28 MARTIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
MARI COMPOZITORI:
MODEST MUSORGSKY
| Opere de Modest Musorgski |
|---|
 |
Salammbô – 1866 |
Modest Petrovici Musorgski (în rusă Модест Петрович Мýсоргский) (n. 21 martie 1839, Karevo, regiunea Pskov - d. 28 martie 1881, Sankt Petersburg), a fost un compozitor rus, care a devenit cunoscut prin operele sale muzicale pentru pian, fiind considerat unul dintre marii compozitori ruși din secolul al XIX-lea.
Biografie
Modest Mussorgski provine dintr-o familie înstărită din Karevo, regiunea Pskov (Pleskau). El învață pianul, datorită mamei sale și a unei educatoare germane. A progresat foarte rapid, astfel încât deja la vârsta de șapte ani poate cânta la pian unele compoziții muzicale ale lui Franz Liszt, iar la nouă ani prezintă concerte la pian ale lui John Field. Din august 1849 ia lecții de pian de la Anton Herke, iar în 1852 devine cadet la școala militară din St. Petersburg, unde se va preocupa în mod deosebit de istorie, muzică religioasă și filozofie, devenind membru în corul condus de Pater Krupski. In acest timp apar primele compoziții muzicale ale sale, ca „Porte-enseigne Polka“. Intră în anul 1856 în regimentul de gardă Preobrașenski, unde primește informații despre muzica compusă de Ludwig van Beethoven, Franz Schubert și Robert Schumann. După o criză, părăsește regimentul în iulie 1858 și începe să lucreze la unele compoziții muzicale împreună cu Mili Balakirev. În urma unei vizite la Moscova în anul 1861, va fi impresionat de revolta iobagilor contra regimului țarist, revoltă care va cauza probleme financiare familiei sale, fiind nevoit să se reîntoarcă acasă. Scrie câteva articole în ziarul cotidian „Comuna” Aici se va alătura unui grup de compozitori, care în cursul timpului va fi cunoscut sub numele de "Grupul Celor Cinci" cu care va un schimb de păreri despre artă, filozofie și politică, printre ei sunt Mili Balakirev, Cezar Antonovici Cui, Alexandr Porfirievici Borodin și Nikolai Rimski-Korsakov. Ei încearcă să reformeze ideile învechite și profesionalismul academic rusesc. În această perioadă va compune opera Boris Godunov.
Activitate
Modest Musorgski aparținea Grupului Celor Cinci (alături de Mili Balakirev, Cezar Antonovici Cui, Nikolai Rimski-Korsakov și Alexandr Porfirievici Borodin) cunoscuți ca inovatorii muzicii ruse. Creațiile sale au înscris muzica de operă rusă pe linia operei cu caracter național. Musorgski s-a folosit în creațiile sale de piesele lui Nikolai Gogol ("Căsătoria" și "Târgul din Sorocinsk") și de tragedia lui Pușkin "Boris Godunov", lucrare după care muzicianul a compus opera cu același nume.
Musorgski a fost primul dintre acești artiști care a produs o capodoperă. Era cel mai original și mai puțin înclinat spre compromisuri. În anul 1868 a început să lucreze la capodopera sa, Boris Godunov, însă aceasta nu avea o acțiune propriu-zisă, ci era mai degrabă o serie de procesiuni. Este terminată în 1869, după cincisprezece luni de muncă. Din păcate, partitura a fost respinsă de conducerea unor case de operă și a unor teatre, din diverse motive, printre care și acela că nu avea un personaj principal feminin. Lucrarea va fi revizuită și terminată abia în 1874.
"Hovanșcina", următoarea încercare a lui Musorgski, este scrisă pe un libret propriu și tratează un subiect legat de reformele lui Petru cel Mare. Procedeele noi aduse de Musorgski în ceea ce privește spectacolele de operă sunt crearea poporului ca personaj principal colectiv, de aici rezultând prezența unor coruri numeroase care caracterizau starea de spirit a acestuia.
Alte compozitii: "Cântecele și dansurile morții" (1877), "Tablouri dintr-o expoziție" (1874), ciclurile "Fără soare" (1874), "Colțul copiilor" ș.a.
Observatii
În semn de omagiu adus memoriei prietenului său, Rimski–Korsakov a pregătit pentru tipar toate manuscrisele acestuia, printre care și Boris Godunov: "Deși probabil am să fiu înjurat pentru ca fac acest lucru, am să-l revizuiesc pe Boris Godunov. Sunt o mulțime de absurdități în armoniile lui și uneori și în melodii. Din păcate, nimeni nu va înțelege de ce procedez astfel". Ulterior, ediția Rimski–Korsakov a fost imediat prezentată în toate teatrele de operă din lume și continuă să fie și astăzi. Partitura originală integrală a văzut lumina tiparului în 1928, însă a fost imposibil de prezentat pe scenă.
The Best of Moussorgsky
SERGHEI RAHMANINOV
| Serghei Rahmaninov | |
 Serghei Rahmaninov | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Sergei Smirnoff  |
| Născut | Starorussky Uyezd(d), gubernia Novgorod(d), Imperiul Rus |
| Decedat | (67 de ani) Beverly Hills, California, SUA |
| Înmormântat | Cimitirul Kensico[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (melanoma[*]) |
| Căsătorit cu | Natalia Satina[*] |
| Copii | Irene Sergievna Rachmaninoff[*][7] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus.svg){kind=small} SUA |
| Etnie | Russian Americans[*] |
| Religie | Biserica Ortodoxă |
| Ocupație | compozitor pianist dirijor muzicolog[*] virtuoz |
| Activitate | |
| Studii | Conservatorul din Moscova[*][1], Conservatorul din Sankt Petersburg[*][1] |
| Gen muzical | operă simfonie muzică clasică |
| Instrument(e) | pian |
| Premii | Royal Philharmonic Society Gold Medal[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| site web oficial Identificator titlu IMDb VGMdb | |
Modifică date / text  | |
Serghei Vasilievici Rahmaninov (n. , Starorussky Uyezd(d), gubernia Novgorod(d), Imperiul Rus – d. , Beverly Hills, California, SUA) a fost un compozitor și pianist rus.
A fost una dintre vedetele de concert cel mai bine plătite din timpul său, și unul dintre cei mai influenți pianiști ai secolului XX.
Biografie
Originea genealogică
În sursele rusești, arborele genealogic al familiei Rahmaninov începe cu Ștefan cel Mare. Se pare că voievodul Moldovei a avut un fiu, Ioan Vecin (Ioan Sused), stabilit la Moscova, a cărui existență nu poate fi probată prin documente (de unde s-a presupus că ar fi fost un fiu nelegitim)[8]. Ioan Vecin a avut doi fii, Ioan Voloh și Vasilii Rahmanin. Familia Rahmaninov descinde din acesta din urmă[9]. O altă versiune, neîntemeindu-se pe fapte veridice, îl consideră pe Rahmaninov descendent al Elenei Voloșanca, fiica lui Ștefan cel Mare căsătorită cu fiul lui Ivan al III-lea cel Mare , Ivan al IV-lea cel Tânăr. Cei doi au avut un fiu, însă acesta a murit în adolescență.
Tinerețea
S-a născut din părinți aristocratici, aceștia deținând mai multe moșii. Ambii părinți ai lui Rahmaninov erau pianiști amatori, de la aceștia primind viitorul mare compozitor, primele lecții, încă de la vârsta de patru ani. Mai târziu, la Sankt Petersburg, a luat lecții de la Anna Ornatskaya timp de trei ani înainte de prăbușirea economică a părinților săi.
O influență deosebită în creația sa au exercitat-o cântecele ortodoxe ruse pe care le auzea la biserică, unde era frecvent condus de bunica sa. La 9 ani intră la Conservatorul din Sankt Petersburg, unde urmează un curs de pian. Între 12 și 16 ani, continuă acest studiu la Moscova, sub îndrumarea pianistului Nikolai Zverev, pedagog renumit, dar sever și riguros. Acesta, prin intermediul vastei sale biblioteci și prin participarea la reprezentații teatrale, oferea discipolilor săi o largă deschidere culturală.
Rahmaninov a devenit un student valoros, terminându-și studiul pianului cu un an mai devreme, în 1891. Astfel, a încheiat cursul de compoziție cu Anton Arenski într-un singur an.
Activitatea
Debutează cu opera Aleko, compusă în 1892, care a avut premiera la Teatrul Bolșoi la 27 aprilie 1893 și care s-a bucurat de succes, devenind foarte cunoscută. Pentru această piesă, al cărei libret (bazat pe "Țiganii" lui Pușkin) a fost scris de Vladimir Nemirovici-Dancenko, Rahmaninov a primit Medalia de Aur la Conservatorul din Moscova, fiind al treilea care a primit această distincție (după Serghei Taneiev și Arseni Koreșcenko).
Lucrările conservatoare ale lui Rahmaninov cum ar fi Concertul de pian nr. 1 și Preludiu în C minor pentru pian solo au devenit, de asemenea, foarte cunoscute și apreciate.
Compusă între ianuarie și octombrie 1895 și cu premiera pe 28 martie 1897 (fiind pusă în scenă de Alexandr Glazunov), Simfonia nr .1 este aspru criticată de specialiștii epocii, printre care și Cezar Antonovici Cui. Eșecul îi provoacă lui Rahmaninov o stare de depresie și nu mai este capabil să compună lucrări majore timp de trei ani.
După o perioadă de psihoterapie și hipnoterapie, Rahmaninov se recuperează sufletește și, în perioada cuprinsă între toamna anului 1900 și aprilie 1901, elaborează Concertul pentru pian nr. 2. Având premiera la 9 noiembrie 1901, acesta s-a bucurat de succes în spațiul occidental.
La 12 mai 1902, Rahmaninov se căsătorește cu Natalia Satina. Deoarece erau veri primari, această încălcare a dreptului canonic este permisă printr-o dispensă acordată de Biserica Ortodoxă Rusă. Au împreună două fiice. Până la izbucnirea Primului Război Mondial, Rahmaninov se bucură de succes artistic și financiar.
După Revoluția Rusă, în decembrie 1917 regimul leninist i-a confiscat moșia de la Ivanovka și imobiliarele de lângă Tambov. Împreună cu familia, Rahmaninov pleacă în Danemarca, unde locuiește o perioadă, ca apoi să se stabiliească în SUA, mai exact în New York. Aici a criticat în mod deschis guvernul sovietic în martie 1931 printr-o scrisoare către "New York Times", după ce muzica sa fusese interzisă din sălile de concert din întreaga URSS.
În 1943, Rahmaninov și soția sa primesc cetățenie americană, dar la scurt timp marele compozitor se stinge din viață în urma unui cancer de piele.
Opera principală
Compozițiile lui Rahmaninov sunt limitate ca număr, dar sonoritățile lor luxuriante și grandoarea le-au făcut standarde de muzică clasică.
Muzică orchestrală
- Scherzo în re mineur (1887)
- Simfonia în re minor, Prima mișcare (numită « Tinerețe ») (1890-1891)
- Prințul Rostislav, poem simfonic după Alexei Tolstoi (1891)
- Stânca, op. 7, poem simfonic după Lermontov (1893)
- Capriccio, op. 12 pe teme țigănești (Capriciu) (1892-1894)
- Simfonia n° 1 în re minor, op. 13 (1895)
- Simfonia n° 2 în mi minor, op. 27 (1906-1907)
- Insula morțior, op. 29, poem simfonic după Böcklin (1909)
- Clopotele, op. 35, poem pentru orchestră simfonică, cor și soliști, după Edgar Poe (1912-1913).
- Simfonia n° 3 în la minor, op. 44 (1935-1936)
- Dansuri simfonice op. 45a (versiune pentru două piane op. 45b) (1940-1941)
Muzică concertantă
- Concert pentru pian n° 1 în fa diez minor, op. 1 (1890-1891)
- Concert pentru pian nº 2 în do minor, op. 18 (1900)
- Concert pentru pian nº 3 în re minor, op. 30 (1909)
- Concert pentru pian n° 4 în sol minor, op. 40 (1925-1926)
- Rapsodie pe o temă de Paganini pentru pian și orchestră, op. 43 (1934)
Muzică vocală
- Șase romanțe, op. 4 (1890-1893)
- Șase melodii, op. 8 (1894)
- Douăsprezece romanțe, op. 14 (1896)
- Douăsprezece romanțe, op. 21 (1902)
- Cincisprezece romanțe, op. 26 (1906)
- Paisprezece romanțe, op. 34 (1912)
- Șase romanțe, op. 38 (1916)
- Trei Cântece Rusești, op. 41
Piese pentru pian
- Bucăți de fantezie, op. 3 (inclusiv Preludiu în do diez minor n° 2)
- Suită n° 1, op. 5, pentru două piane
- Suită n° 2, op. 17, pentru două piane
- Momente muzicale op. 16
- Variațiuni pe o temă de Chopin, op. 22
- Preludii op. 23 și 32
- Studii-tablouri, op. 33 și 39
- Sonată pentru pian n° 1, op. 28
- Sonată pentru pian n° 2, op. 36
- Variațiuni pe o temă de Corelli, op. 42.
Muzică de cameră
- Quatuor pentru coarde n° 1, 1889 (2 mișcări: Romanță și Scherzo)
- Romanță pentru vioară și pian
- Lied (Romanță) pentru violoncel și pian, 1890
- Melodie pe o temă de Serghei Rahmaninov, 1890 (piesă în re major aranjată de violoncelistul Modest Altschuler)
- Trio elegiac n° 1 în sol minor, pentru pian, vioară și violoncel, 1892
- Două Piese, op. 2 pentru violoncel și pian, 1892: Preludiu și Dans oriental
- Două Piese, op. 6 pentru vioară și pian, 1893: Romanță și Dans ungar
- Trio elegiac n° 2 în re minor, op. 9, 1893 (În memoria lui Piotr Ilici Ceaikovski) (Revăzut în 1907 și în 1917)
- Quatuor pentru coarde n° 2, 1896 (două mișcări: Allegro moderato și Andante molto sostenuto)
- Sonată pentru violoncel și pian în sol minor, op. 19, 1901
Muzică religioasă
- Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, op.31, (în rusă Литургия св. Иоанна Златоуста, Liturghia sv. Ioanna Zlatousta), 1911;
- Vigiliile nocturne, op. 37, (în rusă Всенощное бдение, Vsenoșcinoie bdeniie), o importantă contribuție la muzica ortodoxă rusă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu