4. /12 APRILIE 2021 - POEZIE; GÂNDURI PESTE TIMP
.jpg)
.jpg)
de mi-ar fi gândul curat;
ori pe lujer de cicoare,
având sufletu-mpăcat.
Și aș fi o voce clară,
de m-aș prinde vântului,
alergând din țară-n țară,
dând ocol pământului.
Om ceresc și fără nume,
o sinteză de roman.
Dar cum toate trec în lume,
viața-mi trece, eu rămân.
în ape pline de plutiri lovesc cu palma.
E noapte-n largul mării, și e lună.
Tu poate dormi de mult ; eu cânt a voie bună
și-n barca mea e-atâta râs și-atâta cânt
că tu m-ai crede mag, nebun, sau rege.
Dar valul mării a-nțeles ce sunt
și cântul meu în spumă mi-l culege.
La viata,
Asa cum un copil se uita printre gratii
In soarele de dimineata
La cusca unei paseri.
Si cand trudit mi-acopar ochii
Privesc atunci adanc in mine
Si inteleg menirea soartei :
Cu suflet strans in colivii de trup,
Cu trupuri stranse-n colivia vietii,
Ne irosim privirile cersind
O zare fara zid si gratii ...
| Ionuț Caragea | |
 Ionuț Caragea în 2017 la Tecuci | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (45 de ani) Constanța, România  |
| Naționalitate |  română și  canadiană |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | poet, prozator, eseist, aforist. |
| Pseudonim | Snowdon King |
| Limbi | limba franceză |
| Activitatea literară | |
| Mișcare/curent literar | douămiism, avangardism, neomodernism, transmodernism, paradoxism, neobaroc |
| Operă de debut | volumul Delirium tremens, ed. Stef, 2006 |
| Note | |
| Premii | Premiile "François-Victor Hugo" și "Mompezat" oferite la Paris de Societatea Poeților Francezi |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Site web | |
Modifică date / text  | |
Biografie și activitate literarăIonuț Caragea (n. 12 aprilie 1975, Constanța, România) este un scriitor de limbă română și limbă franceză[1]. Este considerat de mai mulți critici și oameni de litere liderul generației de scriitori douămiiști. Totodată, este apreciat ca unul dintre cei mai atipici și originali scriitori de care dispune în prezent România. Criticul și eminescologul Theodor Codreanu consideră că Ionuț Caragea este unul dintre cei mai înzestrați creatori ai ultimelor generații și cel mai important poet al anaforei din lirica românească de azi.[18][19] Ionuț Caragea este cunoscut și în Franța, unde i-au fost publicate mai multe cărți traduse sau scrise direct în franceză, devenind astfel membru al Societății Poeților Francezi și membru al Societății Poeților și Artiștilor din Franța[20]. Academicianul Giovanni Dotoli, analizând volumul de poeme “Mon amour abyssal”, consideră că Ionuț Caragea este un poet care onorează România și literatura europeană.[21] Ionuț Caragea a fost premiat de două ori de Societatea Poeților Francezi. „Mon amour abyssal” a fost distins cu premiul „François‑Victor Hugo”[22], iar „J'habite la maison aux fenêtres fermées” a obținut premiul „Mompezat”[23]. Volumul „J'habite la maison aux fenêtres fermées” a fost premiat de două ori și de Societatea Poeților și Artiștilor din Franța, obținând premiul al doilea la marele concurs „Henri Meillant” și premiul al treilea la marele concurs „Jenny Alpha et Noël-Henri Villard”.[24]
Ionuț Caragea își petrece primii 28 de ani din viață la Constanța. Face studiile primare la Școala Generală nr. 38, apoi termină Liceul Industrial Energetic. Urmează cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Ovidius Constanța și obține licența de absolvire în 1998. A practicat jocul de rugby începând de la vârsta de 8 ani, la îndemnul tatălui său, Florin Caragea, fost component al generației de aur a rugbyului românesc[25]. Conform propriilor amintiri, a fost înscris la echipa Clubului Sportiv Școlar nr. 2 din Constanța, fiind antrenat de Peter Ianusevici. În 1994 devine campion național de juniori cu echipa Farul Constanța, iar în același an, după terminarea junioratului, debutează în liga a doua de seniori, fiind legitimat de echipa Callatis Mangalia. În perioada 1996-2002 activează ca jucător profesionist la CFR Constanța și Farul Constanța, echipe din divizia națională de rugby.[26] În 2003 a emigrat în Canada, trăind în Montréal până în 2011. Obține cetățenia canadiană în 2008 [6]. În Canada a continuat să joace rugby, fiind triplu campion al provinciei Québec cu echipa Parc Olympique din Montréal[27]. În 2006 a jucat în selecționata provinciei Québec, echipa Caribou, din cadrul Super-ligii canadiene de rugby, fiind singurul român din componență [28]. Pe timpul șederii în Canada a practicat și meseria de instructor sportiv în clubul „Les Géants de Montréal”, aflat în incinta complexului sportiv „Gadbois”[29].
Scrie poezii din adolescență, dar primele postări ale poemelor sale au loc în anul 2002, pe site-ul www.poezie.ro. Adevărata vocație și-a descoperit-o în Canada[30], după ce a debutat ca poet în revista Observatorul din Toronto, pe 6 aprilie 2006, fiind întâmpinat de poetul George Filip[31]. Apoi a fost descoperit de editorul Dumitru Scorțanu și a publicat primele sale 3 volume la editura Stef din Iași.[32] Pe 6 ianuarie 2006, Ionuț Caragea a fost denumit de poetul Adrian Erbiceanu „poetul născut pe Google”, într-un articol publicat pe portalul Agonia [33], articol care devine postfața volumului Omul din cutia neagră în 2007. Pe 16 iulie 2008, Ionuț Caragea a fondat, împreună cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Québec și Editura ASLRQ[34]. Promovează limba și literatura română în spațiul canadian, fiind coautorul Antologiei Scriitorilor Români din Provincia Québec, ediția din 2009, și coordonator principal al ediției din 2015[35]. Totodată, își desfășoară activitatea de promotor cultural și pe site-ul oficial al ASLRQ, în cadrul revistei [7] și cenaclului aceleiași asociații [8]. Se întoarce în România în februarie 2012 și se stabilește la Oradea[36], oraș în care este întâmpinat literar de Ana Blandiana, printr-un text semnat de poetă pe coperta a 4-a a volumului "Cer fără scări" [37]. După stabilirea la Oradea, Ionuț Caragea și Nicoleta Baciu întemeiază o familie, având o fiică, Ana-Maria, născută în anul 2013.[9]. Ionuț Caragea își desfășoară activitatea de promotor literar și în spațiul bihorean, fiind coordonator al cenaclului „Prietenii poeziei”, filiala din Oradea, cenaclu care a fost lansat pe 12 aprilie 2018, exact în ziua în care scriitorul a împlinit 43 de ani.[38]. Pentru activitatea sa, a fost nominalizat în anii 2018 și 2019 la premiile oferite de Fundația Comunitară Oradea, categoria "Promotor al culturii și artei" și a primit o diplomă de excelență din partea Bibliotecii Gheorghe Șincai [10]
Ionuț Caragea a luat atitudine și împotriva celor care denigrează cultura română și valorile naționale ale poporului român. [11][12]. Totodată, critică unele cutume din lumea literară românească, referindu-se, în special, la activitatea unor reviste sau a unor scriitori din redacțiile acestora sau din sfera lor de colaborare [2][39][40][41]
În luna ianuarie a anului 2021, Ionuț Caragea face un anunț șocant, preluat de Jurnalul Bihorean, spunând că antologia M-am născut pe Google va fi ultima sa carte publicată în limba română.[42]. Mai mult de atât, pe 2 februarie 2021 anunță că se retrage din cursa pentru premiile USR ale filialei Cluj, dar și că nu va mai participa vreodată la vreun concurs organizat de Uniunea Scriitorilor din România.[43] Toate aceste decizii sunt explicate într-un interviu acordat Jurnalului Bihorean pe data de 7 februarie 2021.[44]
Genuri literare, traduceri
Ionuț Caragea este autor de poezii, aforisme, proză științifico-fantastică, proză memorialistică și eseuri critice. Creațiile sale literare din volume sau din antologii au fost traduse în șase limbi: engleză, franceză, spaniolă, italiană, arabă și albaneză. Este considerat unul dintre cei mai atipici și originali scriitori de care dispune în prezent România, diferențiindu-se, conform criticului Theodor Codreanu, atât de vechii textualiști, cât și de naturalismul fiziologic al colegilor de generație [45][46]. Și criticul Zenovie Cârlugea observă această diferențiere, afirmând că Ionuț Caragea este un poet de substanță care, ferindu-și discursul de porozități, excese și futilități specifice douămiismului, tinde către o lirică a esențelor, nu atât prin oralități și referențialități livrești cât prin intuiții și revelații de profunzime, sondând orizonturi metafizice și fantasmatice abisalități.[47]. Conform criticului literar Maria Ana Tupan, poetul ne amintește adesea de Marin Sorescu, neabandonând nici poza inițiatului orfic sau tentația rostirii aforistice[48]. Criticul literar Alexandru Cistelecan consideră că Ionuț Caragea merge pe drumul pozitiv și exemplar al poeziei, de la suferință la extaz, de la angoasă la iluminare și de la elegie la imn[49], criticul literar Ovidiu Ghidirmic afirmă că din versurile lui I. Caragea se desprinde o adevărată religie a salvării prin poezie [50], iar criticul Constantin Cubleșan consideră că Ionuț Caragea e un artist al cuvântului, educat, cultivat, robind întru totul creației.[51]. Criticul Aureliu Goci consideră că poezia lui Ionuț Caragea, din nefericire mai cunoscută și mai apreciată în străinătate decât la noi, susținută de referințe critice de înaltă credibilitate, reprezintă vârful de creație al generației douămiiste, deși, în fapt, prin pasul făcut, poetul rămâne oarecum izolat de generația sa.[13]
Aforisme
În calitate de aforist a câștigat în 2012 premiul de creativitate la concursul internațional "Naji Naaman" din Liban cu aforisme din volumul „Dicționarul suferinței” (traduse în limba franceză de Prof. Univ. Dr. Constantin Frosin), fiind inclus ulterior în „Antologia Premiilor Naji Naaman” cu aforisme în română, franceză și arabă. În 2013 a fost publicat în limba italiană în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Genesi din Torino), lucrare care cuprinde aforisme scrise de 20 autori români contemporani selecționați de specialistul în aforismul european, Fabrizio Caramagna [52]. Acesta caracterizează aforismul lui Caragea ca fiind poetic, cu utilizarea pe scară largă a instrumentului de metaforă [53]. Despre citatele lui Ionuț Caragea s-au mai pronunțat criticul Cezarina Adamescu [54], scriitorul și traducătorul Constantin Frosin [55], dar și alți scriitori reprezentativi ai genului aforistic precum Valeriu Butulescu [56] și Vasile Ghica [57] . Scriitorul și diplomatul Nicolae Mareș, antologist al aforismului universal, afirmă că Ionuț Caragea este unul dintre numele din aforistica românească contemporană (alături de cel al lui Valeriu Butulescu) care i-au reținut în mod deosebit atenția pentru definițiile inteligente pe care le dă unor trăiri, fapte sau evenimente și îl include în Cartea Înțelepciunii Universale, un dicționar de maxime și aforisme publicat la editura eLiteratura în 2014[58]. Este inclus în "Antologia aforismului românesc contemporan" (Editura Digital Unicorn, Constanța, edițiile din 2016 și 2017). Tot în 2017, publică antologia de poeme în vers clasic și aforisme "Eu la pătrat", cu o prefață de Maria Ana Tupan, aforismele fiind selectate și prezentate de Nicolae Mareș. Despre această antologie se pronunță criticul literar Theodor Codreanu, care consideră că particularitatea gândurilor exprimate de autor este aceea de fidelă raportare la definiția aforismului, în sens blagian. Criticul este de părere că aforismele despre adevăr sunt primul semn al trecerii lui Ionuț Caragea din paradigma postmodernistă (care neagă sau ocultează adevărul) în cea transmodernă, recuperatoare, amintind de atitudinea lui Eminescu față de adevăr. Concluzia reputatului critic este că, pentru Ionuț Caragea, ecuația adevăr-metaforă intră în chiar definiția aforismului și a poeziei, a ființei însăși.[59] Participă la primele două ediții ale Festivalului Internațional al Aforismului pentru românii de pretutindeni desfășurat la Tecuci, reușind să câștige premiul special "Mihai Pauliuc" în 2017 [14] și marele premiu (trofeul "Sapiens Piroboridava") în 2018. Este inclus în ambele antologii ale festivalului. [15]. La sfârșitul anului 2018, îi apare în Franța, la editura Stellamaris (Brest), volumul de cugetări "Aphorismes jaillis de l’écume des flots", volum tradus de Constantin Frosin și prefațat de criticul francez Jean-Paul Gavard-Perret [16]. Promovează aforismul românesc în Franța, fiind coordonator principal al antologiei Aphorismes roumains d'aujourd'hui, editura Stellamaris, 2019.[17]
Poezie
Printre criticii de întâmpinare care au scris despre cărțile lui Ionuț Caragea, în faza încipientă a carierei sale literare, se pot enumera Marius Chelaru, Angela Furtună[60], Valeriu Cușner [61], Constantin Miu[62], Adrian Botez [63], Daniel Corbu [64], Cezarina Adamescu [18][19] etc. A fost totodată încurajat de cunoscutul scriitor, dramaturg și regizor de film Corneliu Leu, acesta scriind o cronică literară în 2009, în revista Port@Leu, care devine prefața volumului „Poezii de dragoste”[20], publicat în 2010 la editura Fides. În ceastă cronică, Corneliu Leu anunța că „ne aflăm în fața unui autor care are ceva de spus și, stăpân pe niște mijloace moderne de exprimare ale unor inedite stări poetice, va mai avea încă de spus impunându-și registrul poetic asupra generației sale."[21] Despre cărțile ulterioare s-au pronunțat numeroși critici. Într-o cronică referitoare la volumul “Umbră lucidă”, Constantin Dram consideră că Ionuț Caragea se arată a fi un poet redutabil, glosând aidoma celui care vorbește de la tribună sau de la amvon, având conștiința clară a concentrării mesajului poetic, în așa fel încât textul capătă rezonanța sonurilor sacralizate. Ovidiu Ghidirmic consideră, în schimb, că „Mesaj către ultimul om de pe Pământ” este cel valoros și mai reprezentativ volum al autorului, titlu inspirit și plin de profunde și tulburătoare semnificații, amplu poem socio-gonic și apocaliptic, dar nu de o tonalitate sumbră și deprimantă, dimpotrivă, tonifiantă și plină de speranță, pe tema „ultimului om” sau a „omului postistoric”, ce se înscrie pe linia unei formule consacrate de o întreagă literatură și filosofie. Criticul afirmă că din versurile autorului se desprinde o adevărată religie a salvării prin poezie, Ionuț Caragea având, după opinia sa, toate șansele să rămână în istoria literaturii [22] Despre durerile zbaterii existențiale care pot deveni tămăduitoare scrie și Theodor Codreanu într-o cronică[65] în care analizează volumul în vers clasic "Eu la pătrat". Criticul mai punctează și faptul că Ionuț Caragea ridică narcisismul eului la nivel ontologic pe urmele lui Eminescu, fără să-l citeze, ceea ce atestă consubstanțialitatea eminesciană a scrisului românesc, subliniind, totodată, cheia prin care trebuie receptată diferența dintre eu la nicio putere (narcisiac) și Eu la pătrat (hyperionic). Concluzia finală a criticului este că restricțiile prozodice și de versificație au meritul de a pune la încercare profesionalismul pe care modernii și postmodernii l-au supus volatilizării.
Dintre cărțile de poezie traduse sau scrise în alte limbi, cele mai multe au fost publicate și apreciate și în Franța. Criticul literar francez Jean-Paul Gavard-Perret consideră că Ionuț Caragea restaurează eterul în versuri care au o severitate opalescentă sau, uneori, o duritate precum cea a lui Emil Cioran. Criticul mai precizează că în poezia lui Ionuț Caragea, ființa umană, în aspirația sa spre absolut, este împărțită între două postulări: calea intelectuală și cea senzuală, adică contemplația apolinică și modul de viață dionisiac.[66]. La sfârșitul anului 2018, academicianul Giovanni Dotoli, figură proeminentă a Francofoniei, scrie o cronică elogioasă despre volumul de poeme "Mon amour abyssal", în "Revue européenne de recherches sur la poésie", o revistă de specialitate literară care apare în Paris, Franța. Acesta consideră că Ionuț Caragea este un poet care onorează România și literatura europeană, descriind poezia autorului ca fiind una de profunzime, care pătrunde în inima materiei și merge până la limita posibilului, oferind omului adevăratul sens al existenței. [23] Ionuț Caragea a fost premiat de două ori de Societatea Poeților Francezi. „Mon amour abyssal” a fost distins cu premiul „François‑Victor Hugo”, iar „J'habite la maison aux fenêtres fermées” a obținut premiul „Mompezat”. Volumul „J'habite la maison aux fenêtres fermées” a fost premiat de două ori și de Societatea Poeților și Artiștilor din Franța, obținând premiul al doilea la marele concurs „Henri Meillant” și premiul al treilea la marele concurs „Jenny Alpha et Noël-Henri Villard”.
Science fiction
„Uezen”, romanul științifico-fantastic al lui Ionuț Caragea, a fost publicat între anii 2010 și 2011 în România, sub formă de trilogie, la editura Fides din Iași. Romanul a fost tradus ulterior în limba engleză și publicat în 2012 la editura americană Wildside Press, sub pseudonimul Snowdon King.[67]. Criticul literar Mircea Opriță considera în 2015 (Revista Helion Online, articolul "Reflexe pe coama altui val") că romanul "Uezen" este una dintre cărțile prin care se deschide calea către o posibilă schimbare de generații în lumea SF-ului românesc contemporan. Referindu-se la conținutul romanului, același critic afirma în 2014 că fresca galactică descrisă în romanul pus sub emblema Uezen este tributară operelor spațiale comune..., soluția de rafinament încercată de Ionuț Caragea presupunând o simbioză a motivelor SF „de consum” cu speculația metafizică în descendență biblică. Criticul mai considera că erudiția în materie e concurată doar de strategia lui Ionuț Caragea – în care îl servește și simțul poetic, și detașarea ironică – de a estompa tiparele miturilor de referință, încurcând personajele biblice cu cele tolkieniene, bunăoară, sau optând pentru o cosmologie cu denumiri ce amintesc de Frank Herbert...[24] Totuși, despre romanul Uezen au existat diverse opinii scrise și de alți critici literari: Maria Ana Tupan, Theodor Codreanu, Ionel Bota, Ion Pachia-Tatomirescu, Adrian Botez[68] etc. Dintre aceștia, Maria Ana Tupan consideră că romanul aparține Noului Val de SF, în accepțiunea lansată de Judith Merrill în anii ’60, de ficțiune speculativă, criticul referindu-se la povestiri menite să exploreze și să descopere, prin proiecție, extrapolare, analogie, experiment ipotetic pe hârtie, ceva despre natura omului, universului, realității. Maria Ana Tupan afirmă că autorul lui Uezen compensează caracterul futurist al peisajului, recuzitei, tehnologiei genetice și al zborurilor intergalactice prin familiaritatea analogiilor (de obicei, răsturnate, negative) cu o tradiție esoterică de diverse proveniențe: biblică, hermetică, gnostică…[25]Theodor Codreanu este un alt critic care a analizat romanul Uezen, acesta considerând că stilul prozatorului este remarcabil prin economia mijloacelor de expresie, reușind să fie expresiv prin sprinteneala cuvântului și prin dramatism dialogic, punând, în același timp, la lucru un idiom science-fiction care nu abuzează de ermetism scientist. Criticul mai afirmă că partea originală a imaginarului lui Ionuț Caragea constă în viziunea unui univers postapocaliptic, transmundan, transportat integral în virtualitate, ca supremă inconsistență ontologică.[45]. În august 2015, Ionuț Caragea publică la editura eLiteratura din București, versiunea revizuită și extinsă cu două capitole a seriei Uezen, purtând titlul "Discipolii zeilor de altădată".[69]. Despre romanul „Discipolii zeilor de altădată” se pronunță și criticul Cătălin Badea-Gheracostea în revista Observator cultural [26], afirmând că Ionuț Caragea reușește cel puțin două lucruri în cartea sa: în nici 180 de pagini conduce cu inteligență, departe de tezisme și prețiozități, personajele sale în epuizarea logică a subiectului filozofic, simultan cu a menține tensiunea narativă prin jocul de planuri și proporția judicioasă între aventură și dialog.
Ionuț Caragea a scris și proză scurtă științifico-fantastică, fiind printre laureați la trei ediții consecutive (2007, 2008, 2009) ale concursului Helion din Timișoara, la prima ediție a Concursului de Proză Umoristică SF, organizat de același club în 2016, și la ediția din 2016 a concursului național "România peste 100 de ani", organizat în cadrul ROMCON-ului de ARCASF. Povestirile sale SF au fost publicate de-a lungul anilor în revista Helion, în "Almanah Science Fiction 2008" (România), în almanahul SCI-FI Freedom (S.U.A.), cât și în antologia care cuprinde autori reprezentativi de proză scurtă din România, intitulată „Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală”, lucrare publicată de editura Herg Benet [27].
Eseuri critice
Ionuț Caragea a publicat în volumul „Esențe lirice. Cronici literare 2007-2011”, editura Fides, 2011, eseuri critice despre cărțile unor autori români contemporani. Totodată, publică recenzii și în numeroase reviste din România și diaspora. Pentru eseurile sale critice primește în 2017 premiul pentru critică literară la prima ediție a festivalului internațional de literatură "eCreator" (Baia Mare), la egalitate cu criticii literari Ion Cristofor și Mioara Bahna. În 2020 câștigă Marele premiu "Titel Constantinescu" la Festivalul internațional de creație literară Titel Constantinescu, ediția a XIII-a, 2020, Râmnicu-Sărat, pentru volumul de cronici literare "Esențe lirice. Vol. II", editura Rafet.
Memorialistică și spiritualitate
Ionuț Caragea a publicat romanul memorialistic “Gândul meu. Cum am devenit poet”, la editura Fides din Iași în anul 2011, în cadrul colecției Spiritus. O continuare a acestui roman apare în 2016 la editura eLiteratura din București, având titlul "Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visele!". Apariția acestui roman este anunțată de Alexandru Cistelecan în revista Familia, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2015, rubrica „Avant la lettre”, articolul "Divanul lui Caragea"[28]. Criticul consideră că romanul e o reconstrucție biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de verva detaliilor și a preciziei, și proiectată în convenția unui dialog introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al poetului cu propria conștiință (sau, cum zice autorul, cu propriul ”gînd” ca daimon). Referindu-se la subiectul cărții și la modul în care a fost scrisă, criticul mai spune că este vorba de o confesiune de sine cu miză decisivă pe ”sinceritate”, pe acuratețea concretă a peripețiilor și pe interpretarea lor în orizontul unui destin. El mai precizează că Ionuț Caragea își retrăiește scriptural biografia, nu doar și-o reamintește, în sensul că plonjonul în amintire e atît de adînc și de ”imediat” încît pasajele reamintite par de-a dreptul retrăite. Al. Cistelecan ține să sublinieze că dialogul autobiografic e presărat cu salturi în poezie, dar aceste intercalări de poeme nu și-au propus să fie o antologie ilustrativă pentru drumul parcurs de Ionuț Caragea; ele se produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic și introspectiv pus pe două voci se ridică și e nevoie de o sublimare a lui. Într-un final, criticul conchide că de la suferință la extaz, de la angoasă la iluminare și de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv și exemplar al poeziei, un drum pe care merge și Ionuț Caragea. Un alt critic literar care a analizat romanul lui Caragea este Paul Aretzu. Acesta scrie o cronică în revista Acolada, nr. 3 din 2017, intitulată “Ionuț Caragea sau Optimismul”. Fragmente din romanul lui Ionuț Caragea au apărut și în presa românească din țară sau din diaspora: Actualitatea literară, Clipa din S.U.A.[29], Boema [30], Luceafărul de seară [31], Observatorul din Toronto [32], LitArt [33].
Literatura virtuală și Curentul Generației Google
Ionuț Caragea a realizat în 2009 un interviu intitulat Literatura virtuală și Curentul Generației Google, publicat în volum. În cadrul acestui interviu la care participă cu răspunsuri și opinii critice, alături de autorul cărții, mai mulți poeți și filologi (Marius Chelaru, Angela Furtună, Mircea Gheorghe etc.), Ionuț Caragea propune un nou curent literar intitulat Curentul Generației Google. Un articol despre acest nou trend literar a fost prezentat în cadrul simpozionului cu participare internațională „Lectura – calea spre tărâmurile artei” ( București, 9 aprilie 2011) iar peste un an (11 iunie 2012) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului introduce subiectul “Ionuț Caragea, Literatura Virtuală și Curentul Generației Google” ca probă la examenul de Bacalaureat la disciplina Limba și Literatura Română [34]. Printre publicațiile care au semnalat apariția acestui curent se numără revistele Feed Back[70], Convorbiri literare, Vatra etc. Printre criticii literari care s-au referit la Curentul Generației Google se numără Theodor Codreanu[45] și Mircea Opriță.
Afilieri
- Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala din Cluj (din 2018)[71]. A mai fost în filiala Iași (2009-2015)[35] și filiala din Dobrogea (2015-2017)[72]
- Membru al Societății Poeților Francezi (din 2019)[36]
- Membru al Societății Poeților și Artiștilor din Franța (din 2019)[37]
- Cofondator și Vicepreședinte al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec (din 2008)
- Membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, filiala din Canada (2013-2016) [38][39]
- Membru de Onoare al Societății Scriitorilor din Județul Neamț (din 2011)
- Membru onorific al Fundației "Maison Naaman pour la Culture", Beirut, Liban (din 2012) [40]
- Membru al organizației culturale "Diversité artistique Montréal" (din 2009)[41]
- Membru al organizației culturale "Poetas del Mundo", Santiago, Chile (din 2009)[42]
- Membru al Elis, rețeaua românilor remarcabili din lume (din 2013)
- Membru de onoare al Asociației Internaționale de Paradoxism (din 2014) [43]
Volume publicate
Poezie
- Delirium Tremens – Ed. Stef, col. Stef Debut, Iași, 2006
- M-am născut pe Google – Ed. Stef, col. Stef Universal, Iași, 2007
- Donator universal – Ed. Stef, col. Stef Universal, Iași, 2007
- Omul din cutia neagră – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2007
- 33 bis – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2008
- Analfabetism literar – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2008
- Negru Sacerdot – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2008
- Absența a ceea ce sîntem – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2009
- Guru amnezic – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2009
- Poezii de dragoste (antologie) – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2010
- Suflet zilier – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2011
- Patria la care mă întorc – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2012
- Antologie de Poeme 2006-2012 – Ed.Fides,col. EIdos, Iași, 2013
- Festina lente (română/spaniolă) – Ed. eLiteratura, București, 2014
- Cer fără scări/Ciel sans escalier (română/franceză) – Ed. eLiteratura, București, 2014
- În așteptarea păsării (antologie de poeme, citate și aforisme 2006-2015) – Ed. eLiteratura, București, 2015
- Umbră lucidă – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2016
- Mesaj către ultimul om de pe Pământ – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2017
- Eu la pătrat (poeme în vers clasic și aforisme) – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2017
- Cenușa din abis – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2018
- Despletirea viselor (poeme și aforisme) – Ed. Princeps Multimedia, Iași, 2018
- Iubirea mea abisală – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2019
- Eu la pătrat. Ediția a doua adăugită (poeme în vers clasic) – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2020
- Locuiesc în casa cu ferestre închise – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2020
- O scânteie pe coridorul umbrelor – Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2020
- Infectat cu iubire (poeme și aforisme) – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2020
- Cod roșu de furtună în suflet (poeme) – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2021
- M-am născut pe Google (poeme, citate, aforisme 2006-2021) – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2021
Aforisme
- Dicționarul suferinței – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2008
- Dicționarul suferinței, vol. II – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2010
- Întreita suferință – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2011
- Delir cu tremurături de gînduri.Citate și aforisme 2006-2013 – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2013
- În așteptarea păsării (antologie de poeme, citate și aforisme 2006-2015) – Ed. eLiteratura, București, 2015
- Eu la pătrat (poeme în vers clasic și aforisme) – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2017
- Din spuma valurilor (antologie de citate și aforisme) – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2017 [44]
- Despletirea viselor (poeme și aforisme) – Ed. Princeps Multimedia, Iași, 2018
- Roua infinitului (antologie de aforisme) – Ed. Digital Unicorn, Constanța, 2019
- Flori din părul veșniciei – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2019
- Gânduri pentru caricatura umbrei – Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2020
- Infectat cu iubire (poeme și aforisme) – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2020
- M-am născut pe Google (poeme, citate, aforisme 2006-2021) – Ed. Fides, col. Eidos, Iași, 2021
Science-fiction
- Uezen și alte povestiri – Ed. Fides, col. Phantasia, Iași, 2010
- Conștiința lui Uezen – Ed. Fides, col. Phantasia, Iași, 2010
- Uezen. Echilibrul lumilor – Ed. Fides, col. Phantasia, Iași, 2011
- Discipolii zeilor de altădată – Ed. eLiteratura, București, 2015
Eseuri
- Literatura virtuală și curentul Generației Google – Ed. Fides, col. Litteratus, Iași, 2009
- Esențe lirice. Cronici literare 2007-2011 – Ed. Fides, col. Litteratus, Iași, 2011
- Esențe lirice. Cronici literare 2011-2020 – Ed. Rafet, Râmnicu-Sărat, 2020
Spiritualitate
- Gîndul meu. Cum am devenit Poet – Ed. Fides, col. Spiritus, Iași, 2011
- Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visele! – Ed. eLiteratura, București, 2016
Cărți traduse
- La suprême émotion (poezii în limba franceză) – Ed. ASLRQ, Montréal, Canada, 2009
- Déconnecté (poezii în limba franceză) – Ed. Elmis, Iași, România, 2009
- Uezen (roman S.F. în limba engleză) – Ed. Wildside Press, Rockville, Maryland, U.S.A., 2012 [45]
- Festina lente (poezii în limba spaniolă) – Ed. eLiteratura, București, România, 2014
- Ciel sans escalier (poezii în limba franceză) – Ed. eLiteratura, București, România, 2014
- Mon amour abyssal (poezii în limba franceză) – Ed. Stellamaris, Brest, Franța, 2018 [46]
- Aphorismes jaillis de l’écume des flots (aforisme în limba franceză) – Ed. Stellamaris, Brest, Franța, 2018 [47]
- Une étincelle dans le couloir des ombres (poezii în limba franceză) – Ed. Stellamaris, Brest, Franța, 2019 [48]
- Je suis né sur Google (poezii în limba franceză) – Ed. Stellamaris, Brest, Franța, 2019 [49]
- Homo interneicus (povestiri în limba franceză) – Ed. Stellamaris, Brest, Franța, 2020 [50]
Cărți scrise de autor în franceză
- J’habite la maison aux fenêtres fermées (poezii în limba franceză) – Ed. Stellamaris, Brest, Franța, 2019 [51]
- Infecté par l'amour (poezii în limba franceză) – Ed. Stellamaris, Brest, Franța, 2020 [52]
Premii literare (selecție)
- Diplomă de onoare pentru volumul de poeme "Infecté par l'amour", oferită la Paris de Societatea Poeților Francezi, anul 2020[73]
- Premiul al doilea la marele concurs „Henri Meillant”, organizat de Societatea Poeților și Artiștilor din Franța, 2020 [53]
- Premiul al treilea la marele concurs „Jenny Alpha et Noël-Henri Villard”, organizat de Societatea Poeților și Artiștilor din Franța, 2020 [54]
- Marele premiu "Titel Constantinescu" la Festivalul internațional de creație literară Titel Constantinescu, ediția a XIII-a, 2020, Râmnicu-Sărat, pentru volumul de cronici literare "Esențe lirice. Vol. II", editura Rafet [55]
- Premiul pentru poezie "Mompezat", oferit la Paris de Societatea Poeților Francezi, anul 2019[23]
- Premiul pentru poezie "François-Victor Hugo", oferit la Paris de Societatea Poeților Francezi, anul 2018[22]
- Marele premiu și trofeul "Sapiens Piroboridava" (Ex-Aequo) la a doua ediție a Festivalului Internațional al Aforismului pentru românii de pretutindeni (Tecuci, 4-5 octombrie 2018) [56] [57]
- Premiul pentru critică literară la prima ediție a festivalului internațional de literatură "eCreator" (Baia Mare, 2017)[58]
- Premiul al II-lea (premiul I nu s-a acordat) la ediția din 2016 a concursului național de proză SF "România peste 100 de ani" organizat în cadrul ROMCON-ului de Asociația Română a Cluburilor și Autorilor de Science-Fiction (ARCASF). Președintele juriului: Cristian Tudor Popescu.
Zborul cu ochii închişi pe aerul aripii lipsă
se îmbolnăvesc cei mai sensibili
şi cei mai aroganţi
care este unul şi acelaşi lucru
privit prin ochiul celui ce vede tot
şi înţelege tot
se îmbolnăvesc cei ce cred
dar care nu o spun
şi cei ce se opun, chiar dacă şi ei
acceptă curgerea cuvântului precum
lacrima şi picătura de sânge
prin beţia cuvintelor celorlalţi
ca să uiţi cine eşti
de unde vii şi unde trebuie să mergi
şi nici nu te poţi lega de cuvânt
ca de-un pietroi
apoi să te arunci în amontele inimii
prin ecoul cuvântului
şi nici prin tăcere, ţinând pasărea
închisă în colivie
doar zborul cu ochii închişi
pe aerul aripii lipsă
când aerul e sufletul tău, călătorind
între lumile cuvântului
Iubire cu erată
aceeaşi, dar văzută cu ochii de acum.
de ce? m-aţi întreba... v-aş spune, clar, în faţă:
aş vrea să-mi scriu finalul la ultimul volum.
şi prima mea durere cu lacrimi pe obraz,
e mama mea de-a pururi şi tatăl meu cel sfânt,
e dulcea fericire şi cel mai greu necaz.
ceva ce nu-i al lui şi nu a fost vreodată?
pe veci mă resemnez în neguri de tăcere,
volumul meu s-a scris: iubire cu erată.
O patrie şi un mormânt
ca într-un sacru legământ;
printre ventricule şi atrii
îmi curge-acelaşi sânge sfânt.
spre marea mea, spre răsărit;
trăiesc şi în această carte,
de-atâtea versuri răstignit.
prin vise şi prin alte vieţi,
ca plânsul dorului de mamă,
ca roua unei dimineţi.
la ce a fost şi ce va fi;
trăiesc, când se termină rândul,
pe firul unei agonii.
urmat de-acelaşi aprig dor;
necunoscut sau dat uitării,
pe care limbă vreţi să mor?
păpădie plutind pestre pietre,
greierii prin ierburile mari, ciocârlia
zvârlindu-se-n cer; toate umblă
în felul lor după soare, toate se recunosc
în statura înaltă a zilei de mai.
E-un fel de mișcare înainte și-n sus,
cu dealurile vibrând de atâta lumină;
Și păsările în formă de ciutură
s-au aplecat spre pământ.
A început și iernatecul alb...
Cum mi se risipesc solzii de veche rășină...
Acum, ca-n obiceiuri de început de an,
vin dănțuind animalele
și mi se închină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu