MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 5 APRILIE 2021 / POEZIE

 5 APRILIE 2021 - POEZIE

MARIANA MARIN

Mariana Marin
Date personale
Născută	1956
Decedată	2003
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	poetă, scriitoare
Limbi	limba română
Studii	Facultatea de Litere a Universității din București
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	Postmodernism
Modifică date / text

Mariana Marin (n. 10 februarie 1956, București – d. 31 martie 2003 ^[1]) a fost o poetă din România din "generația literară '80" (Generația în blugi).

Scurtă biografie

S-a născut în București, unde a absolvit Facultatea de Litere. Este considerată a face parte din "generația 80". A fost un membru activ al Cenaclului de Luni, condus de criticul literar și profesorul Nicolae Manolescu și a publicat în volumul colectiv, editat de acesta, "Cinci".

Criticul Nicolae Manolescu, afirmă^[2]: Versurile ei sunt croite din materialul liricii tragice a marilor doamne ale poeziei moderne, printre care își găsește locul nefericita iubită a lui Eminescu, evocată, laolaltă cu urmașele ei din secolul XX, într-o splendidă Elegie : „Mutilarea artistului în tinerețe la minus 15 grade./ Nici cazul Sylviei Plath nu e posibil/ nici frânghia Veronicăi Micle nu are săpun./ Din când în când amintirea stinsă a Țvetaevei/ tăcerea în care se îneacă Ahmatova/ și mizeria, sărăcia acelui Ierusalim/ din care Else ma cheamă.”

Poeziile ei sunt traduse în limba franceză și e prezentă în reviste și antologii din Marea Britanie, Germania, SUA, Suedia, Ungaria și Polonia.

Volume de versuri publicate

• Un război de o sută de ani, Editura Albatros, 1981; Editura AXA, Botoșani, 2001;
• Cinci (alături de Alexandru Mușina, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter), cu ilustrații de Tudor Jebeleanu; Editura Litera, 1982;
• Aripa secretă, Editura Cartea Românească, 1986;
• Atelierele (1980-1984), Editura Cartea Românească, 1990;
• Ia-ți boarfele și mișcă, interviu realizat cu Oana Orlea, Editura Cartea Românească, 1992;
• Mutilarea artistului la tinerețe, Editura Muzeul Literaturii Române, 1999;
• Zestrea de aur (antologie), Editura Muzeului Literaturii Române; prefață de C. Rogozanu, 2002

Cărți traduse în franceză

• "Au Carrefour des grandes routes commerciales" ediție bilingvă, EST-Samuel Tastet Editeur, traducere din limba română de Sébastien Reichmann, 1989
• "Les Ateliers", ediție bilingvă, EST-Samuel Tastet Editeur, traducere din limba română de Alain Paruit, 1992.

Premii

• Premiul Uniunii Scriitorilor (debut-1981, 1999);
• Premiul de poezie al orașului Slobozia, 1991;
• Premiul ASPRO (1999);
• Premiul special "Virgil Mazilescu" (2001).

Roșu și negru

Nu-mi mai pot reciti vechile poeme,

fiinţa care le-a scris s-a îndepărtat de mine,

cu mâna mea am alungat-o.

N-aş fi suportat s-o văd tăvălindu-se

în realitatea aceasta fără biserici

şi fără de Dumnezeu.

M-am înlocuit cu o alta,

dar atunci când vine ceasul vecerniei

îmi aleg o întindere verde ascunsă în minte

ori o scoarţă de copac

şi-mi fac semnul păgân al crucii.

Uneori realitatea mă prinde asupra faptului

şi-mi îndeasă pe gât stelele ei roşii-n cinci colţuri.

Ajung acasă cu greu,

le vomit una câte una,

trag apa puternic.

Şi toate-toate (se spune la noi din vechime)

se varsă în marea cea mare şi neagră.

Poemul de dragoste

Mă privesc uneori în oglindă

pentru ca să mai fie cineva în această casă

ce o urăsc de atâta vreme

încât nu mai pot trăi fără ea.

Conştiinţa de sine este în cele din urmă

o stare extrem de confortabilă – un somn greu.

Ea nu poate semăna decât cu amintirile

despre lichidul meu amniotic

pe care le numeam mai demult într-o artă poetică

sau morţii,

ce a spart oglinda

pe care de atâta vreme scriu acest poem

încât el nu mai poate trăi fără mine...

Ceea ce mi-a rămas

Ceea ce mi-a rămas

Ceea ce mi-a rămas iese noaptea la drumul mare

şi se leapădă de sine.

Adună floricele de câmp,

rosteşte silabe rotunde ca un cort ţigănesc,

apoi mă poartă în cârcă printre coioţi singuratici, în floare.

