3. /29 APRILIE 2021 - POEZIE; GÂNDURI PESTE TIMP
GHEORGHE TOMOZEI
- Pasărea albastră, (1957);
- Steaua polară, (1960);
- Lacul codrilor, albastru, (1961);
- Vârsta alintului, (1963);
- Fântâna culorilor, (1964);
- Noaptea de echinox, (1964);
- Poezii, (1966);
- Patruzeci și șase de poezii de dragoste, (1967);
- Altair, (1967);
- Cântece de toamnă mică, (1967);
- Dacă treci râul Selenei (Copilăria lui Mihaita Eminescu), 1967;
- Filigran, proze jurnalistice, (1968);
- Suav anapoda, (1969);
- Dincolo de nebunii, (1969);
- Poezii de dragoste, Editura Albatros, (1970);
- Toamnă cu iepuri , Editura Ion Creangă, (1970);
- Târgoviște, monografie lirică, (1971);
- Miradoniz (Copilăria si adolescența lui Eminescu cu Veronica Micle), (1970);
- Misterul clepsidrei, (1971);
- Atlantis, (1971);
- Lovas mennyorszag (Trasura cu cai), traducere în limba maghiară, (1971);
- Moartea unui poet, Editura Cartea românească, (1972);
- Tanitinkulsadaf, (1972);
- Efigii ,Editura Militară,(1972);
- Tanit, poezii, Editura Cartea Românească, (1972);
- Mașinării romantice (1973);
- Muzeul ploii, proze și poeme în proză (1973);
- La lumina zăpezii, (1974);
- Negru Vodă, (1974);
- Carul cu mere, (1974);
- Războiul de treizeci de ani între dulăi si motani, (1974);
- Gloria ierbii, (1975);
- Cronica lui Stavrinos, (1975);
- Istoria unei amfore. Țara lui Făt-Frumos, (1976);
- Poema Patriei, (1977);
- O oră de iubire, Editura Eminescu, (1978);
- Peregrin valah. Ierbar de nervi, (1978);
- Amintiri despre mine, (1980);
- Carte de citire, carte de iubire, Editura Facla, 1980 (în colaborare cu Nichita Stănescu)
- Focul hrănit cu mere, (1981);
- Manuscrisele de la Marea Neagră. Ninive, (1982);
- Călătorii cu dirijabilul, Note de călătorie, Editura Sport Turism, (1982);
- Prea târziu, prea devreme. Poeme fără final, (1984);
- Carte de motanică, (1984);
- Urmele poetului Labiș, biografie, (1985);
- Plantația de fluturi, însemnări, (1988);
- Un poet din Tibet, poeme, (1995)
- Luna,poete,(1994)
- Sonete de William Shakespeare, Editura Litera, 2003, ISBN 973-8358-03-5
- Sonnets ediție bilingvă integrală a sonetelor lui William Shakespeare, Editura Pandora-M.
- Sonete de W.Shakespeare, Editura ORION, 1996, ISBN 973-95532-7-3
- "Sonete" de W. Shakespeare, Editura Junimea, 1978
| Gheorghe Tomozei | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 29 aprilie 1936 București |
| Decedat | (60 de ani) București |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | poet |
| Limbi | limba română[1] |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Pasărea albastră, 1957 |
Amândoi - Gheorghe Tomozei
Bătrânii - Gheorghe Tomozei
pe pieptul unor miri furați din nunți
corcește azi urzică cu agavă
și roade scoarța plopilor mărunți.
Cei ce i-au robit, abandonatii,
nu-s înca jupuiti de vechiul dor
și ea . răsad de cariate gratii,
ramâne neperechea tuturor.
În păru-i alb ca pe liane urcă
și-n oasele dogite încă simt
bizanțuri bălăcite-n lene turcă
și-așa, nădragi și bărbi bălăngănind,
clavicule încalecă, de-argint,
se cred că altădată. Și se surpă...
Cosmică - Gheorghe Tomozei
planete, astre, urse
parcă un vin ciudat
peste albastru curse.
Iubirea de înalturi
ne arde-n trup, precum
mari peșteri în bazalturi
păstrează-al lunii fum
Când în stelară goană
ne-om risipi-n ecou,
noi, vârsta pământeană
o vom trăi din nou.
Vom repeta minutul
ce piere-n vreme, stins,
ca-n amintiri, sărutul,
al primei dragosti, nins
Prin timp, calcând cu-aripă
al stelelor damasc,
pornesc să caut clipa
în care-am să mă nasc!
1. Zăpada e scheletul apei, fragil ca un sicriu de vioară.
2. Fiece stea, gândi-vom, e vegheată de-un suflet de om.
3. Din case se pleacă mai greu ca din oameni.
4. Am avut al meu pe pământ doar un pogon de cer.
5.
6.
7.
8.
RADU GYR
| Radu Gyr | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Câmpulung, Argeș, România |
| Decedat | (70 de ani)[1] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | jurnalist poet dramaturg |
| Activitate | |
| Partid politic | Mișcarea Legionară |
| Limbi | limba română |
| Studii | Universitatea din București |
| Prezență online | |
| site web oficial | |
Modifică date / text  | |
Date generale
Biografie
Radu Gyr s-a născut la poalele Gruiului din Câmpulung - de unde și pseudonimul literar Gyr, prin derivație - ca fiu al actorului craiovean Coco Demetrescu. Ca membru de seamă al Mișcării Legionare, comandant legionar și șef al regiunii Oltenia, Radu Gyr a fost autorul textelor „Sfânta tinerețe legionară”, imnul neoficial al Mișcării Legionare, al Imnului „Moța și Marin” (dedicat lui Ion Moța și Vasile Marin, legionari căzuți în luptă la Majadahonda în 1937 în timpul războiului civil din Spania împotriva forțelor republicane), al „Imnului muncitorilor legionari” și al altor lucrări dedicate mișcării.
Debutul literar
A debutat la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic „În munți”, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, al cărui elev a fost. Devenit student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, a debutat editorial în 1924 cu volumul Liniști de schituri.
Carieră literară
A fost de mai multe ori laureat - în (1926, 1927, 1928 și 1939) - al Societății Scriitorilor Români, Institutului pentru Literatură și Academiei Române. A susținut un număr însemnat de conferințe, precum „Studențimea și Idealul Spiritual” din 1935. A fost un colaborator statornic la revista „Universul literar” și apoi la Gândirea; Gândul românesc; Sfarmă-Piatră; Decembrie; Vremea; Revista mea; Revistă dobrogeană,Ramuri, Adevărul literar și artistic , Axa , Iconar etc. precum și la ziarele Cuvântul; Buna Vestire; Cuvântul studențesc. Laureat al Premiului Adamachi al Academiei Române. A scris povești pentru copii semnând cu pseudonimul Nenea Răducu [2].
Comandant legionar și director al teatrelor
În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940-ianuarie 1941, Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor.
Sub conducerea sa a fost fondat Teatrul Evreiesc Barașeum (mai târziu Teatrul Evreiesc de Stat). Crearea Teatrului Evreiesc a fost acompaniată de interdicția actorilor evrei de a juca oriunde altundeva în România, astfel scopul creerii acestui teatru fiind de a aduna toți evreii din toate teatrele din țară într-un ghetou artistic.[3]
În aceasta perioadă, o trupă de actori evrei a înființat în București teatrul evreiesc Barașeum. Acesta a luat ființă pentru că, în acea perioadă, actorilor evrei le-a fost interzis să joace în idiș sau să apară pe scenele teatrelor românești.[4] A fost singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioadă tulbure în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste. Teatrul Barașeum și-a început activitatea la 1 martie 1941 cu revista Ce faci astă seară?[5] Ulterior, foști demnitari sau susținători ai regimului au subliniat că teatrul a putut să ființeze în toată perioada guvernării antonesciene și că aceasta s-ar fi datorat toleranței regimului antonescian față de cultura evreiască.[6] Existența unui teatru evreiesc în capitala unui stat fascizat a fost scoasă în evidență, pe plan internațional, și de terți comentatori cu mai mulți ani înainte de 1989[7].
Detenția în perioada a trei dictaturi: regală, antonesciană și comunistă
Condamnarea de către regimul comunist
A revenit acasă în 1956. După doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte, fiind acuzat, in 1959, de „Insurecție armată”[9], pentru poezia-manifest ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”[9]. Sentința este ulterior comutată la 25 de ani de muncă silnică. Este eliberat din închisoare la amnistia generală din 1964..[10]
Refuzul asistenței medicale
În închisoarea din Aiud, Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat, purtând lanțuri grele la picioare.[9] Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. O mare parte din detenția de la Aiud și-a petrecut-o în celula nr. 281.
Ultimul cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945)
„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.[11].
Poezia de după gratii
Creația poetului Radu Gyr avea să cunoască înălțimi nebănuite în bezna temnițelor comuniste. Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viață inimaginabilă. Poetul scrie despre foamea permanentă, frigul cumplit, moartea ca prezență zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă, înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă care îi stătea în față. Crezul său a devenit crezul unei întregi generații.
Colaborarea la gazeta Glasul Patriei
Din 1963, după eliberarea din închisoare a colaborat - împreună cu alți legionari spășiți, ca Nichifor Crainic sau, ca preotul legionar Ion Dumitrescu Borșa - la „Glasul Patriei” (mai târziu „Tribuna României”), ziar supravegheat și bine subvenționat de Securitate și destinat românilor din diasporă, Gyr a publicat reportaje, articole politice și poezii „pe linie”[12] sau cu pseudonimele, Ioachim Pușcașul și Radu Miroslav.
Înainte de 1989 Radu Gyr a fost complet ignorat, cu excepția criticului Nicolae Manolescu, care l-a menționat în volumul al doilea din Poezia românească modernă (1968). La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic, în 1975, poetul Romulus Vulpescu, potrivit unui martor ocular[necesită citare], i-a citat din versuri.
Mărturii
- Horia Sima: „Visul lui Gyr este acela al ierarhiei valorilor, care îl smulge pe individ din zoologie și-l înzestrează cu dimensiunea transcendentalului.”
- Atanasie Berzescu: „În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruce și L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci spre îndumnezeirea omului. El era patriarhul și îmbărbătarea deținuților din Aiud. Prin el frumosul și spiritul au continuat să lumineze în beznele adânci”. (Lacrimi și sânge)
Operă
Poezie
- Liniști de schituri , Craiova (1924) (volumul de debut)
- Plânge Strâmbă-Lemne, Craiova (1927)
- Cerbul de lumină, București (1928)
- Stele pentru leagăn, Râmnicu Vâlcea (1936)
- Cununi uscate, București (1938)
- Corabia cu tufănici, București (1939)
- Poeme de război, București (1942)
- Balade, București (1943)
Conferințe
- Făuritorii unui ideal, București, 1932
- Studențimea și Idealul Spiritual, București, 1935
- Femeia în eroismul spiritual, moral și național, București 1936
Prefețe
- Emil Muracade, Pulbere de stele (poeme), București, 1937
- George Șoimu, Popas în lacrimi București, 1937
- Petre Duță, Poezii patriotice București, 1937
Alte scrieri
- Scufița roșie, 1937
- Corabia cu tufănici, 1939
- Eposul popular iugoslav, 1935 (în colaborare cu Anton Balotă)
Volume publicate postum
- Poezii din închisori, Editura Cuvântul Românesc, Canada, 1982
- Poezii, vol. I-III (Sângele temniței, Balade, Stigmate, Lirica orală), îngrijire Simona Popa, Timișoara, Editura Marineasa, 1992-1994
- Anotimpul umbrelor, sonete și rondeluri, ediție îngrijită și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1993
- Ultimele poeme, ediție îngrijită și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1994
- Calendarul meu: prietenii, momente și atitudini literare, ediție îngrijită, cu o prezentare biobibliografică de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1996
- Baba Cloanța Cotoroanța. Povestiri pentru copiii cuminți, Constanța, Editura Ex Ponto, 1997
- Bimbirică automobilist, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998
- Bimbirică aviator, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998
- Crucea din stepă. Poeme de răsboiu, ediție îngrijită și note de Ioan Popișteanu, prefață de Barbu Cioculescu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998
- Pragul de piatră, poezii, îngrijire și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1998
- Balade, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, postfață de Adrian Popescu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1999
- Era o casă albă, Constanța, Editura Ex Ponto, 2000
- Liniști de schituri (versuri), București, Editura Vremea, 2000
- Sângele temniței stigmate (versuri), București, Editura Vremea, 2003
Traduceri
- Joseph Kessel, Păpușa, București, f.a.
- Jack London, Când și-aduce omul aminte...București, f.a.
Premii
- Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie decernat de 4 ori (1926, 1927, 1928, 1939).
- Premiul Adamachi al Academiei Române
A mai murit încă unul - Radu Gyr
Baladă - Radu Gyr
Voi n-ati fost cu noi în celule - Radu Gyr
să stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de catuse la glezne.
Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.
In cantec cu noi laolalta
trecand printre umbre peretii,
voi n-ati cunoscut frumusetea inalta
cum dorul irumpe, cum inima salta
gonind dupa harpele vietii.
Ce-i munca de brate plapande,
ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
cum scartie osul când frigul patrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde
să spuneti aproapelui vostru.
Voi nu stiti în crunta-nchisoare
cum minte speranta si visul,
când usile grele se-nchid în zavoare,
si-n teama de groaznica lui inclestare
pe sine se vinde invinsul.
Ati stat la ospete-ncarcate
gonind dupa fast si orgoliu,
nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.
Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti,
când noi cu obrajii ca pamantul de vineti,
gustam din osanda si spaima.
Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde să urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
căci n-ati fost cu noi în celule.
BALADĂ PENTRU EMINESCU
Te-am slăvit în cărți și în poeme
Și te-au înălțat iconoctas,
Ca să fulgeri tânăr peste vreme,
Cu vecii de cremene sub pas.
Te-au văzut voevodând voroave,
Ciobănind genune și zăpezi,
Potcovar de fum bătând potcoave
Negurilor strânse în cirezi.
Te-au crezut gigantic Sfarmă- Piatră
Care sparge piscul viforos,
Și fierar înfierbântând pe vatră,
Mările călite sub baros.
Împărat, ți-au scris pe tâmple steme
Făt-Frumos, ți-am pus în mâini hanger.
Și-au cules, din pana ta, blesteme,
Viscole și răzvrătiri în cer.
Ci, netrebnic, eu adulmec zării
Pașii tăi pe unde te-au fost dus
Și-nsetat pe drumurile Țării
Dibui urma ta de blând Iisus.
Caut picurii de sânge, neșterși încă,
A crucificării pe furtuni
Și sărut lumina lor adâncă
Și-i ating cu mâini de rugăciuni.
Trist Iisus cu umbra de tămâie
Dăruind azur din mâini subțiri,
Sfânt, bătut, pe veacul tău în cuie,
Scânteind, înalt, din răstigniri.
Frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare,
Biruit de ramuri de arin,
Îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,
Ars ca Nesus în cămașă de venin…
Nu, tu nu ești meșterul, ci cneazul,
Nu ești înstelatul împărat.
Sfâșiat ți-i pieptul și obrazul.
Tu ești marele însângerat!
Te-ncrustăm, zadarnic, în agată
Și-n icoane noi pe flori de crin.
Crinii nu vor stinge, niciodată,
Umbrele cununilor de spini.
Eu nu-ți pipăi steme și nici lauri…
Numai rănile mă plec și ți le strâng
Și le fac medalii mari de aur,
În genunchi, le-nchid în inimă și plâng.
- Bisericuța din Răzoare. Nuvele și schițe, lași, 1914, 202 p. ; ed. a III-a, București, 1924, 215p.;
- Eminescu, București, 1914, 109 p. (ed. a II-a: Viața lui Eminescu, București, 1924, 94 p.),
- Clopotele din mănăstirea Neamțu, București, 1916, 236 p. (ed. a II-a, București, 1933, 230 p.);
- La țărmul mărei (Reverii. Note), București, 1916, 88 p.;
- O lume nouă. Articole, București, 1919, 95 p.;
- Răboj pe bradul verde, Iași, 1920, 167 p.;
- Toamne de odinioară, București, 1924, 80 p.;
- De la noi la Cladova, București, 1924, 32 p.;
- Caligraful Terțiu. Adevăr și închipuire, București, 1929, 179 p.,
- Roxana, Roman, București, 1930, 235 p.;
- Papucii lui Mahmud, Roman, București, 1931, 236 p. (ed. a II-a, Sighișoara, 1939, 273 p.),
- Doctorul Taifun, Roman, București, 1933, 191 p.;
- La răspântie de veacuri, Roman, 2 vol., București, 1935, 182 + 363 p.;
- Rița Crăița. Fantezie dramatică în trei acte, București, 1942, 47 p.;
- În grădinile Sf. Antonie, București, 1942, 222 p. (nuvele, foiletoane);
- Vlahuță, București, 1944, 59 p.,
- Mangalia, București, 1947, 1116 p. (memorial de călătorie).
| Gala Galaction | |||
.jpg) Gala Galaction | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Nume la naștere | Grigore Pișculescu | ||
| Născut | 16 aprilie 1879 Didești, Teleorman, România | ||
| Decedat | 8 martie 1961 (82 de ani) București, Republica Populară Română | ||
| Copii | Maria, Elena, Magdalena, Lucreția | ||
| Naționalitate | România, origine aromână | ||
| Cetățenie | .svg){kind=small} România | ||
| Religie | creștinism ortodox[*] | ||
| Ocupație | preot ortodox, scriitor, traducător, teolog, nuvelist, eseist, jurnalist | ||
| Pseudonim | Gala Galaction | ||
| Limbi | limba română[1] | ||
| Studii | Facultatea de Filozofie la Universitatea din București, Teologie la Universitatea din Cernăuți | ||
| Activitatea literară | |||
| Activ ca scriitor | 1900 – 1961 | ||
| Mișcare/curent literar | realism, poporanism, Semănătorul, socialism | ||
| Subiecte | teologie creștină | ||
| Specie literară | ficțiune, fantezie, literatură de călătorie, biografie, roman | ||
| Operă de debut | 1900 - nuvela „Moara lui Călifar" | ||
| Opere semnificative | „Biblia", „Noul Testament", „Papucii lui Mahmud" | ||
| Note | |||
| Premii | Ordinul Muncii, clasa I-a în 1954 | ||
| |||
3. E atât de greu şi de dureros să stai între minte şi inimă şi să te lupţi s-o împaci pe cea din urmă cu dreptăţile celei dintâi.
4. Orice artă, dacă e rodul unui adevărat talent, este artă, dacă nu, - e contrafacere supărătoare. Ai talent - eşti artist; n-ai, lasă-te de poezie şi apucă-te de altceva mai pe potriva ta.
5. Banii sunt totdeauna binecuvântaţi, când îi foloseşti la fapte bune.
6. Literatura, ca şi florile, ca şi holdele, este o interferenţă divină între darurile cerului şi condiţiile pământului.
7. A te transforma pe tine însuţi şi a te desface în vitrina tiparului altfel de cum eşti, este culmea artei.
8. Iubesc muzica cu patimă. Muzica e pentru mine un prilej de inspiraţie, dar câteodată un motiv de durere.
9. Înfricoşată este puterea unei idei când pune stăpânire pe sufletul unui om.
10. Trebuie învăţătură pentru toată lumea. După cum pâinea, haina, drumul de fier sunt pentru toată lumea, aşa să fie şi cartea şi biblioteca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu