REVISTA MEA DIN 20 DECEMBRIE / 1. A.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 20 DECEMBRIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE

A. Evenimente; Nașteri

Evenimente

·         69: Vespasian, un fost general din Nero, intră Roma si isi aroga  titlul deîmpărat. Proclamat împărat la Alexandria, la 1 iulie 69 de legiunile din Orient, Vespasian este recunoscut în întregul Imperiu după ocuparea Romei și moartea lui Vitellius (20 decembrie 69), întemeind o nouă dinastie, aceea a Flavilor (69-96). A fost  preocupat de restabilirea liniștii și securității statului, grav afectate de războiul civil, a reorganizat finanțele și armata, a întărit frontiera Dunării inferioare, creând o flotă în Marea Neagră, a reconstruit Capitoliul și numeroase edificii din Roma distruse și a început construcția Colosseumului. În august 70, fiul său Titus a cucerit Ierusalimul și a  încheiat în 72-73 războiul din Iudeea, pe care a reorganizat-o ca provincie de sine stătătoare. Vespasian a dispus construirea la Roma a sute de latrine publice (vespasiene), pentru care a perceput taxe de folosire, iar cand  fost criticat de unii senatori că scoate bani din ceva atât de murdar,el  a replicat: „banii nu au miros” (în latină:” pecunia non olet”).

·         1191: A fost facuta prima mențiune a cetății  Sibiului sub numele Cibinium într-un document ecleziastic emis de papa Celestin al III-lea, care a recunoscut la rugămintea regelui Béla al III-lea, existența unei prepozituri a Sibiului (praepositura Cibiniensis), scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Prima atestare documentară în forma germana Hermannstadt, datează din anul 1223, dar există și mențiuni ale numelui Villa Hermanni. În anul 1241 orasul a fost atacat, cucerit și parțial distrus, în timpul marii invazii tătare. Menţionat sub numele de Hermannsdorf în anul 1321, în a doua jumătate a secolului XIV Sibiul obţine calitatea de civitas, într-un document din 1366 fiind pomenit numele localităţii prima dată sub forma Hermannstadt. Spre sfârşitul secolului al XV-lea se formează instituţia numită Universitatea Săsească, aflată în fruntea ierarhiei administrative a tuturor saşilor, condusă de un jude regal, mai târziu comite al saşilor.

·         1192: Richard I al Angliei este capturat și luat prizonier de Leopold al V-lea al Austriei în timp ce era în drum spre Anglia după ce a semnat tratatul cu Saladin care a încheiat cea de-a Treia Cruciadă. Contra unei răscumpărări adunate în urma presiunii exercitate de popor, în fruntea căruia s-a aflat  haiducul Robin Hood (zis și „Robin al Codrilor”), Richard își reia tronul și îl atacă imediat pe regele Franței. A murit  într-un asediu împotriva unuia dintre vasalii săi trădători, contele de Limoges, fiind lovit de o săgeată. Rana nu era mortală dar a fost prost îngrijită și după o săptămână s-a instalat septicemia care a provocat moartea. A fost îngropat la catedrala din Rouen, dar revoluționarii francezi i-au distrus mormântul în 1789. În tezaurul catedralei se mai păstrează încă într-o cutie, inima lui Richard Inimă de Leu.

·         1522:  Asediul Rhodosului. Sultanul otoman Suleiman Magnificul accepta predarea si evacuarea Cavalerilor de Rhodos  cunoscuti sub numele de  Cavalerii Ospitalieri, supravietuitori ai  asediului turc al insulei. Acestia se stabilesc in Malta. În secolul al XVI –lea, Ordinul Ospitalierilor a devenit Ordinul Cavalerilor de Malta.

·         1803: Provincia Louisiana, cumparata de Statele Unite de la  francezi cu  suma de 15 milioane de dolari, este preluata oficial in urma unei ceremonii la New Orleans. Achiziționarea teritoriului prevazut în tratat, acoperă  aproximativ 23% din suprafața totală a Statelor Unite de azi, iar la vremea respectivă a reprezentat mai mult decât dublarea teritoriului Uniunii.

·         1837: Apare la Bucureşti, în Muntenia, primul cotidian românesc întitulat “România“, sub redacţia lui Florian Aaron şi Gheorghe Hill, care oglindea viaţa politică, social-economică, ştiinţifică şi culturală a românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor, precum şi evenimentele politice din întreaga lume. Publicaţia a fost editată  pănă în data de 31 decembrie 1838.

·         1842: Obşteasca Adunare Extraordinară a Munteniei alege ca domn pe Gheorghe Bibescu. Gheorghe Bibescu (n. 1804, Craiova - d. iunie 1873, Paris), a fost domnitor în Muntenia (Valahia): 1 ianuarie 1843 - 13/25 iunie 1848. Gheorghe Bibescu este frate cu principele Barbu Ştirbei. După ce-şi face studiile la Bucureşti şi Paris, intră în 1824 în administraţia publică a ţării, la Ministerul de Justiţie şi de Externe, dar demisionează în 1834, trăind pînă la 1842 la Paris şi Viena. Reîntors în Muntenia, conduce opoziţia contra domnitorului Alexandru D. Ghica şi reuşeşte să ia tronul. La domnia Munteniei (Valahiei) a luat unele măsuri bune:  a majorat numeric armata, a făcut ordine în finanţele ţării, i-a ajutat pe sinistraţii bucureşteni care şi-au pierdut casele în urma unui incendiu în ziua de Paşti a lui 1847. Domnia lui a suferit din cauza influenţei covîrşitoare a Rusiei. Concesia minelor dată rusului Trandafiloff, produce mari nemulţumiri, iar adunarea ţării o anulează. Bibescu însă, suspendă adunarea "pentru rele aplicări şi gîndiri". La fel de rău a fost primită încercarea lui de a introduce limba franceză ca limbă de predare în şcolile superioare. Revoluţia Franceză de la 1848, se repercutează şi în Bucureşti. După citirea Proclamatiei de la Islaz (9 iunie 1848), ea este impusă şi domnitorului la Bucureşti. Bibescu a fost indecis, nu a trecut nici de partea revoluţiei şi nici nu a înăbuşit-o, astfel încît este nevoit să abdice la 13/25 iunie 1848 şi să părăsească ţara plecînd în Transilvania.

·         1880: Lascăr Catargiu este desemnat preşedinte al Partidului Conservator, în urma morţii lui Costache (Manolache) Epureanu, survenită la 22 septembrie 1880.

·         1880 - A fost inaugurat iluminatul public electric pe Broadway – New York.

·         1892: Se înfiinţează, din iniţiativa profesorului Mina Minovici, Institutul Medico-Legal (Morga) din Bucureşti, România. Institutul a fost inaugurat de către medicul legist Mina Minovici, în prezența primarului Bucureștiului, Pache Protopopescu, și a ministrului de justiție Alexandru Marghiloman. Denumirea inițială, „Morga orașului”, a fost schimbată șase ani mai târziu (1898), clădirea devenind „Institutul medico-legal”, primul de acest fel din lume. Schimbarea denumirii a fost hotărâtă de către medicul Minovici, în dorința de a iniția o rețea națională de institute specializate în sectorul medicinei legale. Istitutul Medico-Legal era destinat spre a servi învăţămîntului medicinii legale, expertizelor cerute de instanţele judiciare şi nevoilor oraşului.

·         1909:  Este adoptata Legea pentru înfiintarea Bancilor populare de meseriasi si a cooperativelor de productie, consum, constructie si de comert din România.

·         1915:  Prima audiție, la Ateneul Român din București, sub bagheta lui Dimitrie Dinicu, a primului poem simfonic românesc "Acteon" de Alfred Alessandrescu.

·         1915: Ultimele trupe australiene sunt evacuate de la Gallipoli (Turcia), fiind decimate in timpul luptelor sangeroase purtate cu armata turca.

·         1917: Consiliul Comisarilor Poporului decretează înființarea Comisiei Extraordinare de Combatere a Contrarevoluției (CEKA), prima organizație de poliție secretă din epoca modernă; mai târziu, aceasta va purta o serie de denumiri, celebra KGB.

·         1924: Hitler este eliberat din inchisoarea Landsberg  in care fusese incarcerat  264 de zile in urma puciului esuat  de la Munchen. In timpul detentiei Hitler a scris cartea Mein Kampf, devenita “biblia” nazismului.

·         1925: Este promulgată Legea de organizare a Curţii de Casaţie din România.

·         1936: Se tipareste  la Cluj ziarul “Poporul“, organul legal de presa al Frontului Plugarilor din România. Ziarul va aparea pînă în decembrie 1937.

·         1937: Alegeri pentru Parlament. Partidul Totul pentru Țară câstigă poziția a treia, cu 66 de locuri în legislativ. Alarmat, regele Carol al II-lea demite guvernul liberal și numește premier pe Octavian Goga. Va fi ultimul guvern dinainte de dictatura regală.

·         1940: A fost deschisă prima autostradă din California.

·         1946: A fost etatizată Banca Națională a României, primul pas în preluarea controlului comunist asupra pârghiilor economice.

·         1946: Popularul film It's a Wonderful Life se lansează la New York.

·         1973: A fost inaugurată noua clădire a Teatrului Național "I.L.Caragiale" din București.

·         1985: Papa Ioan Paul al II-lea anunță instituirea Zilei Mondiale a Tineretului.

·         1987: Feribotul de pasageri MV Doña Paz, care se îndrepta către capitala statului Filipine, s-a ciocnit cu petrolierul Vector în strâmtoarea Tablas, în apropiere de Marinduque. Scufundarea navei a dus la pierderea a 4.341 de vieți omenești; doar 24 de persoane au supraviețuit. Este considerat cel mai mare dezastru maritim pe timp de pace.

·         1989: Revolutia romana de la Timisoara a luat  proportii, manifestantii cerand demisia dictatorului Ceasusescu. La Timisoara, centrul orasului a fost ocupat de coloane impresionante de muncitori. In Piata Operei, 100.000 de manifestanti au inceput sa strige lozinci impotriva regimului. Totodata, a fost stabilita conducerea Frontului Democratic Roman, organizatie care trebuia sa organizeze rezistenta si care il avea ca presedinte pe Lorin Fortuna, ca vicepresedinte pe Ioan Chis si ca secretar pe Claudiu Iordache. In balconul Operei a urcat, alaturi de liderii protestatarilor, si primarul orasului de pe Bega caruia i s-a inmanat lista cu revendicarile multimii: eliberarea arestatilor, redarea cadavrelor familiilor care le revendicau, demisia lui Nicolae Ceausescu, circulatia libera a ideilor. Primul ministru, Constantin Dascalescu, a facut cateva promisiuni, dar a declarat ca revendicarile majore, ca demisia lui Ceausescu si a guvernului, vor trebui sa astepte intoarcerea din Iran a presedintelui. Negocierile s-au incheiat fara rezultat, cu putin inainte de ora 19.00. La scurt timp dupa aceea, primul ministru a plecat cu avionul la Bucuresti. Intors in tara dupa vizita din Iran, Nicolae Ceausescu a emis, in seara zilei, un decret prezidential pentru constituirea starii de necesitate pe teritoriul judetului Timis, ca urmare a “gravei incalcari a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism si de distrugere a unor bunuri obstesti”. In aceeasi seara, dictatorul comunist a prezentat o declaratie, transmisa in direct la radio si televiziune, in care a spus ca evenimentele de la Timisoara sunt opera unor “huligani” si a unor “grupuri fasciste si antinationaliste”.

·         1989: Interventia militara a Statelor Unite ale Americii în Panama. Dictatorul Manuel Noriega a fost  arestat de trupele americane si trimis  in fata unui  tribunal din Statele Unite, unde a fost judecat pentru  opt capete de acuzare printre care:  trafic de droguri, înșelătorie, și spălare de bani. La 16 septembrie 1992, el a fost condamnat la 40 de ani de închisoare (pedeapsa care a fost redusa ulterior la 30 de ani). Noriega si-a  încheiat detentia in SUA  în septembrie 2007. Atat Panama cat si Franta au inaintat cereri de extradare pentru executarea unor condamnări în lipsă formulate pentru crimă în 1995,  spălare de bani în 1999. Franța a inaintat  cererea sa de extrădare în aprilie 2010. El a sosit la Paris la 27 aprilie 2010,  și în urma unei reluarii procesului, ca o condiție a extrădării, el a fost găsit vinovat și condamnat în iulie 2010. I s-a acordat o eliberare condiționată  la 23 septembrie 2011 si a fost  extrădat in Panama unde fusese condamnat la  20 de ani de puscarie și a fost încarceratla închisoarea El Renacer, pentru a ispasi condamnarea pentru crime comise in timpul dictaturii sale. La 5 februarie, 2012, Noriega a fost mutat din închisoarea El Renacer la Spitalul Santo Tomas, dupa ce detinutul Noriega a acuzat tulburari datorate hipertensiunii arteriale si o hemoragie cerebrală. El a rămas în spital timp de patru zile înainte de a fi retrimis   la închisoare.

·         1997: A avut loc premiera filmului "La vita é bella" (regia Roberto Begnini) distins, la Cannes, cu Marele Premiu al Juriului și cu trei Premii Oscar.

·         1999: Macao, care a fost timp de 442 de ani colonie portugheză, a revenit sub suveranitatea Republicii Populare Chineze, cu statutul de Regiune Administrativă Specială.

·         2000: Ion Iliescu a depus jurământul pentru un nou mandat de președinte al României în fața Camerelor reunite ale Parlamentului.

·         2003: Preşedintele Ion Iliescu a declarat că “a garanta proprietatea este una şi a garanta material este alta”, referindu-se la retrocedarea imobilelor naţionalizate de regimul comunist şi la acordarea de despăgubiri foştilor proprietari.

·         2004: Traian Băsescu a depus primul jurământ de președinte al României.

·         2004: Un grup de hoți au furat 50 de milioane de dolari în lire sterline de la Banca Nordică din Belfast, Irlanda de Nord. Jaful este considerat unul dintre cele mai mari din istoria Regatului Unit.

·         2007: Elisabeta a II-a devine cel mai în vârstă monarh al Regatului Unit, surclasând-o pe regina Victoria, care a trăit 81 de ani, 7 luni și 29 de zile.

Nașteri

·         1494: S-a nascut matematicianul si cartograful francez, Oronce Fine sau Finé (d. 8 august 1555). În 1532 a devenit  primul profesor de matematică titular la Colegiul Regal, devenit ulterior Collège de France, întemeiat de regele Francisc I  cu doi ani înainte. A studiat calculul sexagesimal și transformările figurilor geometrice si a construit o serie de instrumente astronomice. În tinerețe s-a opus concordatului dintre Vatican si Franta, ceea ce i-a cauzat condamnarea la 6 ani de închisoare.

·         1537: Ioan al III-lea al Suediei (d. 1592)
* 1784: Georg Wilhelm, Prinț de Schaumburg-Lippe (20 decembrie 1784 – 21 noiembrie 1860) a fost Conte și mai târziu Prinț de Schaumburg-Lippe.

S-a născut la Bückeburg ca fiu al lui Filip al II-lea, Conte de Schaumburg-Lippe și al celei de-a doua soții a acestuia, Prințesa Juliane de Hesse-Philippsthal (1761–1799).

A moștenit titlul tatălui său la 13 februarie 1787, pe când avea 2 ani, însă până la majoratul său comitatul a fost condus de mama lui, Prințesa Juliane, iar după moartea acesteia în 1799, de către Contele von Wallmoden-Gimborn.

Landgraful Wilhelm al IX-lea de Hesse-Kassel a ocupat întreg comitatul Schaumburg-Lippe, cu excepția regiunii Wilhelmstein, susținând că strămoșii Prințesei Juliane nu ar fi fost de rang suficient de înalt. Curtea Imperială de la Viena a decis în favoarea lui Georg Wilhelm și a dispus ca Wilhelm al IX-lea să se retragă, lucru pe care l-a făcut după o ocupație de două luni.

Comitatul Schaumburg-Lippe s-a alăturat Confederației Rinului la 15 decembrie 1807 și a devenit principat: Georg Wilhelm a devenit astfel primul Prinț de Schaumburg-Lippe. În 1815 Schaumburg-Lippe s-a alăurat Confederației Germane. Georg Wilhelm a murit la Bückeburg în 1860, după o domnie de 73 de ani. I-a urmat ca Prinț fiul său cel mare, Adolf.

Georg Wilhelm s-a căsătorit la 23 iunie 1816 la Arolsen cu Prințesa Ida de Waldeck și Pyrmont (1796–1869); au avut nouă copii:

• Prințul Adolf I (1817–1893)
• Prințesa Matilda (1818–1891); căsătorită cu Ducele Eugen de Württemberg (1820–1875)
• Prințesa Adelheid, Ducesă de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (1821–1899)
• Prințul Ernst (1822–1831)
• Prințesa Ida (1824–1894)
• Prințesa Emma (1827–1828)
• Prințul Wilhelm (1834–1906); căsătorit cu Prințesa Bathildis de Anhalt-Dessau.
• Prințul Hermann (1839–1839)
• Prințesa Elisabeta (1841–1926); căsătorită cu Prințul Wilhelm de Hanau și Horowitz, un fiu morganatic al lui Frederic Wilhelm, Elector de Hesse.

Georg Wilhelm
Date personale
Născut	20 decembrie 1784 Bückeburg
Decedat	21 noiembrie 1860 (75 de ani) Bückeburg
Înmormântat	Stadthagen
Părinți	Filip al II-lea Juliane de Hesse-Philippsthal
Frați și surori	Clemens von Althaus[*]
Căsătorit cu	Prințesa Ida de Waldeck și Pyrmont
Copii	Adolf I, Prinț de Schaumburg-Lippe Matilda Adelheid, Ducesă de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Ernst Ida Emma Wilhelm Hermann Elisabeta
Cetățenie	Germania
Ocupație	suveran[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Conte
Familie nobiliară	Casa de Lippe
Conte, apoi Prinț de Schaumburg-Lippe
Domnie	13 februarie 1787 – 21 noiembrie 1860
Predecesor	Filip II
Succesor	Adolf I

·         1808:  Andrei Șaguna, mitropolit, cel care prin întreaga sa activitate a întărit spiritualitatea ortodoxă a românilor din Ardeal (d.1873)

·         1837: Constantin Ene, maior român, Erou al Războiului de Independență, căzut în luptele de la Rahova (d. 1877)

* 1838: Edwin Abbott Abbott (n. 20 decembrie 1838; d. 12 octombrie 1926) a fost un învățător englez și teolog, cunoscut pentru nuvelă sa din 1884: „Flatland: A Romance of Many Dimensions”. El este fiul lui cel mare al lui Edwin Abbott (1808-1882), director al Școlii Filologice, Marylebone și al lui Jane Abbott (1806-1882). Părinții lui erau veri primari.

„Flatterland” de Ian Stewart și Sphereland de Dionys Burger sunt continuările nuvelei „Flatland”.

·         1841: Ferdinand Buisson, academician, pastor protestant, pacifist și politician socialist francez, laureat Nobel (d. 1932)
* 1851: Isabella, Infantă a Spaniei (20 decembrie 1851 - 23 aprilie 1931) a fost fiica cea mare a reginei Isabella a II-a a Spaniei. S-a căsătorit cu Prințul Gaetan, Conte de Girgenti, fiul regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii. Soțul ei s-a sinucis trei ani mai târziu.

Infanta Isabel de Bourbon, c. 1865.

Născută la Palatul Regal din Madrid la 20 decembrie 1851, a fost fiica cea mare a reginei Isabella a II-a a Spaniei și a soțului ei, regele consort, Francisc al Spaniei. Nașterea ei a fost așteptată cu nerăbdare deoarece mama ei născuse anterior doi copii care au murit la scurtă vreme. În epoca tumultuoasă a revoltelor carliste și a războiului civil, Isabella a fost imediat recunoscută ca moștenitoare la tronul mamei sale și i s-a acordat titlul tradițional de prințesă de Asturia.

Isabella a fost botezată de arhiepiscopul de Toledo cu numele María Isabel Francisca de Asís Cristina Francisca de Paula Fernanda Luisa Josefa Trinidad Joaquina Ana Melchora Gaspara Baltasara María del Olvido Dolores Pilar Concepción Carmen Desamparados Filomena Micaela Rafaela Gabriela Dominga de la Cogolla Tomasa Teresa Rita Lucía Águeda Bárbara Bibiana María de la Cabeza Isidra Rosalía Polonia Lugarda Ramona de Cosme Damiana Antonia de San Antón Juana Bautista Vicenta de Ferrer Genara Francisca de Borja Blasa Jacoba de Roque Caralampia y de Todos los Santos de Borbón y Borbón. După nașterea ei, mama ei a mai născut două fiice care au trăit doar scurtă vreme și doi fii care au murit la naștere.

Isabella avea șase ani când s-a născut fratele ei mai mic, viitorul rege Alfonso al XII-lea; au urmat surorile ei: Infanta María și Infanta Eulalia. Isabella și-a pierdut titlul de Prințesă de Asturia după nașterea fratelui ei, la 2 noiembrie 1857, și a fost crescută separat de restul fraților ei.

Mariajul părinților ei avea probleme. Mama ei a fost căsătorită împotriva dorinței ei la vârsta de 16 ani cu vărul ei primar, Francis, Duce de Cádiz. Regina n-a putut trece peste antipatia față de efeminatul ei soț; ea și-a găsit repede consolarea în brațele altor bărbați. Istoricii și biografii au atribuit paternitatea infantei Isabella lui Juan de Arana, un aristocrat spaniol tânăr și frumos, favoritul reginei Isabella de atunci.

După ce fratele ei a accedat la tronul Spaniei la 29 decembrie 1874, deoarece nu avea încă moștenitori, Isabella în vârstă de 23 de ani a devenit încă o dată moștenitoare a tronului și deținătoare a titlului de Prințesă de Asturia. Și-a pierdut titlul în 1880 după nașterea primului copil al lui Alfonso, Mercedes, Prințesă de Asturia.

Infanta Isabella de Bourbon și Prințul Gaetan de Bourbon-Două Sicilii.

Ca moștenitoare prezumptivă a coroanei Spaniei și numai cu un frate cu o sănătate delicată care o separa de tron, exista un interes mare la mâna infantei. Primul ministru Antonio Cánovas del Castillo a vrut s-o căsătorească cu Prințul Amadeo de Savoia a cărui soră, Maria Pia, se căsătorise recent cu Luis I al Portugaliei. Regina nu a fost încântată de propunere și în cele din urmă proiectul a eșuat.

Din motive politice, Isabella a II-a a trebuit să recunoască unificarea Italiei sub coroana de Savoia, și, pentru a-i compensa pe verii ei de Bourbon-Două Sicilii care s-au supărat la această recunoaștere, regina a aranjat căsătoria fiicei ei cu unul dintre frații vitregi ai recent detronatului rege, Francisc al II-lea al celor Două Sicilii, Prințul Gaetan, Conte de Girgenti, fiul regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii și al Arhiducesei Maria Theresa de Austria. Prințul Gaetan își pierduse recent mama și unul dintre frații săi mai mici iar familia avea dificultăți financiare. Gaetan era văr primar atât al mamei Isabellei cât și a tatălui ei.

Nici Isabella nici Gaetan nu erau încântați de proiectul căsătoriei; Gaetan era înalt, bun la suflet și frumos însă fără nici un ban, chinuit de probleme de sănătate și cunoscut pentru lipsa lui de intelect. Isabella era scundă, blondă, cu ochi albaștri, cuminte, conservatoare și încăpățânată.

Căsătoria a avut loc cu mare pompă la 13 mai 1868. După nuntă, tânărul cuplu a plecat în luna de miere; în drumul lor de întoarcere spre Spania, în timp ce-l vizitau pe Napoleaon al III-lea și pe împărăteasa Eugénie la Fontainebleau, ei au primit vestea că revoluția a costat-o pe Isabela a II-a tronul. Gaetan s-a grăbit să ajungă în Spania unde a luptat apărând monarhia în bătălia de la Alcolea; înfrângerea a marcat sfârșitul domniei reginei Isabella a II-a, care a trecut granița în Franța împreună cu familia regală. În exil, regina detronată s-a stabilit la Paris unde o aștepta fiica ei Isabella. Inițial, infanta Isabella și Gaetan au locuit și ei la Paris într-o casă aparținând unchiului lui Gaetan.

Timp de doi ani cuplul a făcut o serie de călătorii în Europa vizitând Austria, Germania și Anglia căutând zadarnic să îmbunătățească sănătatea lui Gaetan. Gaetan reușise să ascundă soției sale că era epileptic însă într-o seară a făcut o criză în fața Isabellei; infanta care era însărcinată a suferit un avort spontan. Pierderea copilului, pierderea coroanei și sănătatea în declin l-au scufundat pe Gaetan într-o depresie adâncă și a încercat să se sinucidă. De atunci nu i s-a mai permis să stea singur. Totuși, la 26 noiembrie 1871, în timp ce stăteau la un hotel în Lucerna, Elveția, Gaetan a reușit să se blocheze într-o cameră și s-a împușcat în cap. A fost găsit în viață însă a murit la scurt timp.

Tânăra văduvă în vârstă de 20 de ani, Infanta Isabella, care se atașase profund de soțul ei, a jelit moartea lui tragică. S-a mutat la palatul Castille din Paris împreună cu mama ei.

Infanta Isabel de Bourbon.

La 29 decembrie 1874, fratele infantei, Alfonso al XII-lea, a fost instalat pe tronul Spaniei. După scurtă vreme, Infanta Isabella a fost chemată de guvern în Spania ca Prima Doamnă de la curte și ca moștenitoare prezumptivă a coroanei spaniole. În această perioadă au existat diferite proiecte de căsătorie. Arhiducele Ludwig Salvator de Austria, care trăia în Spania, a fost prima alegere a guvernului însă din cauza comportamentului lui excentric, proiectul a fost abandonat. Un alt candidat a fost Prințul Arnulf de Bavaria însă Isabella nu a vrut să se recăsătorească iar fratele ei - de care ea era foarte atașată - i-a respectat dorința.

Isabella a servit ca gid pentru tânăra sa verișoară, regina Mercedes, care s-a căsătorit cu fratele ei în 1880 și care a înlocuit-o ca Prima Doamnă a regatului. După moartea timpurie a reginei Mercedes, Isabella a ales-o pe Arhiducesa Maria Christina de Austria ca noua ei cumnată și a promovat-o ca soție a fratelui ei. Ea era nepoată a unei bune prietene a Isabellei, Maria Christina de Savoia, care era mamă vitregă a lui Gaetan.

Moartea timpurie a fratelui ei a fost o lovitură teribilă pentru Isabella care prețuia relația lor. Ea a fost o figură influentă în timpul regenței Maria Cristina de Austria și a susținut-o pe cumnata sa; Isabella a devenit a doua mamă a copiilor fratelui ei.

Isabella era foarte populară și respectată în Spania.

Isabella a murit la 23 aprilie 1931, la vârsta de 79 de ani, în exil în Franța. A murit la cinci zile după ce nepotul ei, regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei a pierdut tronul spaniol și întreaga familie regală a plecat în exil. Cea mai mare parte a bijuteriilor sale i le-a lăsat lui Alfonso al XIII-lea iar faimoasa ei tiara Mellerio Shell este purtată frecvent de regina Sofía a Spaniei. În 1991, regele Juan Carlos al Spaniei a ordonat transferul rămășițelor ei din Franța în Spania.

Infanta Isabella
Prințesă de Asturia Infantă a Spaniei Contesă de Girgenti Prințesă a celor Două Sicilii
Portret al Infantei Isabella de Bourbon
Date personale
Nume la naștere	María Isabel Francisca de Asís Cristina Francisca de Paula Dominga de Borbón y Borbón
Născută	20 decembrie 1851 Madrid, Spania
Decedată	23 aprilie 1931 (79 de ani) Paris, Franța
Înmormântată	Royal Palace of La Granja de San Ildefonso[*]
Părinți	Francisc, Duce de Cádiz Isabela a II–a a Spaniei
Frați și surori	Alfonso al XII-lea al Spaniei Fernando, Prince of Asturias (1850-1850)[*] Infanta Eulalia a Spaniei Infanta María de la Paz a Spaniei Infanta María del Pilar of Spain[*] María de la Concepción de Borbón y Borbón[*] Infante Francis of Assisi Leopold of Spain[*]
Căsătorită cu	Prințul Gaetan, Conte de Girgenti
Cetățenie	Spania
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Bourbon

Ion Mincu
Date personale
Născut	20 decembrie 1852 Focșani, Principatul Moldovei
Decedat	6 decembrie 1912, (59 de ani) București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	arhitect politician inginer
Activitate
Alma Mater	École des Beaux-Arts
Clădiri semnificative	* Casa Lahovari * Casa Petrașcu * Vila Robescu, Sinaia
Modifică date / text

Membru post-mortem al Academiei Române

* 1852. Ion Mincu (n. 20 decembrie 1852, Focșani - d. 6 decembrie 1912, București) a fost un arhitect, inginer, profesor și deputat român. Promotor al unui stil românesc în arhitectură, cunoscută și ca arhitectură neo-românească, Ion Mincu a integrat în operele sale specificul arhitecturii tradiționale din România. Exemple în acest sens sunt Bufetul din Șoseaua Kiseleff (1882-1892) și Vila Robescu din Sinaia.

Date biografice

Bustul lui Ion Mincu, situat în Parcul Teatrului din orașul Focșani, oraș în care s-a născut

Mormântul lui Ion Mincu din Cimitirul Bellu. Troița a fost așezată în 2012

Ion Mincu s-a născut în anul 1852, la Focșani, pe atunci în județul Putna.

Studiile secundare le-a efectuat la Liceul „Unirea” din Focșani, între anii 1863 și 1871. Din 1864 este bursier la Școala Națională de Arte Frumoase din București, înființată în acel an. În anul 1871 se înscrie la Școala de Poduri, Șosele și Mine din București, pe care a absolvit-o în 1875, obținând diploma de inginer. Între 1877-1884 studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris, avându-i ca profesori pe Remy de Louanges și J. Gaudet, și obține diploma de arhitect. În 1883 a primit premiul Societății centrale a arhitecților francezi.

Ion Mincu s-a căsătorit în aprilie 1887, pe când avea 35 de ani, cu Eliza Dăscălescu, care era cu 11 ani mai tânără. Cei doi au avut două fiice^[1].

Întors în țară, între 1892-1897, are o activitate didactică și își aduce aportul la înființarea Școlii de arhitectură a Societății Arhitecților Români. Între 1898-1912 este profesor la atelierul de proiecte al Școlii Naționale de Arhitectură, iar apoi la Școala Superioară de Arhitectură din București. Ion Mincu a fost deputat în Parlamentul României între 1895-1899. Între 1903-1912 a fost președintele Societății Arhitecților Români.

Ion Mincu a murit la 6 decembrie 1912, în București.

Lucrări

Casa în care a locuit Ion Mincu

București, strada Arthur Verona

• Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța (1895)
• Refacerea Casei Lahovari (1884-1886)
• Bufetul de la Șosea (1882-1892), în prezent restaurantul Doina de pe Șoseaua Kiseleff
• Restaurarea Casei Monteoru din București (1887-1889)
• Casa Manolescu-Vitzu din București (1888)
• Casa Robescu din București (1889), pe str. I.L.Caragiale nr. 12 (fostă Rotari nr. 6), a aparținut colonelului Alexandru Robescu
• Casa Ștefan Vlădoianu din București (1889)
• Construirea dependințelor Casei Vernescu (1890)
• Casa Robescu din Galați (1896-1897) str, Mihai Bravu 38, a aparținut lui Constantin F. Robescu
• Vila Robescu din Sinaia (1897), a aparținut generalului Alexandru Robescu, Maestrul Curții Princiare a principelui Ferdinand
• Casa Petrașcu din Piața Romană (1904)
• Școala Centrală de fete din București (1890)
• Proiecte de reparații ale casei Ion Mincu din București (1890-1900), antreprenor Iosef Piantini, str. Pictor Arthur Verona 19
• Palatul Administratic din Galați (1905-1906)
• Palatul Băncii Comerțului din Craiova (1906, terminat de C. Iotzu în 1916)
• Casa N.Petrașcu din București (1906-1907)
• Palatul Primăriei (proiect)
• Școala de război din București (proiect)
• Cavourile lui Ghica, Cantacuzino, Gheorghieff din Cimitirul Bellu (1900-1904)
• A restaurat Biserica Stavropoleos din București (1904-1910)
• Casa Monteoru a fost renovată după planurile arhitectului în perioada 1887–1888 (Sediul Uniunii Scriitorilor)
• Casa Vernescu (1887-1889)
• A decorat interiorul Palatului de Justiție din București (1890-1895)

Articole

• Școala noastră de arte frumoase (1895-1896 în revista Literatura și arta română)
• Expozițiunea de arhitectură P. Antonescu (1900-1901 în revista Literatura și arta română)
• Concursul Camerei de Comerț din București, Palatul Bursei (1907 în revista Literatura și arta română)
• Cronica artistică - Stavropoleos (1904 în Epoca)

Distincții

• Ca o recunoaștere a importanței sale în evoluția școlii românești de arhitectură, începând cu anul 1953, Universitatea de Arhitectură și Urbanism din București îi poartă numele.
• În anul 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.^[

·         1854 - S-a născut Ioan Nădejde, sociolog, lingvist, publicist şi om politic (m. 29 decembrie 1928)

·         1861: Constantin Mille, gazetar și scriitor român (d. 1927)

·         1868: S-a nascut  Harvey S. Firestone, industrias american, pionier al industriei de cauciuc; (d.7 februarie 1938).

·         1879: S-a nascut Ion Gheorghe Duca, jurist si om politic român; a fost de mai multe ori ministru în guvernul român. În noiembrie 1933 a fost numit prim-ministru însa la 29 decembrie a fost asasinat de un comando legionar.

* 1873: Mehmet Âkif Ersoy (n. 20 decembrie 1873 – d. 27 decembrie 1936) a fost o pesonalitate turcă a perioadei otomane, fiind poet, veterinar, profesor, predicator, hafiz^[2], traducător al Coranului, înotător și deputat.

M. Afik Ersoy este cunoscut pentru că este autorul imnului de stat al Republicii Turcia – İstiklâl Marșı (Marșul Independenței). Este supranumit „poetul patriei” și „poet național”. Cele mai importante opere sunt „Canaklale destani”- Epopeea Galiopolli- „Bulbul” – Privighetoarea-„Sahafat”- .

După a doua perioadă constituțională a fost redactor-șef al revistei Sirat-i Mustakim (Calea dreaptă) care și-a schimbat numele în Sebil ül-Reşad. În timpul Războiului de Independență a fost deputat în Primul Parlament.

Deși a fost adeptul unei republici laice, nu a fost de acord cu unele reforme făcute după întemeierea Republicii și a plecat în Egipt, unde s-a angajat ca lector de literatura turcă și și-a consacrat 10 ani din viață creației literare.^[3]

Sari la navigareSari la căutare

Ion Iancovescu
Actorul Ion Iancovescu
Date personale
Născut	20 decembrie 1889 București, România
Decedat	1966, (77 de ani)
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Ocupație	actor, regizor
Alte premii
Ordinul Muncii Clasa a II-a
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

* 1889. Ion Iancovescu (n. 20 decembrie 1889, București - d. 1966) a fost un actor, regizor și animator al scenei teatrale românești.

Biografie

Ion Iancovescu a fost mai ales ctitorul a șapte edificii teatrale în București, printre care Teatrul Excelsior (azi, sediul Teatrului de Comedie) și Teatrul Modern (Teatrul Casei Centrale a Armatei).^[1]

Ion Iancovescu a fost mentorul mai multor actori de succes din anii '50, printre care și celebrul Grigore Vasiliu Birlic.

Unul dintre admiratorii lui Ion Iancovescu a fost dramaturgul Eugen Ionescu, care i-a trimis actorului spre lectură piesa „Regele moare", dorindu-și ca acesta să interpreteze rolul principal în prima punere în scenă a piesei. În timpul perioadei comuniste, Ion Iancovescu nu a fost agreat de către regim, fiind înlăturat de pe scena Teatrului Național din București^[2] de directorul de atunci al instituției, Zaharia Stancu. Înlăturarea sa din teatru a fost mai complexă, având și motive politice. Securitatea l-a arestat și anchetat pe Iancovescu în două rânduri pentru vorbele sale de spirit, lansate liber într-o lume ocupată, încruntată și foarte atentă la tot ce mișca.^[3]

Iată un exemplu de astfel de vorbă de spirit. Prin 1950, Ion Iancovescu, Șerban Cioculescu, Ion Barbu și Radu Beligan se aflau la o masă în braseria de la Athénée Palace. Ușa se deschide brusc și un june gazetar de la „Scînteia” vine spre ei debordând de entusiasm: „Ați auzit ? În curând, în Uniunea Sovietică pâinea va fi gratis !” „Da, dar cu ce preț...”, a replicat trist Iancovescu.^[4]

În 1946, când a solicitat o audiență unui coleg ajuns dregator cultural, acesta l-a primit cu condiția să intre prin ușa din spate. Replica lui Iancovescu a fost următoarea: "Nu se face - tu, confrate!/ Ca să mă inviți prin spate/ Când eu știi că-ntreaga viață/ Te-am băgat numai prin față...".^[5]

Actorul Ion Iancovescu povestea cu haz cum a încercat el să "păcălească" autoritățile, dar nu i-a mers. Era prin anii 50 și nu se putea ieși ușor în occident. Atunci, Iancovescu s-a dus la directorul teatrului și i-a spus că vrea să joace rolul lui Cyrano de Bergerac din piesa lui Edmond Rostand și trebuie să meargă neapărat la Paris ca să se documenteze. Directorul i-a răspuns că-i oferă rolul principal dintr-o altă piesă: "Poveste din Irkutsk" și-l trimite să se documenteze în Siberia.^[6]

Până să fie înlăturat din teatru, Ion Iancovescu a apărut pe scenă de mai mult de 18.000 de ori, într-o viață artistică de vreo cinci decenii.^[3]

Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Ion Iancovescu i s-a acordat Ordinul Muncii Clasa II „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.^[7] A obținut anterior anului 1957 titlul de artist emerit al Republicii Populare Romîne.

În anul 2009, fiica sa vitregă, care este cetățean belgian, a reclamat poliției că de pe mormântul actorului, situat pe Aleea actorilor din cimitirul Bellu, au dispărut mai multe decorațiuni și statuete din marmură, tăiate cu flexul.^[8]

Filmografie

Ion Iancovescu a jucat în următoarele filme:^[9]

• Culesul viilor (1913)
• Țigăncușa de la iatac (1923) - Grigore
• Parada Paramount (1930) - M.C.
• Afacerea Protar (1956)
• Două lozuri (1957) - flașnetarul
• Faust XX (1966) - Tatăl lui Toma
• O noapte de vis (scurt-metraj de ficțiune, în regia lui Mirel Ilieșu).

Filmul Culesul viilor a fost un film documentar artistic/publicitar, în care se făcea reclamă pentru firma "Dealul Zorilor" din Valea Călugărească. Filmul prezenta procesul de producție al vinului, din toamnă, cu îngroparea viței, până anul următor, la culesul viilor.^[10]

Filmul Țigăncușa de la iatac are la bază un scenariu de Victor Beldiman, după o nuvelă de Radu Rosseti. Protagoniști: Dorina Heller, Elvira Popescu, Ion Iancovescu. Filmul este pierdut astăzi.^[11]

Filmul sonor Parada Paramount a fost realizat cu prilejul jubileului casei de filme americane "Paramount Pictures", în 13 versiuni, printre care și una românească. Pe lângă o serie de scheciuri și numere muzicale și coregrafice interpretate de mari vedete, filmul era completat cu 11 scheciuri și un comperaj interpretate de actori români.^[12]

Filmul Faust XX este o comedie ștințifico-fantastică pe tema faustiană, de creare a omului perfect, prin implantarea creierului unui bătrân înțelept în corpul unui tânăr.

·         1890: Jaroslav Heyrovský, chimist ceh, laureat Nobel (d. 1967)
* 1894: Sir Robert Gordon Menzies (n. 20 decembrie 1894 – d. 15 mai 1978), a fost un politician australian, cel de-al doisprezecelea prim ministru al Australiei^⁠(en).

Cel de-al doilea mandat al său ca prim ministru al țării (1949 - 1966) a fost cel care l-a făcut ca până astăzi să dețină recordul celui mai lung mandat de lider al guvernului din istoria Australiei. Menzies a avut o ascensiune politică scurtă și spectaculoasă, câștigând alegerile din 1940, datorită câștigării strânse a alegerilor de către partidul său. Un an mai târziu, guvernul său a căzut datorită membrilor Parlamentului Australiei (în original, crossing the floor).

În timpul celor opt ani petrecuți în opoziție, Menzies a fondat partidul liberal australian, Liberal Party of Australia. Împreună cu partidul său a câștigat alegerile federale din 1949, dominând apoi scena politică australiană până la retragerea sa în 1966. Menzies era renumit ca fiind un vorbitor deosebit, atât în Parlament cât și pe alte scene și în diferite ocazii. Cuvântarea sa devenită clasică a genului, Oamenii care au fost uitați, conform originalului "The forgotten people", este un exemplu al calităților sale oratorice.

·         1898 - S-a născut actriţa americană Irene Dunne (m.04.09.1990).

·         1902: Prințul George, Duce de Kent (George Edward Alexander Edmund; 20 decembrie 1902 – 25 august 1942) a fost membru al familiei regale, al patrulea fiu al regelui George al V-lea al Regatului Unit și Mary de Teck. A deținut titlul de Duce de Kent din 1934 până la moartea sa, în 1942.

·         1904: S-a născut istoricul Aurelian Sacerdoţeanu, specialist în istoria medievală a românilor, în practica şi teoria arhivistică; (m. 1976).

·         1907 - S-a născut Paul Francis Webster, textier american.
* 1910: Helene Mayer (nume de căsătorie Helene Falkner von Sonnenburg, n. 20 decembrie 1910, Offenbach am Main, Germania – d. 15 octombrie1953, Heidelberg, Germania) a fost o scrimeră germană specializată pe floretă.

La vârsta de 17 ani a fost laureată cu aur la Jocurile Olimpice din 1928de la Amsterdam după ce a câștigat 18 din 20 de meciuri. S-a clasat pe locul 5 la Olimpiada din 1932 de la Los Angeles. A rămas in Statele Unite ale Americii după Jocurile Olimpice, în cadrul unui schimb studențesc, luând parte la competițiile din această țară.

Având un tată evreu și o mamă creștină, a fost exclusă în anul 1933 din clubul său de scrimă de la Offenbach din cauza epurărilor naziste antievreiești.^[1] Totuși, i s-a propus să reprezinte Germania la Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin, organizate de Al Treilea Reich: Comitetul Olimpic din Germania a asigurat Comitetul Olimpic Internațional că sportivii germani evrei nu ar fi excluși. Astfel, Helene Mayer a fost singurul membru evreu al delegației germane.^[2] A cucerit medalia de argint după ce a fost învinsă în faza finală de maghiara Ilona Elek, care era și ea evreică. Helene Mayer a câștigat aurul la Campionatele Europene (Campionatele Mondiale de fapt) în 1929 și 1931, precum și la Campionatul Mondial în 1937.

După ce s-a retras în anul 1947 a devenit profesoară de limbi străine la Mills College, de lângă San Francisco, apoi profesoară de științe politice la City College din San Francisco.^[1] A dobândit cetățenia americană cu puțin timp înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. A murit răpusă de cancer în anul 1953.^[1]

* 1912: Nereo Rocco (20 mai 1912, Trieste – 20 februarie 1979, Trieste) a fost un fotbalist și antrenor italian. El a fost unul din cei mai de succes antrenori italieni, și primul promotor al stilului catenaccio în țară.

* 1921: George Roy Hill (n. 20 decembrie 1921, Minneapolis, Minnesota – d. 27 decembrie 2002, New York City) a fost un regizor american.^[1]

·         1927: S-a născut economistul Constantin Bărbulescu. După 1989 a făcut parte din Comisia numită de Guvernul României pentru elaborarea strategiei privind trecerea la economia de piaţă. A avut o amplă activitate pedagogică (a gândit restructurarea învăţământului superior economic românesc potrivit noilor condiţii ale economiei de piaţă); membru corespondent al Academiei Române din 1993 (m. 2010).

·         1929 - S-a născut poetul Alexandru Căprariu (m.04.02.1988).

* 1929: Andrei Ursu (n. 20 decembrie 1929) este un pedolog moldovean, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei.

·         1930 - S–a născut Antoine Vitez, actor, regizor şi director francez de teatru (m.30.04.1990).

·         1934: George Apostu (n. 20 decembrie 1934,^[1][2][3] Stănișești, Tecuci, România – d. 13 octombrie 1986,^[1][3] Paris, Franța) a fost un sculptorromân. A absolvit în 1959 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a studiat sculptura cu Ion Lucian Murnu și Constantin Baraschi.

Începând cu 1964 și până când s-a stins din viață, George Apostu a avut numeroase expoziții personale în România și în străinătate (Franța, Belgia, Italia, Spania, Brazilia, India etc.). În 1983 i se atribuie un atelier de creație de către primăria orașului Paris.

Încă din primii ani ai producției sale artistice, Apostu a găsit în creația populară - în deosebi în sculptura în lemn sau piatră și în piesele de etnografie - temeiurile inovației stilistice, drumul spre modalități de expresie eliberate de clișeele și convențiile unui realism îngust, academizant. Apelul la izvoarele artei populare a fost făcut de pe pozițiile unei concepții originale, rezultat al culturii plastice și al temperamentului său, care are forța să individualizeze forme de largă circulație, să supună întregul material imaginativ al operei la o matrice stilistică personală. Prin acest mod creator de raportare la valorile patrimoniale, Apostu a dovedit că și-a însușit esența lecției lui Constantin Brâncuși. Realizează sculpturi în aer liber la Grenoble, 1967; Măgura, 1970, 1975; Costinești, 1972; Voroneț, 1972; Balta Albă-București, 1972.

Unul din cele mai cunoscute cicluri ale sale, „Tatăl și Fiul”, constituie o prelucrare sculpturală a vechiului motiv al „arborelui vieții”, starea de comunicare dintre elementul uman și cel vegetal făcând posibilă reactualizarea mitului regenerării organice. Alte cicluri - „Laponele”, „Fluturi” - dezvoltă sugestii formale ale artefactului țărănesc, ale căror morfologii preiau în mod firesc datele naturii vii.

În ultimii ani ai vieții, George Apostu trece de la păgânismul declarat al primelor sale lucrări, angajate în dialogul cu acel fond ecumenic neolitic la care se referea Mircea Eliade, și care îl inspirase și pe Constantin Brâncuși, aducând tema tatălui și fiului în aria de semnificație creștină.

George Apostu a fost distins în 1966 cu premiul Ioan Andreescu al Academiei Române, în 1970 cu marele premiu pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Este înmormântat în zona de sud a cimitirului Père-Lachaise din Paris.

Expoziții personale:

• 1964 - Grădina Casei Ziariștilor, București;
• 1966 - Galeria de Artă a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Cluj-Napoca;
• 1967, 1973 - Galeria Raymonde Cazenave, Paris, Franța;
• 1968 - Castelul Charlottenburg, Copenhaga, Danemarca;
• 1969 - Vrö, Danemarca;
• 1970 - Fine Arts Palace, Bruxelles, Belgia;
• 1970 - Galeria Vysokie Myasto, Praga, Cehia;
• 1970 - Galeria Apollo, București;
• 1971 - Galeria Taidehalli, Helsinki, Finlanda și Galeria Apollo, București;
• 1973 - Galeria Raymonde Cazenave, Paris, Franța;
• 1974 - Galeria Apollo, București;
• 1976 - Muzeul de Artă Vizuală, Galați;
• 1978 - Galeria Sipca, Sofia;
• 1979 - Muzeul de Artă, Bacău;
• 1982 - Fundația Pagani, Milano, Italia;
• 1985 - Galeria Anne et J.C. Lahumière, l‛espace ACNAV, Paris, Franța;
• 1986 - Galeria Le Portail à roulletes, Paris, Franța;
• 1988 - Carcassone, Franța (retrospectivă postumă);
• 2000 - MIAMB, București;
• 2001 - Galeria 3/4, Teatrul Național București.

Expoziții de grup:

• 1957 - Festivalul Mondial al Tineretului, Moscova, Rusia;
• 1962 - Sala Dalles, București;
• 1963 - Expoziția tinerilor artiști - Paris, Franța și Galați;
• 1965, 1970 - Bienala La Jeune sculpture, Paris, Franța;
• 1966 - Expoziția artiștilor plastici, Londra, Marea Britanie;
• 1966 - Expoziția Națională, București;
• 1967 - Expoziția Internațională în aer liber, Middelheim Anvers, Belgia;
• 1967 - Expoziția cu ocazia Colocviului Brâncuși, București;
• 1968 - Fundația Pagani, Legnano-Castellanza, Italia;
• 1968 - Expoziția Internațională de sculptură în aer liber, Legnano, Italia;
• 1969 - Bienala Internațională de la Sao Paulo, Brazilia;
• 1969 - Sala Galeriilor de Artă, București;
• 1969 - Expoziția Opt artiști românii, Haga, Olanda;
• 1970, 1976, 1980 - Bienala de la Veneția, Italia;
• 1970 - Bronzuri unice, Madrid, Barcelona, Spania;
• 1971 - Bienala de Sculptură Mică, Mücsarnok, Budapesta, Ungaria;
• 1971 - La Jeune Sculpture, Paris, Franța;
• 1972 - Lemn și tehnologie, Sala Dalles, București;
• 1972 - Expoziția Arta plastică românească din secolul al XX-lea, Varșovia, Polonia;
• 1972 - Galeria Pulchri studio, Haga, Olanda;
• 1972 - Expoziția de artă decorativă românească, Budapesta, Ungaria;
• 1972 - Congresul Internațional de Estetică, București;
• 1972 - Sala Ateneu și Sala Dalles, Bienala de Pictură și Sculptură, București;
• 1973 - Expoziția de artă decorativă, Belgrad, Serbia;
• 1974 - Quadrienala de la Erfurt, Germania;
• 1974 - Expoziția de artă decorativă românească, Moscova, Rusia;
• 1974 - Expoziția de sculptură românească contemporană, Ernst Muzeum, Budapesta, Ungaria;
• 1974 - Muzeul de Arheologie, Varșovi, Polonia;
• 1974 - Galeria Nouă, București;
• 1974 - Congresul al XI-lea al P.C.R., Craiova;
• 1975 - Plastik und Blumen, Berlin, Germania;
• 1975 - Expoziția românească de forme sculpturale mici, Varșovia, Polonia;
• 1975 - Muzeul Galliéra Hommage de la sculpture roumaine contemporaine à Brancusi, Paris, Franța;
• 1975 - Bienala de la Veneția, Italia;
• 1976 - Expoziția Magistralele socialismului, București;
• 1976 - Arta și natura, Galeria Nouă, București;
• 1977 - Bienala de Sculptură Mică, Padova, Italia;
• 1977 - Țărănimea - puternică forță socială și revluționară, Galeria Simeza, București;
• 1977 - Sculptura românească din secolul al XX-lea, Galeria Tretiakov, Moscova, Rusia;
• 1979 - Trienala de pictură și sculptură, New Delhi, India;
• 1979 - Bienala Internațională de sculptură în aer liber Muzeul Skironio, Atena, Grecia;
• 1979 - Expoziția de grup de sculptură și artă decorativăi, Plovdiv, Bulgaria;
• 1979 - A 35-a aniversare a Eliberării, Bucureșt;
• 1979, 1981, 1985 - Bienala de Sculpturã, Muzeul Skironio, Atena, Grecia;
• 1980 - 2050 de ani de la crearea statului dac, București;
• 1980 - Expoziție de sculptură românească contemporană, Moscova; Praga; Bratislava; Rostock;
• 1981 - Bienala Internațională, Muzeul Skironio, Atena, Grecia;
• 1981 - Expoziție de artă contemporană românească, Montréal, Canada;
• 1982 - Quadrienala de artă decorativă a țărilor socialiste, Erfurt, Germania;
• 1983, 1984, 1985 - Salon des grands et jeunes artistes d’aujourd’hui, Salon de Mai, Paris, Franța;
• 1983, 1985 Salon de Mai, Paris, Franța;
• 1985 - Femina, organizată de UNESCO în memoria Alice Penalba, Paris, Franța;
• 1985 - Les Mille et Une Nuits, Centrul Cultural, Boulogne, Franța;
• 1985 - Les Têtes de l’Art, Galeria Gérard Laubie, Paris, Franța;
• 1985 - Salon d’Art Sacré, Paris, Franța;
• 1985 - Cent sculpteurs face au public, Centrul Cultural din Boulogne, St. Cloud;
• 1986 - Salon de mai; Salon d‛Art Sacré; Salon réalités nouvelles, Paris și Association pour le développement des arts à Colliure, Château royal de Collioure, Franța.

Simpozioane:

• 1967 - Grenoble, Franța;
• 1970,1975 - Măgura, Buzău;
• 1973 - Siklos, Ungaria;
• 1974 - Lindabrunn, Austria;
• 1976 - Austria și Krapina, Iugoslavia;
• 1978 - Suwako, Japonia;
• 1979 - Galați și Zarand, Ara;
• 1981 - Brăila;
• 1985 - Aix-en-Provence, Franța.

·         1935: S-a născut producătorul de televiziune Valeriu Lazarov; în 1968 se stabileşte în străinătate, iniţial în Spania (până în 1979) şi apoi în Italia (până în 1989, unde lucrează pentru Silvio Berlusconi, la Canale 5). Între anii 1989 şi 1994 conduce postul sapniol Tele 5; în 1995 îşi înfiinţează propria companie de producţie, Prime Time Communications; (m. 2009).

* 1935:  S–a născut Daniel Drăgan, prozator, fondator al revistei „Astra“ din Braşov. Daniel Drăgan a debutat ca poet în 1953. Opera sa cuprinde 25 de romane, volume de povestiri, teatru, eseuri, memorialistică. A absolvit Școala de Literatură și Critică Literară Mihail Eminescu a Uniunii Scriitorilor (1955) și Facultatea de ziaristică din București (1977).

A inițiat și a condus revistele ASTRA (1966-1968 și 1980-1990), Brașovul literar și artistic (serie nouă – 1978-1982) și Coresi(1990-1993. A înființat și a condus Editura Arania (1991-2008) și Fundația Culturală Arania (din 1996). Membru al Uniunii Scriitorilor. A fost președinte al Societății Patronilor de Edituri din România, două legislaturi (1994-1996). A fost distins de trei ori cu premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (1984, 2002, 2004), și cu Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor, filiala Brașov, în 2006. Membru al Uniunii Scriitorilor; Membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni; Membru al Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA).

Operă

Romane

• 1977 - Doi ori doi, București, Editura Cartea Românească
• 1979 - Oceanul, București, Editura Cartea Românească
• 1982 - Podul, București, Editura Cartea Românească
• 1983 - Ursa Mică, Cluj-Napoca, Editura Dacia
• 1985 - Ursa Mare, Cluj-Napoca, Editura Dacia
• 1987 - Tare ca piatra, București, Editura Cartea Românească
• 1989 - Presimțirile, București, Editura Cartea Românească
• 1999 - Stăpânii lumii, Brașov, Editura Arania
• 2002 - Părintele Thom, Brașov, Editura Arania
• 2004 - Caravana, Brașov, Editura Arania
• 2005 - Ciuma boilor, Brașov, Editura Arania
• 2006 - Diavolul, aproapele nostru, Brașov, Editura Arania
• 2008 - Umbra Marelui Protector, București, Editura Minerva
• 2010 - Subreta, Brașov, Editura Arania
• 2011 - Biedermeier, Târgoviște, Editura Bibliotheca
• 2011 - Mehmed, Brașov, Editura Arania
• 2019 - Mița - Jurnalul intim, secret si adevărat al Mariei Suru, Brașov, Editura Arania

Nuvele/Povestiri

• Mărgele roșii, București, Brașov, Editura Cartea Românească, 1984
• Cherry din Dover, Brașov, Editura Arania, 1992
• Zgubilici și Scândurica, Brașov, Editura Arania, 1995
• Drum spre Arania, Brașov, Editura Arania, 2005
• Ultima tinerețe a Mariei Suru, Brașov, Editura Arania, 2005
• Fantoma, Brașov, Editura Arania, 2009

Teatru

• Revelion cu Paloma Blanca, Brașov, Editura Arania, 2003

Versuri

• Hohote mari auzind, Brașov, Editura Arania, 1996
• Clipa de Apoi, Brașov, Editura Arania, 1999
• Continentul Whitman, Brașov, Editura Arania, 2004
• Perimetru magic, Brașov, Editura Arania, 2010
• Visul poetului unic Neum, Brașov, Editura Arania, 2013
• Statuie cu lacrimă, Brașov, Editura Arania, 2013

Memorialistică

• Firele de iarbă ale Americii, Brașov, Editura Arania, 2004
• Apel la memorie, Brașov, Editura Arania, 2007

Publicistică

• Zodia interogației (interviuri), Brașov, Editura Arania, 2009.

Daniel Drăgan
Date personale
Născut	20 decembrie 1935 Glodeni, România
Decedat	25 martie 2016
Naționalitate	român
Cetățenie	România
Ocupație	dramaturg, memorialist, nuvelist, poet, publicist, scriitor
Studii	Școala de Literatură și Critică Literară Mihail Eminescu a Uniunii Scriitorilor, Facultatea de ziaristică din București
Note
Membru al Uniunii Scriitorilor Membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni Membru al Astrei Președinte al Societății Patronilor de Edituri din România

·         1939: Ștefan Glăvan (n. 20 decembrie 1939, Constanța) este un fost senatorromân în legislatura 1990-1992, ales în județul Timiș pe listele partidului FSN. În cadrul activității sale parlamentare în legislatura 1990-1992, Ștefan Glăvan a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Franceză-Senat, Canada, Australia, Republica Argentina și Republica Chile. În legislatura 1992-1996, Ștefan Glăvan a fost deputat ales deputat pe listele PD și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Franceză-Adunarea Națională și Republica Venezuela. În legislatura 2004-2008, Ștefan Glăvan a fost ales deputat pe listele Partidului Conservator și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Muntenegro, Republica Cipru și Republica Algeriană Democratică și Populară. În perioada 1996-2000, Ștefan Glăvan a fost ambasador al României în Serbia și Muntenegru. Ștefan Glăvan este profesor la Universitatea Politehnica din Timișoara din anul 1986.

·         1940 - S–a născut Maria Mănucă, pictor, membră a UAPR.

·         1940 - S–a născut sculptorul Mihai Buculei, nominalizat, în anul 2000, la Premiul pentru Excelenţă în Cultura Română.

·         1940 - S-a născut Larry Willis, pianist american.
* 1942: Jean-Claude Trichet (n. 20 decembrie 1942, la Lyon, Franța) este un înalt funcționar francez. După ce fusese director al Trezoreriei, din 1987până în 1993, guvernator al Băncii Franței, din 1993 până în 2003, el a fost președinte al Băncii Centrale Europene, din 2003 până în 2011.

Ruxandra Sireteanu
Date personale
Nume la naștere	Ruxandra Sireteanu
Născută	20 decembrie 1943  Craiova
Decedată	18 februarie 2014 (70 de ani)
Ocupație	actriță
Activitate
Ani de activitate	1952–2014
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

* 1943. Ruxandra Sireteanu (n. 20 decembrie 1943, Craiova - 18 februarie 2014) a fost o importantă actriță română.^[1][2]

A debutat la vârsta de 9 ani pe scena Teatrului Național din București, cu rolul Maia din „Platon Krecet”, în regia lui Alexandru Finți.

A susținut multe recitaluri de poezie atât în România cât și în Suedia (Malmö și Göteborg) și Grecia (Atena și Salonic). În anul 1968 a primit o bursă de două luni la Paris, la „Maison des jeunes”, condusă de Jean-Louis Barrault și Tania Balachova.

În perioada 1992–1995 a fost profesoară la Facultatea de Teatru a Universității Hyperion din București.

Din 1996 face dublaje la filmele de desene animate, Studiourile „AGER FILM”. Între 1998–1999, dublaj la serialul de televiziune „Suflet de femeie.”

Biografie

Ruxandra Sireteanu s-a născut la Craiova, pe data de 20 decembrie 1943 și a debutat la vârsta de 9 ani pe scena Teatrului Național din București, cu rolul Maia din „Platon Krecet”, în regia lui Alexandru Finți. După absolvirea Liceului „Sf. Sava” din București, în 1961, a intrat la IATC Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, lector Sanda Manu. În 1965, la examenul de absolvire, a jucat rolurile Tofana din „Patima Roșie” de Mihail Sorbul și Fata, Iubita, Nevasta din „Omul care s-a transformat în câine” de O. Dragun, regia Andrei Șerban. Între anii 1965–1969, Ruxandra Sireteanu a fost angajată la Teatrul Național Marin Sorescu Craiova. Pe scena Naționalului craiovean a interpretat: Catarina din „Femeia îndărătnică” de William Shakespeare, regia Miron Niculescu; Dorina din „Tartuffe” de Moličre, regia Miron Niculescu; Șura din „ Egor Bulîciov” de Maxim Gorki, regia Petre Sava Băleanu; Elena din „Suflete tari” de Camil Petrescu, regia Geta Tomescu.

Între 1971–1972 Ruxandra Sireteanu a fost angajată la Teatrul de Stat din Oradea, unde a jucat rolurile Nina Zarecinaia din „Pescărușul” de Cehov (regia Alexandru Colpacci) și Maria din „Omul care ...” de Horia Lovinescu. Din anul 1972, este angajată a Teatrului Nottara din București. Timp de 36 de ani petrecuți pe scena acestui teatru, actrița Ruxandra Sireteanu a întruchipat o serie lungă de personaje, printre care: Jennifer din „ Adio Charlie” de G. Alexod, regia George Rafael (1972); Ghizi din „Familia Tott” de Orkeny, regia Val Paraschiv (1977); Nina din „N-am încredere în bărbați” de Anatoli Sofronov, regia Dan Micu (1975); Senia din „Calandria” de D. Babiena (1982); Agripina din „5 romane de amor” de Teodor Mazilu, regia George Rafael (1978); Veta din „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale, regia Dan Micu (1986); Doamna Vintilă din „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian, regia Alexandru Dabija (1984); Charlotta din „ Livada de vișini” de A. P. Cehov, regia Dominic Dembinschi (1987); și Pin din „Taifun” de Ca O Yu, regia Alexandru Dabija (1988); Margareta din „ Simeyașul” de Gherman, regia Horațiu Mălăele (1990); Elena Sergheevna din „Șantaj” de Ludmila Ruzumovskaia, regia D. Dembinschi (1992); Frosina din „Avarul” de Moličre, regia Mircea Cornișteanu (1994); Doamna Pearce și Doamna Higgins din „Misterele Londrei”, muzical după „Pygmalion” de G. B. Shaw, regia D. Dembinschi (1995); Fiokla din „Căsătoria” de Gogol, regia Gavriil Pinte (1998); Nanny din „Nanny” de Fenwik, regia Tom Ferriter (1999); Judy din „Moștenirea lui Cadâr”, muzical de Eugen Rotaru, regia Tania Filip (1999; Teatrul Nottara a făcut un turneu cu acest spectacol în SUA și Canada, în 2001); Dragna, Boiana și Olivera în „Larry Thomson” de Kovacevici (2001); Mama din „Minciuna din mine” de Sam Sheppard, regia Ada Lupu (2002); Tița din „Prăpăstiile Bucureștilor” de Matei Millo, regia Ada Lupu (2003); Chiriachița din „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu, regia Dinu Cernescu (2003); Crapart din „Jocul dragostei și al morții” de Romain Rolland, regia Lucian Giurchescu (2003); Raisa Pavlova și Ulita din „Pădurea” de A. N. Ostrovski, regia Tudor Mărăscu (2005); Eileen din „Billy Șchiopul” de Martin McDonagh, regia Vlad Masacci (2005); Nina Ivanovna din piesa „Un pensionar fatal” de Al. Galin, regia Tudor Țepeneag (2008).

Roluri la Teatrul „George Ciprian” din Buzău: Luiza din „Fierarii” de M. Nicolici, regia Răzvan Săvescu (2000); Lady Bracknell din „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, regia Răzvan Dincă.

Filmografie

• Imposibila iubire (1984)
• O lumină la etajul zece (1984)
• Divorț... din dragoste (1992)
• Păcală se întoarce (2006)

Dublaj

• Dna. Cap de Cartof - Toy Story (Povestea Jucăriilor)
• Tanana - Brother Bear (Fratele Urs)
• Vrăjitoarea - Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici

* 1943: Magda Usache (n. 20 decembrie 1943, București) este o scriitoareromână. S-a născut în București în 1943. A urmat Colegiul „B.P. Hasdeu” din Buzău. În 1967 a absolvit Facultatea de filologie a Universitătii „Al.I. Cuza” din Iași, cu diplomă de merit. A lucrat în redactia revistei „Cronica” (redactor, Sectia Poezie) și la Universitatea „Al.I. Cuza” (asistent la Catedra de limbă română).

Activitatea literară

A debutat în revista Cronica în anul 1968, cu o recenzie la volumul Rod de Cezar Ivănescu. Debut editorial a fost prin A patra dimensiune (eseuri despre poezia contemporană) la EdituraJunimea înIași, 1973.

Premii literare

• Premiul Duiliu Zamfirescu pentru volumul Conversație pe Titanic, Focșani, 2001
• Premiul Asociației Duiliu Zamfirescu pentru sprijinirea culturii române, Focsani, 2002
• Premiul Festivalului literar Mihai Eminescu pentru Luceafărul, editie critică, Suceava, 15 ianuarie 2002
• Medalia omagială Nichita Stănescu, Ploiesti, 2006, acordată de centrul Judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale
• Premiul pentru proză al revistei Convorbiri literare, 2006
• Premiul pentru 'eseu-publicistică al Filialei Iasi a U.S.R., pentru Bolile spiritului critic. Eseuri atipice, 2007, * * Premiul pentru stiinta limbii acordat de revista „Arges”, 2008
• Premiul pentru publicistică al revistei „Acolada”, 2009
• Premiul revistei „Contemporanul. Ideea europeană”, „Pentru patosul revoltei”, 2009
• Să cititi bine! Eseuri lirice, epice si dramatice, Casa Editorială Demiurg, Iasi, 2010

Opere

Romane

• Universitatea care ucide, Editura Timpul, 1995
• Astă vară n-a fost vară… , Editura Institutul European, 1996, ISBN 973-9148-95-6
• Striga acum…, Editura Institutul European, 2000, ISBN 973-611-032-X
• Conversatie pe Titanic, Editura Junimea, 2001
• Rău de România, Editura Junimea, 2003
• Bursa de iluzii, Editura Opera Magna, 2005

Editii critice

• Mircea Eliade, Mesterul Manole, studii de etnologie si mitologie, Editura Junimea, Iasi, 1992
• Mihai Eminescu, Doina, Editura Timpul, 2000
• Mihai Eminescu, Luceafărul, Editura Timpul, 2001

Antologii

• Duh si slovă, antologie de poezie crestină, Editura Junimea, 2002
• Mircea Eliade, Arta de a muri , Editura Eikon, 2006

Publicistică

• Bolile spiritului critic. Eseuri atipice, Editura Libertas, Ploiesti, 2006
• Pe muchie de hîrtie, Editura Ideea Europeana, Bucuresti, 2007, ISBN 978-606-8012-96-4
• Să cititi bine! eseuri lirice, epice si dramatice , Casa Editorială Demiurg, 2010, ISBN 973-152-1747

·         1944 - S-a născut Bobby Colomby, baterist american (Blood, Sweat & Tears).

·         1945 - S-a născut Peter Criss (Crisscoula), baterist şi vocalist american (Kiss).

* 1946: Andrei Codrescu (nume original: Andrei Perlmutter, n. 20 decembrie 1946, Sibiu, România) este un eseist, pedagog, poet și prozator american, originar din România.

S-a născut ca Andrei Perlmutter într-o familie evreiască din Sibiu. Până la 13 ani, părinții nu i-au spus că este evreu iar în 1966, a emigrat în Israel împreună cu mama sa (Într-un interviu mai târziu, scriitorul a menționat că pentru a putea emigra s-a plătit din străinatate suma de 4.000 de dolari).^[5] A debutat ca poet de limbă română iar după emigrarea în SUA (1966) s-a afirmat ca scriitor în limba engleză, publicând poezii, lucrări cu caracter memorialistic și eseuri. Este colaborator la National Public Radio. În 1989 s-a întors în țara natală ca să transmită Revoluția Română în direct pentru programul de știri ABC's Nightline (articolele sale au fost reluate în revista Dilema). A descris această experiență în cartea Gaura din steag (The Hole in the Flag) desemnată de suplimentul literar al ziarului New York Times drept Notable Book of the Year. Romanul său, Contesa sângeroasă (The Blood Countess) (Simon and Schuster, 1995), a devenit best seller în America de Nord. Un al doilea roman, Mesi@ a avut aceeași soartă. Volumul de versuri se numește Alien Candor: Selected Poems. 1970-1996 (Santa Rosa; Black Sparrow Press, 1996). Toate volumele au fost traduse în limba română.

A publicat în The Baltimore Sun, The Chicago Tribune, Playboy Magazine și The New York Times.

Predă cursuri de creative writing la Louisiana State University în Baton Rouge, Louisiana, și editează revista de avangardă poetică Exquisite Corpse: A Journal of Letters and Life. Locuiește în New Orleans. Este căsătorit și are doi fii.

Este autorul următoarelor volume de poezie:

• Comrade Past and Mister Present (Tovarășul Trecut și Domnul Prezent), 1991,
• Belligerence (Beligeranță), 1993,
• Alien Candor: Selected Poems (Candoare străină, poeme alese, 1970 - 1995), 1996.

A publicat următoarele volume de eseuri:

• The Life and Times of an Involuntary Genius (1975),
• In America's Shoes (1983),
• A Craving for Swan (1986),
• Raised by Puppets Only to Be Killed by Research (1989),
• The Disappearance of the Outside: a Manifesto for Escape (1990),
• The Hole in the Flag: A Romanian's Exile Story of Return and Revolution (1991),
• The Muse Is Always Half-Dressed in New Orleans (1995; 1996),
• Zombification: Essays from NPR (1995; 1996),
• The Dog with the Chip in His Neck: Essays from NPR & Elsewhere (1996),
• Hail Babylon! Looking for the American City at the End of the Millenium (1998),
• The Devil Never Sleeps & Other Essays (2000),
• An Involuntary Genius in America's Shoes: (And What Happened Afterwards) (2001),
• Ay, Cuba! A Socio-Erotic Journey, cu fotografii de David Graham (2001)^[6]
• The Posthuman Dada Guide - Tzara & Lenin Play Chess (2009).
• Candoarea străină, București, Editura Fundației Culturale Române, 1997.

A publicat, de asemenea, volumul de proză scurtă Monsieur Teste in America & Other Instances of Realism (1987) și romanele:

• The Repentance of 1994,
• The Blood Countess (Contesa sângeroasă, 1995; 1996),
• Messiah(Mesi@) (1999),
• A Bar in Brooklyn: Novellas & Stories, 1970-1978 (1999),
• Wakefield (2004), traducere românească 2006.

În limba română a publicat volumul de proză scurtă: Domnul Teste în America (1993), antologia bilingvă de poezie Alien Candor / Candoare străină. Poeme alese 1970-1996 (1997), Prințesa sângeroasă (1999), Mesi@ (1999, 2006), Casanova in Boemia (2005) și Scrisori din New Orleans (2006).

Toate operele:

• 2011: Whatever Gets You through the Night: A Story of Sheherezade and the Arabian Entertainments (Princeton University Press, ISBN 978-1-4008-3801-1)^[7]
• 2010: The Poetry Lesson (Princeton University Press)
• 2009: The Posthuman Dada Guide: Tzara and Lenin Play Chess (Princeton University Press)
• 2008: Jealous Witness: New Poems (with a CD by the New Orleans Klezmer All-Stars) (Coffee House Press)
• 2007: Submarinul iertat, with Ruxandra Cesereanu. A long collaborative poem, Timișoara, Romania: Editura Brumar. Translated into English by Andrei Codrescu, as “The Forgiven Submarine,” published by Black Widow Press in 2009.^[8][9]
• 2007: Femeia neagră a unui culcuș de hoți, Bucharest: Editura Vinea. An art-book of early poetry recovered via the Rare Books collection at Emory University.
• 2006: New Orleans, Mon Amour: Twenty Years of Writing from the City, New York and Chapel Hill: Algonquin Books. Essays, stories.
• 2006: Miracol și catastrofă: Dialogues in Cyberspace with Robert Lazu, Timișoara, Romania: Editura Hartman. A book-length interview in Romanian.
• 2004: Wakefield: a novel New York and Chapel Hill: Algonquin Books.
• 2003: It Was Today: New Poems Minneapolis: Coffee House Press
• 2002: Casanova in Bohemia, a novel New York: The Free Press ^[10]
• 2001: An Involuntary Genius in America’s Shoes (and What Happened Afterwards) Santa Rosa: Black Sparrow Press, Re-issue of The Life & Times of an Involuntary Genius, 1976, and In America’s Shoes, 1983, with new forward and coda-essay..
• 2000: The Devil Never Sleeps & Other Essays. New York: St. Martin’s Press. Essays.
• 2000: Poezii alese/Selected Poetry, bi-lingual edition, English and Romanian Bucharest: Editura Paralela 45. Poetry.
• 1999: A Bar in Brooklyn: Novellas & Stories, 1970-1978 Santa Rosa: Black Sparrow Press.
• 1999: Messiah, a novel. New York: Simon & Schuster.
• 1999: Hail Babylon! Looking for the American City at the End of the Millennium. New York: St. Martin's Press 1999, New York and London: Picador, 1999. Essays.
• 1999: Ay, Cuba! A Socio-Erotic Journey. With photographs by David Graham. New York: St. Martin's Press, New York and London: Picador. Travel/Essay.
• 1997: The Dog With the Chip in His Neck: Essays from NPR & Elsewhere. New York: St. Martin's Press, New York and London: Picador.
• 1996: Alien Candor: Selected Poems, 1970-1995 Santa Rosa: Black Sparrow Press.
• 1995: The Muse Is Always Half-Dressed in New Orleans. New York: St. Martin's Press. New York and London: Picador,1996. Essays.
• 1995: The Blood Countess, a novel. New York: Simon & Schuster. New York: Dell.
• 1995: Zombification: Essays from NPR. New York: St. Martin's Press. New York and London: Picador.
• 1994: The Repentance of Lorraine, a novel. New York: Rhinoceros Books. Reprint with new introduction of 1976 Pocketbooks edition by “Ames Claire”)
• 1993: Belligerence, poems. Minneapolis: Coffee House Press.
• 1993: Road Scholar: Coast to Coast Late in the Century, with photographs by David Graham. A journal of the making of the movie Road Scholar. New York: Hyperion.^[11]
• 1991: The Hole in the Flag: a Romanian Exile's Story of Return and Revolution (New York: Morrow. New York: Avon.
• 1991: Comrade Past and Mister Present, poetry Minneapolis: Coffee House Press.
• 1990: The Disappearance of the Outside: a Manifesto for Escape. Boston: Addison-Wesley Co.1990; reissued by Minneapolis: Ruminator Press, 2001, with new essay)
• 1989: At the Court of Yearning: Poems by Lucian Blaga, translation of Romania's modern poet. Columbus: Ohio State University Press.
• 1988: A Craving for Swan, essays. Columbus: Ohio State University Press.
• 1987: Monsieur Teste in America & Other Instances of Realism, stories. Minneapolis: Coffee House Press.
• 1987: Raised by Puppets Only to Be Killed by Research Boston: Addison-Wesley.
• 1983: In America’s Shoes San Francisco: City Lights.
• 1983: Selected Poems 1970-1980 New York: Sun Books.
• 1982: Necrocorrida, poems. San Francisco: Panjandrum Books.
• 1979: The Lady Painter, poems. Boston: Four Zoas Press.
• 1978: For the Love of a Coat, poems. Boston: Four Zoas Press.
• 1975: The Life & Times of an Involuntary Genius, memoir. New York: George Braziller.
• 1974: The Marriage of Insult & Injury. Poems. Woodstock: Cymric Press.
• 1973: The History of the Growth of Heaven, poems. New York: George Braziller.
• 1973: A Serious Morning, poems. Santa Barbara: Capra Press.
• 1971: Why I Can’t Talk on the Telephone, stories San Francisco: kingdom kum press.
• 1970: license to carry a gun, poems. Big Table Poetry Award. Chicago: Big Table/Follet. Reprinted by Pittsburgh: Carnegie-Mellon University Press.

Andrei Codrescu
Andrei Codrescu în 2009.
Date personale
Născut	1946 (73 de ani)[2][3][4]  Sibiu, România
Cetățenie	SUA
Ocupație	jurnalist romancier[*] poet
Activitate
Limbi	limba engleză[1] limba română

·         1948 - S-a născut Steve Wright, vocalist australian (The Easybeats).

·         1950: S-a născut Ioan Flora, poet şi traducător, poet de limba română din Banatul Sârbesc (Iugoslavia);(d. 3 februarie 2005).
Volume de poezie:

• Valsuri, 1970;
• Iedera, 1975;
• Fișe poetice, 1977 (premiul Festivalului de Poezie de la Struga, Macedonia);
• Terapia muncii, 1981;
• Starea de fapt, 1984,1986;
• O bufniță tânără pe patul morții,1988, 1998 (Premiul Belgrad, Serbie);
• Memoria asasină, antologie, 1989 (Premiul scriitorilor din Voievodina);
• Tălpile violete, 1990, 1998;
• Poeme, antologie, 1993;
• Discurs asupra struțocămilei), 1995, 1998 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România și din Republica Moldova);
• Cincizeci de romane și alte utopii/ Fifty Novels and Other Utopias (Cinquante romans et autres utopies), antologie, 1996;
• Iepurele suedez, 1997, 1998 (Prix de l’Union des Ecrivains și premiul ASPRO).
• Medeea și mașinile ei de război, 2000
• Dejun sub iarbă, 2003^[2][3]
• Trădarea metaforei, 2004^[4]

Traduceri:

Poeziile sale au fost traduse în limbile sârbă, germană, maghiară, macedoneană, slovacă, engleză și franceză. A tradus poeziile lui Vasko Popa, Poezii I-II (1983);

• Adam Puslojic, Nu-mi amintesc prea bine, bunul meu prieten (1986);
• Pregrad Bogdanovivi, Biblioteca rătăcitoare;
• Dragoslav Mistici, Starea sârbească (2001);
• Die Donau - leicht ansteigend, Gedichte (LYRIK- Sammlung; ISBN: 3-937139-04-4; 111 Seiten, POP-Verlag, Ludwigsburg, 2004) Traduceri semnate de Hellmut Seiler Edith Konradt Horst Fassel Helmut Britz Francisca Ricinski-Marienfeld Traian T Pop Gerald Bisinger

* 1951: Ion Neagu (n. 20 decembrie 1951) este avocat, profesor universitar de drept (la Facultatea de Drept a Universității din București și la Facultatea de Drept a Universității "Nicolae Titulescu" din București). Ion Neagu este un fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Călărași pe listele partidului FSN și fost deputat în legislatura 1992-1996ales în județul Călărași pe listele partidului PDSR.

Ion Neagu a fost Rectorul Universității "Nicolae Titulescu" din București și a publicat mai multe manuale școlare și tratate de procedură penală.^[1]

* 1952: Alexandru Pereș (n. 20 decembrie 1952, Bistrița, Republica Populară Română), este senator de Alba din partea PNL. Din 18 decembrie 2008până în 2012 a îndeplinit funcția vicepreședinte al Senatului Românieidin partea PDL.^[1]

* 1956: Ivan Ionaș (n. 20 decembrie 1956, Cărpineni - d. 8 noiembrie 2014, Chișinău) a fost un politician din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 2010 și 2014.^[2] El era membru al Partidului Liberal Democrat din Moldova din anul 2007 și pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 era înscris cu numărul 52 în lista de candidați ai PLDM. Tot din 2010 acesta a fost și consilier raional în raionul Cantemir.

Ivan Ionaș a murit pe 8 noiembrie 2014, la Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui atac cerebral.^[3] A fost înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.^[4]

·         1957 - S-a născut Billy Bragg, cântăreţ şi compozitor britanic.

·         1957 - S-a născut Anita Baker, cântăreaţă americană (Chapter 8).

·         1957: Anna Vissi, cântăreață greacă, originară din Cipru

Marian Râlea
Date personale
Născut	20 decembrie 1957 Turda
Ocupație	actor
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

* 1957. Marian Râlea (n. 20 decembrie 1957, Turda, România) este un actor român de teatru, televiziune și film. Râlea a absolvit Academia de Teatru și Film, București, promoția 1982. Totodată actorul este recunoscut pentru rolul său din seriale de succes precum: "Fructul Oprit" sau "Sacrificiul" difuzate de Antena 1.

Actorul este distins cu Ordinul Național pentru Merit în grad de cavaler de către Președintele României. ^[1]

Roluri în teatru

• Amphitrion - Amphtrion , P. Haks, regia Cristina Ioviță, Studioul Casandra, București.
• Victor - Victor sau copiii la putere, R. Vitrac, Studioul Casandra, București.
• Platonov - Platonov de A.P. Cehov, Studioul Casandra, București.
• Chiril - Ivona principesa Burgundiei de Vitold Gombrowicz, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Mic, București.
• Câinele - Jurnalul unui nebun de Gogol, regia Dragoș Galgoțiu, Festivalul Tânărului Actor, Costinești.
• Iordache - D'ale carnavalului de I.L. caragiale, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Municipal, Ploiești.
• Dorante - Jocul dragostei și al întâmplării de Marivaux, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Municipal, Ploiești.
• Efimița - Conu'Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Municipal, Ploiești.
• Jean - Domnișoara Julie, August Strindberg, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Municipal, Ploiești.
• Trufaldino - Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, regia Tudor Mărăscu, Teatrul de Comedie, București.
• Iordache - Acești nebuni fățarnici, Teodor Mazilu, regia Nicolae Caranfil, Teatrul de Comedie, București.
• Benedict - Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Municipal, Ploiești.
• Farfuridi - O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, regia Silviu Purcărete, Teatrul Mic, București
• Ludovic Delfinul - Regele Ioan de William Shakespeare, regia Grigore Gonța, Teatrul de Comedie, București
• Lysander - Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, Teatrul de Comedie, București.
• Sganarelle - Dom Juan de Moliere, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Mic, București.
• Mecky Masser - Opera rânjetului de Dario Fo, regia Dragoș Galgoțiu,Teatrul Odeon, București.
• Steve - Călătorie spre Ierusalim de Roy Mac Gregor, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrum Mundi, București.
• Troilus - Troilus și Cressida de William Shakespeare, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul de Comedie, București.
• Sganarelle - Sganarelle de Moliere, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Odeon, București.
• Autolycus - Poveste de iarnă de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, București.
• Tusenbach - Trei surori de A.P. Cehov, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, București.
• Cassius - Iulius Caesar de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, București.
• Nebunul - Woyzeck de Georg Buchner, regia Tompa Gabor, Teatrul Bulandra, București;
• Caius - Caligula de Albert Camus, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Bulandra, București;
• Marat - 1794 de Camil Petrescu, Georg Buchner, Peter Weiss, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, București;
• Raskolnikov - Variațiuni Dostoievski, dramatizare după F.M. Dostoievski, regia Dragoș Galgoțiu, Fundația Culturală Athon & Back Stage, București;
• Matamore - Iluzia comică de Thomas Corneille, regia Alexandru Darie, Teatrul de Comedie, București;
• Bufonul - Regele Lear de William Shakespeare, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Bulandra, București;
• Rică Venturiano - O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Odeon & Smart, București;
• Petruchio - Îmblânzirea scorpiei de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Bulandra & Smart, București;
• Woyzeck - Woyzeck de Georg Buchner, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Bulandra, București.
• Abuliu - Țara lui Abuliu de Dumitru Solomon, regia Horațiu Mălăele, Teatrul de Comedie, București.
• Marcus - Anatomie. Titus. Căderea Romei de Heiner Muller, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, 2002
• Vladimir - Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia Silviu Purcărete, Teatrul Național "Radu Stanca" Sibiu, 2007

Filmografie

• 1982: Concurs, regia Dan Pița
• 1983: Buletin de București, regia Virgil Calotescu - Aristid Englezul
• 1986: Noi, cei din linia întâi, regia Sergiu Nicolaescu - locotenent român (nemenționat)
• 1988: Păstrează-mă doar pentru tine, regia Virgil Calotescu - Sergiu
• 1989: O vară cu Mara, regia George Cornea - rol secundar
• 1990: Cenușa păsării din vis, regia Dorin Mircea Doroftei - Matei
• 1991: Pasaj, regia George Bușecan - Dinu
• 1991: Șobolanii roșii, regia Florin Codre
• 1992: Sanda, regia Cristiana Nicolae - Marin
• 2001: Martor ocular, regia Costa Gavras - Ofițer german
• 2007 - 2008: Războiul sexelor, regia Ducu Ion - Toma Burlac
• 2008 - 2009: Îngerașii, regia Ducu Ion - Ion Napoleon Pop
• 2009 - 2010: Aniela, regia Iura Luncașu - Prințul, nebunul Serafim
• 2010 - 2011: Iubire și Onoare, regia Alex Cseh - Traian
• 2013: Sunt o babă comunistă, regia Stere Gulea - Tucu
• 2013: Îngeri pierduți, regia Ducu Ion - Horia Neacșu
• 2014: Cuscrii, regia Ducu Ion - Ionel Ungureanu
• 2016: #Selfie 69, regia Cristina Iacob - orbul
• 2017:O grămadă de caramele, regia Ruxandra Ion - Tănase Șapte Case
• 2018-2019: Fructul oprit, regia Ruxandra Ion - Vasile „Sile” Boască
• 2018: Moromeții 2, regia Stere Gulea - Cârcâdat
• 2019: Sacrificiul, regia Ruxandra Ion - Relu

Televiziune

• Din 1991 Realizator al emisiunii Abracadabra la TVR 1.
• Din 1995 Realizator al emisiunii SuperAbracadabra la PRO TV.

Premii

• 1990: Premiul pentru cel mai bun actor de comedie pentru rolul Lysander - Visul unei nopți de vară, W. Shakespeare, la Festivalul Național de Teatru "I.L. Caragiale;"
• 1988: Premiul pentru cel mai bun actor al anului pentru rolurile Benedict - Mult zgomot pentru nimic, W. Shakespeare, Farfuridi - Scrisoarea pierdută, I. L. Caragiale și Ludovic Delfinul - Regele Ioan, W. Shakespeare la ATM - UNITER;
• 1984: Premiul Special al Juriului pentru Jurnalul unui nebun, Gogol la Festivalul Tânărului Actor - Costinești;

Distincții

• Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”

·         1962 - S-a născut Ray Coburn, clăpar şi compozitor canadian (Honeymoon Suite).
* 1963: Infanta Elena, Ducesă de Lugo (Elena María Isabel Dominica de Silos de Borbón y de Grecia; n. 20 decembrie 1963, Madrid) este fiica cea mai mare a regelui Juan Carlos I al Spaniei și a reginei Sofia a Spaniei. Este a patra în linia de succesiune la tronul Spaniei. Are o soră mai mică, Infanta Cristina a Spaniei, și un frate mai mic, Felipe, Prinț de Asturia.

Infanta Elena a participat la multe întâlniri oficiale în țări ca Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Peru, Argentina, Japonia sau Filipine ca reprezentant al casei regale spaniole. S-a căsătorit cu Jaime de Marichalar y Sáenz de Tejada, fiu al Contelui și al Contesei de Ripalda pe data de 18 martie 1995, la Catedrala din Sevilla. Atunci tatăl ei i-a acordat pe viață titlul de Ducesă de Lugo.

Împreună au doi copii: Felipe Juan Froilán de Todos los Santos de Marichalar y de Borbón și Victoria Federica de Todos los Santos de Marichalar y de Borbón. În noiembrie 2009 s-a anunțat divorțul Infantei Elena de Jaime de Marichalar. La data de 21 ianuarie 2010 divorțul a fost înregistrat în Registrul Civil al familiei regale. Jaime de Marichalar și-a pierdut titlul de duce și statutul de membru al Familiei Regale Spaniole.

Infanta Elena
Ducesă de Lugo
Date personale
Nume la naștere	Elena María Isabel Dominica de Silos
Născută	20 decembrie 1963 (55 de ani) Madrid, Spania
Părinți	Juan Carlos I al Spaniei[3] Regina Sofía a Spaniei[3]
Frați și surori	Felipe al VI-lea Infanta Cristina a Spaniei
Căsătorită cu	Jaime de Marichalar (1995-2010)
Copii	Felipe Juan Froilán de Marichalar y Borbón Victoria Federica de Marichalar y Borbón
Cetățenie	Spania
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Infante[*] Duchess of Lugo[*]
Familie nobiliară	Casa de Bourbon[1][2]

Sorin Ioniță
Date personale
Născut	20 decembrie 1966 (53 de ani)
Ocupație	politolog
Activitate
Educație	Universitatea Politehnică din București, Universitatea București (filozofie), Central European University, Georgetown University (Fulbright fellow)
Organizație	Expert Forum
Prezență online
Site web
Modifică date / text

* 1966. Sorin Ioniță (n. 1966, Ploiești) este un analist si comentator român liberal, expert în politici publice si dezvoltare locala. A fost director al think tank-ului Societatea Academică din România (fiind și membru fondator). În prezent este președinte al think tank-ului Expert Forum.^[1] Este membru în Grupul pentru Dialog Social.^[2]

A cooperat în calitate de consultant regional cu Consiliul Europei, United Nations Development Programme și Banca Mondială.^[3] Ioniță a publicat opinii si analize în jurnale tiparite sau online precum Evenimentul Zilei.^[4], revista 22, platforma Contributors.

În 1991 a absolvit cu titlul de inginer Universitatea Politehnică din București. În 1996 și-a luat licența în filozofie la Universitatea București. A urmat un master la Central European University (CEU) din Budapesta, absolvit în 1997 si a obtinut un doctorat in stiinte politice la SNSPA în 2007. A fost Oxford Fellow la colegiul Nuffield, Oxford University, pentru un trimestru in 1999; si Fulbright fellow în 2000-2001 la Institutul de politici publice al Georgetown University din Washington DC.

