATF, promotia 1952. Debuteaza in anul 1953, in "Nepotii gornistului", in regia lui Dinu Negreanu si alaturi de Marga Barbu si Liviu Ciulei.
A interpretat roluri memorabile in peste 40 de producții cinematografice, a fost si este actor al Teatrului de Comedie din Bucuresti unde i-a avut ca parteneri pe marii actori: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Radulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Consuela Rosu, Stela Popescu, Silviu Stănculescu si Anca Pandrea.
Inainte de 1989 era extrem de cunoscut si prin intermediul televiziunii. unde s-a remarcat în emisiunile de televiziune pentru copii, în care actorul își etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mâini alaturi de o micuta co-prezentatoare, Mihaela.
A fost casatorit cu actrita Consuela Rosu cu care are un baiat Alexandru (Ducu) Darie, nascut in 1959 ce in prezent nu numai ca a mostenit talentul parintilor sai dar chiar se pare ca i-a depasit. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru Bulandra din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris.
Dupa moartea extrem de prematura a sotiei sale, el se indragosteste din nou,de data aceasta de colega sa Anca Pandrea cu care formeaza un cuplu demn de invidiat.
Povestea lor de dragoste incepe in urma cu 22 ani, cand, dupa ce a ramas vaduv, Iurie a fost invitat de Anca la o cafea. Prima intalnire a rezervat surprize. Cand sa se pregateasca de vizita, Anca si-a dat seama ca prietena ei a plecat in oras si a incuiat-o, din greseala, in casa. A fost nevoita sa iasa pe geam. A doua zi urma sa implineasca 40 de ani. Cand Iurie a sosit acasa la Anca, a trebuit sa intre si el, tot pe geam!
In 22 de ani, Iurie si Anca nu au stat despartiti mai mult de patru zile.
Dupa doua decenii de amor, Iurie Darie si-a luat inima in dinti si a cerut-o de nevasta pe Anca Pandrea in cadrul unei emisiuni de divertisment, la Antena 1. Iurie Darie spune ca n-a premeditat momentul si ca, pur si simplu, asa a simtit atunci, ca trebuie sa-i ceara mana femeii pe care o iubeste nespus. Anca a inceput sa planga in momentul in care Iura, asa cum il alinta prietenii, a surprins-o cu intrebarea: “Vrei sa fii sotia mea?”. S-au programat de vreo trei ori la starea civila, dar n-au reusit sa ajunga niciodata pana acolo: ba si-a pierdut Anca buletinul, ba au avut spectacol in Germania, ba au plecat in Israel, la un festival de film. Cei doi au multumirea, totusi, ca nu traiesc in pacat, in fata lui Dumnezeu ei fiind casatoriti religios.
"In urma cu cativa ani, trebuia sa nasim niste prieteni din Bailesti, asa ca preotul ne-a cam pus in fata faptului implinit, cununandu-ne religios. Pentru ca totul s-a intamplat pe nepusa masa, nici buchet de mireasa n-am avut, mi-a rupt cineva din curtea bisericii cateva flori si mi le-a pus in brate cu doar cateva secunde inainte de slujba", isi aminteste, amuzata, Anca. Dupa ce s-au casatori civil, "luna de miere au facut-o in Moldova. "Vrem sa vizitam toate bisericile si manastirile pentru a ne ruga pentru sanatatea si fericirea noastra si a celor dragi", a marturisit atunci Anca.
In 2004 filmeaza alaturi de partenera sa de viata in serialul de Televiziune "Numai Iubirea", iar in mai 2009 primeste premiul de excelenta pentru intreaga sa cariera actoriceasca la Festivalul Comediei romanesti.
Considerat un Zorro datorita rolului din "Muschetarul roman" este si in prezent la aceasta venerabila varsta, extrem de activ, implicat in multe proiecte de film si teatru, printre acestea numărându-se ilustrarea cu desene a două cărți, dar și realizarea unui CD cu muzică interpretată de el, in mici afaceri mai mult sau mai putin prospere.
Indragitul actor nu se sperie de trecerea timpului, el declarand intr-un interviu despre viata si profesie: "Am o naivitate permanenta in legatura cu trecerea timpului si viata mi-a demonstrat ca am avut dreptate. Cea mai mare satisfactie profesionala este atunci cand nu simti cum trece timpul si esti mereu in atentia publicului".
· Maria Sa, Birlic! / (2010) - el insusi
· Numai iubirea (2004) - Nichifor Dogaru
· Triunghiul Morții (1999)
· Punctul zero (1996)
· Începutul adevărului / Oglinda (1994) - Generalul Sanatescu
· Zâmbet de soare (1988)
· În fiecare zi mi-e dor de tine (1987) - Theater manager
· O zi la București (1987)
· Cale libera (1986)
· Cucoana Chirița (1986) Trailer
· Ringul (1985)
· Rămășagul (1984)
· Viraj periculos (1983)
· Portofelul / (1982) - escrocul international Camparno
· Cowboys (1981) - Dave Arnold
· Drumul oaselor (1980) - Boier Pana
· Am fost șaisprezece (1979)
· Cianura și picătura de ploaie (1978)
· Ein April hat 30 Tage (1978) - Alvaro
· Pentru patrie (1978) - maior Gheorghe Sontu
· Revanșa (1978) - ilegalistul comunist Constantin David
· Severino (1978)
· Buzduganul cu trei peceți (1977) - Sigismund Bathory
· Jucatorii de carti (1977)
· Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Maior Gh. Sontu
· Misterul lui Herodot (1976)
· Blutsbruder (1975) - Bill Simmons
· Muschetarul roman (1975) - Mihut Galateanu
· Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Simion Jder
· Frații Jderi (1974) - Simion Jder Trailer
· Dimitrie Cantemir (1973) - Mihut Galateanu
· Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) - ilegalist, fratele elevului
· B.D. la munte și la mare (1971) - Maior Dobrescu
· Brigada Diverse în alertă / B.D. în alertă (1971) - Maiorul Dobrescu
· Osceola (1971) - Richard Moore (ca Jurie Darie)
· Brigada Diverse intră în acțiune / B.D. intră în acțiune (1970) - Maior Dobrescu
· Cenata na gradot (1970)
· Signale - Ein Weltraumabenteuer / Semnale- O aventură în spațiul cosmic (1970) - Comandantul
· Răutăciosul adolescent (1969) - Filip Palaloga
· Subteranul (1967) - Mircea Tudoran
· Calea Victoriei sau cheia visurilor (1966) - Mirel Alcaz
· Faust XX (1966) - Toma
· Procesul alb (1965) - activistul comunist Matei
· Dragoste la zero grade (1964)
· Mofturi 1900 (1964)
· Pisica de mare (1963)
· Vacanță la mare (1962)
· Post restant (1961)
· S-a furat o bombă (1961) - Om
· Băieții noștri (1959)
· Alo? Ati gresit numarul! / Alo? Ați greșit numărul! (1958) - studentul Victor Mancas
· Pe răspunderea mea (1956)
· Alarmă în munți (1955) - Grigore
· Blanca (1955) - Fat Frumos
· Directorul nostru (1955)
· Rasare soarele (1954) - Miron
· Balcescu (1953)
· Nepotii gornistului (1953) - Miron
Cu Kovács György
Biografie Kovács György
Actor român de teatru și film. Joacă pe scena Teatrului Național din Cluj și la Târgu-Mureș. În peste 40 de ani de activitate scenică, acest actor a susținut numeroase roluri care i-au permis să-și manifeste originalitatea talentului dramatic. Pe ecran debutează în anul 1957. Rolul din filmul "Pădurea spânzuraților", partitură construită în tonuri dramatice contrastante, subtile, îi conferă acestui actor un prestigiu interpretativ egal aceluia scenic. Prestațiile sale din "Dacii", "Mihai Viteazul", "Serata" subliniază, de asemenea, sobrietatea resurselor dramatice, profunda expresivitate a chipului ca și sinceritatea jocului, fie ferm, decis, fie interiorizat, calm, sensibil. A primit titulatura, acordată pentru merite artistice în epoca în care a jucat, de Artist al poporului.
Locul naşterii: Kolozsvár, Austria-Hungary [now Cluj-Napoca, Romania] · Data naşterii: 22.02.1910 · Data decesului: 09.11.1977 · Ocupaţie: Actor
· Pistruiatul 1 - Evadatul (1986) - Comanescu
· Pistruiatul 2 - Ascunzișuri (1986) - Comanescu
· Pistruiatul 3 - Insurectia (1986) - Comanescu
· Vlad Țepes (1979) - Szilagy
· Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - demnitar austriac
· Trei zile și trei nopți (1976) - liderul taranist Dr. Sulutiu
· Napolyt latni es... (1973)
· Pistruiatul (1973) - Comanescu
· Serata (1971)
· Mihai Viteazul (1970) - Cardinalul Andrei Bathory Trailer
· Dacii (1967) - Imparatul Domitianus
· Fantomele se grăbesc (1966)
· Les fêtes galantes / Serbările galante (1965) - mareşalul d'Allenberg
· Pădurea spânzuraților (1965) - Generalul von Karg
· Procesul alb (1965) - Colonel
· Runda 6 (1965) - Dr. Koch
· Citadela sfaramata (1957)
Ugo Betti - Coruptie la palatul de justitie
GÂNDURI PESTE TIMP 9 Noiembrie
Guillaume Apollinaire – Citate:
Jean Paul Sartre - Citate:
Corneliu Vadim Tudor - Citate:
SAFATURI UTILE 9 Noiembrie
BOALA ARTROZICĂ
Boala artrozica este a doua cauza de morbiditate la nivel mondial
30% dintre pacientii cu artroza nu pot depune efort fizic, sunt limitati la a merge pe jos o distanta de 300 m, 28% dintre pacienti nu pot urca mai mult de 10 trepte, iar 25% dintre ei cara cu dificultate o greutate de 2,5 kg.
Boala artrozica afecteaza articulatiile membrelor si coloana vertebrala si este cea mai frecventa cauza de durere cronica la varstnici. 30% dintre pacientii cu artroza nu pot depune efort fizic, sunt limitati la a merge pe jos o distanta de 300 m, 28% dintre pacienti nu pot urca mai mult de 10 trepte, iar 25% dintre ei cara cu dificultate o greutate de 2,5 kg. Mai mult decat atat, din punct de vedere al impactului social, fiecare pacient cu gonartroza a lipsit, in medie, 13 zile de la serviciu.
Printre factorii favorizanti pentru aparitia bolii artrozice pot fi mentionati – predispozitia genetica, varsta, sexul, obezitatea, traumatismele, precum si deteriorarea articulara in cadrul altor boli reumatice.
Durerea este cea mai presanta problema la pacientii cu artroza, in timp ducand la depresie. Scalele de durere sunt un mod fiabil de a compara intensitatea durerii unui pacient in diferite momente. Evaluarea durerii trebuie sa determine nu numai intensitatea ci si impactul asupra calitatii vietii (activitatea de zi cu zi).
“Pacientii cu artroza trebuie sa se prezinte la medic si sa urmeze tratamentul in momentele de durere. O amanare a tratamentului nu poate conduce la nimic bun, ci doar la agravarea simptomelor si limitarea activitatilor zilnice. Tratamentele pe care medicii le recomanda pacientilor cu artroza sunt antiinflamatoarele nesteroidiene pentru ca amelioreaza durerea, reduc inflamatiile sinoviale, mentin functiile articulare si imbunatatesc calitatea vietii”, declara prof. dr. Ruxandra Ionescu, reumatolog in cadrul Spitalului Sfanta Maria, Bucuresti.
Din punct de vedere economic, atroza determina peste 440.000 de protezari de genunchi si aproape 200.000 de protezari de sold, pe an, in SUA, iar 28% dintre pacienti se declara pesimisti in ceea ce priveste viitorul lor. Din cauza cresterii sperantei de viata, toate aceste cifre vor creste in viitor.
Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, afectiunile reumatismale reprezinta cea mai frecvent raportata cauza de boala la populatia adulta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu