MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI: MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 27 MARTIE 2021 / ISTORIE PE ZILE

27 MARTIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Decese; Sărbători

Decese

· 710: A decedat Sfantul Rupert de Salzburg (660 – 710). Este considerat sfânt în Bisericile Romano-Catolice și Ortodoxe și fondator al orașului austriac Salzburg. El a fost un contemporan de Childebert III, rege al francilor. Traditia il considera pe Rupert descendent al familiei regale merovingiene. El a fost, de asemenea, unchiul Sfântului Erentrude. Rupert a fost episcop de Worms până în jurul valorii de 697, când necredincioșii din vecinătatea Worms l-au expulzat din oraș. A fost trimis ca misionar la Regensburg, în Bavaria, unde a crestinat numerosi nobili locali.

· 1378: A murit Papa Grigore al XI-lea (n. cca. 1336). Pierre Roger de Beaufort (s-a născut în 1329 sau 1331 , la Castelul Maumont în Corrèze si a murit pe 27 martie 1378 în Roma ). A fost 201 -lea Papa, iar pontificatul sau a durat intre 30 decembrie, 1370 până la moartea sa sub numele de Grigorie XI.
El a fost ultimul Papă francez.

· 1462 - A murit Vasili al II-lea, Mare Cneaz al Moscovei (n. 1415). Vasili al II-lea Vasilievici cel Orb (n. 10 martie 1415 – 27 martie 1462) a fost un Mare Cneaz al Moscovei a cărui lungă domnie (1425–1462) a fost afectată de cel mai mare război moscovit din istoria veche rusă.

Date personale
Vasile cel Orb

Născut	10 martie 1415 Moscova, Marele Ducat al Moscovei
Decedat	27 martie 1462 (47 de ani) Moscova, Marele Ducat al Moscovei
Înmormântat	Cathedral of the Archangel[*]
Cauza decesului	accident (tuberculoză)
Părinți	Vasili Dmitrievici Donskoi Sophia of Lithuania[*]
Frați și surori	Anna of Moscow[] Q4064911[]
Căsătorit cu	Maria Iaroslavna
Copii	Ivan Vasilievici Anna Vasilievna Andrei Bolșoi
Cetățenie	Cnezatul Moscovei
Religie	Biserica Ortodoxă
Ocupație	politician
Apartenență nobiliară
Titluri	Cneaz
Familie nobiliară	Dinastia Rurik
Mare Cneaz al Moscovei
Domnie	27 februarie 1425 – 27 martie 1462
Predecesor	Vasili I
Succesor	Ivan al III-lea

· 1482: Maria de Burgundia, numită Maria cea Bogată, (13 februarie 1457 – 27 martie 1482), a fost ducesă de Burgundia din 1477 până în 1482. Ca singurul copil al lui Carol I de Burgundia (zis și Carol Temerarul) și a Isabellei de Bourbon, ea a fost moștenitoarea vastelor domenii Burgundia din Franța după moartea tatălui ei în bătălia de la Nancy la 5 ianuarie 1477. Mama ei a murit în 1465, dar Maria a fost în termeni foarte buni cu mama ei vitregă, Margareta de York, cu care Carol s-a căsătorit în 1468. Maria de Burgundia s-a născut la Bruxelles, la castelul ducal Coudenberg, ca fiica lui Carol Temerarul, conte de Charolais și a celei de-a doua soții a acestuia, Isabella de Bourbon. Nașul ei a fost Ludovic, Delfin al Franței, aflat în exil în Burgundia în acea perioadă. El a numit-o după mama sa, Maria de Anjou. Reacțiile la nașterea ei au fost mixte: bunicul patern, Ducele Filip cel Bun, nu a fost impresionat și "a ales să nu participe la botez din moment ce era doar o fată"; bunica Isabela a Portugaliei a fost încântată de nașterea unei nepoate

Bunicul ei, Filip cel Bun, a murit în 1467, lăsându-l pe fiul său Duce de Burgundia și pe nepoata în vârstă de 10 ani moștenitoare prezumptivă. Prima propunere pentru mâna ei a fost primită de tatăl ei pe când Maria avea cinci ani - căsătoria cu viitorul rege Ferdinand al II-lea de Aragon. Mai târziu, fratele mai mic al lui Ludovic al XI-lea, Charles, Duce de Berry, a făcut o abordare, spre disperarea intensă a fratelui său regele, care a încercat să împiedice dispensa papală necesare pentru consangvinitate.

De îndată ce Ludovic a produs un moștenitor de sex masculin care a supraviețuit copilăriei, este vorba de viitorul rege Carol al VIII-lea al Franței, Ludovic a vrut ca fiul său să fie cel care să se căsătorească cu Maria, în ciuda faptului că fiul său era cu treisprezece ani mai tânăr decât Maria. Nicholas I, Duce de Lorena era cu câțiva ani mai în vârstă decât Maria și ducatul lui era alături de teritoriul burgund, dar planul său de a combina teritoriul său cu al ei a fost întrerupt de moartea ducelui în luptă, în 1473.

Ducesa Maria de Burgundia

Maria i-a succedat tatălui său după moartea acestuia, în bătălia de la Nancy la 5 ianuarie 1477. Regele Ludovic al XI-lea al Franței a profitat de ocazia oferită de înfrângerea și moartea rivalului său pentru a încerca să intre în posesia prosperului ducat de Burgundia, și a Franche-Comté, Picardia și Artois.

Regele era nerăbdător ca Maria să se căsătorească cu fiul său Charles și astfel să asigure moștenirea Țărilor de Jos pentru moștenitorii săi, prin forța armelor, dacă era necesar. Burgundia, temându-se de puterea militară franceză, a trimis o misiune diplomatică în Franța pentru a negocia o căsătorie între Maria și micul Charles în vârstă de șase ani, însă negociatorii s-au întors acasă fără o logodnă, găsind cererile regelui francez de cesiune asupra teritoriilor drept inacceptabile.^[2]

Maria l-a ales ca soț, dintre mulții pețitori la mâna ei, pe Arhiducele Maximilian de Austria, care a devenit co-domnitor.^[3] Nunta a avut loc la Ghent în după amiaza zilei de 16 august 1477.^[4] Evenimentul a inițiat două secole de dispute între Franța și Habsburgi (mai târziu asupra Spaniei, apoi Austriei) pentru posesiile lor, care a culminat cu Războiul de succesiune spaniol (1701 – 1714).

Cinci ani mai târziu, Ducesa a vârstă de 25 de ani a căzut de pe cal și a murit în apropiere de Castelul Wijnendale. Mariei îi plăcea echitația și în timp ce urmărea un șoim împreună cu Maximilian, calul ei a aruncat-o iar ea și-a rupt spatele. A murit câteva zile mai târziu, după ce a făcut un testament detaliat. Este îngropată în biserica Maicii Domnului din Bruges.

Date personale
Maria

Născută	13 februarie 1457 Bruxelles
Decedată	27 martie 1482 (25 de ani) Castelul de la Wijnendale, Flandra
Înmormântată	Bruges, Flandra
Cauza decesului	accident (horse fall[*])
Părinți	Carol Temerarul Isabela de Bourbon
Căsătorită cu	Împăratul Maximilian I
Copii	Filip I al Castiliei Margareta, Arhiducesă a Austriei
Cetățenie	Franța Belgia
Religie	catolicism
Ocupație	politiciană
Apartenență nobiliară
Titluri	duce de Burgundia[] ducesă[]
Familie nobiliară	Casa de Valois-Burgundia
Ducesă de Burgundia
Domnie	5 ianuarie 1477–27 martie 1482
Predecesor	Carol I
Succesor	Filip IV

* 1510: Beatrice de Frangepan (în maghiarăFrangepán Beatrix, în croată Beatrica Frankopan, în cehă Beatrix Frankopan, în germană Beatrix Frankopan, în italianăBeatrice di Frangipan, în polonezăBeatrycze Frangepan, în latină Beatrix de Frangepanibus, n. 1480 - d. 27 martie 1510, Jula) a fost soția lui Ioan Corvin, fiul ilegitim al lui Matia Corvin. La cinci ani după moartea soțului său, ea s-a recăsătorit cu George de Brandeburg și a devenit una dintre cele mai înstărite femei din Transilvania, având în stăpânire domeniile Hunedoarei și ale Lipovei. Beatrice de Frangepan a murit la un an după căsătoria cu George de Brandeburg.

Beatrice de Frangepan

Castelul Huniazilor de la Hunedoara

· 1613: Sigismund Báthory (în maghiară Báthory Zsigmond) (n. 1572 ^[1] sau 1573^{[necesită citare]} - d. 27 martie 1613, Praga), principe al Ardealului, fiul lui Cristofor Báthory și al Elisabetei Bocskai. A avut o incercare de realizare a primei uniri a Transilvaniei cu Țara Românească și cu Moldova, așa numitul plan dacic.^[2]

Încercarea lui Sigismund Báthory, Principe al Transilvaniei, de a-și impune stăpânirea peste Carpați a fost socotită la vremea respectivă o tentativă de refacere a Daciei. Istoricul Constantin Razachevicicomenteaza acest aspect:

„Baza juridică a pretențiilor lui Sigismund Báthory asupra Țării Românești și Moldovei se află în tratatul încheiat de acesta cu împaratul Rudolf II, în ianuarie 1595, la curtea imperiala din Praga, care, la cererea sa, le includea și pe acestea. Prin acest act Sigismund era recunoscut ca principe liber, iar Transilvania era ridicată de la rangul de Voievodat la cel de Principat. Era însă, doar o victorie parțială, astfel că Sigismund a ratificat tratatul abia în iulie 1595. Coroana ungara, râvnita de el, a ramas împaratului, iar tratatul prevedea ca toate teritoriile dobândite de Principe cu forțe proprii de la turci, aici fiind incluse Țara Românească și Moldova, deveneau vasale lui Rudolf al –II-lea, ca rege al Ungariei. Împaratul nu-i aprobase, asadar, cererea de a fi nu doar principe al Transilvaniei, ci «si al ambelor Dacii» (et utriusque Daciae).“ ,^[3]

Blazonul (sau sigiliul) lui Sigismund Báthory nu reprezintă prima utilizare a semnelor heraldice combinate ale celor 3 țări românesti, ci se înscrie ca fiind doar una dintr-o serie mai lungă de apariții ale acestei reprezentări, inițiată în 1580 de tatal său Cristofor Báthory, ce denotă în principal o acțiune comună în plan diplomatic a celor 3 principate românești.^[4]

A fost numit minor principe al Transilvaniei în mai 1581 de către Dieta Transilvaniei de la Cluj. Acest drept l-a exercitat doar din 1588, când principele de 15 ani a fost majorat de către Dieta de la Mediaș. La aceeași Dietă Națională, Cristofor Báthory i-a expulzat pe iezuiți din Ardeal.

În 1593, sultanul Murad al III-lea nu a respectat pactul de pace de la Adrianopol (azi Edirne), a declarat război Habsburgilor și astfel a început Războiul de 15 ani. Sultanul l-a somat pe Sigismund să se alăture armatei otomane, însă acesta s-a alăturat Ligii Sfinte (la recomandările consilierului său secret, iezuitul spaniol Alphonso Carillo), ceea ce stările transilvănene nu au acceptat. În urma acestor neînțelegeri, Sigismund a renunțat la principat în favoarea vărului său Andrei Báthory. Când unchiul său, căpitanul de Oradea, Ștefan Bocskai, l-a asigurat de sprijinul său, Sigismund a reluat principatul și a decapitat, la Cluj, căpeteniile care simpatizau cu turcii (Alexandru Kendi, Kovasoczi Farkas și Baltazar Báthory).

În 1595 s-a aliat cu împăratul Rudolf al II-lea și a fost numit Principe Imperial. S-a căsătorit cu Maria Cristina de Habsburg, fiica ducelui Carol Habsburg, o nepoată a regelui Rudolph II, pe 6 August 1595. Mariajul nu a fost consumat niciodată (noaptea nunții a fost dezastruoasă, iar Sigismund a refuzat să consume căsătoria și și-a trimis soția la fortăreața Kovar, unde a fost ținută până în anul 1598^[5]). Sigismund a acuzat-o pe Margaret Majláth (o mătusa a vărului său executat si el, Balthasar Báthory) de vrăjitorie, cauzandu-i impotența. Istoricul László Nagy remarcă faptul că in scrierile contemporanilor nu se face nicio referință la relatiile lui Sigismund cu femei, demonstrând că Sigismund a fost homosexual.

Și-a atras secuii de partea sa, cărora le-a promis privilegii.

De asemenea, a încercat să-și extindă autoritatea asupra Moldovei și Țării Românești. Ca să facă față confruntărilor cu turcii, Mihai Viteazul a căutat să întărească alianța cu principele Transilvaniei, Sigismund Bathory. La sfârșitul lui aprilie 1595 mitropolitul Eftimie, episcopii Luca de Buzău și Teofil de Râmnic împreună cu 12 boieri, reprezentând “treptele mari și mici al țării”, au primit instrucțiuni precise de la Mihai pentru încheierea unui tratat de alianță cu principele Transilvaniei, în așa fel încât “Mihai Vodă să fie ascultătăor de Batîr Jicmon, iar de țară să n-aibă scădere, ci să și-o ție deplin și să se ajute unii poe alții, cum le-a fost jurământul dintâi.” Delegația română a plecat dinspre Târgoviște spre Alba-Iulia pe 1 mai 1595. Pe 12 mai au început tratativele cu reprezentanții lui Bathory. La 20 mai au încheiat nu un simplu act de alianță - cum voise domnul Țării Românești - ci un act de vasalitate pentru Mihai Viteazul, care devenea un aliat vasal al lui Sigismund Bathory în Țara Românească, cu o autoritate scăzută și față de marii boieri ai țării, de al căror sfat trebuia să țină seama în toate actele de guvernare. Bathory se intitula: “prin grația lui Dumnezeu, principe al Transilvaniei, Moldovei, Valahiei Transalpine și al Sfântului Imperiu Roman, domn al părților regatului Ungariei și comite al secuilor etc.” Mihai Viteazul nu mai putea folosi în titlul său “prin grația lui Dumnezeu” și nici să numească țara “a mea”. Tratatul, prin clauzele lui constituia o victorie pentru Sigismund Bathory și marea boierime munteană. Erau sacrificate autonomia statului și autoritatea instituției domnești.^[6]

Un tratat similar cu cel al Valahiei semnau la Alba-Iulia, pe 3 iunie 1595 și reprezentanții marii boierimi din Moldova.

De facto tratatele semnate nu avut efect. De jure efectele sunt cel putin discutabile. După acestea, la 20 octombrie 1595, alături de Mihai Viteazul, a învins oastea otomană în Bătălia de la Giurgiu.

Dieta a retras însă privilegiile promise de Sigismund secuilor de rând, iar revolta lor, "Carnavalul însângerat", a fost înăbușită de trupele lui Ștefan Bocskai.

În 1596 cursul războiului s-a schimbat și la 26 octombrie oastea creștină a fost înfrântă de turci în Bătălia de la Keresztes. Din cauza eșecurilor militare și din viața personală, cu o încredere în sine scazuta^[7], Sigismund a abdicat pentru a doua oară, și a plecat la Praga pentru scaunul principiar al Principatelor Oppeln și Ratibor, cedând Ardealul soției sale.

În 1598 s-a întors pe neașteptate ocupând tronul Ardealului, iar după un an a renunțat din nou, la Mediaș, în favoarea vărului său, cardinalul Andrei Báthory.

„Nu trecură însă alte câteva luni și Sigismund, dovedind încă odată cât era de schimbăcios și de ușuratec - bine spunea despre el Mihai Viteazul că "nu știe nici ce face, nici ce vrea" părăsi pentru a două oară tronul, făcând sa fie ales, in locu-i, vărul său cardinalul Andrei Bathory (Martie 1599)”, afirma Constantin N. Giurescu, în volumul Istoria Românilor, (Fundația Regală pentru literatură și artă, București, 1944).^[5]

După moartea acestuia, în 1601 la Cluj s-a reales din nou Principe al Ardealului. După ce a fost învins la Guruslău de oastea imperială (formată din trupele lui Basta și Mihai Viteazul), el a fugit în Moldova, iar comandantul său de oști, Moise Székely, în Turcia. În 1602, după ce adepții săi au fost învinși în bătălia de la Teiuș de trupele lui Basta, a renunțat pentru a patra și ultima dată la principat și s-a retras în Boemia.

A murit la Praga, la 27 martie 1613.

De patru ori principe al Transilvaniei (mai 1581 - 1597; august 1598 - martie 1599; februarie - august 1601; 1602), Sigismund Bathory este unul dintre personajele cele mai controversate ale istoriei Principatelor. „În mare parte, această controversă se datorează și faptului că a abdicat de trei ori la rând, număr neobișnuit de mare pentru un monarh fără prea mari realizări în vreunul din acele planuri care pot revoluționa și prin acestea să fi fost pus în acele situații, încât pentru a putea salva sau realiza ceva, să aleagă calea exilului și renunțarea la putere. Aceasta cu atât mai mult cu cât politica sa externă era în deplină concordanță cu cea a habsburgilor“, se arată în studiul „Prima abdicare a lui Sigismund Bathory, comentarii pe baza unei note informative“, postat pe pagina Institutului de Memorie Culturală.^[3]

Autorii contemporani principelui transilvănean i-au pus deciziiile de a părăsi tronul pe seama slăbiciunilor sale. „Cheia pentru [a înțelege] modul său de acțiune ar putea fi găsită mai cu seamă în slăbiciunea sa morală și în lipsa lui de caracter. În această privință Sigismund era un produs trist și un exemplu respingător al artei pedagogice iezuite. Plin de cunoștințe și nu lipsit de însușiri, firii sale îi lipsea în întregime armonia interioară. La fel ca și în viața publică, el era în cea privată ezitant și capricios. La aceasta a putut contribui, nu în mică măsură anturajul său"

Date personale
Sigismund Báthory
Principe al Transilvaniei Principe imperial Duce de Opole (1597–1598)
Sigismund Báthory de Somlyó
Născut	20 martie 1572 Oradea Mare, Transilvania
Decedat	27 martie 1613 (41 de ani) Libochovice, Cehia
Înmormântat	Catedrala Sfântul Vitus din Praga
Părinți	Cristofor Báthory Isabel Bocskai[*]
Frați și surori	Gryzelda Bathory[*]
Căsătorit cu	Maria Cristina de Habsburg
Cetățenie	Uniunea Polono-Lituaniană
Etnie	maghiar
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Familia Báthory
Domnie
Domnie	8 decembrie 1588 – Iunie 1594 8 august 1594 – 23 martie 1598 22 august 1598 – 21 martie 1599 3 aprilie 1601 – 29 iunie 1602
Predecesor	Ștefan Báthory Baltazar Báthory Mihai Viteazul
Succesor	Baltazar Báthory Andrei Báthory Moise Székely Blazonul nobiliar al familiei Báthory Sigismund Báthory Sigismund Báthory

· 1625: Iacob (engleză James; n. 19 iunie 1566, Edinburgh, Scoția — d. 27 martie 1625, Theobalds Park, Grafschaft Hertfordshire, Anglia) a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 și rege al Angliei și Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa.

A domnit în Scoția ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567, pe când avea doar un an, urmându-i la tron mamei sale, Maria I a Scoției. Cât timp a fost minor, a guvernat o regență în numele său, care s-a încheiat oficial în 1578, deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în 1581^[2]. Pe 24 martie 1603, ca Iacob I, a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor, Elisabeta I, care murise fără moștenitori.^[3] Avea să conducă Anglia, Scoția și Irlanda timp de 22 de ani, până la moartea sa la 58 de ani.^[4]

Iacob și-a îndeplinit majoritatea obiectivelor în Scoția, dar a avut de înfruntat multe dificultăți în Anglia,^[5] inclusiv Complotul Prafului de Pușcă(Gunpowder Plot) în 1605, precum și conflicte repetate cu parlamentulenglez. Conform unei tradiții care începe cu istoricii de la mijlocul secolului XVII, înclinația lui Iacob către absolutism politic, iresponsabilitatea sa financiară, și menținerea unor favoriți impopulari au furnizat premisele Războiului Civil Englez^[6] Istoricii recenți, cu toate acestea, au revăzut reputația lui Iacob, și l-au tratat ca pe un monarh serios și preocupat de responsabilitățile sale.^[7] .

Pe parcursul domniei lui Iacob, „Epoca de aur” a literaturii și dramei elizabetane a continuat, cu scriitori precum William Shakespeare, John Donne, Ben Jonson, sau Sir Francis Bacon, care au contribuit la o cultură literară înfloritoare.^[8] Iacob însuși a fost un erudit, autorul unor opere precum Daemonologie (1597) sau Basilikon Doron (1599).^[9] Sir Anthony Weldon a pretins că Iacob a fost numit „cel mai înțelept nebun din creștinătate”, un epitet atribuit caracterului său până astăzi.

Iacob a fost singurul fiu al reginei Maria I a Scoției și a celui de-al doilea ei soț, Henry Stuart, Lord Darnley. Atât Maria cât și și Darnley erau strănepoți ai regelui Henric al VII-lea al Angliei prin fiica acestuia, Margareta Tudor, sora mai mare a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Domnia Mariei în Scoția a fost nesigură, ea și soțul ei fiind romano-catolici și confruntându-se cu o rebeliune a nobililor protestanți. În timpul dificilului lor mariaj,^[11] Darnley s-a aliat în secret cu rebelii și a conspirat la uciderea secretar privat al reginei, David Rizzio, cu doar trei luni înainte de nașterea lui Iacob.^[12]

Iacob s-a născut la 19 iunie 1566 la Castelul Edinburgh și ca moștenitor al tronului automat a devenit Duce de Rothesay și Prinț și Mare Steward al Scoției. A fost botezat "Charles James" la 17 decembrie 1566 într-o ceremonie catolică ținută la Castelul Stirling. Nașii lui au fost: regele Carol al IX-lea al Franței (reprezentat de John, Conte de Brienne), regina Elisabeta I a Angliei (reprezentată de Francis Russell, Conte de Bedford), și Emmanuel Filibert, Duce de Savoia (reprezentat de ambasadorul Philibert du Croc).^[13]

Tatăl lui Iacob, Darnley, a fost ucis la 10 februarie 1567 la Edinburgh, probabil ca o răzbunare la moartea lui Rizzio. Iacob a moștenit titlurile tatălui său Duce de Albany și Conte de Ross. Maria era deja nepopulară și căsătoria ei la 15 mai 1567 cu James Hepburn, al 4-lea conte de Bothwell, care era suspectat că era implicat în uciderea lui Darnley, a sporit la nepopularitatea ei. În iunie 1567, rebelii protestanți au arestat-o pe Maria și au întemnițat-o la castelul Loch Leven; ea nu și-a mai văzut fiul niciodată. A fost obligată să abdice la 24 iulie 1567 în favoarea fiului ei minor Iacob și l-a numit regent pe fratele ei vitreg nelegitim, James Stewart, Conte de Moray.

Îngrijirea lui Iacob a fost încredințată contelui și contesei de Mar, aflat în siguranța Castelului Stirling.^[15] Iacob a fost încoronat rege al Scoției la vârsta de 13 luni, de către episcopul de Orkney, la 29 iulie 1567.^[16] Consiliul Privat al Scoției a ales drept preceptori ai lui Iacob pe umanistul George Buchanan, Peter Young, Adam Erskine și David Erskine.^[17]Buchanan l-a supus pe Iacob la bătăi regulate dar, de asemenea, i-a insuflat o pasiune pe tot parcursul vieții pentru literatură și învățare.^[18] Buchanan a căutat să-l crească pe Iacob în teamă față de Dumnezeu, un rege protestant care să accepte limitele monarhiei, așa cum era prezentat în tratatul său De Jure Regni apud Scotos.^[19]

În 1568 Maria a evadat din închisoarea de la Castelul Loch Leven. Contele de Moray a învins trupele Mariei în Bătălia de la Langside, obligând-o să plece în Anglia, unde a fost întemnițată de Elisabeta. La 23 ianuarie 1570, Moray a fost asasinat de James Hamilton de Bothwellhaugh. Următorul regent a fost bunicul patern al lui Iacob, Matthew Stewart, al 4-lea Conte de Lennox, care, un an mai târziu a fost ucis la Castelul Stirling de susținătorii Mariei. Succesorul său, contele de Mar, s-a îmbolnăvit grav și a murit la 28 octombrie 1572 la Stirling. Boala lui Mar, a scris James Melville, a urmat unui banchet ținut la Palatul Dalkeith de James Douglas, al 4-lea Conte de Morton.^[20]
Morton a fost executat la 2 iunie 1581, acuzat cu întârziere de complicitate la uciderea Lordului Darnley.^[21] La 8 august, Iacob l-a făcut pe Lennox singurul duce din Scoția.^[22] Regele în vârstă de 15 ani a rămas sub influența lui Lennox timp de încă un an

Date personale
Iacob VI și I
Portret al lui Iacob I de John de Critz, c. 1605
Născut	19 iunie 1566 Castelul Edinburgh, Scoția
Decedat	27 martie 1625 (58 de ani) Casa Theobalds, Anglia
Înmormântat	Catedrala Westminster
Cauza decesului	Dizenterie
Părinți	Henric Stuart, Lord Darnley^[1] Maria Stuart
Căsătorit cu	Anna a Danemarcei
Copii	Henric Frederick, Prinț de Wales Elisabeta, regină a Bohemiei Carol I al Angliei Robert Stuart, Duce de Kintyre
Cetățenie	Regatul Scoției Regatul Angliei
Religie	anglicanism[] Biserica Scoției[]
Ocupație	poet scriitor
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Casa de Stuart
Rege al Scoției
Domnie	24 iulie 1567 – 27 martie 1625
Încoronare	29 iulie 1567
Predecesor	Maria, regină a Scoției
Succesor	Carol I
Rege al Angliei și al Irlandei
Domnie	24 martie 1603 – 27 martie 1625
Încoronare	25 iulie 1603
Predecesor	Elisabeta I
Succesor	Carol I

* 1714: Charlotte Amalie de Hesse-Kassel (27 aprilie 1650 – 27 martie 1714) a fost regină consort a Danemarcei și Norvegiei ca soție a regelui Christian al V-lea al Danemarcei.

Date personale
Charlotte Amalie de Hesse-Kassel

Născută	27 aprilie 1650 Kassel, Hesse, Germania
Decedată	27 martie 1714 (63 de ani) Palatul Charlottenborg, Copenhaga
Înmormântată	Catedrala Roskilde
Părinți	Wilhelm al VI-lea Hedwig Sophie de Brandenburg
Frați și surori	Elisabeth Henriette of Hesse-Kassel[] Philippe de Hesse-Philippsthal William VII, Landgrave of Hesse-Kassel[] Karl I
Căsătorită cu	Christian al V-lea al Danemarcei
Copii	Frederic al IV-lea al Danemarcei Prințesa Sophia Hedwig a Danemarcei
Cetățenie	Danemarca
Religie	Calvinism[*]
Ocupație	consort[*]
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	regină consoartă[*]
Familie nobiliară	House of Hesse[*]
Regină a Danemarcei și Norvegiei

* 1714: Anthon Ulrich (4 octombrie 1633 – 27 martie 1714) a fost duce de Brunswick-Lüneburg și a domnit asupra subdiviziunii Wolfenbüttel a ducatului din 1685 până în 1702 împreună cu fratele său, și singur din 1704 până la moartea sa.

Anthon Ulrich

Anthon Ulrich a fost al doilea fiu al lui August al II-lea de Brunswick-Lüneburg; el a studiat la Universitatea din Helmstedt. După decesul tatălui său în 1666, fratele mai mare, Rudolf August, a devenit duce. În 1685, Rudolf l-a făcut pe Anton Ulrich co-regent cu drepturi egale. Rudolf August nu prea era interesat de guvernare și a lăsat cele mai multe decizii în mâinile fratelui său.

În timp ce Hanovra și Lüneburg s-au situat de partea împăratului Leopold I în Războiul Succesiunii Spaniole, Anthon Ulrich a decis să intre într-o alianță cu Franța. Ca urmare, Hanovra și Lüneburg au invadat Principatul de Wolfenbüttel în martie 1702; Anthon Ulrich a fost aproape capturat în timp ce călătorea din Wolfenbüttel la Braunschweig. Din ordinul împăratului, Anthon Ulrich a fost detronat ca duce împotriva protestelor fratelui său și Rudolf Augustu a rămas singurul conducător, în timp ce Anthon Ulrich a plecat în Saxa-Gotha. În aprilie 1702, Rudolf Augustu a semnat un tratat cu Hanovra și Lüneburg la care mai târziu Anthon Ulrich a aderat și el.

După moartea fratelui său în 1704, Anthon Ulrich a preluat din nou guvernarea. El a continuat să stabilească diferite dispute cu Hanovra, până s-a ajuns la un acord final între cele două principate surori în 1706.

În 1709, Anthon Ulrich s-a convertit la romano-catolicism însă a garantat supușilor săi că acest lucru nu va influența guvernarea sa. A murit la Schloss Salzdahlum, pe care el l-a construit în 1714, și a fost succedat de fiul său cel mare, August Wilhelm.

Anthon Ulrich s-a căsătorit cu Elizabeth Juliana, fiica lui Frederick, Duce de Schleswig-Holstein-Sønderburg-Nordborg, în 1656. Ei au avut următorii copii care au atins vârsta adultă:

augustus Frederick (1657–1676)
Elizabeth Eleanore Sophie (1658–1729), căsătorită cu Johann Georg, Duce de Mecklenburg-Mirow și Bernhard I, Duce de Saxa-Meiningen
Anne Sophie (1659–1742), căsătorită cu Karl Gustav de Baden-Durlach
Augustu Wilhelm (1662–1731), Duce de Brunswick-Lüneburg
Augusta Dorothea (1666–1751), căsătorită cu Anton Günther II, Conte de Schwarzburg-Sondershausen-Arnstadt
Henrietta Christine (1669–1753), stareță de Gandersheim
Ludwig Rudolf (1671–1735)

Anthony Ulrich, Duke of Brunswick-Wolfenbüttel
Portret de Christoph Bernhard Francke
Elizabeth Juliana de Schleswig-Holstein-Sønderburg-Nordborg
Familie nobilă	Casa de Guelph
Tată	August al II-lea de Brunswick-Lüneburg
Mamă	Dorothea de Anhalt-Zerbst
Naștere	4 octombrie 1633 Hitzacker
Deces	27 martie 1714 (80 de ani) Salzdahlum

* 1729: Leopold Louis de Lorena (11 septembrie 1679, Innsbruck – 27 martie1729, Lunéville), supranumit cel Bun, a fost Duce de Lorena și de Bardin 1690 până la moartea sa.

Leopold Joseph Charles Dominique Agapet Hyacinthe a fost fiul cel mare al lui Carol al V-lea, Duce de Lorena și a soției acestuia, Eleanor de Austria, sora vitregă a împăratului Leopold I.

În momentul nașterii lui Leopold, Lorena și Bar erau ocupate de regele Ludovic al XIV-lea al Franței, obligând pe părinții acestuia să plece în exil în Austria, unde ai au trăit sub protecția împăratului. Prin urmare, Leopold s-a născut la palatul din Innsbruck și a primit primul său nume în onoarea împăratului. Leopold a crescut la Innsbruck, în timp ce tatăl său s-a angajat în apărarea Vienei împotriva turcilor.

În 1690, tatăl său a murit și tânărul Leopold în vârstă de 11 ani a moștenit ducatele încă ocupate. Mama lui, în încercarea de a îndeplini ultimele dorinte ale soțului ei de a prelua ducatele de sub ocupația franceză, a apelat la Reichstag în Regensburg pentru a-l restabili pe fiul ei în Lorena. Leopold a fost trimis la Viena pentru a primi o educație militară sub supravegherea împăratului. La Viena, a crescut împreună cu verii săi, Arhiducele Joseph și Carol, ambii viitori împărați. Leopold a fost creat Cavaler al Ordinului Lâna de Aur în acel an.

Ca și tatăl lui înaintea sa, el a intrat în armata imperială și, la vârsta de 18 ani, a luat parte la Asediul de la Timișoara în 1694. Trei ani mai târziu, el a primit comanda armatei de pe Rin.

Leopold, Duce de Lorena

În 1697, Războiul de Nouă Ani s-a sfârșit cu semnarea Tratatului de la Ryswick la 30 octombrie 1697.

Tratatul a restituit ducatele de Lorena și Bar Casei de Lorena, în conformitate cu speranțele mamei lui Leopold; ea a murit patru zile mai târziu la Viena. La 17 august 1698, Ducele Lepold și-a făcut o intrare triumfătoare în capitala sa Nancy. El a reconstruit și repopulat ducatul său afectat de război, încurajând imigrarea. La sfârșitul domniei sale ducatul era sigur și prosper.

În politica externă, Leopold a încercat să continue relații bune cu Franța pentru a potoli setea puternicului său vecin. La 13 octombrie 1698 la Palatul Fontainebleau Leopold s-a căsătorit cu Élisabeth Charlotte d'Orléans, nepoata regelui Ludovic al XIV-lea, care i-a oferit o zestre de 900.000 de livre ducelui fără bani. Elisabeth Charlotte s-a dovedit a fi o mamă grijulie și a dat naștere la treisprezece copii, dintre care cinci au atins vârsta adultă. Trei dintre ei au murit într-o săptămână, în mai 1711 din cauza unui focar de variolă la Château de Luneville, reședința de la țară a ducilor de Lorena.

În ciuda încercărilor diplomatice ale lui Leopold, capital sa, Nancy, a fost ocupată de trupe străine în timpul Războiului Succesiunii Spaniole (1700–1713). Temându-se pentru familia lui, Leopold a mutat curtea la Château de Luneville, pe care Leopold l-a reconstruit ca pe un "Versailles al Lorenei". Aici s-a născut primul copil al lui Leopold în 1700.

Soția lui Leopold, Élisabeth Charlotte de Orléans

În 1703, Ducele a introdus Codul lui Léopold care reglementa guvernarea ducatului. A încercat s-o instaleze pe fiica sa ce mare, Elisabeth Charlotte, ca stareță de Remiremont însă a eșuat din cauza opoziției Papei Clement al XI-lea.

Mariajul lui Leopold s-a tulburat în 1706, când a avut-o ca amantă pe Anne-Marguerite de Lignéville, Prințesă de Beauvau-Craon și i-a îmbogățit întreaga ei familie. Cu toate acestea, Elisabeth Charlotte, în urma sfatului mamei sale, a tăcut.

În 1708, Leopold a pretins ducatul de Montferrat cum era ruda cea mai apropiată a vărului său, Charles IV Gonzaga, Duce de Mantua, și care a fost detronat și apoi a murit fără moștenitori pe linie masculină. Împăratul promisese totuși Montferrat Ducelui de Savoia însă dorind să compenseze Casa de Lorena, el a dat Ducat de Teschen din Silezia lui Leopold.

În 1710, Leopold și soția sa au vizitat Parisul pentru a participa la căsătoria nepoatei Elisabetei Charlotte, Marie Louise Elisabeth cu Ducele de Berry, nepot al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței.

În 1721, Leopold a aranjat pentru fiul și moștenitorul său, Leopold Clement, să primească o educație la Viena. De asemenea, el intenționează să lege relații cu Arhiducesa Maria Tereza, moștenitoarea împăratului Carol al VI-lea. Leopold Clement a murit la scurt timp la Lunéville și în locul lui, fiul cel mic Francisc Ștefan a plecat la Viena, unde s-a căsătorit cu Maria Tereza. Francisc ar deveni împărat și urmașii lui, Casa de Habsburg-Lorena, vor conduce Austria până în 1918.

În 1725, Leopold a încercat s-o căsătorească pe fiica sa Anne Charlotte cu tânărul rege Ludovic al XV-lea, însă Louis Henri, Duce de Bourbon, pe atunci prim-ministru, s-a opus uniunii cu un descendent al unui rival al Casei de Orléans. Apoi, Elisabeth Charlotte a încercat să aranjeze căsătoria fiicei sale cu vărul ei primar, care devenise văduv de puțin timp, Louis, Duce de Orléans, însă Louis a refuzat. Toate propunerile sale de căsătorie au fost fie ignorate, fie refuzate; mai târziu Anne Charlotte a devenit stareță a mănăstirilor Remiremont și Essen.

În martie 1729, Leopold s-a îmbolnăvit în timp ce se plimba la Château at Ménil în apropiere de Lunéville. S-a întors la Lunéville unde a murit la 27 martie, la 49 de ani.

Jump to navigation Jump to search

Date personale
Leopold
Duce de Lorena, Bar și Teschen

Născut	11 septembrie 1679 Palatul Innsbruck, Tyrol, Austria
Decedat	27 martie 1729 (49 de ani) Castelul Lunéville, Lorena, Franța
Cauza decesului	horse fall[*]
Părinți	Carol al V-lea de Lorena^[1] Eleonora Maria Josefa de Austria^[1]
Frați și surori	Charles Joseph of Lorraine[]^[1] Frans II Jozef van Lotharingen[] Joseph of Lorraine[*]
Căsătorit cu	Élisabeth Charlotte de Orléans
Copii	Francisc I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Élisabeth Thérèse, regină a Sardiniei Prințul Charles Alexander de Lorena Prințesa Anne Charlotte de Lorena
Cetățenie	Ducatul Lorena
Ocupație	feudatory[] personal militar[]
Apartenență nobiliară
Titluri	duke of Lorraine and Bar[*] (1690–1729)^[1]
Familie nobiliară	Casa de Lorena^[1]

· 1770: Giovanni Battista Tiepolo, artist italian (n. 1696)
* 1827: François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld, duce de Liancourt, apoi duce de La Rochefoucauld (1792), s-a născut la La Roche-Guyon^[9] (în actualul departament Val-d'Oise) la 11 ianuarie 1747și a murit la Paris la 27 martie 1827. A fost un om politic, întreprinzător, călător și militar francez.

După evenimentele din 10 august 1792, s-a exilat în Anglia, unde a fost invitat de Arthur Young. A cerut în van să fie ascultat în cursul procesului Regelui, apoi a părăsit Anglia în 1794 și a emigrat în Statele Unite.

A publicat, în această perioadă, mai multe eseuri relative la experiențele sale: "Notice sur l’Impôt territorial en Angleterre"^[19] (1790), "Des prisons de Philadelphie"^[20] (1796).

În 1795, a pus la cale, cu cinci însoțitori, o călătorie care a acoperit o mare parte din Statele din Nord și din Canada. Au traversat Niagara pentru a ajunge la Fort Erie și au văzut și Fort Chippawa. La Newark (Niagara-on-the-Lake), au fost primiți de locotenentul-guvernator John Graves Simcoe. Călătoria lor s-a terminat la frontiera cu Canada. S-a întors în Statele Unite.

Puțin apreciat de Contele de Provence, viitorul Ludovic al XVIII-lea, nu s-a amestecat decât puțin în anturajul său din exil, iar în 1797 a solicitat, fără succes, autorizația de a se reîntoarce în Franța. De unul singur a întrerupt exilul, în 1799.

Radiat de pe lista emigraților, s-a reîntors în Liancourt și și-a gerat afacerile și lucrările; a fost tratat cu demnitate și distanță de Napoleon.

În 1814, în timpul primei Restaurații, Ludovic al XVIII-lea nu i-a redat demnitatea ereditară^[21] de mare maestru al Garderobei, și l-a numit, în compensație, la Camera Pairilor.

Apoi a fost deputat, ales la Camera Reprezentanților constituită în timpul celor O Sută de Zile.

A exercitat apoi mai multe funcții publice, cu titlu benevol, a apărat abolirea Comerțului cu Negri, și interzicerea jocurilor și a loteriilor.

A fondat, la 15 noiembrie 1818, Casa de Economii și de Prevedere de la Paris, prima casă de economii din Franța

A avut trei fii:

Date personale
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt
Născut	11 ianuarie 1747^[1]^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8]^[9] La Roche-Guyon[*], Franța
Decedat	27 martie 1827 (80 de ani)^[1]^[2]^[4]^[5]^[6]^[7]^[9] Paris, Franța
Căsătorit cu	Félicité-Sophie de Lannion[*]
Copii	François, duc de La Rochefoucauld[] Alexandre-François de La Rochefoucauld[] Frédéric Gaëtan, marquis de La Rochefoucauld-Liancourt[*]
Cetățenie	Franța
Ocupație	politician sociolog[] om de afaceri personal militar[]
Deputat al Franței
Membru al Consiliului General
Pair

Premii	Legiunea de Onoare în grad de cavaler[] Knight of the Royal and Military Order of Saint Louis[] Knight of the Order of the Holy Spirit[] Knight of the Order of Saint-Michel[] François Alexandre Frédéric

· 1854: Carol al III-lea, Duce de Parma (italiană Carlo III; 14 ianuarie 1823 – 27 martie 1854) a fost Duce de Parma din 1849 până în 1854.

Carol al III-lea s-a născut la Villa delle Pianore în apropiere de Lucca ca singurul fiu al lui Carol Louis, Prinț de Lucca (mai târziu Duce de Lucca și Duce de Parma) și a soției acestuia, Prințesa Maria Teresa de Savoia, fiica regelui Victor Emanuel I al Sardiniei. La botez a primit numele de Ferdinando Carlo Vittorio Giuseppe Maria Baldassarre. Până la ascensiunea sa ca Duce de Parma în 1849 a fost numit Ferdinando Carlo sau Ferdinando. În familie i se spunea Danduccio. Din 13 martie 1824, el a purtat titlul de Prinț Ereditar de Lucca.

Ferdinando Carlo a petrecut o mare parte din primii zece ani ai vieții sale în Germania și la Viena. Când avea patru ani, responsabilitatea pentru educația lui a fost încredințată unui preot maghiar, Zsigmond Deáki. Directorul Bibliotecii din Lucca, Lazzaro Papi, i-a predat istoria Italiei și limba italiană. Ferdinando Carlo a învățat limba franceză, maghiară, germană, engleză și spaniolă.

În 1841 Ferdinando Carlo a fost trimis la Torino pentru a fi instruit în arta militară. A primit comanda în armata piemonteză cu rangul de căpitan de cavalerie.

Portret al lui Carol al III-lea, Duce de Parma

La 10 noiembrie 1845, Ferdinando Carlo s-a căsătorit cu Louise Marie Thérèse a Franței (1819–1864), sora mai mare a pretendentului legitimist la tronul Franței, Contele de Chambord. Ceremonia a avut loc la Schloss Frohsdorf în apropiere de Lanzenkirchen în Austria. Cuplul a petrecut luna de miere la Üchendorff apoi în Anglia.

Ferdinando Carlo și Louise Marie Thérèse au avut patru copii:

Prințesa Margherita de Bourbon-Parma (1847–1893); s-a căsătorit cu Carlos, Duce de Madrid, pretendent carlist la tronul Spaniei; au avut copii.
Robert I, Duce de Parma (1848–1907); s-a căsătorit prima dată cu Prințesa Maria Pia de Bourbon-Două Sicilii (fiica regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii și Maria Theresa de Austria); au avut copii. A doua oară s-a căsătorit cu Infanta Maria Antonia a Portugaliei (fiica regelui Miguel al Portugaliei și a reginei Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg); au avut copii.
Prințesa Alice de Bourbon-Parma (1849–1935); s-a căsătorit cu Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana; au avut copii.
Prințul Henric, Conte de Bardi (1851–1905); s-a căsătorit prima dată cu Prințesa Maria Immacolata de Bourbon-Două Sicilii (fiica regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii și a soției acestuia, Maria Theresa de Austria); a doua oară s-a căsătorit cu Infanta Adelgundes a Portugaliei, Ducesă de Guimarães (fiica regelui Miguel al Portugaliei și a reginei Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg).

La 17 decembrie 1847 împărăteasa Maria Louise a murit și tatăl lui Ferdinando Carlo i-a succedat ca Ducele de Parma Carol al II-lea. Ducatul de Lucca a fost incorporat Marelui Ducat de Toscana iar Ferdinando Carlo a devenit Prinț Ereditar de Parma.

Carol al II-lea a domnit numai câteva luni în Parma. În martie 1848 revoluția a izbucnit în Parma susținută de regele Carol Albert al Sardiniei. Ferdinando Carlo a scăpat din Parma însă a fost luat prizonier la Cremona. A rămas prizonier la Milano timp de câteva luni până când guvernul britanic a negociat eliberarea lui.

După un scurt sejur pe insula Malta, el a călătorit la Napoli apoi la Livorno, unde a fost alături de soția sa, Louise Marie, care tocmai a dat naștere primului lor fiu. Apoi, familia a căutat refugiu în Anglia și Scoția.

În august 1848 armata austriacă a intrat în Parma și l-a restaurat oficial pe Carol al II-lea. Totuși, Ferdinando Carlo și familia lui au rămas în Anglia deoarece ostilitățile au continuat între armata austriacă și armata piemonteză. Timp de mai mulți ani Carol al II-lea a considerat că ar trebui să abdice în favoarea fiului său Ferdinando Carlo însă a amânat în speranța că atunci când va face acest lucru, lucrurile vor fi mult mai sigure pentru fiul său.

La 24 martie 1849 s-a anunțat abdicarea lui Carol al II-lea. Ferdinando Carlo, care încă trăia în Anglia, i-a succedat ca Duce de Parma sub numele de Carol al III-lea. La 18 mai 1849 el a revenit în Parma pe care a părăsit-o două zile mai târziu. Nu a preluat administrarea ducatului până la 25 august.

În seara zilei de 26 martie 1854 Carol se plimba pe străzile din Parma; a fost înjunghiat de către un atacator care a scăpat. A fost dus la Palazzo di Riserva, unde a murit în seara următoare. A fost succedat de fiul său, Robert I, Duce de Parma.

Date personale
Carol al III-lea

Nume la naștere	Ferdinando Carlo Giuseppe Maria Vittorio Baldassare
Născut	14 ianuarie 1823 Villa delle Pianore, Lucca, Ducatul Parma
Decedat	27 martie 1854 (31 de ani) Parma, Ducatul Parma
Înmormântat	Viareggio
Cauza decesului	omor (înjunghiere cu armă albă[*])
Părinți	Carol al II-lea, Duce de Parma Maria Teresa de Savoia
Căsătorit cu	Prințesa Louise Marie Thérèse a Franței
Copii	Margherita, Ducesă de Madrid Robert I, Duce de Parma Alice, Mare Ducesă de Toscana Henric, Conte de Bardi
Cetățenie	Duchy of Lucca[] Ducatul Parmei[]
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Casa de Bourbon-Parma
Duce de Parma și Piacenza
Domnie	17 mai 1849–27 martie 1854
Predecesor	Carol al II-lea
Succesor	Robert I

· 1875: Edgar Quinet (n. 17 februarie 1803, Bourg-en-Bresse, Franța – d. 27 martie 1875, Versailles, Franța) a fost un reputat scriitor, istoric și om politic francez. În perioada 1842-1846 a fost profesor la Collège de France, unde i-a avut ca studenți pe mulți dintre „pașoptiștii” români. În 1852, după moartea primei sale soții, s-a căsătorit cu Hermione Asachi, fiica scriitorului român Gheorghe Asachi. A rămas cunoscut și ca filoromân, atât prin scrierile sale, cât și prin sprijinul moral pe care l-a acordat generației de la 1848 din Țările Române.
Edgar Quinet s-a născut la Bourg-en-Bresse, în departamentul Ain, la 17 februarie 1803, fiind unicul fiu al lui Jérôme Quinet, comisar (intendent militar) al armatei republicane. Mama sa era Eugénie Rozat Lagis.

Tatăl său, Jérôme Quinet, a demisionat din armată, întrucât epoca napoleoniană l-a dezgustat profund și s-a dedicat științelor, îndeosebi matematicii. Mama sa, Eugénie Rozat Lagis, a exercitat o influență profundă asupra copilului Edgar. Deși era calvinistă, ea fost de acord cu botezul lui Edgar în catolicism. Familia locuia în Bourg-en-Bresse, dar își petrecea verile la Certines, proprietate a familiei Quinet de trei sute de ani.^[10] În 1811 s-a mutat împreună cu părinții și cu sora sa mai mică, Blanche (născută în 1807), la Charolles.

Edgar a fost trimis la școală la colegiul din Bourg-en-Bresse (între 1815 și 1817), apoi la Lyon (1817-1819). Tatăl său ar fi dorit să-l vadă pe Edgar terminând repede studiile pentru a se dedica carierei militare, ori afacerilor. Totuși, tânărul Edgar era atras de literatură, aceasta având câștig de cauză în final.

După ce a absolvit colegiul în Lyon, Edgar Quinet s-a înscris la examenul de admitere de la celebra École polytechnique, fiind declarat „admisibil” (1820). Nu a urmat cursurile acesteia deoarece, în urma unui consiliu de familie, a fost obligat să se înscrie la Facultatea de Drept.^[11]

În paralel cu frecventarea cursurilor de la Facultatea de Drept, Edgar Quinet a studiat și matematicile, istoria filosofiei și limbile străine. Din perioada studenției datează și prima sa scriere ieșită de sub tipar: Les tablettes de juif errant („Tabletele evreului rătăcitor”, 1823), o povestire satirică în maniera lui Voltaire.^[12] În același an, 1823, susține examenul de absolvire a Facultății de Drept.

În ianuarie 1839 devine doctor, susținând la Universitatea din Strasbourg două teze de doctorat, în franceză și în latină: Essai d'une classification des arts („Eseu despre o clasificare a artelor”), respectiv De indicae poesis antiquissimae natura et indole („Despre originea și caracterul poeziei antice”).

Monumentul lui Edgar Quinet din Bourg-en-Bresse

În 1824, Edgar Quinet începe traducerea lucrării lui Herder „Idei asupra filosofiei istoriei omenirii” (după o versiune în limba engleză). Primind un acont pentru drepturile de traducător, în anul următor Quinet face o călătorie în Anglia. Tot în 1825 el devine corespondent la Revue britannique și la Revue germanique și începe să colaboreze la publicația Le constitutionnel.

În 1826, Quinet întreprinde o călătorie în Germania. La Heidelberg, centrul romantismului german din acea perioadă, l-a cunoscut pe profesorul Friedrich Creuzer^⁠(de), fondatorul mitologiei comparate. Tot la Heidelberg, face cunoștință cu Wilhelminna More, viitoarea sa soție, fiica unui notar din Grunstadt.^[13] Edgar Quinet frecventează cursurile Universității din Heidelberg, cunoscându-i pe romanticii germani: Tieck, Schlegel, Görres și Uhland.

În 1828, îi apare volumul al treilea al traducerii operei lui Herder Idei asupra filosofiei istoriei omenirii, precum și Eseu asupra operelor lui Herder.^[14] Publică eseul De la Grèce moderne, et de ses rapports avec l’antiquité („Despre Grecia modernă și raporturile ei cu antichitatea”, 1830), care este tipărit și în limba germană în anul următor (1831). În mai 1831 publică articolul Des épopées françaises du XII-e siècle („Despre epopeile franceze din secolul al XII-lea”), care stârnește vii controverse în ziarele vremii, Le National și Le Temps.^[15] Publică lucrarea De l’Allemagne et de la Révolution („Germania și Revoluția”) în 1832.

În 1833, apare poemul în proză Ahasvérus, parabolă a istoriei umanității, la care Edgar Quinet meditase încă din adolescență. Despre această „epopee romantică” Léon Cellier spunea că oferă „o doctrină raționalistă a perfectibilității continue, colective, a speței umane”.^[16]

În următorii ani continuă să publice poeme, eseuri și articole de filozofie, istorie și critică literară. În 1837, face cunoștință cu Adam Mickiewicz și este vizitat de poetul Heinrich Heine, iar în martie 1838 publică poemul Prométhée („Prometeu”).

La 29 aprilie 1838, Edgar Quinet a fost numit cavaler al Legiunii de onoare.^[17]

După susținerea celor două teze de doctorat la Universitatea din Strasbourg (ianuarie 1839) Edgar Quinet este numit profesor universitar, titular al catedrei de literaturi străine, la Universitatea din Lyon, în luna mai 1839. Cursul său inaugural a fost Uniunea morală a popoarelor moderne. În anul următor, 1840, soții Quinet se stabilesc definitiv la Paris. În același an Edgar Quinet publică broșura 1815 - 1840, un pamflet îndreptat împotriva oligarhiei burgheze din Franța, în care afirmă deschis ideile sale republicane. Îi apare lucrarea Génie des religions („Geniul religiilor”, 1841), fundamentală pentru concepțiile sale despre filozofia istoriei. Tot în 1841 publică articolul Avertissement au pays („Avertizare către țară”), una dintre cele mai lucide critici la adresa regimului lui Ludovic-Filip

La 28 iulie 1841 Edgar Quinet a fost numit, prin ordonanță regală, profesor la prestigioasa instituție franceză de învățământ și cercetare Collège de France, ca titular al catedrei de „Literaturi și instituții comparate ale Europei meridionale” (primul curs de literatură comparată din lume). Cu ocazia primului curs susținut, el a fost ovaționat de opt ori de studenții și invitații prezenți.^[18]

Începe o colaborare rodnică cu Jules Michelet, profesor și el la Collège de France în acea perioadă. Cei doi țin lecții despre Ordinul iezuit și publică împreună broșura Les Jésuites („Iezuiții”, 1843). Aceasta, precum și discursul rostit de Edgar Quinet la 10 mai 1843, De la liberté de discussion en matière religieuse („Despre libertatea de discuție în materie religioasă”), declanșează o aprigă polemică în presă cu arhiepiscopul Parisului, în legătură cu libertatea învățământului. Ca urmare a acestei polemici, în octombrie cursul lui Quinet este suspendat.

La 20 martie 1844 Quinet și-a reluat cursurile la Collège de France. După trei luni, la 20 iunie, el s-a întâlnit cu o delegație a studenților care și-au manifestat adeziunea la idealurile transmise de profesor. În răspunsul său, Edgar Quinet a îndemnat tineretul la acțiune împotriva situației politice din Franța. Printre auditorii pasionați ai cursurilor predate de Edgar Quinet și Jules Michelet la Collège de France se număra și tânăra moldoveancă Hermiona Asachi, fiica poetului Gheorghe Asachi.

Împreună cu alți doi profesori celebri de la Collège de France din acea perioadă și anume Jules Michelet (titularul catedrei de Istorie și morală) și Adam Mickiewicz (poetul polonez exilat, titularul catedrei de Literaturi slave), Edgar Quinet a întregit o ilustră triadă, supranumită de contemporani „cele trei catedre de democrație”, care a avut o influență semnificativă asupra efervescenței revoluționare premergătoare Revoluției de la 1848. În 1845, în semn de protest față de suspendarea cursului lui Adam Mickiewicz, tineretul studențesc scoate o medalie cu efigiile celor trei profesori democrați (Michelet, Quinet și Mickiewicz) și organizează o nouă manifestație de simpatie în favoarea acestora. O altă manifestație de acest gen are loc și la 17 ianuarie 1847, acasă la Edgar Quinet, organizată de această dată de studenții români din Paris

Edgar Quinet

În iulie 1846, la insistențele lui Alexandre Auguste Ledru-Rollin (deputat republican și unul dintre liderii opoziției), Edgar Quinet își depune candidatura la Bourg-en-Bresse și reușește să fie ales deputat. În această nouă calitate, a continuat să militeze de pe băncile stângii republicane pentru abolirea monarhiei și instaurarea unei democrații parlamentare. Așa cum constata primul său biograf, Charles-Louis Chassin^⁠(fr), „în cazul lui Quinet totdeauna actele au răspuns cuvintelor”, observând că nu există nicio contradicție între erudit și omul de acțiune.^[20]

La 22 februarie 1848 în Paris izbucnește revoluția care pune capăt „Monarhiei din iulie”. Garda națională trece de partea insurgenților. Edgar Quinet s-a numărat printre cei care au pătruns cu arma în mână în Palatul Tuileries în noaptea de 23 spre 24 februarie. Regele Ludovic-Filip abdică, iar guvernul provizoriu proclamă instaurarea celei de-A Doua Republici Franceze. Edgar Quinet este numit colonel în Garda națională.^[21]

Edgar Quinet își depune candidatura pentru Assemblée Nationale (Adunarea Națională), în departamentul Ain, fiind ales la 28 aprilie 1848. În iunie 1848, când trupele generalului Cavaignac^⁠(en) trag în muncitorii revoltați în urma desființării Atelierelor naționale, Quinet își asumă rolul de mediator între guvernul provizoriu și mase.^[22]. Protestează împotriva alegerii lui Louis-Napoléon Bonaparte ca președinte al celei de-a Doua Republici Franceze. Tot în 1848, spre sfârșitul anului, îi apare prima parte a celebrei sale lucrări Les Révolutions d’Italie („Revoluțiile din Italia”). În februarie 1850 publică broșura L’État de siège („Stare de asediu”), un violent pamflet politic împotriva măsurilor represive luate de guvern împotriva muncitorilor din regiunea lioneză și în care analizează în mod obiectiv motivele situației economice mizere în care se zbăteau aceștia.^[23] Tot în februarie 1850 ține un discurs în plenul Adunării Naționale, în legătură cu proiectul de lege privind instrucția publică. În acest discurs, tipărit ulterior cu titlul L’Enseignement du peuple, Edgar Quinet apără și dezvoltă principiul laicității învățământului public; discursul respectiv este considerat a fi una din sursele legii educației publice, adoptată mai târziu, în timpul celei de-a Treia Republici Franceze.^[24]

La 11 martie 1851 a murit Wilhelminna (Minna) More, prima soție a lui Edgar Quinet. Discursul funebru a fost rostit de prietenul și colegul acestuia, Jules Michelet.^[25]

Edgar Quinet publică în prima jumătate a anului 1851 broșura La Révision („Revizuirea”), în care atrage atenția opiniei publice asupra pericolului pentru republică a intențiilor dictatoriale în creștere ale lui Louis-Napoléon Bonaparte.

La 2 decembrie 1851 are loc lovitura de stat în urma căreia Louis-Napoléon Bonaparte primește titlul de „principe-președinte” și puteri dictatoriale. Între 3 și 10 decembrie au loc manifestații și chiar lupte de stradă în Paris și în provincie, dar plebiscitul care are loc în Franța îi dă câștig de cauză lui Napoleon. Edgar Quinet a luat parte activă la mișcarea de rezistență antinapoleoniană, luptând efectiv pe baricadele din Paris. După înfrângerea acestei mișcări, Edgar Quinet se ascunde, fiind urmărit de noile autorități; la intervenția Hermionei Asachi, el acceptă ospitalitatea familiei Souvestre, apoi a Mariei Cantacuzino, aceasta din urmă însoțindu-l până la graniță, unde proscrisul, având un pașaport fals cu numele românesc „Golesco”, reușește să treacă în Belgia, pornind pe drumul exilului.

Pentru Edgar Quinet începe lunga perioadă a exilului: 19 ani (mai exact, din decembrie 1851 pînă în septembrie 1870). „Ca și Hugo, el se îndărătnici să nu se întoarcă în Franța imperială a «uzurpatorului» și trăi astfel pe pământul de exil al Belgiei”^[27]. La 9 ianuarie 1852 este publicat oficial decretul prin care erau expulzați nominal din Franța Victor Hugo, Edgar Quinet și alți opozanți ai noului regim.

Stabilit la Bruxelles, Quinet se recăsătorește în iulie 1852 cu Hermiona Asachi, care îl urmase în exil.^[28] Continuă să scrie: în 1852 îi apare partea a doua a renumitei sale lucrări Les Révolutions d’Italie („Revoluțiile din Italia”), în 1853 poemul dramatic în 5 acte Les Esclaves („Sclavii”, în revista Revue des Deux Mondes, tipărit și separat la editura Vanderauwera, Bruxelles), în 1854 lucrarea biografică Fondation de la République des Provinces-Unies: Marnix de Sainte-Aldegonde, evocare a eroului național al Țărilor de Jos din secolul al XVI-lea, iar în 1855 Philosophie de l'Histoire de France („Filozofia Istoriei Franței”).

Deoarece între Franța și Belgia se semnase o convenție de extrădare, la 1 noiembrie 1858 soții Quinet se stabilesc la Veytaux, în Cantonul Vaud din Elveția. Republică federală promovând principii liberale, Elveția putea oferi exilatului acea libertate de mișcare și de exprimare indispensabile spiritului său. În acei ani de exil, pentru Edgar Quinet era esențial ca prin scrieri sale și prin fermitatea atitudinii sale să lupte împotriva puterilor care înăbușiseră în Europa mișcarea democratică de la 1848. În acest context el publică la 30 august 1859 articolul Protestation contre l'Amnistie („Protest împotriva amnistiei”) în care el refuză (ca și Victor Hugo) amnistia acordată de Napoleon al III-lea exilaților politici.^[29] El scria: „Nu sunt nici acuzat, nici condamnat, sunt un exilat. [...] Nu recunosc nimănui dreptul să mă exileze și să mă cheme înapoi după bunul lui plac. [...] Nu mă pot preta la acest joc în care se năruie și se înjosește natura umană”.^[30]

În cei doisprezece ani de exil în Elveția casa soților Quinet de la Veytaux a fost un punct de atracție pentru prietenii libertății, care aflau aici sprijin moral, îmbărbătare și speranță. Edgar Quinet a fost deseori vizitat de soții Michelet, de Charles-Louis Chassin (primul său biograf), de socialistul Pierre Leroux și de alți publiciști ai opoziției și simpatizanți republicani. Prin unii dintre aceștia Quinet își trimitea manuscrisele în Franța, pentru a-i fi tipărite acolo.

După „Dezastrul de la Sedan” (1-2 septembrie 1870) din timpul războiului franco-prusac, încheiat cu înfrângerea și capitularea trupelor franceze de sub conducerea lui Napoleon al III-lea, Edgar Quinet a revenit imediat în Franța (7 septembrie 1870). La 17 noiembrie 1870, și-a redobândit postul de profesor universitar la Collège de France. În timpul asedierii Parisului de către armata prusacă a scris vehement împotriva germanilor în presa pariziană.

În 1871 (8 februarie), a fost ales deputat în Adunarea Națională (din partea Departamentului Sena), contribuind activ la instaurarea celei de-a Treia Republici Franceze. A fost unul dintre cei mai îndârjiți opozanți ai termenilor nefavorabili francezilor din tratatul de pace încheiat între Franța și Germania.