Publicații[

Cărți

• Alina Mungiu-Pippidi, Sorin Ioniță (editori), Politici Publice: Teorie și Practică, Editura Polirom: Iași, 1999

Articole

• Alina Mungiu-Pippidi și Sorin Ioniță. "Interpreting an Electoral Setback-Romania 2000." East European Constitutional Review 10 (2001): 86.
• Ionită, Sorin. "Halfway There: Assessing Intergovernmental Fiscal Equalization in Romania." Dilemmas and Compromises: Fiscal Equalization in Transition Countries (2003): 34.
• Ionită, Sorin. "Money for our people? Decentralisation and corruption in Romania: the cases of the equalisation, infrastructure and pre‐university education funds." Public Administration and Development 25, nr. 3 (2005): 251-267.

Codrin Ștefănescu
Codrin Ștefănescu la reuniunea BPN a PSD din 6 ianuarie 2014
Date personale
Născut	20 decembrie 1968 (51 de ani)  Craiova, România
Căsătorit cu	Alice Constantinică (c. 2017)
Copii	2
Cetățenie	România
Ocupație	Politician
Membru al Camerei Deputaților a României
În funcție 2000 – 2004
Partid politic	PSD
Alte afilieri	PC PRM
Profesie	Economist
Modifică date / text

* 1968. Codrin Ștefănescu (n. 20 decembrie 1968, Craiova) este un politician român, fost deputat în legislatura 2000–2004.

Studii și carieră profesională

Potrivit CV-ului publicat pe site-ul Camerei Deputaților, Codrin Ștefănescu este absolventul Facultății de Economie Informatică și al Facultății de Relații Economice Internaționale; universitățile și ciclurile de studii nu sunt precizate.^[1]

Între 1990 și 1993, Ștefănescu a fost atașat Europress la București, redactor pe probleme de cultură și istoria artei.^[2] În 1993 a fondat Fundația „România Tânără”, al cărei președinte a fost din 1996 până în 2002.^[2] După absolvirea facultății a lucrat ca economist la firma Coryllus Trading.^[1] Într-un interviu pentru DCNews, Codrin Ștefănescu a declarat că, după finalizarea studiilor, a deschis împreună cu câțiva colegi din universitate o firmă de brokeraj pe care a vândut-o mai târziu unui consorțiu de bănci.^[3]

Activitate politică

Între anii 2000 și 2004, Codrin Ștefănescu a fost deputat în Parlamentul României, ales pe listele PRM. A fost membru în Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții.^[1] După un an de la preluarea mandatului, Ștefănescu a fost exclus din PRM, în contextul în care, alături de alți colegi de partid, a dezvăluit o serie de informații compromițătoare despre Corneliu Vadim Tudor, liderul partidului.^[4] În iunie 2001 s-a alăturat PSD. Ulterior a părăsit formațiunea și s-a înscris în Partidul Conservator. În 2009 a revenit în PRM,^[5] unde a fost numit președinte al filialei PRM București.^[4] În 2011 și-a dat demisia din PRM și, implicit, din toate funcțiile deținute în acest partid.^[6] A intrat din nou în PSD, unde a ocupat funcția de secretar general al PSD București.^[7] Consecutiv, a fost numit secretar general adjunct al partidului, funcție ocupată până în 2018 când a fost desființată.^[8] Tot în 2018 a candidat pentru funcția de secretar general al partidului, însă a pierdut în fața lui Marian Neacșu cu 668 de voturi „pentru” și 3.063 „împotrivă”.^[9]

Propuneri legislative

Este inițiator al Legii nr. 15/2003, cunoscută și ca Legea tineretului, și al altor 20 de propuneri legislative.

Cărți publicate

• 1994: Fals și original – prelegeri din istoria artei (coautor)
• 1995: Războiul celor de sus
• 1996: Vectorul corupție
• 2002: Analiza factorială a fenomenelor social-economice în profil regional (coautor)
• 2005: Țăranul român în vechi cărți poștale ilustrate (coautor)
• 2006: Familia regală în vechi cărți poștale (coautor)

Viață personală

Între 1998 și 2010, Codrin Ștefănescu a avut o relație cu Luiza Tănase, relație din care s-a născut o fată, Andra.^[10] Ștefănescu mai are un fiu din relația cu fotomodelul Alice Constantinică

* 1969: Nicușor Daniel Dan (n. 20 decembrie 1969, Făgăraș, România) este un activist civic și matematician român, inițiator și fost președinte al partidului Uniunea Salvați România, candidat pentru funcția de primar general al Bucureștiului la alegerile din iunie 2012 și alegerile locale din 2016 și, din iunie 2016, consilier general al municipiului București.

După un doctorat în matematică în Franța, Nicușor Dan s-a întors în țară, unde a fondat Școala Normală Superioară București, o instituție științifică având scopul de a îndruma spre cercetare pe cei mai buni studenți români. Cunoscut drept fondator al asociației Salvați Bucureștiul, care militează pentru respectarea legii în dezvoltarea urbană a Bucureștiului, Nicușor Dan și-a bazat campania electorală pe ideea de a crea un București în care „să ne placă să trăim”.

În luna iunie 2015, Nicușor Dan a lansat platforma politică Uniunea Salvați Bucureștiul, alături de care își propunea să câștige alegerile locale din 2016 pentru postul de primar general și pentru consiliul general al municipiului București. La alegerile din 2016, a obținut locul al doilea în cursa pentru postul de primar, cu un procent de 30,5% și a fost ales consilier general al Bucureștiului.

Nicușor Dan s-a născut la Făgăraș, județul Brașov, România, la 20 decembrie 1969^[1] într-o familie în care tatăl era muncitor, iar mama contabilă.^[2] A absolvit, cu Diplomă de Bacalaureat, cursurile Liceului Teoretic „Radu Negru” (acum Colegiul Național Radu Negru) din localitatea natală, secția matematică-fizică, în anul 1988. În timpul liceului, a obținut medalia de aur la Olimpiada Internațională de Matematică în anii 1987 și 1988. La vârsta de 18 ani, s-a mutat la București pentru a studia matematica la Universitatea din București.^[1]

În 1992, Nicușor Dan a plecat în Franța pentru a-și continua studiile: a urmat cursurile École Normale Supérieure, una dintre cele mai prestigioase grandes écoles franțuzești, apoi a urmat cursurile de master la Universitatea Paris XI și și-a prezentat teza de doctorat în matematică la Universitatea Paris-XIII. S-a întors în București în 1998, spunând că nu s-a putut adapta la cultura franceză și că dorea să ajute la schimbarea României.^[3]

Nicușor Dan a fost unul dintre fondatorii și primul director administrativ al Școlii Normale Superioare București, o universitate creată pe modelul École Normale Supérieure în cadrul Institutului de Matematică din Academia Română.^[3] În momentul de față, este profesor de matematică și cercetător la acest institut al Academiei Române.

În 1998, Dan a fondat Asociația „Tinerii pentru Acțiune Civică”, care dorea să adune tineri care doresc o schimbare în România. ^[3] Cu toate că asociația nu și-a îndeplinit scopul, a reușit să organizeze două forumuri dedicate tinerilor care au studiat în străinătate, în 2000 și 2002, la care au participat câteva sute de persoane. Ca rezultat al acestor forumuri, asociația „Ad Astra” a cercetătorilor români a fost creată în 2000.

Nicușor Dan trăiește cu prietena lui într-un apartament luat cu chirie.^[34] În mai 2016, în timpul campaniei pentru primăria Bucureștiului, Nicușor Dan a devenit tatăl unei fetițe.

Nicușor Dan
Nicușor Dan
Date personale
Născut	20 decembrie 1969 (49 de ani)  Făgăraș, România
Cetățenie	România
Ocupație	matematician activist[*] om politic
Membru al Camerei Deputaților a României
Deținător actual
Funcție asumată 20 decembrie 2016
Circumscripția	București
Consilier general al Municipiului București
În funcție 23 iunie 2016 – 19 decembrie 2016
Partid politic	IND (din 1 iunie 2017) USR (21 august 2016–1 iunie 2017) Uniunea Salvați Bucureștiul[*] (până la 21 august 2016)
Alma mater	Universitatea din București Universitatea din Paris École Normale Supérieure

* 1969: Serhii Vitaliovici Holubîțkîi cunoscut în lumea sportului ca Sergei Golubitsky (ucraineană Сергій Віталійович Голубицький; n. 20 decembrie 1969, Kiev) este un scrimer ucrainean specializat pe floretă. A fost vicecampion olimpic la Barcelona 1992 și campion mondial de trei ori la rând în 1997, 1998 și 1999. După ce s-a retras din competiție a devenit antrenor de scrimă. A fundat Centrul „Golubitsky Fencing” la Irvine, California.

Este soțul floretistei germane Carolin Golubytskyi. În anul 2004 și-a publicat autobiografia, intitulată Scrima este viața mea (în englezăFencing is My Life).

* 1970: Édouard Montoute (n. 20 decembrie 1970, la Cayenne) este un actorfrancez.

* 1972: Marc Silk (uneori menționat greșit ca Mark Silk) (n. 20 decembrie 1972) este un actor de comedie^[1][2] și de voce din Solihull, Anglia.^[2]

Printre lucrările sale se numără apariții în Chicken Run și ca vocea pentru SUA a lui Bob în Bob constructorul,^[3][4] rolul lui Aks Moe în Războiul stelelor - Episodul I: Amenințarea fantomei, Johnny Bravo,^[4]Scooby Doo și comisioane pentru Disney.

·         1975: Iulian Claudiu Manda, politician român
* 1978: Mircea-Titus Dobre (n. 20 decembrie 1978) este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Social Democrat (PSD).

A fost ministru al turismului în guvernele Grindeanu și Tudose. După ce acesta din urmă a demisionat în ianuarie 2018, în luna mai Dobre a demisionat din PSD și a trecut la PPR.^[1]

* 1980: Ashley Cole (n. 20 decembrie 1980) este un fotbalist englez care în prezent joacă pentru echipa din MLS, LA Galaxy și evoluează pe postul de fundaș. Anterior Cole a mai evoluat la echipele Chelsea, Arsenal și Crystal Palace.
* 1980: Martín Gastón Demichelis (n. 20 decembrie 1980 în Justiniano Posse, Córdoba) este un jucător de fotbal argentinian retras din activitate care ultima oară a evoluat pentru clubul spaniol Malagapostul de fundaș central.
* 1980: Anthony da Silva cunoscut ca Tony (20 decembrie 1980, Le Creusot, Franța) este un fotbalist de origine portugheză, născut în Franța, care este liber de contract și a jucat ultima oară la clubul CFR 1907 Cluj pe postul de fundaș dreapta.
* 1982: Ioana Barbu (n. 20 decembrie 1982, Timișoara) este o actriță română de teatru și film. A jucat atât în piese de teatru cât și în filme. Este absolventă, în anul 2005, a Facultății de Film, secția de actorie, clasa profesorului dr. Gelu Colceag, din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București. Apoi a urmat cursurile de masterat în actorie la aceeași instituție de învățământ superior. A jucat în: 

• 2003: Gunpowder, Treason and Plot (în română Praf de pușcă, Trădare și Complot), regia: Gillies MacKinnon;
• 2004: Călătorul, regia: Florin Filipescu;
• 2004: The Black Sea (în română Marea Neagră), regia: Andrew Reuland (scurtmetraj);
• 2004: Heather, regia: Chris Sewell;
• 2005: Quick Fresh, regia George Dogaru;
• 2006: Legături bolnăvicioase, regia: Tudor Giurgiu.

Ioana Barbu

* 1983: Jonah Hill Feldstein, cunoscut ca Jonah Hill^[1] (n. 20 decembrie 1983),^[1] este un actor, producător, scenarist, comediant și actor de voce american. A fost nominalizat de două ori la Premiile Oscar, pentru interpretările din filmele Moneyball (2011) și Lupul de pe Wall Street(2013). El este, de asemenea, cunoscut pentru rolurile sale din Superbad (2007), Knocked Up (2007), Funny People (2009), Get Him to the Greek (2010), 21 Jump Street (2012), și This Is the End (2013), precum și pentru rolul său de voce în How to Train Your Dragon (2010).

* 1983: Kevin Systrom (n. 30 decembrie 1983) este un antreprenor și programator american, fiind co-fondator și CEO al Instagram. ^[1]

* 1983: Ognjen Vukojević (n. 20 decembrie 1983, Bjelovar, Yugoslavia) este un fotbalist croat care joacă pe postul de mijlocaș la clubul Dinamo Zagreb,împrumutat de la Dinamo Kiev.

* 1987: Michihiro Yasuda (n. 20 decembrie 1987) este un fotbalist japonez.

·         1990: Joanna „JoJo” Levesque, cântăreață americană de muzică pop/R&B
* 1993: Iana Karapetovna Egorian (rusă Яна Карапетовна Егорян, n. 20 decembrie 1993, Tbilisi) este o scrimeră rusă specializată pe sabie, laureată cu bronz la Campionatul Mondial de Scrimă din 2014 de la Kazan. Cu echipa Rusiei a cucerit medalia de aur la Campionatul Mondial din 2015 de la Budapesta și este triplă campioană europeană de la 2013 până în 2015.