- Mi-e frică de tine, animal rău, aş vrea să îi spun

dar e atât de rău încât încep să-mi ghicesc singură-n palmă:

“încet pe linia vieţii,

ceva rămâne şi ceva se desparte;

norocul vine târziu

şi în noapte:

stelele sus, moartea aproape.

Ceea ce ţi-a rămas

nu se-mpacă cu tine.

Nu te vrea.

Nu te ia de soţie.”

- Erau vremuri când schelălăiam

numai ce puneai piciorul în oraş.

Mă guduram pe lângă casa omului

doar ca să te adulmec mai bine,

clipeşte şiret coiotul.

îl cred, nu îl cred?

Năpârca iar pe sânişor mi se iveşte.

- La Roma! Şuieră atunci nerăbdător coiotul.

Ai încredere! La Roma!

Dacă talentul se mai ia, coiotule,

a nu te gudura pe lângă înaltele porţi

se învaţă de unul singur.

Unii obişnuiesc să şi moară aşa.

Fie şi Roma!

Legea morală îşi gâdilă gâtlejul cu mine.

VASILE COPILU - CHEATRĂ

Vasile Copilu-Cheatră
Vasile Copilu-Cheatră
Date personale
Născut	5 aprilie 1912  Vulcan, Hunedoara, România
Decedat	7 decembrie 1997 (85 de ani)  Brașov, România
Cetățenie	România
Ocupație	jurnalist
Modifică date / text

Vasile Copilu-Cheatră (pseudonimul lui Vasile Copilu; n. 5 aprilie 1912, Vulcan, Hunedoara, România – d. 7 decembrie 1997, Brașov, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român.

Biografie

Este fiul Iulianei (născută Todor) și al lui Ioan Copilu, miner și agricultor.

A făcut cinci clase elementare în Iara, jud. Cluj (1919-1924), patru gimnaziale la Liceul de Băieți din Turda (1925-1929), urmate de alte trei la Școala Normală de Învățători din Cluj (1929-1932), ajungând în cele din urmă învățător în Albac (1934-1938). În 1937 își trece - în urma unor examene de diferență - bacalaureatul la Liceul „Gheorghe Barițiu" din Cluj.

Între 1939-1946 urmează Școala Normală Superioară de pe lângă Universitatea din Cluj după care Academia Pedagogică (1940-1942) și Facultatea de Litere și Filosofie din București (1944-1946). La 14 octombrie 1947 i se naște singurul copil, Sabina Copilu. Din 1948 și până în 1953 este subinspector și inspector școlar la Cluj unde deține funcții didactice și administrative.

Debutează în 1926 - cu proză - la revista „Patria“ condusă de Ion Agârbiceanu care i-a dat supranumele „Cheatră“. Editorial a debutat în anul 1933 cu romanul „Neamul nevoii“, Editura Anca din Cluj. A contribuit la întemeierea revistelor „Lanuri" (Mediaș, 1933-1939), alături de George Popa și Mihai Axinte, „Crai nou" (Cluj, 1937) și „Detunata" pe care o și conduce (Alba Iulia, 1943-1944), alături de Ioan Popa-Zlatna și I.V. Munteanu. S-a afirmat în poezie încă în anii interbelici, ca făcând parte din generația tânără a poeților, alături de Mihai Beniuc, Aron Cotruș, Ion Th. Ilea, Emil Giurgiuca, George Boldea. Colaborează la „Arieșul" (Turda), „Patria", „Darul vremii", „Herald", „Fruncea", „Gând românesc" „Universul literar", „Curentul literar", „Blajul", „Familia", „Luceafărul", „Revista Fundațiilor Regale" și „Symposion", iar după război, la „Orizont", „Tribuna", „Steaua", „Astra", „Vatra", „Familia" și „România literară". La 22 mai 1950 poetul este arestat de către securitatea comunistă, pe motive politice, fiind încarcerat timp de aproape trei ani în „lagărul morții“ de la Capul Midia. Acolo va scrie „Balada popândăului“, pusă pe muzică de către compozitorul Dizmacec pe care îl cântă deținuții. Alături de el se aflau încarcerați prințul Sturza, generalul Leonard Mociulschi, Corneliu Coposu etc. După eliberarea din lagăr i se interzice pentru multă vreme publicarea și rămâne în domiciliu forțat la Brașov fiind în permanență suspectat și supravegheat de către securitate. Totuși activează sub control sever în învățământ și în cadrul teatrului și al filarmonicii locale. I se permite să publice doar culegeri de folclor, astfel publicând fără înregistrări de carte, "Cântece noi despre Avram Iancu“ (1968), „Cântece pentru Avram Iancu“ (1972), „Iancule, ce mândru ești“ (1972). La Brașov, în ciuda vechilor sale convingeri politice, încearcă o reintegrare în literatura vremii. Vasile Copilu-Cheatră își reia activitatea în formele inițiale, de întâlniri cu publicul, permise în mod organizat, ceea ce însemna și controlat, pentru a nu aduce prin poezia sa jigniri ori vreo atingere regimului. Așa se explică prezența sa la șezători literare, întâlniri cu scriitorii, simpozioane, conferințe și chiar promovarea lui, într-o funcție mai mult administrativă, de secretar al Asociației Scriitorilor din Brașov. În anul 1981, cu scop de propagandă politică din partea regimului, i se permite să meargă pe urmele mentorului și prietenului său Aron Cotruș, pentru adunarea unor manuscrise și corespondențe ale acestuia - împreună cu Christian W. Schenk – în Spania, Portugalia și Franța. În Spania îl reîntâlnește pe Salvador Dali. În urma acestor materiale a apărut „Resurecția unui poet: Aron Cotruș”, București, 1981 semnată de Ion Dodu Bălan. Drept mulțumire, în același an, Ion Dodu Bălan îi prefațează și publică antologia de autor „Cântecul moților“.

Opera

• Neamul nevoii”, Editura „Anca”, Cluj, 1933;
• Cartea moțuluipoeme, Editura Lanuri Mediaș, 1937;
• Carte de rugăciuni versuri, Editura Asociației Scriitorilor din Ardeal, Sibiu, 1941;
• Cântece cu călușul în gură, Editura Cugetarea, București, 1942;
• Viața lângă cer, nuvele, Editura Detunata, Zlatna, 1943;
• Bună dimineața, Țară!”, Editura Asociației Scriitorilor din Ardeal, Cluj, 1945;
• Cântecul moților, prefață de Ion Dodu Bălan, Editura Minerva, București 1981;
• Iara, Editura Dacia Cluj Napoca, 1989;
• Psalmii solomonarului de la Groapa Papii, Volum șapirografiat Brașov, 1995;
• Ulița copilăriei, versuri, Editura Symposion Brașov, 1998. (postmortem);
• Craiul munților, Editura Dealul Melcilor, Brașov, 1998. (postmortem).
• Este prezent în antologia bilingvă: Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag Kastellaun Germania 1994, ISBN 3980387119

În manuscrise

• „Zodia berbecului” - roman autobiografic,
• „Balada popândăului” - Amintiri din lagăr,
• „Lacrimi pentru serafimi” - scriitori pe care i-am cunoscut.

Taină

Ai uitat pădurea departe,
Mângâiată de moarte,
În Apusenii de granit şi tăcere
Cum ai uita o durere.

M-ai lăsat singur cu muntele uriaş,
Negurile coboară din munţi spre oraş,
Amintirea ta zadarnic mă doare,
Că-şi râde de ea atâta ninsoare.

De multă nea şi singurătate
Inima pădurii nu mai bate
Şi ochii ce plâng nu pot să vadă
https://Versuri.ro/w/ii87
Trecerea ta prin proaspăta zăpadă.

Am ajuns să te privesc tăcut
În fotografia fără ramă,
Simt că reînvie întregul trecut
Şi-amintirea la taifas ne cheamă.

Mă pătrunde zâmbetul tău blând
Şi îmi plouă-n inimă tristeţea
Că un stol de grauri ciugulesc în gând
Anii mei pierduţi şi tinereţea.

Dorință

Cuvintele mele-s ţâraie
De lacrimi şi sânge.
Cine-n adâncul lor plânge,
Că plânsul alină, nu taie?

Focul în ele s-ar stinge
De n-ar fi aşa vâlvătaie
Şi dorul, de doruri, e claie.
Nici vremea nu-l frânge.
https://Versuri.ro/w/hi87

În versuri tot vie mi-ai mas,
Ca inima urcată-ntr-o stea
Lângă tristeţe de veghe să stea,

De când fără tine-am rămas.
Cu durere şi grijă te cânt
Şi-aş vrea să te-ncui în cuvânt.

Pe ulița sufletului meu

Pe uliţa sufletului meu
Umblu şi mă-ntreb mereu,
Eu satului ce pot să-i dăruiesc
Decât un cântec pământesc?
Am doar un nume anonim,
Ca mâine pe o piatră-n ţinţitim,
Nici gloria nu mi-a intrat în casă,
Doar morţii surumani mi-au stat la masă.
De te-am cântat cumva frumos,
Nu am făcut-o de fălos,
Ci de la tine de copil ştiam,
Că-n lume rostul ăsta-l am.
Când mai aud pe unii că m-acuză,
Că te-am ţinut cu fiecare vers pe buză,
https://Versuri.ro/w/ei87
Îmi râde inima împurpurată
Şi-acuza lor e pentru mine o răsplată,
De-aceea-ncerc pe numeroase coarde,
A ţării slavă care veşnic arde,
La fiecare pas, în orişice cuvânt,
S-o cânt cât mai frumos, cât mai frumos s-o cânt,
Şi dacă fală n-am avut nicicând,
Să ştii c-adorm cu tine-n gând,
Cu tine sunt la bine şi la rău,
C-am fost şi sunt argatul tău.

ROMULUS VULPESCU

Romulus Vulpescu
Date personale
Născut	5 aprilie 1933[1]  Oradea, România
Decedat	18 septembrie 2012 (79 de ani)[1]  București, România
Căsătorit cu	Ileana Vulpescu
Cetățenie	România
Ocupație	poet regizor de teatru redactor[*] politician traducător actor
senator
În funcție 1990 – 1992
Partid politic	FSN, PRM
Alma mater	Universitatea din București
Profesie	poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician
Modifică date / text

Romulus Vulpescu (n. 5 aprilie 1933, Oradea – d. 18 septembrie 2012, București) a fost un poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician român.

Romulus Vulpescu a fost fiul Elenei (născută Botez) și al lui Constantin Vulpescu, maistru militar armurier.^[2] A fost căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu, cu care a avut o fiică, Ioana (d. 2012).

Studii

A urmat, la București, școala primară, liceele „Sf. Andrei” (1939-1948) și „Gh. Șincai” (1948-1951), unde a frecventat clasele X-XI la seral, în paralel cu o școală profesională (1950-1951), devenind și strungar calificat.^[2]

S-a înscris apoi la Facultatea de Filologie, Secția Limba și Literatura Română, a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1955.^[2]

Activitatea profesională

După absolvire, a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1960), la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor din România (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991).^[2]

A fost colaborator al celor mai importante reviste literare din țară; "Ateneu " „ Tomis", „ Transilvania", „Gazeta literara", „Luceafarul", „Cinema", „Săptămâna". În 1970, i se conferă distincția franceză „Laurii academici" (Les Palmes academiques) în gradul de ofițer, distincție care îi este înmânată abia în 1996. Romulus Vulpescu a îngrijit ed. din scrierile lui C. Sirbu, I. Barbu, G. Bacovia. A publicat "Antologia poeziei latino- americane" (1961) și "Antologia poeziei chineze" (1963).

A fost senator din partea Frontului Salvării Naționale în Legislatura 1990-1992, când a fost membru în grupurile de prietenie cu Statul Israel, Republica Franceză-Senat și Ungaria^[3], apoi a fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului între 1994 și 1998.^[2]

A fost membru al Partidului România Mare.^[4]

Premii

• Laureat al Premiilor Fundației „România Mare” pe anul 1990.^[2]

Operă

Poezii

• Poezii, Bucuresti, E.P.L.,1965
• Si alte poezii, 1949-l970, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca,1970
• Arte & meserie. Versuri vechi & noi, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca,1979;
• Armura noastră - cartea (30 de poezii scrise și rostite de autor), disc, "Electrecord", 1986;
• Versuri (1948 - 1993), Colecția Poeți români contemporani; 1995;
• Vraiștea, 1994, 2004;
• Vechituri & novitale, Editura Semne, 2005 (ediția a doua, 2007).

Proză

• „1 Gigant 1” cu Liviu Macoveanu , povestire în CPSF 185/1962. Republicată ca „Gigant 1” în antologia Întîlnirile viitorului (Editura Tineretului, 1963)
• Proză - Exerciții de stil (proză și teatru), 1967;
• Procesul Caragiale-Caion. Dosarul revizuirii (teatru-document), transcriere și colaționare a textelor de art. și de polemici din presa vremii de Diana Cristev, Octaviana Mihăilescu, Manuela Tanasescu; prefață de Șerban Cioculescu; București, 1972. Procesul s-a jucat la Muzeul Literaturii Române, în 18 iunie 1972, având în distribuție pe Ș. Cioculescu, D. Desliu , Al. Oprea s.a.;
• Hîncu - ba! (două volume de polemici, de opinii și de controverse: vol. I: Zodia cacialmalei; vol. II: Praznicul pușlamalelor); Ploiești,2002.

Traduceri (poezie și proză)