Mormântul lui Edgar Quinet, în cimitirul Montparnasse, din Paris

A continuat să scrie; în 1871 a publicat Le Siège de Paris et la défense nationale („Asediul Parisului și apărarea națională”), în 1872 La République, conditions de la régénération de la France (Republica, condițiile renașterii Franței”), iar la începutul anului 1875 eseul L’Esprit nouveau („Spiritul nou”) - un paralelism amplu între cosmosul fizic și cel spiritual.^[31]

Edgar Quinet a murit la 27 martie 1875, în Versailles. Nu a avut parte de funeralii naționale, guvernul de orientare clericală din acea perioadă refuzându-i dreptul la onorurile militare și la prezența colegilor săi deputați. La înmormântarea sa (29 martie 1875) au ieșit însă pe străzi circa 200.000 de parizieni (după relatările din presa vremii), iar studențimea a însoțit carul funerar până la Cimitirul Montparnasse, acolo unde au ținut discursuri Victor Hugo, Léon Gambetta și alții.^[32]

Mormântul său se află în Cimitirul Montparnasse, din Paris.

Opera:

Ediția completă a scrierilor lui Edgar Quinet a fost publicată de către soția sa, Hermione Asachi, în 30 de volume (în perioada 1877 - 1882).

Lucrări publicate (în ordine cronologică)[modificare | modificare sursă]

Considérations philosophiques sur l’art, thèse de philosophie, F.-G. Levrault, Strasbourg, 1839.
Les Tablettes du Juif-errant, ou ses récriminations contre le passé, sans préjudice du présent, A. Beraud, Paris, 1823.
De la Grèce moderne, et de ses rapports avec l’antiquité, F.-G. Levrault, Paris, 1830.
Rapport à M. le Ministre des travaux publics sur les épopées françaises du XIIe siècle restées jusqu’à ce jour en manuscrits dans les bibliothèques du Roi et de l’Arsenal, F.-G. Levrault, Paris, 1831.
De l’Allemagne et de la Révolution, Paulin, Paris, 1832.
Ahasvérus, Ad. Guyot, Paris (et Baillères, Londres), 1834.
Napoléon, poème, A. Dupont, Paris, 1836.
Prométhée, E. Laurent, Bruxelles, 1838.
Allemagne et Italie : philosophie et poésie, Desforges, Paris/Leipzig, 1839.
1815 et 1840, Paulin, Paris, 1840.
Avertissement au pays, Paulin, Paris, 1841.
Du Génie des religions, Charpentier, Paris, 1842.
De la Liberté de discussion en matière religieuse : discours prononcé au Collège de France, le 10 mai 1843, Lange Lévy, Paris, 1843.
Réponse à quelques observations de M. l’archevêque de Paris, Comptoir des imprimeurs unis, Paris, 1843.
L’Ultramontanisme, ou l’Église romaine et la société moderne, Comptoir des imprimeurs unis, Paris, 1844.
Le Christianisme et la Révolution française, Comon, Paris, 1845.
Mes vacances en Espagne, Comptoir des imprimeurs unis, Paris, 1846.
La France et la Sainte-Alliance en Portugal, 1847, Joubert, Paris, 1847.
Les Révolutions d’Italie, Chamerot, Paris, 1848-1851.
La Croisade autrichienne, française, napolitaine, espagnole, contre la République romaine, Chamerot, Paris, 1849.
L’Enseignement du peuple, Chamerot, Paris, 1850.
L’État de siège, Chamerot, Paris, 1850.
L’Impôt sur le capital dans la république de Florence, lettre à M. Emile de Girardin, Chamerot, Paris, 1850.
Le Champ de bataille de Waterloo, De Vigny, Paris, 1851.
Révision, Librairie nouvelle, Paris, 1851.
Les Esclaves, poème dramatique en 5 actes et en vers, Vanderauwera, Bruxelles, 1853.
Fondation de la République des Provinces-Unies : Marnix de Sainte-Aldegonde, Delahays, Paris, 1854.
Merlin l’enchanteur, Michel Lévy frères, Paris, 1860.
L’Expédition du Mexique, W. Jeffs, Londres, 1862.
Histoire de la campagne de 1815, Michel Lévy frères, Paris, 1862.
Pologne et Rome, E. Dentu, Paris, 1863.
La Révolution, Lacroix, Paris, 1865; rééd. chez Belin, avec une préface de Claude Lefort, 1987.
Le Réveil d’un grand peuple, Le Chevalier, Paris, 1869.
La Création, Librairie internationale, Paris, 1870.
Le Siège de Paris et la défense nationale, Librairie internationale, Paris, 1871.
La République, conditions de la régénération de la France, Dentu, Paris, 1872.
L’Esprit nouveau, Dentu, Paris, 1875.
Histoire d'un enfant (Histoire de mes idées) Hachette et Cie, Paris 1905.

Prin activitatea sa, de istoric și de profesor, Edgar Quinet a sprijinit aspirațiile românilor progresiști din secolul al XIX-lea. El s-a manifestat ca filoromân, atât prin scrierile sale, cât și prin sprijinul pe care l-a acordat „pașoptiștilor” români (dintre care unii i-au fost studenți la Collège de France).

După 1852, când s-a căsătorit cu Hermione Asachi, fiica lui Gheorghe Asachi, relațiile sale cu românii aflați la Paris (dar și cu cei din Principatele Unite) au devenit și mai strânse.

Scrierea sa Românii principatelor dunărene este o analiză obiectivă a condițiilor sociale și istorice din Moldova și Țara Românească, dar, în același timp, și o pledoarie pentru împlinirea principalelor aspirații ale românilor de la jumătatea secolului al XIX-lea: unirea și independența națională.

Prin întreaga sa activitate, Edgar Quinet se înscrie în galeria onorantă a filoromânilor din secolul al XIX-lea, alături de conaționalii săi Jules Michelet, Paul-Théodore Bataillard, Ulysse de Marsillac etc.

Edgar Quinet

Edgar Quinet văzut de André Gill. Portret apărut în anul 1873, în Le Trombinoscope.

Date personale

Născut

17 februarie 1803
Bourg-en-Bresse, Franța

Decedat

27 martie 1875 (72 de ani)
Versailles

Înmormântat

Cimitirul Montparnasse

Părinți

Jérôme Quinet și Eugénie Rozat Lagis

Căsătorit cu

Minna More (prima soție);
Hermione Asachi, fiica lui Gheorghe Asachi

Cetățenie

Franța

Etnie

Francezi

Ocupație

istoric, scriitor și om politic

Activitate

Organizație

Collège de France^[1]

Premii

Legiunea de onoare

Membru de onoare al Academiei Române

· 1879: Prințul Waldemar al Prusiei (Joachim Friedrich Ernst Waldemar; n. 10 februarie 1868 – d. 27 martie 1879, Berlin, Prusia) a fost al șaselea copil al Prințului Moștenitor Frederic Wilhelm al Prusiei (mai târziu rege al Prusiei și împărat german sub numele Frederic al III-lea) și Victoria, Prințesă Regală, fiica cea mare a reginei Victoria a Regatului Unit.

Waldemar a fost copilul favorit atât al Prințesei Regale cât și al soțului ei. A fost un băiat plin de viață, vesel, zgomotos, cu simțul umorului cu un caracter sensibil, independent și onest. Învăța repede și mama sa îi preda cu plăcere. Prințesa Regală scria că va fi nefericită când Waldemar va pleca la școală. Părea să-l prefere pe Waldemar mai mult decât pe frații lui mai mari, Wilhelm și Heinrich.

La mai puțin de patru luni după decesul mătușii materne, Alice, Mare Ducesă de Hesse, și a verișoarei primare, Maria, Waldemar s-a îmbolnăvit de difterie și a murit la Berlin la 27 martie 1879 la vârsta de numai 11 ani. A fost înmormântat la mausoleul regal Friedenskirche din Potsdam lângă fratele său mai mare, Prințul Sigismund al Prusiei (1864-1866).

Date personale
Prințul Waldemar

Nume la naștere	Joachim Friedrich Ernst Waldemar
Născut	10 februarie 1868 Berlin, Prusia
Decedat	27 martie 1879 (11 ani) Potsdam, Germania
Înmormântat	Friedenskirche, Potsdam
Cauza decesului	cauze naturale[*] (difterie)
Părinți	Frederic al III-lea al Germaniei^[1] Prințesa Victoria a Regatului Unit^[1]
Frați și surori	Wilhelm al II-lea al Germaniei Charlotte, Ducesă de Saxa-Meiningen Prințesa Victoria a Prusiei Prințesa Margareta a Prusiei Sofia a Prusiei Prințul Heinrich al Prusiei Prințul Sigismund al Prusiei
Cetățenie	Germania
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Hohenzollern

· 1898: Francisca a Braziliei (n. 2 august 1824 – d. 27 martie 1898) a fost prințesă a Braziliei. A fost fiica regelui Pedro I al Braziliei (și al IV-lea al Portugaliei) și a primei lui soții, Maria Leopoldina de Austria. S-a căsătorit cu François d'Orléans, fiu al regelui Ludovic-Filip al Franței și a avut trei copii.

Prin singura sa fiică, ea este ascendenta Prințului Henri, Conte de Paris, Duce al Franței, actualul pretendent orléanist la tronul Franței și al regelui Juan Carlos I al Spaniei.

Dona Francisca în jurul vârstei de 56 de ani, c.1880

S-a născut la palatul imperial Saint Christopher din Rio de Janeiro, capitală a Imperiului Braziliei. Numele ei complet a fost Francisca Carolina Joana Carlota Leopoldina Romana Xavier de Paula Micaela Gabriela Rafaela Gonzaga.^[1]

Prin tatăl ei, împăratul Pedro I, ea a fost membră a ramurii braziliene a Casei de Braganza (portughezăBragança) și de la naștere a primit titlul de Dona.^[2] Mama ei a fost Arhiducesa Maria Leopoldina de Austria, fiica lui Francis al II-lea, ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman. Prin ea, Francisca a fost nepoata lui Napoleon Bonaparte și verișoara primară a împăraților Napoleon al II-lea al Franței, Franz Joseph al Austriei și Maximilian I al Mexicului.^[3]
Fratele ei mai mic a fost viitorul Pedro al II-lea al Braziliei. A fost deci mătușa paternă a Prințesei Imperiale a Braziliei, Isabel. De asemenea, a fost verișoară primară cu Prințesa Maria Carolina a celor Două Sicilii.

La 1 mai 1843, la Rio de Janeiro, Francisca s-a căsătorit cu François d'Orléans, al treilea fiu al regelui Ludovic Filip al Franței și al reginei Maria Amalia de Neapole. Mireasa avea 19 ani iar mirele 25.

Singura lor fiică, Prințesa Françoise d'Orléans s-a căsătorit cu verișorul ei primar, Robert, Duce de Chartres și a devenit mama pretendentului orléanist Prințul Jean, Duce de Guise. Fiul ei Pierre nu s-a căsătorit niciodată însă a avut două fiice nelegitime cu o femeie căsătorită.

Atunci când familia Orléans a fugit din Franța, s-au stabilit în Anglia locuind la Claremont; acolo Francisca a dat naștere unei fiice născute în 1849. Anul următor, regele exilat Ludovic-Filip I a murit. În timpul domniei Casei de Bonaparte, familia Orléans s-a întors în Franța. Francisca a murit la Paris, în vârstă de 73 de ani. Soțul ei i-a supraviețuit doi ani; a murit la Paris, în 1900.

Copii:

Prințesa Françoise de Orléans (14 august 1844 – 28 octombrie 1925) căsătorită cu vărul ei Prințul Robert, Duce de Chartres; a avut copii.
Prințul Pierre, Duce de Penthièvre (4 noiembrie 1845 – 17 iulie 1919) nu s-a căsătorit niciodată.
Prințesa Marie Léopoldine de Orléans (n./d. 30 octombrie 1849)

Date personale
Francisca a Braziliei
Prințesă de Joinville
Portret de Franz Xaver Winterhalter c. 1844
Nume la naștere	Francisca Carolina Joana Carlota Leopoldina Romana Xavier de Paula Micaela Gabriela Rafaela Gonzaga
Născută	2 august 1824 Palatul São Cristóvão, Brazilia
Decedată	27 martie 1898 (73 de ani) Paris, Franța
Înmormântată	Chapelle royale de Dreux[*]
Părinți	Pedro I al Braziliei Arhiducesa Maria Leopoldina a Austriei
Frați și surori	Princess Paula of Brazil[] Maria a II-a a Portugaliei Amelia a Braziliei Princess Januária of Brazil[] Isabel Maria de Alcântara Brasileira[] Pedro al II-lea al Braziliei Miguel, Prince of Beira[] João Carlos, Prince of Beira[*]
Căsătorită cu	François d'Orléans
Copii	Françoise, Ducesă de Chartres Prințul Pierre, Duce de Penthièvre
Cetățenie	Brazilia
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Orléans Casa de Braganza

* 1898: Sir Sayyid Ahmad Khan Bahadur este un reprezentant al elitei musulmane din secolul al 19-lea din India, nascut la 17 octombrie 1817 in Delhi, pe atunci capitala imperiului Mogul. Moare la 27 martie 1898 in Aligarh, India. A fost un intelectual, filosof si activis social musulman. S-a nascut intr-o familie cu o foarte mare influenta in societatea civila care i-a oferit in primii ani ai vietii o educatie sufista. Familia sa provenea din orasul Herat, astazi in Afganistan, iar multe generatii din aceasta familie au ocupat functii administrative importante in cadrul imperiului Mogul. Mama lui a jucat un rol foarte important in educatia sa, avand grija ca el sa primeasca o asa zisa educatie moderna, Alaturi de ea a invatat coranul, un lucru destul de neobisnuit pentru mentalitatea vremii. Ahmad Khan vorbea persana, araba, urdu, engleza, fiind format intr-un spirit musulman ortodox. A invatat de asemenea matematica, astronomie si drept musulman. A inceput chiar si studiul medicinei pe care insa nu a reusit sa il finalizeze. Datorita fratelui sau, detinator pe atunci al unei tipografii, a primit sansa sa publice inca din primii ani de studiu foarte mult^[5].

S-a concentrat mai intai in cadrul studiilor pe antichitatea locului sau natal, absolvind facultatea in anul 1843 cu o teza pe care o va publica in limba urdu sub numele de Monumentele din Delhi si inscriptiile acestora. Tot in cadrul acestei prime lucrari a prezentat si importante editii de texte istorice persane, cum a fost de exemplu lucrarea lui Barani, primul musulman care a redactat o adevarata istorie a Indiei. Dupa perioada studiilor a inceput sa lucreze pentru British East India Company, ramanand insa loial si in stransa legatura cu imparatului imperiului Mogul, de la care va primi chiar doua titluri importante care il vor introduce in perioada respective in aristrocratia orasului Delhi^[6].

De numele lui este stransa legata perioada renascentismului islamic din secolul al 19-lea, contributia lui in cadrul islamului fiind foarte asemanatoare cu aceea a lui Vivekananda in cadrului Neohinduismului. In secolul al 19-lea, pe marginea islamului se va discuta foarte mult, fiind adesea critica si reformat. Miscarile reformatoare musulmane isi doreau mai intai de toate sa raspunde provocarilor venite din partea stiintelor umaniste moderne (in limba germana Naturwissenschaft), Syr Sayyd Ahmad Khan preocupandu-se intens cu noile discipline stiintifice. In acest sens, el a cautat sa elibereze islamul de misticismul extrem, accentuand importanta elementelor stiintifice in cadrul teologiei islamice. Aceste incercari i-au adus desigur foarte multe critici din partea miscarilor musulmane ortodoxe, fiind catalogat ca naturalist. Printre cele mai importante activitati academice ale sale se numara si comentariul Bibliei, prima incercare de comentariu biblic din cadrul spatiului musulman. Scopul acestui comentariu a fost acela de a descoperi autenticitatea textelor biblice si caracaterul revelator al acestora. In mentalitatea musulmana din perioada vietii sale crestinismul era perceput si inteles ca o religie politeista din cauza invataturii despre Sfanta Treime pe care musulmanii nu o puteau intelege altfel decat inchinare la trei Dumnezei^[7].

Printre cele mai importante realizari ale marelui ganditor Ahmad Khan se numara fondarea unei scoli in care accesul la educatie sa fie permis atat barbatilor cat si femeilor, crearea unui colegiu numit Anglo-Muhammadan Oriental College, cunoscut astazi ca Universitatea Aligarh^[8]. Inspiratia de a crea un sistem de invatamant dupa model occidental i-a venit in urma calatoriei in Anglia, acolo unde a locuit pentru mai bine de jumatate de an, intrand astfel in contact cu noile tendinte academice ale vremii. Printre telurile activitatii sale se numarau accesul studentilor musulmani la un sistem de invatamant modern, traducerea celor mai importante carti din urdu in engleza si invers, accesul femeilor in cadrul invatamantului universitar, dar si facilitarea unui studiu in Europa pentru studentii indieni^[9].

Se inscrie in linia gandirii teologiei liberale si prezinta religia ca o “experienta” si „interiorizare“. De asemena, pentru el, adearata religie nu putea sa contrazica stiinta, cele doua, stiinta si religia fiind complementare. S-a preocupat foarte mult de intalnirea coranului cu stiinta moderna, fiind convins de faptul ca intre cele doua exista o congruenta, coranul fiind cuvantul lui Dumnezeu, iar natura opera lui Dumnezeu. A incercat sa implementeze metoda academica occidentala in interpretarea coranulu, ideile sale ramanand insa intr-un cadru destul de restrans. A avut un foarte mare aport in cadrul teoriei celor doua state, cat si in initierea congresului national indian

Date personale
Ahmad Khan
Ahmad Khan
Născut	17 octombrie 1817^[1]^[2]^[3]^[4] Delhi, Imperiul Mogul
Decedat	27 martie 1898 (80 de ani)^[1]^[2]^[3]^[4] Aligarh, India Britanică
Cetățenie	India Britanică
Religie	Islam
Ocupație	judecător filozof Cavaler avocat politician teolog[*]
Activitate
Alma mater	Universitatea din Edinburgh

· 1918: A murit scriitorul american Henry Adams.

· 1923: James Dewar, chimist, inventator și fizician scoțian (n. 1842)
* 1927: Nicolae Lugojanu cavaler de Caransebeș (în germană: Nikolaus Logoschan von Karánsebes, n. 16 decembrie 1854, Caransebeș – d. 27 martie 1927, Sibiu) a fost un militar și inventator român. A fost inițial general în Armata Comună a Austro-Ungariei, în care a avansat până la gradul de general de brigadă, ulterior a trecut în Armata Română, în care a fost înălțat la rangul de general de divizie.

Nicolae a fost fiul grănicerului și învățătorului Dimitrie Lugojanu și soției sale Iconia. Studiile și le-a urmat la școală normală matematică din Caransebeș și la cea militară din Traiskirchen. Iar Academia Militară și Școală de Război le-a absolvit în Viena.^[1]

În ziua de 1 noiembrie 1880 a devenit locotenent în regimentul de artilerie al forțelor de apărare regale maghiare „Alois Pichler” nr. 3 la Komárom^[2] și a luat parte în campania de la 1882 din Bosnia și Herțegovina. Ridicat la grad de căpitan de clasa I în regimentul k.u.k. de artilerie „Erzherzog Albrecht” nr. 5 pe 1 mai 1894^[3], a avansat în 1902 la gradul de maior al regimentului nr. 36 la Sibiu.^[4]

Caransebeș, primăria

A fost colonel major în corpul de armată nr. VII și comandant al regimentului de artilerie nr. 19 la Oradea începând cu anul 1907.^[5] În același post a fost numit colonel la 18 august 1914. Deja la începutul Primului Război Mondial a avut prilejul să se distinge, fiind decorat cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 3-a cu decorația de război.^[6] Era deja purtător al medaliei de merit militar Signum Laudis, la bandă roșie.

Lugojanu a avansat general de brigadă (Generalmajor) cu rang de la 1 noiembrie 1917 și nobilat la 14 februarie 1918^[7] (diploma de la 1 aprilie a anului) cu predicatul „Cavaler de Caransebeș”.^[8]

Încadrându-se în armata română în ianuarie 1919, a fost înălțat la gradul de general de divizie. Înrudit fiind cu preotul Gheorghe Buru, ceremonialul catedralei caransebeșene, el își petrecea concediul, an de an, în Caransebeș. Acolo își întâlnea prietenii din copilărie și camarazii de arme. Ales reprezentant al Caransebeșului la Comunitatea de avere, grănicerii voiau să-l aleagă după Unire președinte al acestei instituțiuni. Neputându-se stabili un acord între grupările politice, el a renunțat de a mai candida. Retrăgându-se la Sibiu, acolo a și fost înmormântat de preotul militar, colonel Iosif Serafin din Pătaș

Ca „primtenente c. r. de artilerie” a inventat în anul 1889 cheia dublă („Kommoditäts-Doppelschlüssel”), cu care se putea deschide pe timpuri orice ușă. A fost patentată în Austro-Ungaria, Germania, Franța (patentul 201 293 de la 17 octombrie 1889) și Anglia.^[9]

Staționat la Bratislava a înaintat la 21 august 1904 din nou o cerere de patentare, și la 1 iulie 1905 a căpătat patentul austro-ungar nr. 22 262 pentru o scăriță modificată: Este un etrier, ale cărui brațe constau din două părți conectate împreună cu manșoane. Aretarea pieselor conectate cu podul sunt limitate de câte o opritoare, care sunt situate în interiorul scăriței ale suportului și se mișcă pe caneluri.

· 1931 - A murit scriitorul britanic Arnold Bennett (n.27.05.1867).
* 1932: Eliezer Steinbarg (Shtaynbarg; n. 18 mai 1880, Lipcani, Imperiul Rus – d. 27 martie 1932, Cernăuți, Regatul României^[2]) a fost un profesor de limba idiș și poet și fabulist evreu din Basarabia.

S-a născut în orașul Lipcani, Basarabia și a lucrat ca profesor de limba idiș în Basarabia și în Volinia. A început să scrie poezii în limba idiș în 1902, dar scrierile sale au fost publicate abia după moartea lui.^[3] El a predat limbile idiș și ebraică, a scris și a regizat piese de teatru pentru copii și a fost redactor al revistei Kultur, o publicație culturală în limba idiș. El a devenit o personalitate notabilă în domeniul culturii idiș din România, iar poeziile sale au fost recitate pe scară largă.^[4]

Prima sa operă publicată, Mesholim, era o carte de fabule care a apărut la scurtă vreme după moartea lui și a avut parte de succes comercial.^[5] Unele poezii ale lui Eliezer Steinbarg pot fi găsite în culegerea bilingvă The Jewish Book of Fables (2003), tradusă în engleză de Curt Leviant.^[4] A fost înmormântat în cimitirul evreiesc din Cernăuți. Societatea Culturală Evreiască Eliezer Steinbarg din Cernăuți este numită după el

Date personale
Eliezer Steinbarg
Născut	18 mai 1880 Lipcani, Imperiul Rus
Decedat	27 martie 1932 (51 de ani) Cernăuți, Regatul României^[2]
Înmormântat	Cernăuți
Cetățenie	România
Etnie	evrei
Ocupație	poet fabulist[] scriitor dramaturg scriitor de literatură pentru copii[]
Activitate
Limbi	limba idiș^[1]

* 1933: Prințesa Matilda de Saxonia, Ducesă de Saxonia (19 martie 1863, Dresda^[1] – 27 martie 1933, Dresda^[1]) a fost al treilea copil al regelui George de Saxonia și a soției acestuia, Maria Ana a Portugaliei. A fost sora mai mare a ultimului rege al Saxoniei, Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei

Ca tânără, Matilda a fost liniștită și blândă dar nu a fost o fată drăguță. Tatăl ei a plănuit s-o căsătorească cu Prințul Rudolf al Austriei însă Rudolf a refuzat și s-a căsătorit cu Prințesa Stéphanie a Belgiei.

S-a convenit apoi ca Matilda să se căsătorească cu nepotul împăratului Franz Joseph al Austriei care era și moștenitorul prezumptiv al tronului austro-ungar, Arhiducele Franz Ferdinand. Arhiducele a ales să facă o căsătorie morganatică cu Sofia Chotek. (Relațiile dintre cele două nații s-au îmbunătățit numai când sora mai mică a Matildei, Prințesa Maria Josepha s-a căsătorit cu Arhiducele Otto Franz).

Matilda s-a acrit de atâtea respingeri și critici și și-a înecat nefericirea în alcool, asigurându-și porecla de "Schnapps-Mathilde". A fost o pictoriță de talent și a luat lecții de la artistul Alfred Diethe din 1890 până în 1901. Unele dintre picturile ei, în principal peisaje și scene din viața de la curtea din Pillnitz, au fost făcute printuri. Altele au apărut pe cărți poștale, care au fost vândute pentru a strânge bani în scopuri caritabile.

Matilda a murit necăsătorită la 27 martie 1933 la vârsta de 70 de ani.

Date personale
Prințesa Matilda

Nume la naștere	Mathilde Marie Auguste Viktorie Leopoldine Karoline Luise Franziska Josepha
Născută	19 martie 1863 Dresda, Saxonia
Decedată	27 martie 1933 (70 de ani) Dresda, Saxonia, Germania
Înmormântată	Catedrala Sfânta Treime din Dresda
Părinți	George de Saxonia Maria Ana a Portugaliei
Frați și surori	Prințesa Maria Josepha a Saxoniei Prințul Johann Georg al Saxoniei Prince Maximilian of Saxony[*] Prințul Albert de Saxonia Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei
Cetățenie	Germania
Ocupație	artistă
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Wettin

· 1952 - Fondatorul Toyota, Kiichiro Toyoda, moare în această zi. Toyoda se trăgea dintr-o familie de inventatori, tatăl său, Sakichi Toyoda, fiind considerat un fel de Thomas Edison al Japoniei pentru inovaţiile tehnice. Familia deţinea compania Toyoda Loom Works care producea utilaje textile, dar în 1937 Kiichiro s-a decis să înfiinţeze şi o divizie auto. Astfel a apărut Toyota Motor Corporation. Înlocuirea "d"-ului din denumire cu un "t" a venit ca urmare a faptului că Toyota este mai uşor de scris în caractere japoneze, decât titulatura originală. Paradoxal Toyota, companie care a detronat General Motors, a pornit tocmai având ca inspiraţie industria americană. Primul automobil AA se spune că era chiar o copie fidelă, sau un omagiu, adus unui Chevrolet sedan. Fondatorul s-a retras însă de la compania sa în 1950, fiind nemulţumit că nu poate ridica vânzările la nivelul aşteptat. În locul său a venit vărul Eiji Toyoda, cel care a adus consacrarea Toyota şi, totodată, cel care a înfiinţat Lexus.

· 1952: Ioan A. Bassarabescu (n. 17/29 decembrie 1870, Giurgiu - d. 27 martie1952, București) a fost un scriitor român, membru corespondent al Academiei Române.
Cel de-al șaselea fiu al căpitanului Alexandru Bassarbescu, coleg de liceu la Sfântu Sava cu Nicolae Bălcescu și Ion Ghica. Ulterior a devenit primar al orașului Giurgiu. Mama se numea Elisabeta-Eliza născută Starostescu
În jurul anului 1877, familia se mută la București unde Ion Alexandru Bassarabescu urmează cursurile colegiului Sfântu Sava (1884-1891) și apoi Facultatea de Litere din București (1891-1897). A fost profesor de geografie în Focșani în 1896 și din 1897 se mută la Ploiești, unde va lucra până la pensie. A scris numai proză scurtă, fiind pus de istoricii literari în rând cu Ion Luca Caragiale sau Alexandru Brătescu Voineștipentru că cultiva schița și momentul.
Opere:

Nuvele, 1903
Vulturii, 1907
Norocul, 1907
Ovidiu Șicană, farsă într-un act și trei tablouri, 1908
Noi și vechi, 1909
Nenea, 1916
Un dor împlinit, 1919
Moș Stan, 1923
Spre Slatina, 1924
Un om în toată firea, 1927
Domnu Dincă, 1928
Opere complete, 2 volume, 1939-1940
Proză, 1942
Lume de ieri, Amintiri vesele și duioase, 1943

Membru corespondent al Academiei Române

Date personale
Ioan A. Bassarabescu
Scriitorul Ioan A. Bassarabescu
Născut	17/29 decembrie 1870 Giurgiu, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești
Decedat	27 martie 1952, (82 de ani) București, Republica Populară Română
Cauza decesului	accident rutier[*]
Părinți	Alexandru Bassarbescu Elisabeta-Eliza (n. Starostescu)
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor
Activitate
Cauza decesului	accident rutier[*]
Educație	Facultatea de Litere din București
Alma mater	Universitatea din București
Partid politic	Partidul Conservator

* 1955: Ivan Șubașici, în limba croată, Ivan Šubašić, (n. 7 mai 1892 - d. 22 martie 1955) a fost un politician croat și iugoslav, cunoscut ca ultimul ban^[1] al Banovina croată.

S-a născut în Vukova Gorica, în apropiere de Karlovac, pe atunci parte din Austro-Ungaria. A absolvit liceul în Zagreb, și s-a înscris la Facultatea de Teologie din cadrul Universității din Zagreb. În timpul Primului Război Mondial, a fost înrolat în Armatei Austro-Ungara unde a luat parte în lupta contra forțelor sârbești de pe râul Drina. Ulterior a fost trimis pe Frontul de Răsărit unde a profitat de ocazie să-i slăbească pe ruși. De aici s-a alăturat voluntarilor iugoslavi luptând în cadrul armatei sârbe pe Frontul Macedonean.

După război, Șubașici a obținut diploma de Drept la Universitatea din Zagreb, iar ulterior a deschis un birou de Drept în Vrbasko. Acolo l-a cunoscut pe Vladko Maček și s-a alăturat Partidului Țărănesc Croat. În 1938, a fost ales în Adunarea Națională Iugoslavă.

În august 1939, Maček și pe atunci prim-ministrul iugoslav Dragișa Cvetkovici au ajuns la un acord cu privire la reconstruirea constituțională a Iugoslaviei și restaurarea statalității croate sub forma Banovinei croate - o entitate autonomă, care împreună Croația proprie, cuprindea părți mari din Bosnia și Herțegovina actuală și câteva părți din Voivodina actuală care avea o majoritate croată. Șubașici a fost numit primul ban - șeful titular al acestei entități, responsabil de guvernul său.

Banovina a fost desființată împreună cu Regatul Iugoslaviei după invadarea puterilor Axei în aprilie 1941. Șubașici s-a alăturat lui Dușan Simovici și guvernului său în exil, dar înainte să plece, a refuzat să autorizeze eliberarea unui număr mare de croați comuniști și de extremă stânga, arestați și ținuți sub supravegherea sa în închisori.

În emigrație, Șubașici a reprezentat primul guvern regal iugoslav în SUA. Treptat, lărgirea decalajului dintre guvernul regalist și mișcările de rezistență majore iugoslave încorporate lui Tito și a partizanilor săi comuniști l-au forțat pe Winston Churchill să medieze. Șubașici, un croat non-comunist, a fost numit noul prim-ministru^[3] pentru a ajunge la un compromis între Tito - a cărui forțe a reprezentat de facto guvernul teritoriilor eliberate - și monarhia, care-l prefera pe Draža Mihailovici și cetnicii lui dominat de sârbi.

După ce l-a respins public pe Mihailovici, Șubașici s-a întâlnit cu Tito pe insula Vis și au semnat acordul Tito-Șubașici, care i-a recunoscut pe partizanii ca principala armată legitimă a Iugoslaviei, în schimbul recunoașterii partizanilor în mod oficial și să ia parte la noul guvern. Șubașici și-a păstrat funcția până pe 7 martie 1945, când Tito devenise oficial prim-ministru. Șubașici a fost apoi ministru de externe până în octombrie, când a demisionat, având neînțelegeri cu politica comunistă a noului guvern.

Șubașici și-a petrecut restul vieții, departe de viața politică, murind în 1955 la Zagreb. Aproximativ 10.000 de persoane au participat la funeralii.^[4] Este îngropat în Cimitirul Mirogoj.

Date personale
Ivan Șubașici
Ivan Șubașici
Născut	27 mai 1892 Karlovac, Croația
Decedat	27 martie 1955 (62 de ani) Zagreb, RSF Iugoslavia
Înmormântat	Mirogoj[*]
Naționalitate	Croat
Cetățenie	Iugoslavia
Religie	Catolic
Ocupație	politician
Al 23-lea Prim-ministru al Iugoslaviei
În funcție 8 iulie 1944 – 30 ianuarie 1945
Președinte	Petru al II-lea al Iugoslaviei
Precedat de	Božidar Purici
Succedat de	Iosip Broz Tito
Ban al Croației
În funcție 1939 – 1943
Precedat de	funcție înființată
Succedat de	Vladimir Nazor (ca Președinte al ZAVNOH)

Partid politic	Partidul Țărănesc Croat (HSS)
Alma mater	Universitatea din Zagreb

· 1967: Jaroslav Heyrovský, chimist ceh, laureat Nobel (n. 1890)

· 1968: Iuri Alexeevici Gagarin (în rusă Юрий Алексеевич Гагарин; n. 9 martie 1934, Klușino, RSFS Rusă, URSS — d. 27 martie 1968, Kirjaci, RSFS Rusă, URSS) a fost un cosmonaut sovietic, Erou al Uniunii Sovietice. La 12 aprilie 1961, el a devenit primul om care a ajuns în spațiu și pe orbita Pământului. A primit numeroase medalii în diferite țări pentru zborul său de pionierat în spațiul cosmic
Conform versiunii oficiale, pe 27 martie 1968, ora 10:31 dimineața, avionul MiG-15UTI în care se afla Iuri Gagarin și copilotul Vladimir Sereghin s-a prăbușit în apropierea satului Novoselovo, la 18 km de orașul Kirjaci, Regiunea Vladimir(190 km la est de Moscova). Totuși, există elemente care pun la îndoială atât data și ora catastrofei, cât și împrejurările ei. Rezultatele raportului nu au fost făcute publice până în prezent; acestea împreună cu resturile avionului, depozitate la Institutul de cercetări nr. 13 al Ministerului Apărării, au fost clasificate. În decursul anilor au fost lansate mai multe versiuni posibile pentru evenimentele întâmplate care au condus la dispariția prematură a celor doi aviatori. La puțin timp după destrămarea Uniunii Sovietice, mai mulți specialiști care au luat parte la anchetă au susținut că avionul a intrat în vrie. O altă ipoteză este că avionul ar fi lovit un balon meteorologic. Au mai fost și alte ipoteze, mai puțin plauzibile, s-au mai făcut referiri la o eroare de pilotaj coroborată cu o defecțiune tehnică a aparatului, asasinarea comandată de către Leonid Brejnev

Date personale
Iuri Gagarin Юрий Гагарин
Gagarin în 1964
Nume la naștere	Юрий Алексеевич Гагарин
Născut	9 martie 1934^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8]^[9] Klușino, RSFS Rusă, Uniunea Sovietică
Decedat	27 martie 1968 (34 de ani)^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8]^[9] Kirjaci, RSFS Rusă, Uniunea Sovietică
Înmormântat	necropola din zidul Kremlinului[*]
Cauza decesului	accident aviatic
Părinți	Q88400168[] Anna Gagarina[]
Căsătorit cu	Valentina Ivanovna Gagarina[*]
Copii	Elena Gagarina[] Galina Yuryevna Gagarina[]
Naționalitate	Rus
Cetățenie	URSS
Etnie	rus
Religie	ateism
Ocupație	aviator astronaut ofițer politician explorator
Astronaut
Alte nume	Iuri Alexeevici Gagarin
Ocupații anterioare	Pilot
Alma mater	Saratov Industrial Technical[] Orenburg Military Aviation Piloting High School[] Academia de Inginerie a Forțelor Aeriene Jukovski[*]^[1]
Timp în spațiu	1 oră și 48 de minute
AEV totale	1
Misiuni	Vostok 1
Decorații

* 1970: Leon Silviu Daniello (n. 2 octombrie 1898, Budapesta, Austro-Ungaria – d. 27 martie 1970, Cluj, RS România) a fost un medic român, membru corespondent al Academiei Române.

A fost descendent al unei vechi familii grănicerești, cu numele strămoșesc Dănilă. Tatăl său, Ioan, a fost controlor la căile ferate. Mama sa s-a numit Elena, născută Pavelu. La data nașterii, tatăl său era funcționar la căile ferate maghiare, în Budapesta.

Leon Daniello a urmat cursurile Liceului din Năsăud, unde a obținut diploma de bacalaureat în anul 1917. În același an s-a înscris la facultatea de medicină a Universității din Budapesta (1917-1918). Întrerupe studiile după două semestre, fiind încorporat la Regimentul 63 Infanterie austriac. A urmat școala de ofițeri la Alba Iulia. A prestat serviciul militar până la sfârșitul războiului, fără să fie pe front. Continuă studiile universitare la Facultatea de Medicină din Cluj (1918-1922). Doctoratul în medicină în 1922. În anul 1924 a urmat cursuri de specializare în pneumoftiziologie la Spitalul "Wilhelmin" din Viena, iar în anii 1924-1925, la clinicile conduse de Ernst von Romberg și E. Sauerbruch din München, unde s-a specializat, ca "asistent străin", în fiziopatologia pulmonară, ftiziologia și radiologia medicală. Între anii 1926 și 1927, a lucrat la Spitalul "Charité" și la Institutul "Pasteur" din Paris. În anul 1930, a susținut teza de docență, cu titlul "Studiu critic despre debutul ftiziei adultului" și a primit titlul de docent în anul 1929. A vizitat pentru documentare privind modul de organizare, numeroase stațiuni sanatoriale: Heuteville (Franța, în 1926), Davos, Arosa (Elveția, în 1927), iar în 1930, din Germania și Scandinavia. În anul 1931 a făcut o călătorie de studii în Italia de Nord, cu vizitarea sanatoriului de la Sondalo.

S-a ocupat de organizarea, la Cluj, a profilaxiei antituberciloase la studenți, împreună cu dr. Iuliu Hațieganu, înființând, în 1926, primul dispensar studențesc din România și unul dintre primele din Europa. În 1928 a înființat primul dispensar TBC pentru populație, din Cluj.

Date personale
Leon Daniello
Născut	2 octombrie 1898 Budapesta, Regatul Ungariei
Decedat	27 martie 1970 (72 de ani) Cluj, Republica Socialistă România
Cetățenie	România
Ocupație	medic
Modifică date / text

Membru corespondent al Academiei Române

* 1972: Maurits Cornelis Escher, cunoscut și după inițialele sale, M.C. Escher(n. 17 iunie 1898 – d. 27 martie 1972), a fost un artist plastic, gravor și grafician olandez. A locuit mult timp la Haga, Olanda, unde a fost deschis un muzeu în cinstea sa, Muzeul Escher.

Cele mai cunoscute lucrări ale sale au ca punct de plecare obiecte imposibile și iluzii optice.

Date personale
Maurits Cornelis Escher
Maurits Cornelis Escher
Nume la naștere	Maurits Cornelis Escher
Născut	17 iunie 1898^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8]^[9] Leeuwarden, Țările de Jos^[10]
Decedat	27 martie 1972 (73 de ani)^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8]^[9] Q21029603[*]
Înmormântat	New general cemetery Baarn[*]
Părinți	George Arnold Escher[] Sara Adriana Gleichman[]
Cetățenie	Regatul Țărilor de Jos
Ocupație	gravor[] ilustrator[] designer de timbre[] pictor gravor[] grafician[*]
Activitate
Pregătire	Samuel Jessurun de Mesquita[*]
Opere importante	Still Life with Spherical Mirror[], Waterfall[], Ascending and Descending[*]^[1]
Premii	Ordinul Orania-Nassau în grad de cavaler[*]
Site oficial	http://www.mcescher.com/

* 1973: Mihail Kalatozov (n. 28 decembrie 1903, Tbilisi, Georgia, Imperiul Rus — d. 27 martie 1973, Moscova, U.R.S.S.) a fost un regizor de film sovietic. Peliculele sale sunt puțin cunoscute, excepție făcând Zboară cocorii (1957), considerat o capodoperă,^[1] câștigător al marelui premiu în cadrul ediției din 1958 a Festivalului Internațional de Film de la Cannes

Kalatozov a debutat în 1928. Filmele lui sunt diverse ca subiecte, însă inegale sub aspect valoric. Autorii enciclopediei Secolul cinematografului selectează doar două „realizări de excepție” din filmografia lui: Sarea Svaneției (1930) și Zboară cocorii (1957).^[10] Întreaga carieră a regizorului s-a situat între două tendințe: subiectele comandate, propagandistice și încercarea permanentă de a crea un limbaj cinematografic nou.

Scenariile filmelor sale vizează aspecte ale propagandei sovietice de-a lungul a treizeci de ani: „centralizarea” societății și a economiei țării, Al Doilea Război Mondial – mai întâi dintr-o perspectivă glorioasă (direcția I.V. Stalin), apoi într-o lumină umană, pacifistă (Zboară cocorii; după condamnarea lui Stalin de către Nikita Hrușciov) –, Războiul Rece (Complotul condamnaților, 1950),^[11] simboluri desprinse din imaginarul proletcultist ce dovedesc nevoia de „revoluționare” a mentalităților ș.a. În anii 1960, Kalatozov lucrează peste hotare: Eu sunt Cuba (1964) are la bază aceeași ideologie socialistă, însă Cortul roșu (1969) este realizat în Occident (fapt datorat succesului obținut de Zboară cocorii), cu concursul unor actori importanți precum Sean Connery, Claudia Cardinale și Peter Finch. Filmele Scrisoare neexpediată (1960) și Cortul roșu sunt construite în jurul unor expediții cu final tragic.

Filmografie:

1930 Sarea Svaneției (Соль Сванетии)
1939 Bărbăție (Мужество)
1941 Cuceritorii aerului (Валерий Чкалов)
1950 Complotul condamnaților (Заговор обречённых)
1953 În toiul luptei (Вихри враждебные)
1954 Prieteni credincioși (Верные друзья)
1956 Primul eșalon (Первый эшелон)
1957 Zboară cocorii (Летят журавли)
1960 Scrisoare neexpediată (Неотправленное письмо)
1964 Eu sunt Cuba (Я — Куба)
1969 Cortul roșu (Красная палатка)

Date personale
Mihail Kalatozov

Născut	15/28 decembrie 1903^[1] Tbilisi, Imperiul Rus^[2]
Decedat	27 martie 1973 (69 de ani)^[3]^[1]^[4]^[5]^[6]^[7] Moscova, URSS
Înmormântat	Cimitirul Novodevicii[*]
Copii	Georgy Kalatozishvili[*]
Cetățenie	Imperiul Rus URSS
Ocupație	regizor de film scenarist diplomat director de imagine
Alma mater	Saint Petersburg State Theatre Arts Academy[*]
Alte premii
Premiul Stalin Artist al Poporului URSS[] Ordinul Steagul Roșu al Muncii Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[] Ordinul Steaua Roșie[] Artist emerit al RSFSR[] People's artist of the Georgian SSR[*]

· 1977 - A murit Iustinian Marina, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977) (n.22.02.1901).

· 1977 - A murit Tudor Măinescu, epigramist şi prozator satiric („Surîs“, „Schiţe oarecum vesele“) (n.23.02.1892).

* 1977: Nil Dorobanțu (n. 1 august 1920, Crainici, Mehedinți - d. 27 martie1977, Crainici, Mehedinți) A fost un vestit ieroschimonah ortodox, stareț, duhovnic, ascet și mistic, predicator iubit de credincioși. Părintele Nil Dorobanțu s-a împotrivit ateismului comunist. A îmbrăcat haina nebuniei pentru Hristos, formă de manifestare puțin cunoscută în spațiul monahal românesc. A fost arestat și închis de mai multe ori, a fost urmărit de Securitate. A fost caterisit în 1956. A continuat să facă zilnic Sfânta Liturghie în case de credincioși ortodocși, în peșteri, în păduri. A fost bătut și prigonit. A murit cu pieptul zdrobit de bătaie în 1977. La deshumarea făcută în 2016, trupul lui nu a fost găsit în mormânt, sicriul fiind plin cu pământ și fără capac. S-au păstrat mii de pagini din scrierile părintelui Nil. Pentru a edita această bogată operă teologică s-a constituit o asociație care tezaurizează scrierile, obiectele care i-au aparținut, mărturiile celor care l-au cunoscut.

S-a născut la 1 august 1920 în satul Crainici, comuna Bala, județul Mehedinți. A fost sublocotent la Vânătorii de munte în Regimentul de gardă de la Predeal. A fost licențiat în Teologie, Filosofie și Litere. A fost doctorand în Teologie la profesorul Dumitru Stăniloae, absolvent a 4 ani de Drept, absolvent al Școlii de Stenodactilografie. A intrat în monahism la mănăstirea Cernica, luând numele de Nechifor.^[2]

În anul 1948 a fost hirotonit ierodiacon la Zaclău (Tulcea), în 1949 ieromonah, în 1952, la 5 august a fost tuns în schima mare, la recomandarea părintelui Benedict Ghiuș, la mănăstirea Sihăstria, luând numele Nil.

A fost secretar eparhial, director de studii la seminarul monahal, stareț și duhovnic la mănăstirile: Tarnița (Vrancea), Măgura Ocnei și Bogdana (Bacău), Nechit, Tarcău, Văratec (Neamț).

În 1956, pe 3 ianuarie a fost arestat și ținut 120 de zile în temniță, fără să fi fost judecat, supus la batjocură și la tortură. În 24 aprilie a fost judecat și achitat, după ce a fost supus expertizei medicale a 20 de medici și declarat sănătos.

Motivul întemnițării sale a fost “misticismul”, mărturisirea lui Hristos, lucrarea sa apostolică fiind una de propovăduire a dreptei credințe, străbătând țara în lung și în lat cu Biserica în spinare, săvârșind zilnic Sfânta Liturghie, predicând, convertind, spovedind și împărtășind poporul, în acele vremuri de prigoană comunistă.

A fost caterisit în noiembrie 1956.

S-a retras în satul natal (Crainici, jud. Mehedinți) pentru studiu intelectual, unde a trăit ascuns, în smerenie și în asceză severă.

La 27 martie 1977 s-a mutat în veșnicie.

A fost urmărit, chemat să dea declarații, bătut, arestat de mai multe ori, ultima dată în 3 ianuarie 1956. Sentința nr. 83 a Tribunalului Militar Iași din dosarul 92/1956 menționează: “Inculpatul Dorobanțu Nicolae, zis Nil, fost stareț la Schitul Nechit, Raionul Buhuși, este învinuit că a ținut slujbe religioase fără încuviințarea forurilor superioare bisericești, că în timpul acestor slujbe ar fi făcut agitațiuni, care ar pune în pericol siguranța Statului, a arătat că din școli au fost scoase icoanele și că politica comunistă nu-i bună, făcând astfel propagandă socialmente periculoasă”. A trecut prin experiențe care l-au adus în situații limită, a fost bătut și umilit, dar a folosit timpul pentru a experimenta mistic iertarea celui care te lovește cu bocancul, care îți aplică un pumn în ochi încât luni de zile resimți durerea, dar chiar și în aceste condiții catehizează, dezleagă, iartă, întoarce la ortodoxie, împărtașește. A fost evaluat medical și declarat sănătos mental de o echipă de medici. În 24 aprilie, a fost lăsat în libertate, fiind achitat. Cu toate acestea, în luna noiembrie 1956 i s-a interzis să mai slujească, fiind caterisit.

Date personale
Nil Dorobanțu
Nil Dorobanțu
Născut	1 august 1920 Crainici, România
Decedat	27 martie 1977, (56 de ani) Crainici, România
Părinți	Dumitru și Ana
Cetățenie	România
Religie	ortodoxă
Ocupație	ieroschimonah
Activitate
Alte nume	Nechifor
Educație	Facultatea de Teologie din București, Facultatea de Filosofie și Litere din București, Facultatea de Drept din București^[1]
Alma mater	Facultatea de Teologie din București, Facultatea de Filosofie și Litere din București, Facultatea de Drept din București
Pregătire	Dumitru Stăniloae, Nichifor Crainic, Nicodin Bujor, Antim Nica, Arsenie Boca, Ioan Iovan, Daniil Sandu Tudor

· 1981: Mao Dun, scriitor chinez (n. 1895)
* 1983: Hanna Malewska (n. 21 iunie 1911, Jordanowice, Grodzisk Mazowiecki— d. 27 martie 1983, Cracovia) a fost o scriitoare, eseistă și autoare poloneză de romane istorice. În 1933 a absolvit facultatea de istorie din cadrul Univeristății Catolice din Lublin. Fiind membră a Armatei Naționale, n-a ezitat să lupte în vremea revoltei din Varșovia. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial s-a mutat la Cracovia. În anii 1945-1953 colaborează regulat la ziarul „Tygodnik Powszechny”, iar din 1956 a făcut parte din echipa redacției. Între 1957-1973 a îndeplinit funcția de redactor șef al lunarului „Znak”.
Opere literare:

Cabrera (1931);
Wiosna grecka (1931);
Żelazna korona (1936);
Kamienie wołać będą (1946);
Żniwo na sierpie (1947);
Stanica (1947);
Przemija postać świata (1954);
Sir Tomasz More odmawia (1956);
Opowieść o siedmiu mędrcach (1959);
Listy staropolskie z epoki Wazów (1959);
Panowie Leszczyńscy (1961);
Apokryf rodzinny (1965);
Labirynt. LLW, czyli co może zdarzyć się jutro (1970);
O odpowiedzialności. Wybór publicystyki (1945—1976) (1987)

Date personale
Hanna Malewska
Hanna Malewska
Născută	21 iunie 1911^[1]^[2] Grodzisk Mazowiecki, Polonia
Decedată	27 martie 1983 (71 de ani)^[1]^[3]^[2] Polonia Mică
Înmormântată	Q16612261[*]
Cetățenie	Polonia
Ocupație	scriitoare
Limbi	limba poloneză
Studii	Universitatea Catolică Papa Ioan Paul al II-lea din Lublin
Note
Premii	Cross of Valour[*]

· 1985: Pompiliu Marcea, critic și istoric literar (n. 1928)

· 1998: A decedat Ferdinand Anton Ernst Porsche, fondatorul renumitei companii de automobile care-i poarta numele.

· 2000 - A murit regizorul Paul Călinescu, unul dintre pionierii cinematografiei româneşti (filmele: “Răsună valea”, “Porto Franco”, “Pe răspunderea mea”) (n.21.08.1902).

· 2001 - A murit Ovidiu Bădilă, contrabasist de renume internaţional (n.1962).

* 2001: Nicolae Lupu (n. 24 martie 1921, Viștea de Sus, județul Făgăraș, azi în județul Brașov - d. 27 martie 2001, Sibiu), a fost un istoric și arheologromân, director al Muzeului Brukenthal (1948-1969), șef al Secției din Sibiu a Academiei Române (1956-1970), decan al Facultății de Filologie și Istorie din Sibiu a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1969-1973), șef al Catedrei de istorie a Facultății de Filologie și Istorie din Sibiu (1973-1976), membru al Academiei de Științe Sociale și Politice (din 1969), doctor honoris causa al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (2000).
După școala primară din satul natal, a urmat ciclul inferior al Liceului „Radu Negru” din Făgăraș (1933-1937), ciclul superior al Liceului „Decebal” din Deva (1937-1941), Facultatea de Studii Clasice și Arheologie a Universității „Ferdinand I” din Cluj, refugiată la Sibiu, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria (1941-1946).

În timpul facultății a lucrat sub îndrumarea profesorului Constantin Daicoviciu pe principalele șantiere arheologice din Transilvania, în special la Sarmisegetusa Ulpia Traiana. După facultate, a fost profesor și pedagog la Liceul Teoretic Mixt „Titu Maiorescu” din Aiud și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. După naționalizarea din 1948, a fost numit director al Muzeului Brukenthal din Sibiu. În 1948, Muzeul Brukenthal era un mare depozit neorganizat de foarte însemnate valori culturale. În fruntea unui colectiv mic dar valoros, Nicolae Lupu a restaurat palatul și a creat condiții de restaurare-conservare, a reorganizat colecțiile și depozitele, a făcut numeroase noi achiziții, a încorporat Muzeul de Științe Naturale, a obținut importantele clădiri Casa Albastră și Primăria Veche, a obținut terenurile din Pădurea Dumbrava, unde, în 1962, a început organizarea unui muzeu al tehnicii populare, care poartă astăzi numele de Complexul Național Muzeal „Astra”. Au fost identificate o mulțime de opere de artă care până atunci figurau ca anonime. A înființat revista „Muzeul Brukenthal-studii și comunicări”, al cărei prim redactor șef a fost. În acești ani, ca arheolog, a descoperit și cercetat cetatea dacică de la Tilișca, menționată în documente încă din sec. al XIX-lea. A întreprins vizite culturale oficiale în mai multe state, cele mai importante în R. F. G. și S.U.A. Și-a luat doctoratul în Istoria veche a României în anul 1967.

În anul 1956 a demarat și finalizat înființarea Secției din Sibiu a Filialei din Cluj a Academiei Române, care, după ce a purtat diverse denumiri, s-a denumit, după 1990, Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române. În anul 1957 a dispus demararea proiectului de realizare a unui dicționar al graiurilor săsești, inițiativă pe care a menținut-o ca obiectiv principal al institutului. În cadrul acestei instituții, Nicolae Lupu a înființat revista „Forschungen zur Volks-und Landeskunde” (1959), al cărei prim redactor șef a fost.

Atât la Muzeul Brukenthal, cât și la secția Academiei, a angajat și ocrotit, în timpuri grele, intelectuali de marcă, urmăriți pentru faptul de a avea dosare politice necorespunzătoare regimului politic al vremii: Harald Krasser, Bernard Capesius, Cornel Irimie, Iulius Bieltz, Gustav Gündisch, Carol Göllner, Haralambie Chirca, Teodor Ionescu.

Între anii 1966-1969, a inițiat și finalizat demersurile pentru înființarea unui centru universitar laic la Sibiu. În anul 1969 s-a înființat Facultatea de Filologie și Istorie din Sibiu, a fost preșendinte al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și a devenit primul decan al acestei facultăți. În timpul acestui decanat, a înființat specializările Istorie, Istorie-Germană, Germană-Română, Engleză-Română, Engleză-Germană, Istorie-Engleză, Germană-Engleză, Științe Economico-Administrative (devenită ulterior Drept economico-administrativ). A aprobat Facultății de Industria Lemnului din Brașov să deschidă un centru de învățământ la Sibiu, acesta fiind începutul învățământului superior tehnic la Sibiu. A adus la Facultatea de Filologie-Istorie personalități naționale, care au pregătit un corp valoros de cadre universitare (Emilia Milicescu, Mihail Isbășescu, Georg Scherg, Mihail Bogdan, sau mai tinerii Liviu Maior și Vasile Vesa). Cu o întrerupere de câțiva ani, în deceniul al nouălea al secolului trecut, Nicolae Lupu a predat la Universitatea „Lucian Blaga”, până în anul 1999. Ca cercetător, profesor, decan, șef de catedră, a fost mentor al unor importanți istorici și a contribuit la formarea multor promoții de absolvenți. Facultatea de Istorie și Patrimoniu a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu poartă numele „Nicolae Lupu” (2003)

Nicolae Lupu a făcut parte și din redacțiile revistelor „Materiale și cercetări arheologice” și „Buletinul de Informare Științifică Istorie-Arheologie” al Academiei Române. A fost membru al Societății de Științe Istorice din România, al ”National Trust of Historic Preservation” din S.U.A. și al Societății de Studii Clasice din România. Cunoștea limbile latină, greacă veche, italiană, germană, franceză și engleză, fapt care i-a favorizat un număr impresionant de contacte internaționale. A fost decorat în mai multe rânduri cu ordine și medalii ale României. A fost bursier Humbold (1981).

Ca arheolog a lucrat pe șantierele de la Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Cașolț, Calbor, Boița, Sighișoara, Târnăvioara, Săcădate, Ghijasa de Sus, Roșia, Ocna Sibiului, Rucăr. A descoperit singurul atelier monetar de pe teritoriul Daciei regale (Tilișca). Ca urmare a bogatei activități desfășurată pe teren și a muncii de cabinet, a elaborat peste 150 de studii și articole pe care le-a publicat în diferite reviste din țară și din străinătate și a întocmit lucrări publicate sub forma unor volume aparte.

După ce unul din fii săi a rămas în R.F.G. (1973), Nicolae Lupu a fost marginalizat de autoritățile timpului. După trecerea anilor, comunitatea intelectuală din România i-a recunoscut toate meritele. Facultatea de Istorie și Patrimoniu a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu poartă numele „Nicolae Lupu” (2003)

Date personale
Nicolae Lupu
Istoricul Nicolae Lupu
Născut	24 martie 1921 Viștea de Sus, România
Decedat	27 martie 2001, (80 de ani) Sibiu, România
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	istoric, arheolog
Activitate
Educație	Facultatea de Studii Clasice și Arheologie a Universității „Ferdinand I” din Sibiu
Lucrări remarcabile	„Cetăți dacice din sudul Transilvaniei”

· 2006: Stanisław Herman Lem (n. 12 septembrie 1921, Lwów, Polonia – d. 27 martie 2006, Cracovia, Polonia^[15]) a fost un scriitor polonez de science fiction, dar și filozof și scriitor satiric. A devenit Cavaler al Ordinului Alb (Order Orła Białego)^[19]. Cărțile sale au fost traduse în 41 de limbi și s-au vândut în peste 27 milioane de exemplare^[20]. A devenit faimos datorită romanului Solaris, care a fost ecranizat de trei ori. În 1976, Theodore Sturgeon spunea că Lem e cel mai citit scriitor science fiction din lume^[21].

Opera sa explorează teme filozofice, speculații asupra tehnologiei, natura inteligenței, imposibilitatea comunicării și înțelegerii reciproce, disperarea în fața limitelor omenești, locul omenirii în Univers. Ea este uneori prezentată sub formă de ficțiune, iar alteori sub forma eseurilor sau cărților filozofice. Traducerea operelor sale este dificilă din cauza pasajelor cu expresii elaborate, poeziilor extraterestre sau robotice și numeroaselor jocuri de cuvinte.

* 20

Date personale
Stanisław Lem
Stanisław Lem
Nume la naștere	Stanisław Lem
Născut	12 septembrie 1921^[5]^[6]^[7]^[8]^[9]^[10]^[11]^[12]^[13]^[14]^[15]^[16]^[17]^[14]^[18]^[19] Lwów, A Doua Republică Poloneză^[20]^[21]
Decedat	27 martie 2006 (84 de ani)^[22]^[5]^[8]^[9]^[10]^[11]^[12]^[13]^[14]^[15]^[16]^[17]^[14]^[18] Cracovia, Polonia^[23]
Înmormântat	cimitirul Salwator[*]
Cauza decesului	insuficiență cardiacă
Căsătorit cu	Barbara Leśniak (1953–2006; decesul său; 1 copil)^[2]
Copii	Tomasz Lem[*]
Cetățenie	Polonia
Etnie	polonezi evrei
Religie	ateism
Ocupație	filozof eseist[] satirist[] scenarist scriitor de literatură științifico-fantastică[] futurist[] scriitor poet
Limbi	limba engleză limba poloneză^[1]
Studii	Universitatea Națională „Ivan Franko” din Liov[*] Universitatea Jagiellonă
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1946–2005
Specie literară	științifico-fantastic filosofie satiră
Note
Premii	Q65825337[] Medalia de Aur pentru Merit Cultural[]^[3] premiul Franz Kafka[] Grand Prix de Littérature Policière[] Order of the Flag of Work, 2nd class[] Commander of the Order of Polonia Restituta[] Ordinul Polonia Restituta în grad de ofițer[] Gold Cross of Merit‎[] cetățean de onoare al orașului Cracovia[] Premiul Statului Austriac pentru literatură europeană^[4] Geffen Award[]

* 2007: Paul Christian Lauterbur (1929 - 2007) a fost chimist și radiologamerican. Împreună cu Peter Mansfield, a obținut, în 2003, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru contribuțiile în domeniul medicinei care au permis dezvoltarea tehnologiei imaginilor prin rezonanță magnetică nucleară.

· 2008: A murit, in urma unui infarct miocardic, George Mihail Pruteanu, fost senator si cunoscut lingvist si eseist roman; (n.15 decembrie 1947). A fost initiatorul unui proiect de lege (legea Pruteanu), privitor la respectarea regulilor gramaticale ale limbii romane in spatiul public si de asemenea autorul unei emisiuni televizate foarte populare despre limba romana, intitulata “Doar o vorba sa-ti mai spun.”

* 2014: Augustin Deleanu (n. 23 august 1944, Măgurele, Județul Ilfov - d. 27 martie 2014, București)^[2] a fost un fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal 1970 din Mexic, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a
* 2015: Olga Syahputra (născut Yoga Syahputra; 8 februarie 1983 – d. 27 martie 2015) a fost un actor, comediant, și prezentator de televiziune din Indonezia. El a interpretat adesea travestiți pentru efect comic.
Cel mai mare dintre cei șapte copii ai Nur Rachman și Nurhida a fost inițial doar un fan care cere de multe ori pentru un autograf și fotografie cu idolul lui. Norocul a venit când a fost oferit pentru a juca în filmul Lenong Bocah.

Date personale
Olga Syahputra
Nume la naștere	Yoga Syahputra
Născut	8 februarie 1983 Jakarta, Indonezia
Decedat	27 martie 2015 (32 de ani) Singapore
Cauza decesului	cauze naturale[*] (meningită)
Frați și surori	Bily Syahputra[*]
Cetățenie	Indonezia
Religie	Islam
Ocupație	actor
Activitate
Ani de activitate	2003 - 2015

Sărbători

· În calendarul ortodox: Sf Mc Matrona din Tesalonic; Sf Mc Filit și Lidia, soția sa cu cei 4 fii ai lor; Pomenirea morților

· Ziua Unirii Basarabiei cu România – Zi națională. Camera Deputaţilor a decis ca ziua de 27 martie să fie declarată Ziua Unirii Basarabiei cu România, sărbătoare naţională. La iniţiativa deputatului PMP Eugen Tomac, Ziua Unirii Basarabiei cu România va putea fi marcată de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale, muzee, reprezentanţele României în străinătate, prin organizarea de evenimente şi manifestări publice şi cultural-ştiinţifice dedicate acestei sărbători. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot sprijini material şi logistic organizarea şi desfăşurarea manifestărilor amintite, potrivit sursei citate. De asemenea, în această zi, va fi arborat drapelul României. "Ziua de 27 martie 1918 este una dintre cele mai semnificative din istoria poporului român. Atunci, după 106 ani de ocupaţie ţaristă, Basarabia a revenit în graniţele ei fireşti, fiind prima provincie românească care s-a unit cu România.”, a declarat deputatul PMP Eugen Tomac, în expunerea de motive. Proiectul de Lege privind declararea zilei de 27 martie - Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare naţională a fost aprobat cu 260 de voturi "pentru", un vot împotrivă şi şase abţineri.

· Ziua mondiala a teatrului si Ziua solidaritatii actorilor

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

vineri, 26 martie 2021

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 27 MARTIE 2021 / ISTORIE PE ZILE - Decese; Sărbători

Lucrări publicate (în ordine cronologică)[modificare | modificare sursă]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz