REVISTA MEA DIN 3 DECEMBRIE / 2.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU JOI 3 DECEMBRIE 2020

PARTEA A DOUA: RELIGIE ORTODOXĂ; ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 3 Decembrie - Dezlegare la pește

RELIGIE ORTODOXĂ 3 Decembrie

+) Sf Cuv Gheorghe de la Cernica și Căldărușani; Sf Proroc Sofronie (dezlegare la pește)

Sf Cuv Gheorghe de la Cernica și Căldărușani – dezlegare la pește

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica a fost român de neam şi era din părţile Ardealului. S-a născut din părinţi cucernici şi iubitori de Dumnezeu, în anul 1730, într-o familie evlavioasă din Săliştea Sibiului. Încă din fragedă vârstă, fiind plin de râvnă pentru Dumnezeu, dorea să vieţuiască după rânduiala călugărească a Părinţilor din Sfântul Munte Athos. Dar, din pricina prigoanei din Ardeal împotriva Ortodoxiei şi a monahismului, la vârsta de 19 ani a trecut în Ţara Românească. Bunul Dumnezeu a ascultat glasul inimii lui, căci, aflându-se în Bucureşti un mitropolit grec, tânărul Gheorghe s-a dus la el şi i-a cerut să-i fie ucenic, şi învoindu-se mitropolitul, l-a primit; iar după ce mitropolitul şi-a isprăvit treburile în Bucureşti, l-a luat cu sine la Constantinopol. Tânărul Gheorghe a rămas la Constantinopol, în ascultare faţă de mitropolit, trei ani, după care a plecat în Sfântul Munte cu binecuvântarea lui.

Ajuns în grădina Maicii Domnului, a intrat în obştea Sfintei Mânăstiri Vatoped, unde a fost făcut rasofor, apoi a fost hirotonit diacon. Căutând un părinte duhovnicesc, l-a întâlnit prin rânduială dumnezeiască, pe Cuviosul Paisie, cu care s-a retras în singurătate, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, citirea şi traducerea sfintelor cărţi. Nu după multă vreme, la Schitul Sfântul Ilie şi în jurul Cuviosului Paisie s-a adunat mulţime de fraţi. În acest schit, Cuviosul Gheorghe a primit chipul îngeresc din mâinile fericitului Paisie şi tot aici a fost hirotonit preot. Dar, pe de o parte, înmulţindu-se obştea şi schitul devenind neîncăpător, iar, pe de altă parte, fiind împovărat de birul turcesc, stareţul Paisie a hotărât să plece din Sfântul Munte. Astfel, împreună cu ucenicii săi, a mers mai întâi la Schitul Vărzăreşti din Vrancea, apoi în Moldova, unde s-au aşezat pe rând la mânăstirile Dragomirna, Secu şi Neamţ.

Chemarea lui Dumnezeu a aprins iarăşi inima Cuviosului Gheorghe şi râvnind după viaţa sihăstrească, a luat binecuvântare de la Cuviosul Paisie să se întoarcă în Sfântul Munte. Ajuns însă în Bucureşti, s-a oprit la un oarecare călugăr îmbunătăţit, pe nume Macarie, zis Dascălul, care era foarte apropiat lui Grigorie al II-lea, mitropolitul Ţării Româneşti (1760-1787). Luându-l pe Cuviosul Gheorghe, Macarie Dascălul l-a înfăţişat înaintea mitropolitului, care, ascultându-l şi văzând darurile cu care era împodobit, i-a cerut să nu mai plece în Athos, ci să rămână în Ţara Românească pentru a întemeia obşte de călugări, după cum făcuse şi Cuviosul Paisie în Moldova. La început, Cuviosul Gheorghe s-a apărat, zicând că nu este vrednic pentru o lucrare ca aceasta; dar, adormind cu mâhnire în suflet, l-a văzut în vis pe Sfântul Ierarh Nicolae, care i-a spus că trebuie să rămână în Ţara Românească, pentru a-i curăţi cinstitul său locaş de fiarele sălbatice. Trezindu-se, Cuviosul Gheorghe l-a întrebat îndată pe prietenul său, Macarie, dacă ştie vreo mânăstire cu hramul Sfântului Nicolae. Acela i-a spus că în ostrovul Cernicăi este una, dar că e în paragină şi plină de fiare sălbatice şi de târâtoare.

Pătruns de o bucurie negrăită, Cuviosul Gheorghe a cerut să fie dus în ostrovul Cernicăi. Ajungând aici, a trebuit să-şi croiască singur cărare, tăind cu toporaşul mărăcinii. Când a intrat în biserică, Cuviosul a văzut în Sfântul Altar un şarpe mare încolăcit lângă Sfânta Masă, căruia i-a zis cu blândeţe: „Puiul tatii, până acum ai locuit tu aici, iar acum să mi te duci, că avem să locuim noi”, iar fiara s-a supus îndată şi s-a dus.

Mult s-a ostenit Cuviosul aici, curăţind cu mâinile sale mărăcinii şi punând toate în bună rânduială. Mari au fost şi luptele împotriva viclenilor diavoli, care îl atacau neîncetat, până când Dumnezeu i-a trimis ajutor din toate părţile, aşa încât obştea a ajuns să numere peste o sută de fraţi. Totodată, i-au venit în ajutor şi boierii din împrejurimi, care au sprijinit mânăstirea cu cele necesare traiului. Când obştea s-a înmulţit, Cuviosul a primit în ascultarea sa şi Mânăstirea Căldăruşani, unde a dus călugări de la Cernica. Atât de mult sporeau părinţii împreună cu stareţul lor, încât însuşi domnitorul Ţării Româneşti, Nicolae Mavrogheni (1786-1790), aflând de viaţa lor aleasă, a vizitat sfânta mânăstire şi, fiind mişcat de cele auzite şi văzute, i-a răsplătit cu multe binefaceri.

Nenumărate au fost nevoinţele şi ostenelile Cuviosului Gheorghe, pentru care a fost cinstit şi iubit atât de călugări, cât şi de boieri şi de poporul credincios. Cu înţelepciunea şi dulceaţa cuvintelor sale, izvorâte din taina rugăciunii neîncetate, adăpa sufletele cele însetate după Dumnezeu, iar cu harul Duhului Sfânt ştia să trezească conştiinţele din somnul păcatului şi să le aducă la dorirea cea dumnezeiască. Astfel, vestea faptelor sale pustniceşti a ajuns departe de mânăstirea sa şi a adunat în jurul său mulţime de fraţi doritori după vieţuirea îngerească, printre care se număra şi Sfântul Ierarh Calinic, vrednicul său urmaş întru nevoinţe şi la stăreţia acestei Sfinte Mânăstiri.

După ce a vieţuit multă vreme cu ucenicii săi, pe care i-a îndrumat la ascultare şi la statornicie în viaţa călugărească, Cuviosul, cunoscându-şi dinainte vremea adormirii sale, a chemat la sine pe părinţi şi pe fraţi, pe care i-a îndemnat să urmeze întotdeauna calea smereniei, alungând cu rugăciunea orice cârtire şi nemulţumire. I-a sfătuit, apoi, să păzească dragostea unii către alţii şi să nu se lase biruiţi de slava deşartă, ştiind că nimic nu va apropia mai mult pe călugăr de Dumnezeu decât smerenia, ascultarea şi sfintele slujbe ale Bisericii.

Astfel vieţuind şi învăţând, Cuviosul Gheorghe de la Cernica s-a mutat la Domnul în anul 1806, în ziua de 3 decembrie, fiind cinstit de toţi ca un mare nevoitor şi părinte duhovnicesc.

Sfântul Proroc Sofronie – Este numit în cărțile ebraice Tefanian, adică „straja Domnului” sau „cunoscătorul celor ascunse”. Proorocul Sofronie și-a împlinit misiunea profetică în timpul regelui Iosia din regatul Iuda (640-609). În cartea lui, alcătuită din trei capitole, Proorocul Sofronie vestește apropiata distrugere a regatului Iuda pentru necredința locuitorilor și închinarea la idoli, îndemnându-i la pocăință. Totodată, el vestește pieirea filistenilor, moabiților, asirienilor și a altor popoare care i-au asuprit pe iudei. Poporului Domnului se va întoarce din robia babilonică (Sofronie III, 20). Sfântul Proroc Sofronie vestește venirea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim și întemeierea Bisericii Sale (Sofronie III, 14-17).

El a proorocit despre dărâmarea şi pustiirea Ierusalimului, despre împrăştierea iudeilor şi despre venirea lui Hristos, iar după aceea, despre întoarcerea neamurilor către Hristos; apoi a murit şi a fost îngropat în casa sa, aşteptând învierea cea de obşte a tuturor.

Sfântul Prooroc Sofonie – al cărui nume se tâlcuieşte „straja Domnului” său „cunoscătorul celor ascunse” -, fiul lui Husi, din seminţia lui Simeon, a fost al noulea dintre „proorocii mici”. A trăit la Ierusalim la începutul domniei regelui Iosia (640-609 î.Hr.).

A primit harul proorociei şi a proorocit despre căderea şi pustiirea Ierusalimului şi despre necazurile cele mari ce vor veni peste iudei. A mai proorocit că neamurile vor ajunge popor ales al lui Dumnezeu; că ruşinare va fi pentru cei necredincioşi şi mărire pentru cei drepţi; că Hristos Domnul va fi Judecător şi împărat a toată suflarea cuvântătoare şi că va răsplăti fiecăruia după faptele lui. A murit în casa lui şi a fost îngropat în ţarina lui, aşteptând învierea cea mare de apoi. Sfântul Prooroc Sofonie se asemăna la înfăţişarea trupului cu Sfântul Ioan Teologul, numai că avea barba puţin mai rotundă.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 3 Decembrie

A.  GUSTĂRI

Crap prăjit

·       1,5 kg crap

·       125 g ulei

·       75 g făină

·       100 g lămâie

·       Piper

·       Sare

Peştele se curăţă, se taie bucăţi de mărime potrivită, se spală în mai multe ape, se scurge şi se şterge cu un ştergar de in.

        Se trece prin zeama de lămâie, se condimentează cu piper măcinat şi sare şi se dă prin făină, apoi se prăjeşte în ulei.

        Capul şi coada se păstrează pentru ciorbă.

B.  SALATE

Roşii umplute cu salată de macrouri

·       1,8 kg roşii

·       750 g macrouri

·       200 g margarină

·       500 g mere

·       200 g ceapă

·       Piper

·       2 foi de dafin

·       Sare

Se taie capacele roşiilor , se scobesc cu o linguriţă şi se aşază cu gura în jos ca să se scurgă.

        Macrourile se fierb în apă cu sare, foi de dafin şi piper, se scot din apă, se lasă să se răcească, se dezosează şi se dau prin maşina de tocat.

        Merele se curăţă de coajă şi de seminţe şi se taie în bucăţi mari, la fel ca şi ceapa curăţată. Se trec împreună prin maşina de tocat şi se lasă să se scurgă zeama.

        Se amestecă cu peştele tocat şi se mai dau încă o dată prin maşină.

        Se adaugă margarina şi se amestecă până ce devine o pastă spumoasă cu care se umplu roşiile.

        Se aşază pe platou.

C.  SOSURI

Sosul necesar este pregătit în reţeta pentru ghiveci de peşte.

D.  BORŞURI

Ciorbă de capete şi cozi de crap

·       capetele şi cozile peştilor pt reţetele de azi

·       150 g morcovi

·       50 g albitură

·       100 g ţelină

·       200 g ceapă

·       700 g roşii

·       150 g ulei

·       2 legături verdeaţă

·       1,5 l borş

·       Sare

Se taie zarzavatul în cuburi, ceapa se toacă mărunt, se călesc împreună în ulei, se sting cu apă şi se pun la fiert.

        Când zarzavatul este aproape fiert se adaugă roşiile, ce au fost curăţate de coajă şi seminţe şi tăiate cubuleţe, cât şi borşul ce a fost fiert separat şi strecurat.

        Se potriveşte gustul de sare.

        Capetele peştilor se curăţă de solzi, se scot branhiile şi osul amar, iar cozile se curăţă de solzi, se spală în mai multe ape, se adaugă la ciorbă şi se fierb circa 10 minute.

        La sfârşit se adaugă verdeaţa tocată, preferabil o legătură pătrunjel şi una de leuştean.

E.  MÂNCĂRURI

Ghiveci de peşte

·       1,5 kg peşte

·       500 g cartofi

·       300 g morcovi

·       300 g albitură

·       300 g varză dulce

·       250 g fasole verde conservă

·       250 g mazăre conservă

·       300 g ulei

·       300 g ceapă

·       1 kg roşii în bulion

·       30 g usturoi

·       Cimbru

·       Piper

·       Sare

Cartofii, morcovii şi albitura se taie în felii şi se trag în ulei.

        Varza se taie fideluţă, iar ceapa se toacă mărunt şi se trag împreună în ulei.

        Se adaugă mazărea, fasolea verde, piperul şi sarea şi se amestecă.

        Într-o tavă unsă cu ulei se aşază jumătate din cantitatea de legume.

        Peste legume se aşază peştele curăţat şi spălat şi în interiorul lui s-a presărat cimbru.

        Peste peşte se aşază restul de legume.

        Din uleiul rămas, piper, sare, mujdei, bulion şi restul de cimbru se prepară un sos ce se toarnă peste ghiveci şi se dă tava la cuptor, la un foc potrivit, timp de 40-45 minute.

        Când ghiveciul este aproape gata se aşază pe deasupra roşiile ce au fost scoase din bulion şi se mai lasă ghiveciul la cuptor circa 10 minute.

        Se serveşte de preferinţă rece, dar este bun şi cald.

F.   DULCIURI

Macaroane cu dulceaţă şi nuci

·       500 g macaroane

·       75 g ulei

·       Sare

·       100 g nuci măcinate

·       150 g dulceaţă preferabil de vişine

Macaroanele se rup în două şi se fierb în apă cu sare timp de 30 minute.

        Când sunt gata se pun în strecurătoare şi se trec printr-un jet de apă rece.

        Într-o cratiţă se înfierbântă uleiul, se pun macaroanele şi se amestecă.

        După ce se iau de pe foc se amestecă separat nucile măcinate cu dulceaţa, apoi se toarnă peste macaroane şi se amestecă uşor.