• Torquato Tasso, Epistolarul, Aminta, ediție îngrijită și introducere de Nina Facon, în colaborare cu George Lăzărescu; trad. și note de R. Vulpescu; București, 1956;
• François Villon, Opurile magistrului, adică Diata Mare și Lasata, Adaosul, Jergul si Baladele; București, 1958;
• Marcos Ana, Rădăcinile zorilor. Poeme din inchisoare" (poezie spaniolă), cu desene de Constantin Piliuță; București, 1961;
• Carolina María de Jesús, Strada A, nr. 9, (proză braziliană), 1962;
• François Rabelais, Gargantua, trad., note, comentarii și indice de Romulus Vulpescu, studiu introductiv de N. N. Condeescu; București, 1962;
• Plaut, Militarul fudul, București, 1963;
• Molière, Avarul, București, 1964;
• Jean-Francois Regnard, Jucătorul, București, 1964;
• Teatru francez contemporan, pref. de Elena Vianu. Jean-Paul Sartre (piesa: "Târfa cu respect"), București, 1964;
• Poeți ai Pleiadei : Jean Dorat, Pontus De Tyard, Joachim Du Bellay, Remy Belleau, Estienne Jodelle, Jean-Antoine De Baif, cuv. înainte de N. N. Condeescu; București, Editura Tineretului, 1965;
• Andre Praga, Un Stradivarius pentru Brummel, București, 1967;
• Roger Richard, Era armoniei, București, 1967;
• Pablo Picasso, Dorința înhățată de coadă, București, 1967;
• Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal' - Florile răului, ediție îngrijită de Geo Dumitrescu, introducere de Vladimir Streinu; București, 1968;
• François Rabelais, Viața nemaipomenită a marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel, și uimitoarea viață a lui Pantagruel, Feciorul uriașului Gargantua, ticluite odinioară de Francois Rabelais, povestite pentru copii de Ileana și de Romulus Vulpescu; ilustrată de Val. Munteanu, Bucuresti, 1968; ed. II, București, 1989;
• Alfred Jarry, Ubu rege încornorat înlănțuit în almanah pe colină, cu prolegomenele și cu paralipomenele respective cât și cu alte documente literare, istorice și iconografice privitoare la viața, la opera și la aventurile ilustrului bărbat, transfigurate patafizic în românește de Romulus Vulpescu; pref. de R. Munteanu; București, Editura pentru Literatură Universală, 1969 (republicată în 2009 la Editura Paralela 45) - traducere, copertă și prezentare grafică de R. Vulpescu;
• Oswaldo Dragun, Trei povestiri care merită povestite. Îndrăgostiții de la masa 10, București, 1970;
• Dante Alighieri, Opere minore, ed. îngrijită de V. Candea, trad. de Francisca Balteanu, T. Barbulescu, Oana Busuioceanu, V. Candea, P. Creția, Șt. Aug. Doinaș, Sanda Mihai Lăzărescu, Elena Nasta, Romulus Vulpescu ( Vita Nuova); comentarii de Oana Busuioceanu, V. Cândea, Șt. Aug. Doinaș, Al. Duțu, introducere, tabel cronologic și note introductive de V. Cândea; Bucuresti, 1971;
• Laurențiu Profeta - Cântece țigănești = Chansons gitanes; București, Editura Muzicală, 1971;
• Aucassin și Nicoleta, 1974;
• Charles d'Orléans - Poesies-Poezii. Balade, cântece, carole, lamente, rondeluri; selecție, echivalențe românești, prefață, bibliografie, note, indici, machetă artistică, titluri și prezentare grafică de Romulus Vulpescu; București, Ed. Univers, 1975;
• Mateiu I. - Matineu / Caragiale. Pajere = Aigles royaux, echivalențe franceze de Romulus Vulpescu; București, Editura Cartea Românească, 1983;
• Pierre de Marivaux, Joaca de-a amorul și de-a întâmplarea, București, 1996; Încercarea, București, 1997, Travestirea sau Pramatia pedepsită, București, 2000;
• Jean Anouilh, Euridice, București, 1999;
• Fernando Arrabal, Scrisoare de dragoste ca un supliciu chinezesc, București, 2000;
• Pleiada (ediție bilingvă), București, Editura Semne, 2001;
• Torquato Tasso, "Aminta"; București, Ed. Humanitas, 2001;
• Deocheatele lui François Villon - Poeme coțcărești de-a v-ați ascuns dintr-un Paris al Evului de Mijloc la obște deslușite cu dichis, cu schépsis date-n stampă; București, Ed. Semne, 2005;
• Villon (Opera Omnia), Editura Semne, ediție îngrijită de Ileana Vulpescu, 2013 (ediție unică în lume până în momentul de față);
• Teatru francez, ediție îngrijită de Ileana Vulpescu, 2016

Antologii 

• Antologia poeziei chineze clasice, prefață de N.T. Fedorenko; București, 1963;
• Hoinărind prin București, 206 fotografii de G. Serban, comentariu de Romulus Vulpescu; București, Meridiane, 1968;
• Romulus Vulpescu - Récital extraordinaire, récits et théâtre; traducere de Ileana Vulpescu; ill. de Benedict Ganesco; Paris, Ed. Seghers, 1969;
• 30 poeți, 101 poeme, ediție bilingvă; București, Cartea Românească, 1978;
• Anotimpurile poeziei românești - Poetry's Seasons, ediție bilingvă, traducere de Gabriela Bernat; București, 1984;
• Voix et voies de la poésie roumaine = Glasuri și popasuri în poezia românească; Équivalences françaises Romulus Vulpescu = Echivalențe franceze Romulus Vulpescu. Edition bilingue. București, Edit. Biblioteca Bucureștilor, 1999;

Editor

• Cristian Sârbu, Pași spre lumină, prefață de Ion Bănuță; București, 1963;
• William Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard al Ill-lea, echivalențe românești de Ion Barbu, pref. și tabel cronologic de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, trad. actelor al Ill-lea, al IV-lea și al V-lea, a lacunelor din textul lui Ion Barbu; îngrijirea textului, notele și schița genealogică de R. Vulpescu; București, 1964;
• George Magheru, Poezii antipoetice, prefață de Perpessicius, București, 1966;
• Ion Horea, Versuri (1956-1972), București, 1973;
• G. Bacovia, Plumb, București, 1981;
• Plutire, ultima etapă. Istoria unei evadări în tentative repetate, de Panek Zoltan (prefata de Romulus Vulpescu); București, Kriterion, 1982;
• Antologia unirii : versuri; 1918-1983, alcătuită de George Muntean, Gheorghe Bulgăr, Romulus Vulpescu,...; București, Ed. Cartea Românească, 1983;
• Ion Barbu, Poems = Poezii; Ediție îngrijită de Romulus Vulpescu. Originale apărute în periodice, apărute în volume, versuri de circumstanță. Traduceri apărute în periodice, în volume. București, Albatros, 1970;
• Ion Barbu vivant. /Poezie/. Trad. Romulus Vulpescu. București, /s.n./. 1970;
• Ion Barbu, Joc secund, București, 1986;
• Romulus Guga, Poezii, introducere de Ștefan Aug. Doinaș; Cluj-Napoca, 1986.

Filmografie

• Septembrie, 1978 - actor - om cu papion
• Ultima frontieră a morții, 1979 - actor - preotul din sat
• François Villon - Poetul vagabond, 1987 - consultant stiintific si dialoghist
• Rochia - adaptare tv estoniană

Teatru

• Traducător - LIZZIE MAC KAY - Teatrul Municipal - Baia-Mare (19.01.1967)
• Regizor - CUM SE ÎNTELEG ȚĂRANII ÎNTRE EI; CONU' LEONIDA FAȚĂ CU REACȚIUNEA; MOȘII; TABLA DE MATERII; O NOAPTE FURTUNOASĂ - Teatrul 'Toma Caragiu' - Ploiești (24.05.1968)
• Traducător - ROCHIA - Teatrul Național 'Lucian Blaga' - Cluj-Napoca (26.05.1968)
• Regizor - ION - Teatrul 'Tudor Vianu' - Giurgiu (09.11.1968)
• Autor - CURIERUL DE SEARĂ; RÎPA ALBASTRĂ; BANDA DE MAGNETOFON - Teatrul Municipal - Baia-Mare (07.03.1969)
• Autor - CURIERUL DE SEARĂ - Teatrul de nord - Satu Mare (03.11.1969)
• Dramatizare - STUDENTUL CĂLĂTOR ÎN RAI; FARSA JUPÎNULUI PATHELIN - Teatrul de Stat - Constanța (25.02.1973)
• Regie și ilustrație muzicală - D-ALE CARNAVALULUI - Teatrul 'Sică Alexandrescu' - Brașov (26.12.1974)
• Autor - ROCHIA - Teatrul Național 'Lucian Blaga' - Cluj-Napoca (27.12.1979) si Teatrul 'Odeon' - București (14.12.1978)
• Traducător - TREI POVESTIRI CARE MERITĂ SĂ FIE POVESTITE - Teatrul de Stat 'Victor Ion Popa' - Bârlad (20.01.1979)
• Traducător - TARTUFFE - Teatrul 'Lucia Sturdza Bulandra' - București (26.02.1982)
• Traducător - TARTUFFE - Teatrul 'Alexandru Davilla' - Pitești (22.06.1982); Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică 'I.L.Caragiale' - București (27.05.1987); Teatrul 'Sică Alexandrescu' - Brașov (29.09.1996); Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București (03.10.2009);
• Regizor - TITANIC VALS - Teatrul 'Alexandru Davilla' - Pitești (15.12.1982)
• Autor - ARTE ȘI MESERIE - Teatrul 'Regina Maria' - Trupa 'Iosif Vulcan' - Oradea (05.04.1983)
• Traducător - Ubu Rege - Teatrul Dramatic 'Fani Tardini' - Galați (27.10.1990); Teatrul Național 'Mihai Eminescu' - Timișoara (05.03.1999)
• Traducător - UBU REX CU SCENE DIN MACBETH - Teatrul Național 'Marin Sorescu' - Craiova (29.12.1990)
• Traducător - TÂRFA CU RESPECT - Teatrul 'I. D. Sârbu' - Petroșani (08.02.1992) si Teatrul 'I. D. Sârbu' - Petroșani (07.11.2009)
• Adaptare scenică și traducător - AVARUL - Teatrul 'Constantin I. Nottara' - București (01.04.1994); Teatrul Național 'Marin Sorescu' - Craiova (25.09.2004)
• Traducător - ÎNCERCAREA - Teatrul 'Sică Alexandrescu'- Brașov (20.12.1997)
• Traducător și adaptare scenică - EURIDICE - Teatrul 'Sică Alexandrescu' - Brașov (27.10.1999)
• Autor cântece - SOȚUL PĂCĂLIT - Teatrul 'Constantin I. Nottara' - București (11.03.2000)
• Traducător - SCRISOARE DE DRAGOSTE CA UN SUPLICIU CHINEZESC - Teatrul 'Constantin I. Nottara' - București (13.10.2000)
• Traducător și adaptare scenică - TRAVESTIREA - Teatrul 'Constantin I. Nottara' - București (15.12.2000)
• Traducător - CONUL LEONIDA CU SCENE DIN UBU - Teatrul Național 'Lucian Blaga' - Cluj-Napoca (03.10.2002)
• Traducător - UBU ÎNLĂNȚUIT - Teatrul de Comedie București (16.12.2004)
• Autor - MOLTO, GRAN' IMPRESSIONE - Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București (09.01.2009)
• Traducător - TARTUFFE SAU IMPOSTORUL - Teatrul Național 'Lucian Blaga' - Cluj-Napoca (01.02.2013)

Cavalerii orelor

Cavalerul orei de zori
Vibrează sub solzi:
Cerul n-a mai sădit sori,
Lumina sună din corzi.

Cavalerul orei de ceară
Stoarce mierea din stelele coapte,
Cu umbre de paloș măsoară
Cozile Căii de Lapte.

Cavalerul orei de vis,
Tăvălit în ape de var,
Adoarme - cum i s-a prezis -
La cel mai albastru hotar.

Cavalerul orei de somn,
În platoșa caldă de smalț,
Pe țara de plumb este domn,
Dar pierdu de la piept un smarald.

Cavalerul orei de moarte
Ridică degetele de aur:
Metalele cupelor sparte
Se-ntorc în teluric tezaur.

Cavalerii orelor pleacă
Egali, către zodii de taină:
Poate cel cu mantaua săracă
Să-ți prindă ora neștiută de haină.


1953

În fiecare zi

În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Însingurati în doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Vine vremea

Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
Cheamă, pleacă, vine, este !

Vine vama să-mi măsoare porţia de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar.

Vine vestea să-mi strecoare că respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.

Vine vârsta când dogoare patul de coşmar,
Vine vârsta de rigoare şi de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa când mioare în folclor tresar.

Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,
Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă
Cheamă, pleacă, vine, este !

GEORGE ARION

Sari la navigareSari la căutare

George Arion
George Arion
Date personale
Născut	5 aprilie 1946 (74 de ani)[1]  Tecuci, Tecuci, România
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor dramaturg jurnalist
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

George Arion (n. 5 aprilie 1946,^[1] Tecuci, Tecuci, România) este un autor de romane mystery & thriller român, poet, prozator, eseist, libretist, scenarist și publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.^[2]

În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România. Președinte al Fundației "Premiile Flacăra", președinte al Romanian Crime Writers Club. A fost caracterizat în momentul publicării primului său roman polițist, Atac în bibliotecă, drept „un Raymond Chandler român” de către criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, el însuși autor de paraliteratură. Ziaristul și caricaturistul Octavian Andronic l-a numit „un San Antonio dâmbovițean”.

Referințe critice

• "Cu George Arion începem să avem și noi un roman polițist autohton." - Ov. S. Crohmălniceanu, România Literară, 1984
• "Supunându-se locurilor comune ale genului, George Arion iese din canoanele romanului polițist prin savoarea limbajului și continua tentație a ironiei." - Mihai Coman, SLAST, nr. 21, 1986
• "Nu cred să existe în literatura noastră actuală vreun personaj care să-l întreacă în popularitate pe Andrei Mladin^[3]. Construit parcă în joacă, acest suav lungan a reușit...să cucerească inimile celor mai diverse categorii de cititori (și, mai ales, cititoare) ajungându-se chiar la adevărate scandaluri între copii și părinți, frate și soră, soț și soție, iubit și iubită în vederea dreptului de a lectura mai întâi decât celălalt (cealaltă, ceilalți), cartea." - Tudorel Urian, Viața Studențească 28 ianuarie 1987
• "Romanele polițiste ale lui Arion se remarcă prin scriitura alertă, prin umor și prin limbajul pitoresc al personajelor." - Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, "Dicționarul Scriitorilor Români", 1995
• "George Arion este un virtuoz al epicului de sursă polițistă." - Dumitru Micu, "Istoria literaturii române de la creația populară la post-modernism", 2000

Romane de tip mystery & thriller

• Atac în bibliotecă, 1983 - Editura Eminescu. Ecranizat în 1992.
• Profesionistul. Țintă în mișcare, 1985 - Editura Eminescu
• Trucaj, 1986 - Editura "Albatros"
• Pe ce picior dansaṭi?,1990 - Editura Eminescu
• Crimele din Barintown, 1995 - Editura Flacăra
• În 1996 publică integrala Andrei Mladin intitulată Detectiv fără voie la Editura All; reeditare în 2008 la Crime Scene Publishing.
• Nesfârṣita zi de ieri, 1997 - Editura Flacăra; reeditare sub titlul "Șah la rege" în 2008 la Editura "Tritonic"
• Cameleonul, 2001 - Editura "Fundației Pro"; reeditare în 2009 la "Crime Scene Publishing"
• Anchetele unui detectiv singur, 2003 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
• Spioni în arșiță, 2003 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
• Necuratul din Colga, 2004 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
• Crime sofisticate, 2009 - Editura "Crime Scene Publishing"
• Fortăreața nebunilor, 2011 - Editura "Crime Scene Publishing"
• Attack in the Library (traducerea în engleză a romanului Atac în bibliotecă), 2011 - Editura "Profusion Crime", London
• Sufocare, 2012 - Editura "Crime Scene Publishing"
• Cible royale (traducerea in franceză a romanului Nesfârṣita zi de ieri), 2014 - Editura Genèse Edition, Paris-Bruxelles.^[4]
• Insula cărților, 2014 - Editura „Crime Scene Press”
• Qui veut la peau d'Andreï Mladin ? (traducerea în franceză a romanului Atac în bibliotecă), 2015 - Editura Genèse Edition, Paris-Bruxelles.^[5]
• Însoțitorul lui Iisus, 2016 - Editura „Crime Scene Press”
• Maestrul fricii, 2017 - Editura „Crime Scene Press”
• La Vodka du Diable (traducerea în franceză a romanului Profesionistul. Țintă în mișcare), 2017 - Editura Genèse Edition, Paris-Bruxelles^[6]
• Убиство во библиотеката [Ubistvo vo bibliotekata] (traducerea în macedoneană a romanului Atac în bibliotecă), 2017 - Editura Antolog^[7]
• Trimisul special, 2018 - Editura „Crime Scene Press”
• Umbrele din Ada Kaleh, 2019 - Editura „Crime Scene Press”
• Mâna care închide ochii, 2020 - Editura „Crime Scene Press”

Poezie

• Copiii lăsați singuri, 1979 - Editura "Scrisul Românesc"
• Amintiri din cetatea nimănui, 1980 - Editura "Cartea Românească"
• Traversarea, 1997 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
• Uite cine nu vorbește (Versuri pentru copii), 1997 - Editura "Flacăra"

Critică literară

• Alexandru Philippide sau Drama unicității, 1981 - Editura Eminescu
• Din 2006 susține o rubrică de prezentare a cărților polițiste în ediția de duminică a "Jurnalului Național"

Publicistică

• Interviuri, 1979 - Editura Eminescu
• Interviuri II, 1982 - Editura Eminescu
• Dialogul continuă", 1988 - Editura "Albatros"
• Viața sub un președinte de regat, 1997 - Editura Flacăra
• O istorie a societății românești contemporane în interviuri(1975-1999), 1999 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"; reeditare în 2005
• Liniște! Corupții lucrează pentru noi, 2003 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
• Cele mai frumoase 100 de interviuri, 2011 - Editura Flacăra

Scenarii de filme

• Enigmele se explică în zori (1989)
• Atac în bibliotecă (1993)

Televiziune

• Scenariu la serialul polițist Detectiv fără voie - 2001

Teatru și operă

• Autograf - monolog dramatic, 150 de spectacole la Teatrul Național București
• Scena crimei sau Caruselul ucigașilor^[8] - tragicomedie polițistă difuzată la Radio România Actualități în 2008; montată pentru prima oară la Teatrul "Tudor Vianu" din Giurgiu
• Libretul operei În labirint - muzica Liana Alexandra; montată la Opera din Timișoara în 1987
• Amintiri din livada cu meri - tragicomedie polițistă, difuzată la Radio România Actualități în 2011
• Misterul unei nopți cu viscol - revista Familia, nr. 11-12, 2012

Vers și muzică

• A realizat împreună cu Eugen Cristea CD-ul Soldat căzut din iubire la care a contribuit cu versurile.

Premii

• De trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor (1985, 1995, 1999)
• Prix du Public 2016 la Târgu de carte dedicat literaturii din Balcani de la Paris