TEATRU/FILM 19 Februarie
De Marin Sorescu
Biografie
Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzeşti, judeţul Dolj - d. 8 decembrie 1996, Bucureşti) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător) a fost cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a facut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. Fară a se înscrie într-un partid politic după Revoluţia română din 1989, ocupă functia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice "Singur printre poeţi". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tuşiţi" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic şi degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal şi roman.
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul şi Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia ţeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia muşcătoare, împrumutată din lirica soresciană.
Deşi rămasă în umbra capodoperelor lirice şi dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii şi, mai ales, Trei dinţi din faţă sunt două din romanele sale cele mai reperezentative.
Distincţii
Premiul Academiei Române (1968, 1977)
Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
"Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florenţa, 1978
Premiul Internaţional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983
premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de şase ori, pentru poezie, teatru şi critică literară)
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice "Singur printre poeţi". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tuşiţi" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic şi degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal şi roman.
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul şi Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia ţeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia muşcătoare, împrumutată din lirica soresciană.
Deşi rămasă în umbra capodoperelor lirice şi dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii şi, mai ales, Trei dinţi din faţă sunt două din romanele sale cele mai reperezentative.
Distincţii
Premiul Academiei Române (1968, 1977)
Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
"Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florenţa, 1978
Premiul Internaţional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983
premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de şase ori, pentru poezie, teatru şi critică literară)
Cu Maria Ploae
BIOGRAFIE
Nascuta pe 19 februarie 1951 în localitatea Dealu Perjului, județul Bacău, a fost primul copil din cei 5 ai familiei Tache Giugaru si Victoria Pavelia. Inca de la varsta frageda, 5-6 ani, descopera mirajul scenei de la "gradinita" unde recita si canta, mostenind talentul mamei sale care nu o data interpreta diverse roluri pe scena Caminului Cultural, unde venea tot satul, iar piesele erau montate "la lumina de gaz" a lampii.
La varsta de 12 ani este luata la Bucuresti de sora mamei ei Elena si sotul acesteia Ion Ploae, care mai tarziu o si infiaza, numele ei devenind Maria Ploae. Venita la scoala in Bucuresti, cei doi parinti adoptivi o cresc si o educa cu multa dragoste si ii transmit si ei dragostea pentru poezie. Se inscrie la Scoala Populara de arta, unde urmeaza cursurile de actorie cu actrita Maria Potra si teatrul/actoria devine visul ei.
In 1972, dupa o incercare in anul anterior nereusita, intra la I.A.T.C, obtinand unul din cele 5 locuri scoase la concurs, avand colegi la clasa de actorie pe Horatiu Malaele, Dan Condurache, Radu Vaida si Rozina Campos.
Inca de studenta este descoperita de Sergiu Nicolaescu care-i ofera rolul Dra Jugu din filmul Un Comisar acuza din 1973. Mircea Veroiu ii incredinteaza rolul Sida din ecranizarea dupa romanul "Mara" de Ioan Slavici, un rol de debut exceptional de bine interpretat, cu sensibilitate, delicatete si franchete in "Dincolo de pod", unde joaca alaturi de nume celebre ale teatrului si filmului romanesc: Irina Petrescu, Leopoldina Balanuta, Petrica Gheorghiu... si in "Toamna Bobocilor", o comedie de succes a acelor vremuri.
Dupa absolvirea facultatii (1975) joaca in Pintea, alaturi Florin Piersic, "Dumbrava minunata" etc.
Cel ce ii va deveni sot pana in prezent ii incredinteaza rolul din Luchian si Undeva in est si frumoasa actrita devine o aparitie remarcabila atat in teatru cat si in film.
Se casatoreste in 1976 cu regizorul Nicolae Margineanu, fiul unui mare psiholog roman, inchis in temnitele comuniste, au impreuna trei copii: Ana Margineanu, azi regizor de teatru si film care in prezent "ii dirijeaza pasii" mamei sale la Teatrul Foarte Mic in piesele puse in scena de ea, Nicolae Margineanu Jr., ce a terminat facultatea de multimedia si lucreaza in lumea artistica, si Oana Maria Margineanu, actrita ce a debutat in filmul tatalui ei Logodnicii din America.
Laudata pentru Binecuvantata fii, inchisoare din 2003, continua sa joace in film, teatru si filme/seriale Tv.
La varsta de 12 ani este luata la Bucuresti de sora mamei ei Elena si sotul acesteia Ion Ploae, care mai tarziu o si infiaza, numele ei devenind Maria Ploae. Venita la scoala in Bucuresti, cei doi parinti adoptivi o cresc si o educa cu multa dragoste si ii transmit si ei dragostea pentru poezie. Se inscrie la Scoala Populara de arta, unde urmeaza cursurile de actorie cu actrita Maria Potra si teatrul/actoria devine visul ei.
In 1972, dupa o incercare in anul anterior nereusita, intra la I.A.T.C, obtinand unul din cele 5 locuri scoase la concurs, avand colegi la clasa de actorie pe Horatiu Malaele, Dan Condurache, Radu Vaida si Rozina Campos.
Inca de studenta este descoperita de Sergiu Nicolaescu care-i ofera rolul Dra Jugu din filmul Un Comisar acuza din 1973. Mircea Veroiu ii incredinteaza rolul Sida din ecranizarea dupa romanul "Mara" de Ioan Slavici, un rol de debut exceptional de bine interpretat, cu sensibilitate, delicatete si franchete in "Dincolo de pod", unde joaca alaturi de nume celebre ale teatrului si filmului romanesc: Irina Petrescu, Leopoldina Balanuta, Petrica Gheorghiu... si in "Toamna Bobocilor", o comedie de succes a acelor vremuri.
Dupa absolvirea facultatii (1975) joaca in Pintea, alaturi Florin Piersic, "Dumbrava minunata" etc.
Cel ce ii va deveni sot pana in prezent ii incredinteaza rolul din Luchian si Undeva in est si frumoasa actrita devine o aparitie remarcabila atat in teatru cat si in film.
Se casatoreste in 1976 cu regizorul Nicolae Margineanu, fiul unui mare psiholog roman, inchis in temnitele comuniste, au impreuna trei copii: Ana Margineanu, azi regizor de teatru si film care in prezent "ii dirijeaza pasii" mamei sale la Teatrul Foarte Mic in piesele puse in scena de ea, Nicolae Margineanu Jr., ce a terminat facultatea de multimedia si lucreaza in lumea artistica, si Oana Maria Margineanu, actrita ce a debutat in filmul tatalui ei Logodnicii din America.
Laudata pentru Binecuvantata fii, inchisoare din 2003, continua sa joace in film, teatru si filme/seriale Tv.
- Pop-Up (2015) - Nina
- Poarta Albă (2014) - mama lui Ninel Trailer
- Monsters University / Universitatea monștrilor (2013) - Dna Graves (versiune română) Trailer
- Părintele Arsenie Boca, omul lui Dumnezeu (2011)
- The Princess and the Frog / Prințesa și Broscoiul (2009) - Eudora (voce) Trailer
- Doctori de mame (2008) - Letitia Zaharescu
- Logodnicii din America (2007) - Sanda Trailer
- Dragoste de mamă (2006) - Doina
- Inocenta furata (2006) - Angela
- Binecuvântată fii, închisoare (2002) - Nicoleta Bruteanu Trailer
- Faimosul Paparazzo (1999) Trailer
- Fii cu ochii pe fericire (1999)
- Șarpele (1996) - voce Dorina
- Vox Maris (1995)
- Ochii care nu se văd (1994) - Mara
- Predchuvstviye (1992)
- Undeva in Est (1991) - Stanca Trailer
- Campioana (1990)
- Desene pe asfalt (1989)
- Un bulgăre de humă (1989) - Veronica Micle Trailer
- Cuibul de viespi (1987) - Margareta "Margot" Aldea, fiica Anetei Duduleanu
- Promisiuni (1985)
- Întoarcerea din iad (1983) - Veronica Trailer
- Anul 1848 (1982)
- Așteptând un tren (1982)
- Ștefan Luchian (1981) Trailer
- Dumbrava minunată (1980)
- La rascrucea marilor furtuni (1980) - Maria Rosetti
- Drumuri în cumpănă (1979)
- Mania (1977)
Cu Marcela Rusu, actriță
BIOGRAFIE
Marcela Rusu s-a născut în 1926 la Galați. A fost o femeie care a știut ce-a vrut, atât în profesia pe care și-a ales-o, cât și în viața particulară. S-a căsătorit mai întâi cu regizorul și profesorul de actorie Moni Ghelerter, apoi cu liderul comunist Alexandru Bârlădeanu și la urma cu scriitorul Aurel Baranga.
Remarcată de critici încă de la debut pentru talentul ei excepțional, deși cam dramatiza, a reușit să se impună însa în lumea teatrului, facând o carieră frumoasă, jucând cu forță și multa pasiune, roluri principale din dramaturgia universală, atat din repertoriul "clasic" rus, precum: Nina din "Pescarusul" si Irina din "Trei surori", cat si din cel sovetic, "la zi", Sura din "Egor Buliciov si altii" și Femeia-comisar din "Tragedia optimista", dar și din cel "internațional" consacrat, precum: Desdemona din "Othello", si modern: Martha din "Cui e frica de Virginia Woolf", si Lizzie Curry din "Omul care aduce Ploaie", o piesa din "Mid-West"-ul american, in 1957, in acele timpuri de teroare, cand, daca se aduceau filme din "vest", erau cele din "neorealismul italian" ale lui Roberto Rossellini, Vittorio De Sica, Cesare Zavattini, Luchino Visconti, Giuseppe De Santis, Suso Cecchi d'Amico, Federico Fellini etc. sau "Vagabondul" lui Raj Kapoor!..., in regia lui Liviu Ciulei, și "Mutter Courage".
Din repertoriul românesc a jucat in "Citadela sfărâmată" de Horia Lovinescu, "Seful Sectorului Suflete" de Al. Mirodan, și în multe alte piese scrise de soțului ei, Aurel Baranga, precum: "Fii cuminte, Cristofor!", "Interesul general", "Opinia publica", "Sfantul Mitica blajinul", "Travesti" etc.
In film nu a aparut prea mult, doar in "Citadela sfaramata" (1957) si "Fii cuminte Cristofor" (1967).
A cantat insa si o melodie care a ramas: Marcela Rusu - La un pas de fericire, dar a fost probabil singura actrita care și-a permis să-l bată pe Radu Beligan, după chiar mărturisirea acestuia...
A murit pe 19.02.2002 în București, dorind să fie incinerată, fără mare pompă și protipendadă, așa precum fusese și "Farsa atroce" la înmormântarea lui Baranga, pe care o descrie foarte bine Dinu Sararu, când ea a apărut veselă într-o rochie "curcubeu", în timp ce "tovarașii" au apărut sobru in negru, ca niste cioclii..., iar cenușa ei să fie împrăștiată pe treptele "Teatrului Național" din București, unde a jucat peste 30 de ani, adica "toata viata".
Si fiindcă a fost o mare fumătoare, s-au mai aruncat și câteva țigări.
- Fii cuminte, Cristofor! / (1967) - profesoara Emma Bellea
- Citadela sfaramata (1957)
- Bulevardul 'Fluieră Vântu' (1950)
Iordan Iovkov - Milionarul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu