MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 26 APRILIE 2021 /TEATRU/FILM

 6. /26 APRILIE 2021 - TEATRU/FILM

CĂTĂLINA MURGEA

Biografie
Cătălina Murgea (n. 26 ianuarie 1941, București — d. 26 aprilie 2009, București)^[1] a fost o actriță română de film, radio, scenă, televiziune și voce. Născută în București, Cătălina Murgea a absolvit IATC și a lucrat ca actriță de scenă, radio, film și televiziune. Actrița a fost recompensată cu premiul Gopo pentru cea mai bună actriță în rol secundar la prima ceremonie a Premiilor Gopo din 2015 pentru rolul Doamna Beneș din filmul Legături bolnăvicioase, regia Tudor Giurgiu. 

FILMOGRAFIE

• Angela merge mai departe (1981, regia Lucian Bratu), în rolul Angela
• Concurs (1982, scenariul și regia Dan Pița),
• Faleze de nisip (1982, scenariul și regia Dan Pița),
• Noiembrie, ultimul bal (1989, scenariul și regia Dan Pița)
• Tuvalu (1999, regia Veit Helmer), în rolul Martha,
• Legături bolnăvicioase (2006, regia Tudor Giurgiu), în rolul Doamna Beneș,
• Medalia de onoare (2009, regia Călin Peter Netzer), în rolul soția administratorului.  

VIRGIL ANDRIESCU

Virgil Andriescu
Date personale
Născut	26 aprilie 1936 (84 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Virgil Andriescu (n. 26 aprilie 1936, București) este un actor român.

,,Pana sa intru la actorie, m-am dus la Constructii Instalatii, unde am cazut cu succes. Un prieten, Facaianu il chema, care intrase la Belle Arte la Nicolae Grigorescu, imi zice: «De ce nu te-ai duce sa dai la Teatru?», si m-am dus si m-am inscris la Teatru. Mai erau zece zile pana la concurs, si a venit domnul profesor Cojar si m-a intrebat: «Dumneata ce faci? Poftim pe scena si spune-ne ce ai pregatit». «Domnule, nu am pregatit nimic.» «Ia iesi afara, la revedere!». Dupa mine a iesit o pustoaica si a zis «nene, te invat eu sa spui poezii», acum este una dintre marile noastre actrite, Agata Nicolau. M-a dus la Biblioteca Nationala si mi-a gasit ea trei poezii, «Timpul», «Vulpea si masca» de Esop si ceva de Alecsandri. Din 24 am intrat al 24-lea. Am intrat in Institut la clasa profesorului A. Pop Martian. Striga catalogul si intreaba cine e Andriescu Virgil. «Eu, domn' profesor». «Draga, ati avut nota nu stiu care dumneata si inca unu, si eu am inclinat pentru dumneata, pentru ca mi s-a parut ca esti mai prezentabil.»''

,,Am o sotie, Margareta Andriescu, o femeie extraordinara, care m-a inteles in cei aproape 40 de ani de cand suntem casatoriti. De-a lungul timpului am jucat destul de mult si am jucat spectacole cu roluri foarte mari, in general pentru ca am fost un temperament foarte vulcanic si prin structura eram puternic.''

A revenit pe scena teatrului Odeon in 2006: ,,Eu nu am mai jucat teatru din 2000. Am fost pentru o perioada de trei ani directorul Teatrului Ovidiu din Constanta si apoi nu am mai jucat teatru absolut deloc. Am facut cateva seriale de film pentru televiziune, dar teatru nu am mai jucat. Mi-era si foarte dor de scena, mi-era si frica. Cel mai tare mi-era frica sa nu ma lase memoria, ca nu o sa mai pot rezista publicului, care te si admira, dar te si pedepseste daca gresesti.''

Biografie

Primul său rol în teatru a fost cel al lui Varlam din Omul cu mârțoaga de George Ciprian - reprezentație la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț.^[1]

Filmografie

• Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - ep. 5
• Labirintul (1980)
• Un echipaj pentru Singapore (1982)
• Să mori rănit din dragoste de viață(1984)
• Eroii n-au vârstă (1984)
• Mireasma ploilor târzii (1984)
• Lansarea (film TV, 1984)
• Fapt divers (1984)
• Pas în doi (1985)
• Orele unsprezece (1985)
• Bătălia din umbră (1986)
• Luminile din larg (1986)
• Umbrele soarelui (1986)
• Ochii care nu se văd (1986)
• Pădurea de fagi (1987)
• Niște băieți grozavi (1987)
• Vacanța cea mare (1988)
• Nelu (1988)
• Rezervă la start (1988)
• Divorț... din dragoste (1992)
• Balanța (1992) - tatăl Nelei
• Privește înainte cu mânie (1993)
• Începutul adevărului (Oglinda) (1994)
• E pericoloso sporgersi (1994)
• Huntress: Spirit of the Night (1995)
• Privirea lui Ulise (1995)
• Punctul zero (1996)
• Ochii care nu se văd (serial TV, 1997)
• Triunghiul Morții (1999)
• Război în bucătărie (2001)
• Un caz de dispariție (miniserie TV, 2005)

Teatru

• ca Varlam în Omul cu mârțoaga de George Ciprian
• ca Macbeth în Macbeth de W. Shakespeare

OVIDIU GOLOGAN

Sari la navigareSari la căutare

Ovidiu Gologan
Date personale
Născut	14 mai 1912  Constanța, România
Decedat	26 aprilie 1982 (69 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	operator imagine
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Ovidiu Gologan (n. 14 mai 1912, Constanța - d. 1972) a fost un cineast român care a lucrat ca operator și director de imagine de film. El a fost directorul de imagine al filmelor Moara cu noroc (1955) și Pădurea spânzuraților (1964)^[1].

La 1 iunie 1946, operatorul Ovidiu Gologan a filmat momentul executării la închisoarea militară Jilava a mareșalului Ion Antonescu și a trei dintre principalii săi colaboratori: profesorul Mihai Antonescu, viceprim-ministru și ministru de externe, profesorul Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, și generalul Constantin Z. Vasiliu, comandantul Jandarmeriei Române. Materialul a fost filmat pe o peliculă de 35 mm și confiscat imediat de Securitate.^[2]

"Ovidiu Gologan şi-a început biografia artistică în 1936, ucenicind alături de Amedee Morin şi Iosif Bertok, pentru a debuta în documentar în 1940 (Derbiul de la Băneasa); a devenit apoi reporter de război şi coautor la filmele România contra bolşevismului şi Războiul nostru sfânt, pentru ca în 1946, la 1 iunie, să fie singurul operator care va filma executarea Mareşalului Antonescu. Artist polivalent, Ovidiu Gologan are o filmografie considerată de biograful său „impresionantă” nu numai prin varietatea subiectelor, ci mai ales prin numărul extrem de mare de filme pe al căror generic apare nurnele său în calitate de asistent, scenarist, regizor şi operator". (Călin Stănculescu)

---

Trivia

• Marele Premiu ACIN i-a fost decernat „pentru întreaga sa activitate artistică și contribuția sa la dezvoltarea artei cinematografice românești.”
• În 1998, în cadrul seriei "Centenarul cinematografului românesc" iniţiată de Uniunea Cineaştilor, apare monografia "Ovidiu Gologan" de Corneliu Medvedov - vezi Cinetipar.

Ovidiu Gologan despre crezul său estetic:
„Lumina reprezintă un mijloc tot atât de important ca și culoarea. Fără lumină nu poate exista culoarea. Fiecare proiector este un instrument într-o orchestră. Și după cum într-o orchestră toate instrumentele trebuie să rezolve o partitură, tot așa și lumina trebuie să «cânte» într-o armonie deplină. Este și aceasta, dacă vreți, o simfonie. (...) Pentru că întotdeauna am văzut o interdependența între lumină, culoare și muzică. Corelația dintre strălucirea luminii și a umbrei (da, da, are și umbra strălucirea ei aparte!), armonizarea petelor de culoare și a reflexelor, nu poate fi rezolvată decât printr-un raport corect între lumină și culoare. lar culoarea, ca și muzica, aprofundează ambianța, subliniază atmosfera unui episod sau al altuia, devenind starea lăuntrică a personajelor”.

Filmografie

Director de imagine

• Aventurile lui Tom Sawyer (1968) - în colaborare cu Robert Lefebvre
• Moartea lui Joe Indianul (1968) - în colaborare cu Robert Lefebvre
• Castelul condamnaților (1970)
• Ciprian Porumbescu (1973) - în colaborare cu Aurel Kostrakiewicz