1 MARTIE 2021 - GÂNDURI PESTE TIMP 2.

 1 MARTIE 2021 - GÂNDURI PESTE TIMP 2.

Citate din opera lui Gheorghe Asachi

·         Viata omeneasca, ca un munte, are doua coaste: pe une ne suim plini de junie si de nadejde, ajungem pe culmea sa si, in virtutea varstei, mandri de inaltarea la care am ajuns, stam acum un minut; apoi, impinsi de bratul cel puternic al timpului, suntem nevoiti a destinde pe cealalta coasta, care fiind mai repede si mai alunecoasa, iute ne arunca la pamant.

·         O natie care a pierdut inrederea in sine, intre toate altele este cea mai mizerabila, pentru ca a frant bastonul pe care se putea razima.

·         Pre invidia cea oarba fapta buna o invinge.

·         Omul cel intelept [...], desi se pleaca placerilor acestei zile, totusi, isi alege un minut de singuratate, spre a putea cugeta.

·         In sfera sa tot insul poate lucra dupa legule intelepciunii si a moralului, iara in relatiile sociale a face pururea bine, a se arata neinteresat si, prin urmare, daca nu de nume mare, cel putin de un nume bun a se invrednici.

·         Puterea sta-n unire.

·         După ce se stânse virtutea şi bărbăţia antică a romanilor, prin care ii subgiugaseră ceea mai mare parte a lumei cunoscute, urmă epoha cea plină de turburări şi de anarhie, încât uşor au fost barbarilor, veniţi de la nordul Europei şi al Asiei, căutând clime mai blânde şi locuri mai îndemânatice de locuit, a pune sub jug popoarele cele deznervate şi ovelite, a desfiinţa aşezămintele cele politice, a stânge lumina ştiinţilor, a surpa industria şi artele, ce erau productul a multor secule, şi a întinde preste lumea civilizată un văl de întuneric.

·         Religia este singura putere înaintea căreia te poţi pleca fără a te înjosi.

Citate din opera lui Ion Creangă

·        

Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă.

·         Şi eu eram vesel ca vremea cea mai bună şi şturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburea sa.

·         Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos.

·         Cine-a întâlnit vrodată în calea sa un popă, îmbrăcat cu straie sărăcuţe, scurt la stat, smolit la faţă, cu capul pleş, mergând cu pas rar, încet şi gânditor, răspunzând îndesat "sluga dumitale" cui nu-l trecea cu vederea, căscând cu zgomot când nu-şi găsea omul cu care să stea de vorbă, făcând lungi popasuri prin aleiele ascunse ale grădinilor publice din Iaşi, cu câte o carte în mână, tresărind la cântecul păserelelor şi oprindu-se cu mirare lângă moşinoaiele de furnici, pe care le numea el "republici înţelepte", dezmerdând iarba şi florile câmpului, icoane ale vieţii omeneşti, pe care le uda câte c-o lacrimă fierbinte din ochii săi şi apoi, cuprins de foame şi obosit de osteneală şi gândire, îşi lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aştepta sărăcia cu masa întinsă.

·         Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în spitale.

·         N-ar fi rău să fie bine-n ţara asta.

·         Bre! Mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea, dar ca voi n-am mai văzut.

·         Cartea îţi aduce şi oarecare mângâiere. Eu să nu fi ştiut a ceti, de mult aş fi înnebunit, câte am avut pe capul meu... Din cărţi culegi multă înţelepciune şi, la drept vorbind, nu eşti o vacă de muls pentru fiecare.